ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2667/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2667/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului penal de față:

Prin sentința penală

nr. 71 din 07 februarie 2013 a

Tribunalului Constanța, secția penală, s-au dispus următoarele:

În baza art.

20 C.pen. raportat la art. 174 alin. (1) C.pen. si art. 175 alin. (1) lit. i) C.pen.,

cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) raportat art. 76 alin.

(1) lit. c) C. pen. și a art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul

Z.T. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă de omor.

În baza art.

65 C.pen. în referire la art. 66 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art.

2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991, a fost condamnat inculpatul Z.T. la

pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art.

33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse,

inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 ani închisoare.

În baza art.

65 C.pen. în referire la art. 66 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b). C.pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art.

71 alin. (1), (2), (3) C.pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. pe

perioada executării pedepsei închisorii.

În baza art.

350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față

de inculpatul Z.T.

Totodată,

s-a admis acțiunea civilă așa cum a fost formulată, inculpatul fiind obligat la

plata sumei de 3.000 către partea vătămată R.E., cu titlu de despăgubiri

civile, sumă pe care inculpatul a fost de acord să o plătească.

În baza

art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag

cu prăsele de culoare maron, cu lungimea de 9 cm, având lama metalica în

lungime de 7 cm., depus la camera de corpuri delicte a instanței.

În

temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata către stat

a cheltuielilor judiciare avansate în procesul penal, în sumă de 800 lei, din

care 500 lei cheltuieli în cursul urmăririi penale.

Pentru a

pronunța această hotărâre,

prima

instanță a reținut, în fapt, că, la data de 18 noiembrie 2012, în jurul orei

17:45, lucrătorii Postului de Politie Independenta au fost sesizați prin SNUAU

112 cu privire la faptul că în centrul satului Fântâna Mare avusese loc un

scandal stradal, în urma căruia partea vătămată R.E. a suferit o plagă

înjunghiată.

Martorii

identificați la fața locului au declarat că în cadrul altercației, inculpatul Z.T.

i-a aplicat o lovitură de cuțit părții vătămate, după care a fugit din zonă.

În

șanțul de pe marginea drumului, lucrătorii de poliție au găsit o bucată de lanț

și o scândură folosite în scandal, iar de la soția inculpatului a fost ridicat

un briceag cu prăsele de culoare maro, aparținând inculpatului, precum și

obiectele de vestimentație purtate de acesta la momentul altercației.

Din materialul

probator administrat a rezultat că, la data de 18 noiembrie 2012, inculpatul a

fost vizitat la domiciliu de către martorul N.B. împreună cu care s-a deplasat

la magazinul din centrul satului Fântâna Mare unde au consumat bere.

Întrucât

între martorul N.B. și G.I.V., poreclit H., a izbucnit un conflict, iar

martorul i-a aplicat acestuia o lovitură cu capul în figură, la scurt timp, în

zonă s-a strâns un grup de aproximativ opt persoane, printre care și partea

vătămată și alți membrii ai familiei acesteia, toți înarmați cu obiecte

contondente care au început să aplice lovituri martorului N.B.

Din

declarația martorului G.I.V. a rezultat că acesta a intrat în conflict cu un

bărbat care se afla într-o cameră a magazinului, pe care l-a lovit.

După

aceasta, martorul a agitat o bucată de lanț pe care o avea asupra sa, cu scopul

de a-i speria pe cei care între timp ieșiseră din magazin.

Pentru

aplanarea potențialului scandal a intervenit martorul N.B. care l-a dezarmat pe

G.I.V., luându-i lanțul din mână si aruncându-l în șanțul de pe marginea

dramului.

Acesta

din urmă a ieșit în stradă pentru a căuta lanțul, însă imediat a fost agresat

de mai multe persoane dintre cele aflate în interiorul magazinului. Ca urmare,

martorul a luat scândura de la șaretă și a lovit cu ea pe unul dintre bărbații

care îl agresau, fără a putea preciza pe cine anume.

La scurt

timp, martorul a părăsit zona și s-a refugiat în locuința inculpatului.

În acest

context inculpatul a sărit în apărarea acestuia, a scos briceagul pe care îl

purta asupra sa, fiind cioban de meserie, și a aplicat părții vătămate R.E. o

lovitură cu acest obiect.

