ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2441/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2441/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului față, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 97 din 25 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța

în dosarul penal nr. 14155/118/2012, s-a hotărât în baza art. 334 C. proc. pen.

schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 20 C. pen. rap. la

art. 174 - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 2 alin.

(1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174

- art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. a) și b) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. a) și b) C. pen. și art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea

art. 37 lit. a) și b) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În

baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 alin.

(1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a)

și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav a fost

condamnat inculpatul R.G. la pedeapsa de 9 (nouă) ani și 6 (șase) luni închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea

pedepsei principale.

În

baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri

și tulburarea ordinii și liniștii publice a fost condamnat inculpatul R.G. la pedeapsa

de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În

baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea

art. 37 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de a purta, fără drept,

un cuțit în locuri publice a fost condamnat inculpatul R.G. la pedeapsa de 1 (unu)

an închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C.

pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa

cea mai grea de 9 (nouă) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b)

C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 61 C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate

pentru restul de 572 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 228/P din 02 iulie 2009 a Judecătoriei Mangalia,

definitivă prin decizia penală nr. 679/P din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Constanța și s-a dispus contopirea acestui rest cu pedeapsa de 9 (nouă) ani și 6

(șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. proc. pen. pe o perioadă de 3

(trei) ani după executarea pedepsei principale în pedeapsa cea mai grea; în final

inculpatul R.G. - urmând să execute pedeapsa de 9 (nouă) ani și

6

(șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. proc. pen. pe o perioadă de 3

(trei) ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului R.G. exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

R.G. perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la data de 05

noiembrie 2012 la zi.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura

arestării preventive luată față de inculpatul R.G.

S-a luat act că părțile vătămate C.I.V.

și C.D. nu s-au constituit părți civile.

A fost obligat inculpatul R.G. la plata

sumei de 696,49 RON cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare,

către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C.

În

baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat în folosul statului

următoarele bunuri depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanța:

o bâtă de culoare maro având lungimea de 75 cm și diametru de 4 cm, prevăzută la

partea superioară cu mâner metalic de 5 cm lungime și un briceag cu mâner având

lungimea de 8 cm și prăsele de culoare maro, lungimea lamei de 5 cm și lățimea de

1,5 cm la bază.

În

baza art. 189 C. proc. pen. suma de 700 RON reprezentând onorariul

de avocat din oficiu, în favoarea avocați O.G. și B.A.D., câte 200 RON pentru fiecare

și 300 RON pentru avocat Ș. (F.) G.L., s-a avansat din fondurile Ministerului

Justiției și al Libertăților Cetățenești către Baroul Constanța.

În

baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul R.G.

la plata sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța

cu nr. 1630/P/2012, din data de 29 noiembrie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată,

în stare de arest preventiv, a inculpatului R.G. pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 2

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și

art. 20 C. pen. rap. la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de inculpare s-a reținut următoarea

situație de fapt: Inculpatul R.G. născut în anul 1984 este neșcolarizat, fără loc

de muncă și ocupație, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut și până în prezent

a mai intrat în conflict cu legea penală. Astfel, conform mențiunilor din fișa de

verificare la Evidența Operativă și Cazier Judiciar, inculpatul a mai fost condamnat

în anii 2004-2008 și 2009 la pedepse cu închisoarea, în regim de privare de libertate

pentru săvârșirea unor genuri diferite de infracțiuni: viol, ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea gravă a liniștii și ordinii publice, furturi calificate,

precum și portul fără drept al cuțitului în locuri publice. Inculpatul a fost pus

de fiecare dată în libertate condiționat, insă nu a înțeles actul de clemență al

legii, perseverând în comportamentul său infracțional. De sub puterea ultimului

mandat de 5 ani închisoare emis de Judecătoria Mangalia în baza sentinței penale

nr. 228 din

02 iulie 2009, inculpatul R.G. a fost pus

în libertate la 31 iulie 2012 cu un rest de pedeapsă neexecutat de 572 de zile,

reprezentând beneficiul liberării condiționate.