Deși

inițial inculpatul a arătat că a aplicat lovitura la întâmplare, uneia dintre

persoanele din grupul agresorilor, fără a putea preciza cui anume, ulterior a

revenit și a arătat că lovitura a fost aplicată părții vătămate R.E., în

contextul arătat mai sus. În apărarea părții vătămate au sărit alte persoane

care o însoțeau care, la rândul lor, l-au agresat pe inculpat.

Inculpatul

a părăsit zona,în fugă, iar cu șareta s-a deplasat la domiciliu, de unde s-a deplasat

apoi la Spitalul Medgidia întrucât avea la rândul său leziuni datorită

altercației cu celelalte persoane . Nu în ultimul rând, inculpatul a precizat

că este dreptaci si că a suferit leziuni la nivelul mâinii drepte, după ce a

aplicat lovitura de cuțit.

Din

declarațiile martorilor S.M., M.M., I.R. și M.B. a rezultat că, la data de 18

noiembrie 2012, partea vătămată a fost inițial bătută în stradă de către mai

multe persoane din cercul de apropiați ai inculpatului, altercația

consumându-se în fața magazinului din centrul satului.

Ulterior,

martorii s-au implicat și ei în altercație încercând să îi îndepărteze pe

agresor și pe prietenul acestuia de partea vătămată.

În

aceste condiții, inculpatul a scos un cuțit tip briceag pe care, de regulă, îl

purta asupra sa și i-a aplicat o lovitură în regiunea abdominală părții

vătămate,după care a încercat să fugă. Partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu

un băț, însă a fost din nou lovită la rândul ei de către martorul G.I.V.

Partea

vătămată a declarat că agresiunea asupra sa a fost comisă în contextul în care

a intervenit pentru a aplana un conflict între martorii N.B. si I.R. Totodată,

a arătat că inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul, în partea dreaptă a

abdomenului, după care a fugit la șaretă, cu intenția de a părăsi zona. În acest

context, partea vătămată l-a lovit de două ori cu un băț, doborându-l la

pământ, însă imediat a fost și ea lovită cu o scândură în cap de către martorul

G.I.V.

În urma

examinării medico - legale a părții vătămate s-a stabilit că aceasta a suferit

leziuni traumatice (plagă înjunghiată penetrantă cu leziune hepatică) care pot

data din 18 noiembrie 2012, care necesită circa 30 de zile de îngrijiri

medicale de la data producerii, dacă nu survin complicații, și care i-au pus

viața în pericol prin hemoperitoneu, consecutiv plăgii înjunghiate penetrante

abdominale, dar și prin potențialul septic al acesteia.

Totodată,

s-a menționat că leziunile părții vătămate nu au fost provocate în integralitate

de către inculpat, ci și de martorul G.I.V. care a lovit-o cu o scândură în

cap.

Inculpatul

Z.T. a fost examinat de medicul legist care a stabilit că prezenta leziuni

traumatice la nivelul feței (excoriație liniară în zona stângă a mandibulei),

mâinii și antebrațului drept (contuzii și fractură metacarpian II mâna

dreaptă), care pot data din 18 noiembrie 2012, care au necesitat circa 25 de

zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor și care au putut fi

produse prin lovire cu corp dur.

Martorul

N.B. a declarat că, la data de 18 noiembrie 2012, a mers împreună cu inculpatul

și cu martorul G.I.V. la magazinul din centrul satului Fântâna Mare.

În

magazin, martorul N.B. a avut o discuție contradictorie cu un nepot de-al

părții vătămate, căruia i-a reproșat faptul că în trecut îl bătuse pe nepotul

său, Z.A.. Martorul a mai arătat că în cadrul acestei discuții, l-a împins pe

băiatul respectiv, fără ca situația să degenereze într-o altercație fizică.

Martorul

N.B. a mai arătat că și G.I.V. a avut un conflict cu un bărbat care se afla

într-o cameră a magazinului, pe care l-a aplanat însă, după ce l-a dezarmat pe G.I.V.

de lanțul pe care acesta îl avea asupra lui.