Comportamentul înclinat spre violență al

acestuia a fost perceput ca atare de către locuitorii satului M.V., fiind de notorietate

împrejurarea că acesta a provocat un scandal de proporții cu ocazia zilei nunții

martorului L.V.M., eveniment petrecut în urmă cu mai mulți ani, împrejurare în care

i-a aplicat mai multe lovituri folosind chiar și un cuțit, fiind condamnat la 2

ani închisoare prin sentința penală nr. 45/P din 07 februarie 2008 a Judecătoriei

Mangalia. La data de 05 noiembrie 2012, aproximativ în jurul orelor 10.00, inculpatul

l-a remarcat pe martorul L.V.M. aflat pe terasa restaurantului din centrul localității

M.V. în compania părților vătămate C.D. și C.I.V., precum și a martorilor L.V.M.,

T.C., T.N. și C.N. În baza unor considerente subiective inculpatul l-a convocat

la o discuție pe martorul L.V.M., fiind evidentă intenția acestuia de a provoca

scandal.

Pentru aplanarea unui eventual conflict,

în sprijinul martorului sus-citat au intervenit cele două părți vătămate, reacția,

inculpatului fiind violentă inițial, la nivel verbal, iar apoi comportamentul său

degenerând, astfel că și-au împărțit reciproc lovituri cu pumnii. În aceste împrejurări,

inculpatul R.G. a scos din buzunar un briceag cu lama de 5 cm cu care a aplicat

lovituri fraților C.D. și C.I.V., în zone vitale, astfel:

- părții vătămate C.D., o lovitură cu cuțitul

în zona antebrațului drept care a interesat mai multe grupe de mușchi și arteră,

precum și în zona spatelui și occipitală;

- părții vătămate C.I.V., mai multe lovituri

în zona capului, hemitorace drept, leziuni care i-au pus viața în primejdie și au

impus intervenția chirurgicală în noaptea de 05 din 06 noiembrie 2012.

La momentul în care s-au derulat actele

de violență ale inculpatului asupra celor două părți vătămate, fluctuația din centrul

localității M.V. era una normală pentru o zi de lucru, circa 15 - 20 de persoane

oprindu-se în fața restaurantului, fiind oripilate de comportamentul lui R.G. La

rândul lui, martorul C.N. care se oprise cu copilul minor în vârstă de 4 ani, să-i

ia un suc, a fost nevoit să se retragă în incinta restaurantului, minorul percepând

lovitura pe care i-a aplicat-o inculpatul cu cuțitul, părții vătămate C.D. În aceste

condiții, devine evident, de acceptat, oprobriul pe care l-au manifestat locuitorii

din satul M.V. față de comportamentul inculpatului, precum și așteptările din partea

instituțiilor abilitate de a lua o măsură care să prevină pe viitor astfel de manifestări.

Fiind audiat inculpatul R.G. a invocat

că nu a făcut decât să se apere de acțiunile violente exercitate asupra sa de către

părțile vătămate, frații C. și sub imperiul panicii a folosit cuțitul. Susținerea

inculpatului a fost combătută însă de martorii audiați în cauză, depozițiile acestora

coroborându-se cu celelalte probatorii administrate în cauză.

În

faza de cercetare judecătorească instanța a procedat la audierea

inculpatului și a martorilor din lucrări.