La scurt

timp după aceste două momente, pe stradă și-au făcut apariția mai multe

persoane de sex masculin, printre care partea vătămată și mai multe rude de-ale

acesteia care au început să îi lovească pe Z.T. și pe G.I.V. În aceste

condiții, s-a retras din zonă, sărind peste gardul magazinului, în șanțul de la

marginea drumului de unde a văzut cum inculpatul, aflat lângă șaretă, a fost

lovit de către partea vătămată și de un alt bărbat poreclit C., întâi cu un băț

peste mână și apoi în regiunea feței. În acel moment, a încercat să intervină

în ajutorul inculpatului însă, când a prins-o în brațe pe partea vătămată,

aceasta a strigat că fusese înjunghiată, motiv pentru care martorul i-a dat

drumul.

De

asemenea, martorul a declarat că inculpatul este crescător de animale și că, de

regulă, poartă un cuțit asupra sa pe care îl folosește la muncă.

La

reținerea acestei situații de fapt instanța a avut în vedere procesul-verbal de

cercetare la fața locului, procesul - verbal de constatare a infracțiunii

flagrante, planșele foto, declarațiile părții vătămate, declarațiile

martorilor, rapoartele de constatare medico-legală, declarațiile inculpatului.

La

stabilirea pedepsei,prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă reduse

cu o treime, ca urmare a îndeplinirii de către inculpat a condițiilor prevăzute

de art. 320

1

C. proc. pen.

În

raport cu gravitatea infracțiunii, cu împrejurarea că fapta a fost descoperită

și probată fără dificultăți de organul judiciar, dar și cu atitudinea sinceră

și datele personale ale inculpatului, s-a apreciat că acestea pot constitui

circumstanțe atenuante prevăzute de 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C.pen.

care să atragă aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

La

stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a avut în vedere pe lângă

circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii și circumstanțele personale

ale inculpatului care are vârsta de 41 de ani, are 10 clase, a lucrat ca

tractorist, este căsătorit și are în întreținere mai mulți copii. Pe parcursul

urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine parțial sinceră, dar ulterior a

recunoscut și regretat săvârșirea faptei și a cooperat cu organele de urmărire

penală pentru aflarea adevărului.

Cât

privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată R.E. a

declarat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în procesul

penal cu o sumă pe care o va preciza în termenul legal.

La

primul termen de judecată, înainte de demararea cercetării judecătorești,

partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 3.000 lei,

sumă cu a cărei plată inculpatul a fost de acord. Ca urmare, fiind îndeplinite

cerințele antrenării răspunderii delictuale a inculpatului, a fost admisa

acțiunea civilă așa cum a fost formulată.

Împotriva

acestei sentințe,

în

termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și

inculpatul Z.T.

Parchetul

a criticat nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea

prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, arătând că aceasta ar

fi trebuit redusă sub limita legală de 3 luni, întrucât limita redusă prin

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. este de 2

luni închisoare.

Totodată,

a criticat modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate,

solicitând majorarea acestora urmare înlăturării circumstanțelor atenuante

reținute în favoarea inculpatului.

Inculpatul Z.T.

a solicitat suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante, având în vedere

situația sa familială și conduita procesuală sinceră adoptată pe parcursul

procesului penal.

Totodată,

a solicitat instanței de apel să ia act de faptul că partea civilă R.E. a renunțat

la despăgubirile civile.

Prin decizia

penală

nr. 83/P din 28

mai 2013, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul Z.T.

În baza

art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Constanța împotriva sentinței penale nr. 71 din 07

februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 14874/118/2012,

a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

A

majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului Z.T. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. -

art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen., de la 3 ani și 6 luni închisoare, la 5 ani închisoare, prin înlăturarea

dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin.

(1) lit. c) C. pen.

În baza art.

33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a

contopit pedeapsa anterior menționată cu pedeapsa de 3 luni aplică inculpatului

de prima instanță pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din

Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și pedeapsa

complementară, în final dispunând ca inculpatul Z.T. să execute pedeapsa cea

mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei închisorii, menținând în rest celelalte dispoziții ale sentinței

penale apelate.

Totodată,

în baza art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen. raportat la art. 350 alin.

(1) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului Z.T., iar în

baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la

data de 23 noiembrie 2012 la zi.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul Z.T. la plata sumei de

400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., a dispus ca celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat să

rămână în sarcina acestuia.

Pentru a

hotărî astfel,

instanța

de apel a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt,

încadrarea juridică și vinovăția inculpatului Z.T., fiind îndeplinite

condițiile impuse de art. 345 alin. (2) C. proc. pen. pentru pronunțarea unei

soluții de condamnare.