Referitor la învinuirile ce i s-au reținut

în sarcină și pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată inculpatul R.G. a

declarat că: în ziua de 05 noiembrie 2012, în jurul orelor 08.00 - 08.30, s-a întâlnit

cu C.N., acesta fiind împreună cu soția și copilul său, pe care l-a rugat să-l ducă

cu mașina până în localitatea P., la fratele său. După ce a ajuns la fratele său,

întrucât acesta i-a spus că numitul L.V.M. vorbește despre el, s-a hotărât să meargă

pentru a discuta cu acesta. Astfel, a vorbit cu L.V.M. pe care l-a rugat „să își

vadă de treaba lui" pentru a nu mai avea probleme, motiv pentru care acesta

l-a chemat pe C.I.V. pentru a confirma că el nu spusese nimic. Între timp s-a apropiat

și C.D. care a început să-i adreseze injurii aplicându-i și o lovitură, astfel că

a început să se bată cu C.I.V. și C.D. Întrucât aceștia i-au aplicat lovituri cu

pumnii și picioarele, a început să-i lovească și el, după care părțile vătămate

au început să arunce cu pietre. Întrucât îi curgea sânge de la ureche a încercat

să caute un doctor, însă la un moment dat a ajuns în aceeași locație și întrucât

părțile vătămate au tăbărât pe el, iar C.D. i-a aplicat lovituri cu un par peste

mână și umăr, a scos briceagul aplicându-i o lovitură în zona axilei părții vătămate

C.I.V. și în mână părții vătămate C.D. A susținut inculpatul că a aplicat acele

lovituri părților vătămate cu intenția de a-i speria și nu să-i omoare. Totodată,

inculpatul a mai arătat că în zonă erau mai multe persoane prezente, prin care și

martorii T.C., T.N. și C.N.

Partea vătămată C.I.V. a declarat următoarele:

în ziua respectivă se afla pe terasa barului din localitatea M.V. împreună cu fratele

său C.D., cu L.V. și C.C. În jurul orelor 10.00, în fața terasei au venit C.N. și

inculpatul R.G., care l-a chemat pe L.V. și după ce a discutat cu acesta l-au chemat

și pe el pentru a discuta cu privire la un zvon legat de inculpat. După ce i-a confirmat

că zvonul este real, inculpatul a început să-l amenințe pe L.V.M., spunându-i că

o să aibă grijă de el și de toți ceilalți de pe terasă. Fratele său, respectiv partea

vătămată C.D. auzind acest lucru a coborât de la terasă și i-a spus inculpatului

să se potolească, însă acesta i-a băgat mâna în gât, motiv pentru care și fratele

său l-a lovit cu dosul palmei peste față. Întrucât inculpatul R.G. s-a enervat și

l-a lovit pe C.D. cu pumnul în față și cu o piatră în cap, a intervenit cerându-i

acestuia să se potolească, însă a fost lovit de inculpat cu pumnii în față, după

care acesta a plecat. După câteva minute inculpatul a revenit, încercând să-l lovească

cu un briceag în cap pe C.D., însă întrucât acesta s-a ferit a fost lovit în mâna

dreaptă și apoi în spate. În continuare inculpatul s-a îndreptat spre el aplicându-i

mai multe lovituri în zona capului și după ce l-a trântit la pământ l-a înjunghiat

cu acel briceag în abdomen și în piciorul drept. Partea vătămată a mai precizat

că inițial fratele său observând că inculpatul intenționează să-l lovească cu briceagul

l-a lovit peste mână cu o bâtă, însă acesta nu l-a scăpat.

Partea vătămată C.D. a declarat următoarele:

în dimineața zilei de 05 noiembrie 2012 se afla pe terasa barului din centrul localității

M.V. împreună cu fratele său, L.V.M., C.C. La un moment dat a venit inculpatul R.G.

care l-a chemat pe L.V. și întrucât

vorbeau pe un ton răstit s-a

deplasat către ei fratele său, C.I.V., care le-a spus că nu este frumos să se certe.

Apropiindu-se și el, a arătat că i-a aplicat o lovitură cu palma peste față inculpatului,

astfel că acesta l-a lovit cu pumnul în față și ulterior cu o piatră în cap, după

care a plecat. După câteva minute inculpatul a revenit, numitul M.C. care se afla

pe stradă atenționându-i că are asupra sa un cuțit. Observând că într-adevăr inculpatul

avea un cuțit în mână a încercat să aplaneze conflictul, însă acesta a încercat

să-l lovească în zona gâtului și întrucât s-a ferit l-a lovit în mâna dreaptă și

ulterior în spate. În continuare inculpatul s-a îndreptat spre C.I.V. căruia i-a

aplicat mai multe lovituri cu cuțitul.