S-a mai

reținut că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, solicitând judecarea

potrivit procedurii prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., exclusiv

pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care, în

speță, oferă elemente suficiente pentru stabilirea stării de fapt.

Sub

aspectul stării de fapt, necontestată în fața instanței de apel, s-a constatat

ca dovedit faptul că, la data de 18 noiembrie 2012, s-a produs un scandal în

centrul localității Fântâna Mare, jud. Constanța, în care au fost implicate mai

multe persoane. între martorii N.B. și G.I.V. a izbucnit un conflict, primul

lovindu-l pe cel de-al doilea, ceea ce a determinat apariția unui grup de

persoane, printre care și partea vătămată R.E., care au început să-l agreseze

fizic pe N.B.

Inculpatul

Z.T. a intervenit în apărarea martorului N.B., a scos briceagul pe care îl

purta asupra sa și a aplicat părții vătămate o lovitură în zona abdominală.

Ulterior, inculpatul a fost agresat de alte persoane care au venit în sprijinul

părții vătămate.

În urma

examinării medico - legale a părții vătămate a rezultat că a suferit leziuni

traumatice (plagă înjunghiată penetrantă cu leziune hepatică), care pot data

din 18 noiembrie 2012, necesită circa 30 de zile de îngrijiri medicale de la

data producerii, dacă nu survin complicații, si care i-au pus viața în pericol

prin hemoperitoneu, consecutiv plăgii înjunghiate penetrante abdominale, dar si

prin potențialul septic al acesteia.

În raport

de starea de fapt reținută, instanța de apel a reținut că în mod corect s-a

apreciat că faptele inculpatului Z.T. care, la data de 18 noiembrie 2012, în

timp ce se afla într-un loc public în loc. Fântâna Mare, jud. Constanta, a

purtat asupra lui un cuțit tip briceag, în condiții de natură să pună în

pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și a aplicat o lovitură

de cuțit părții vătămate R.E., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au

necesitat pentru vindecare circa 30 de zile de îngrijiri medicale si care i-au

pus în pericol viața prin hemoperitoneu, consecutiv plăgii înjunghiate

penetrante abdominale, dar si prin potențialul septic al acesteia, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din

Legea nr. 61/1991 și art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin.

(1) lit. i C. pen.

În ceea

ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de apel

a constatat că în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțele

atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C.

pen., însă numai în raport de tentativa de omor, iar nu și cu privire la

infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Curtea a

cenzurat optica primei instanțe reținând că circumstanțele atenuante judiciare

personale pot fi reținute în considerarea datelor personale ale inculpatului,

însă pentru toate infracțiunile reținute în sarcina acestuia, fiind

neîntemeiată aprecierea privind periculozitatea mai scăzută a inculpatului doar

pentru parte din infracțiuni, atât timp cât analiza conduitei inculpatului

impune examinarea întregului său comportament.

În

același sens, a reținut că prima instanță a constatat incidența dispozițiilor art.

74 alin. (1) lit. a) C. pen., deși actele dosarului nu relevă aspecte pozitive

privind conduita inculpatului, simplul fapt al lipsei antecedentelor penale

neputând constitui un argument al reținerii acestei circumstanțe atenuante

judiciare personale.

S-a

reținut în acest sens că din referatul de evaluare a inculpatului, dispus în

apel, nu rezultă aspecte privind conduita deosebită a inculpatului în societate

și familie, faptul că inculpatul avea o familie și desfășura activități

lucrative anterior comiterii faptei neavând astfel de valențe, în condițiile în

care s-a remarcat potențialul agresiv al inculpatului manifestat în cadrul

familiei. In consecință, s-a apreciat că nici persoana inculpatului și nici

mediul socio-familial al acestuia nu relevă date obiective care să justifice

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În

același cadru, s-a reținut că atitudinea procesuală a inculpatului de

recunoaștere a faptelor a determinat aplicarea procedurii prev. de art. 320

1

C. proc. pen. și reducerea limitelor speciale de pedeapsă, astfel că este

suficient valorificată conduita sinceră a acestuia, neexistând elemente pentru

reducerea pedepsei sub limitele speciale reduse, în considerarea aceleiași

conduite. Mai mult, nu se poate acorda recunoașterii săvârșirii faptelor o

dublă valență juridică, atât din perspectiva art. 320

1

C. proc. pen.,

cât și a art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât s-ar ajunge la o dublă

atenuare a pedepselor pentru aceeași cauză.