Martorul C.N., fiind audiat atât în cursul

urmăririi penale, cât și în fața instanței, a declarat următoarele: în ziua respectivă

s-a deplasat cu mașina în centrul localității, unde i-a văzut pe numiții C.I.V.,

C.D., L.V.M., T.C. și T.N., oprindu-se să discute cu aceștia. În acest timp a auzit

pe cineva strigând: „vine cu cuțitul" și până să intre în magazin cu copilul,

l-a văzut pe inculpatul R.G. având asupra sa un cuțit. Întrucât se îndrepta spre

partea vătămată C.D. acesta l-a lovit peste mână cu un picior de masă pe care-l

luase din mașina sa, însă nu a reușit să-l dezarmeze, fiind lovit cu cuțitul la

mâna dreaptă. În continuare inculpatul a intenționat să-l lovească pe C.D. în zona

capului, însă întrucât acesta s-a ferit l-a lovit cu cuțitul în spate. Ulterior,

inculpatul s-a îndreptat și spre partea vătămată C.I.V., pe care l-a lovit cu cuțitul

în zona intercostală, însă nu a văzut ce s-a mai întâmplat întrucât aceștia se aflau

după un colț. După ce l-a tăiat însă și pe partea vătămată C.I.V. a arătat că inculpatul

a plecat. Anterior producerii acestui incident martorul a arătat că nu a observat

ca părțile vătămate și inculpatul să fi prezentat urme de violență. De asemenea,

a mai precizat că în zonă erau persoane întrucât era ora când se pleca la serviciu,

observând că s-au oprit și s-au uitat la incident în jur de 15-20 de persoane, care

făceau comentarii negative la adresa inculpatului.

Martorul T.N. a declarat în cursul procesului

penal următoarele: în timp ce vorbea cu partea vătămată C.D. s-a apropiat de ei

inculpatul R.G. care avea în mână un cuțit sau un briceag, aplicându-i lovituri

părții vătămate în mâna dreaptă și în spate. În continuare inculpatul s-a îndreptat

spre partea vătămată C.I.V. nu a văzut cum i-a aplicat acestuia lovituri, însă ulterior,

a aflat că fusese lovit și el în zona capului și în zona coastelor. A aflat că în

cursul aceleiași zile inculpatul mai avusese un conflict, precizând că a observat

că inculpatul prezenta urme de sânge la ureche și la umăr, iar C.D. prezenta urme

de sânge în zona din spate a capului, acesta spunându-i că fusese lovit cu o piatră

de către inculpat. A precizat că la incident au fost prezenți martorii din lucrări,

precum și alte persoane, care se aflau la distanță. În cursul urmăririi penale martorul

a declarat că inculpatul a intenționat să-l lovească și pe L.V.M., însă acest lucru

nu s-a mai întâmplat întrucât a intervenit și i-a cerut inculpatului să plece acasă.

Martorul T.C. a declarat următoarele: în

ziua în care a avut loc incidentul a mers în centru la magazin, unde se mai aflau

C.I.V., C.D., C.N., L.V.M., T.N. Până să ajungă lângă aceștia l-a văzut pe inculpatul

R.G., care adresa injurii și avea un

cuțit în mână, îndreptându-se

către partea vătămată C.D. căruia i-a aplicat lovituri în mână și în spate, ulterior,

s-a îndreptat și spre C.I.V. căruia i-a aplicat lovituri în cap, abdomen și picior,

după care a plecat. A precizat martorul că de față au fost și alte persoane, însă

unele dintre ele de teamă au plecat. A mai arătat martorul că nu a observat ca inculpatul

să fi prezentat urme de violență.