S-a

reținut în acest sens că gravitatea faptei inculpatului și probațiunea necesară

dovedirii vinovăției acestuia (care nu a fost una redusă, în raport de numărul

persoanelor audiate) nu impun acordarea unei clemențe care să determine

coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, întrucât un tratament

sancționator mai blând nu ar asigura realizarea scopului și funcțiilor

pedepsei, conform art. 52 C. pen. Fapta inculpatului prezintă un pericol social

destul de ridicat, nu numai prin valoarea socială ce ar fi putut fi lezată -

dreptul la viață, dar și prin modalitatea de comitere, în condițiile în care

inculpatul a folosit un cuțit, obiect apt să producă decesul, aplicând lovitura

într-o zonă vitală și cu o forță suficientă pentru producerea unor leziuni

grave care să conducă la decesul victimei.

În

consecință, în raport cu scopul pedepsei, astfel cum este reglementat în art.

52 C. pen., circumstanțele concrete în care a fost comisă fapta, datele

personale ale inculpatului, conduita sa procesuală, Curtea a apreciat că

pedeapsa stabilită de prima instanță pentru infracțiunea prev. de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

nu

este suficientă pentru asigurarea prevenției speciale și generale, constatând

că se impune majorarea acesteia până la minimul special redus conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., ca urmare a înlăturării circumstanțelor atenuante

judiciare neîntemeiat reținute în favoarea inculpatului.

Totodată,

a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 este legală, dat fiind

faptul că limitele speciale de pedeapsă sunt închisoarea de la 3 luni la 2 ani

sau amendă, iar limitele reduse potrivit art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen. sunt cuprinse între 2 luni și 1 an și 4 luni. în consecință, instanța

de apel a constatat că pedeapsa de 3 luni închisoare stabilită de prima

instanță a fost stabilită în limitele legale.

S-a mai

reținut că, în condițiile în care pentru infracțiunea de tentativă de omor

calificat s-a stabilit o pedeapsă de 5 ani închisoare, pedeapsa rezultantă va

fi de 5 ani închisoare, ceea ce exclude posibilitatea aplicării dispozițiilor

art. 86

1

C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei, așa cum a solicitat inculpatul, deoarece dispozițiile art. 86

1

alin. (2) C. pen. permit suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

aplicată în cazul concursului de infracțiuni numai dacă este închisoarea de cel

mult 3 ani, condiție neîndeplinită în cauză. Astfel, solicitarea inculpatului

de aplicare a dispozițiilor art. 86

1

C. pen. a fost respinsă, ca

neîntemeiată.

În ceea

ce privește acțiunea civilă promovată de partea civilă R.E., Curtea a constatat

că, în fața primei instanțe, la termenul din 04 februarie 2013, partea civilă a

solicitat inițial daune materiale în cuantum de 5.000 lei, apoi a precizat că

nu mai solicită despăgubiri civile, pentru a reveni imediat și a preciza că

solicită daune materiale în cuantum de 3.000 lei, cu plata cărora inculpatul a

fost de acord. S-a observat astfel că partea civilă nu a renunțat la acțiunea

civilă, având doar o atitudine oscilantă, dar că, în final, aceasta s-a

constituit parte civilă cu suma de 3.000 lei, care în mod corect i-a fost

acordată de prima instanță, având în vedere achiesarea inculpatului și

dispozițiile art. 16

1

ALIN. (3) C. proc. pen. potrivit cărora, în

cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în

măsura recunoașterii.

În

consecință, s-a apreciat că niciuna dintre criticile formulate de inculpatul Z.T.

nu sunt întemeiate, în timp ce apelul procurorului este întemeiat numai în ceea

ce privește greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin.

(1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Pentru

aceste considerente, curtea a respins, ca nefondat, apelul formulat de

inculpatul Z.T. și a admis apelul parchetului, în limitele menționate.

Împotriva

acestei decizii,

în

termen legal, a declarat recurs inculpatul Z.T., fără a motiva în scris calea

de atac, în termenul prevăzut de art. 385 alin. (2) C. proc. pen.

În

condițiile art. 291 alin. (3) C. proc. pen., prin încheierea din 10 septembrie

2013, termenul fixat în cauză pentru judecarea recursului, 22 octombrie 2013, a

fost preschimbat la data de 10 septembrie 2013.

La

termenul de dezbateri din 10 septembrie 2013,

subsecvent consultării inculpatului, apărătorul desemnat

să-i acorde asistență juridică a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.17

2

C. proc. pen., criticând decizia instanței de apel sub

aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpatului, sens în

care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate,iar în

rejudecare, reducerea pedepselor aplicate inculpatului ca urmare a reținerii în

favoarea acestuia de circumstanțe atenuante, în raport de conduita procesuală

corectă adoptată de acesta pe parcursul procesului penal, constând în

recunoașterea faptei și prezentarea modalității de comitere a acesteia, precum

și în raport de situația familială specială a inculpatului care este singurul

întreținător al celor 6 copii minori, soția sa fiind bolnavă.

Examinând

recursul declarat de inculpatul Z.T. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte

constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prioritar,

se constată că în raport de data pronunțării deciziei atacate, 28 mai 2013, în

cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală, astfel cum a

fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Totodată,

se constată că inculpatul nu a motivat recursul în termenul prev.

de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., așa încât,

potrivit art. 385

10

alin. (2)

1

cu referire la art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte nu va proceda la examinarea criticilor

circumscrise motivului de recurs prev. de art. 385

9

pct.17

2

C. proc. pen., acesta neputând fi luat în considerare din oficiu câtă vreme nu

a fost invocat în scris în termen legal.

Cu toate

acestea, chiar dacă s-ar trece peste aspectul anterior arătat, se constată că

recurentul inculpat Z.T. a invocat critici care, în realitate, nu se

circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen., întrucât acestea vizează netemeinicia pedepselor ce i-au fost aplicate,

considerate prea mari în raport cu atitudinea sa procesuală sinceră și

cooperantă și datele personale favorabile ale acestuia (lipsa antecedentelor

penale) care, în opinia apărării, trebuiau reținute ca și circumstanțe atenuante

și valorificate prin reducerea corespunzătoare a pedepselor.

Raportat

la cazul de casare invocat, se constată că Legea nr. 2/2013 a impus restricții

severe în ceea ce privește posibilitatea atacării pe calea recursului a

hotărârilor pronunțate de instanța de fond și instanța de apel, limitând,

totodată, posibilitatea instanței de recurs de a examina cauza sub aspectul

situației de fapt și a chestiunilor de apreciere, așa încât caracterul

devolutiv al recursului vizează doar chestiunile de drept.

Or,

reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, individualizarea pedepsei și a

modului de executare sunt chestiuni de apreciere, fiind atributul exclusiv al

instanței de fond și al instanței de apel. Acestea nu se încadrează în

categoria aspectelor de drept, ci implică aprecierea asupra mai multor

circumstanțe, operațiune care, chiar dacă se efectuează pe baza unor criterii

legale, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prev. de art.

385

9

C. proc. pen. și nu poate fi supusă examenului instanței de

recurs.

Se

apreciază însă că aspectele invocate de recurentul inculpat ar fi putut fi

examinate de către instanța de recurs doar în cadrul cazului de casare prevăzut

de forma anterioară a textului art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., potrivit cu care hotărârile erau supuse casării „în cazul în care s-au

aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din C.

pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege

”

.

Urmare

intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, incidență în cauză, textul anterior menționat a fost

modificat de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a

devenit incident doar situației când „s-au aplicat pedepse in alte limite decât

cele prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma

referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.

Ca

urmare, în raport de natura criticilor invocate de inculpat, anume greșita

individualizare a pedepselor aplicate, rezultă cu evidență că acestea nu se

circumscriu nici cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385 alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

De

asemenea, se are în vedere și împrejurarea că recursul examinat nu se

circumscrie dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., decizia

atacată fiind pronunțată în faza procesuală a apelului.

În

consecință, în raport de aspectele anterior menționate, se constată că

susținerile inculpatului privind greșita individualizare a pedepselor nu se

circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. și nici celui prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14

C. proc. pen. și, totodată, niciunui alt caz de casare ce se examinează din

oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Ca

urmare, având în vedere toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.T.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei

de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.T. împotriva deciziei penale nr.

83/P din 28 mai 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de

la 23 noiembrie 2012 la 10 septembrie 2013.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 10 septembrie 2013.