Martorul L.V.M. a declarat următoarele:

în ziua în care a avut loc incidentul se afla în centru, unde servea o cafea, timp

în care a venit inculpatul R.G. care l-a chemat, pentru a-i spune să-și vadă de

treaba sa, susținând că l-ar fi amenințat. Pentru a-i confirma că nu este adevărat

l-a chemat pe C.I.V., venind și C.D., timp în care inculpatul a început să-i amenințe,

în final cei trei luându-se la bătaie, aplicându-și reciproc lovituri cu picioarele.

Ulterior, inculpatul R.G. a plecat acasă, însă a revenit după circa 15 minute, având

un cuțit asupra sa și strigând la cele două părți vătămate: „ieșiți că vă omor".

A văzut că inculpatul le-a aplicat lovituri cu cuțitul celor două părți vătămate,

pe C.I.V. lovindu-l în zona capului, a abdomenului și în picior, iar pe C.D. la

mâna dreaptă, în spate și în zona capului. Atât la primul, cât și la al doilea incident

au fost prezente mai multe persoane. A mai arătat martorul că personal a avut un

conflict cu inculpatul, în anul 2006, când l-a tăiat cu cuțitul.

Analizând declarațiile celor două părți

vătămate C.I.V. și C.D. coroborat cu: declarațiile martorilor audiați și expuse

mai sus, raportul de constatare medico-legală din 09 noiembrie 2012 întocmit de

S.M.L. Constanța și raportul de expertiză medico-legală din 21 noiembrie 2012 întocmit

de S.M.L. Constanța din care rezultă că partea vătămată C.I.V. a prezentat leziuni

traumatice care au putut fi produse cu corp tăietor înțepător, au necesitat pentru

vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie

prin insuficiență respiratorie acută consecutivă hemopneumotoraxului drept posttraumatic,

raportul de constatare medico-legală din 05 noiembrie 2012 întocmit de S.M.L. Constanța

din care rezultă că partea vătămată C.D. a prezentat leziuni traumatice care au

putut fi produse prin lovire cu corpuri dure tăietoare-înțepătoare, posibil cuțit,

au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale și nu i-au pus viața

în primejdie, precum și cu declarațiile inculpatului, instanța de fond a apreciat

că rezultă cu certitudine că acesta se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute

în sarcina sa.

Astfel, a reținut că în ziua de 05

noiembrie 2012 între inculpatul R.G. și cele două părți vătămate a avut loc un conflict,

într-o primă fază aceștia lovindu-se reciproc, după cum rezultă din declarațiile

martorilor. În continuare, deși inculpatul a plecat la un moment dat de la fața

locului, după câteva minute a revenit având asupra lui un briceag cu lama de aproximativ

5-6 cm, cu care le-a aplicat lovituri părților vătămate C.I.V. și C.D., aceștia

suferind leziuni traumatice care au necesitat îngrijiri medicale, părții vătămată

C.I.V. fiindu-i pusă viața în primejdie. Totodată, atitudinea și acțiunile inculpatului

au fost percepute atât de persoanele prezente la fața locului, cât și de cele care

treceau prin zonă, unele dintre acestea făcând comentarii negative sau plecând din

zonă de

teamă. Martorul C.N. a declarat că după

ce a auzit că inculpatul venea având un cuțit în mână și-a luat copilul și a intrat

în magazin, ceea ce evidențiază o stare de temere încercată de martor în condițiile

în care era însoțit și de copilul său minor.

A susținut inculpatul că în cea de-a doua

parte a conflictului frații C. au fost de fapt cei care au tăbărât pe el și l-au

luat la bătaie, deși intenția sa a fost aceea de a lua autobuzul pentru a se deplasa

la doctor în localitatea I. Instanța de fond a apreciat că nu pot fi primite apărările

inculpatului în sensul că a fost nevoit să scoată briceagul și să aplice lovituri

părților vătămate pentru a se apăra de agresiunile acestora, susținând că a fost

lovit de mai multe ori de aceștia cu o bâtă peste tot corpul. S-a apreciat că aceste

susțineri și apărări ale inculpatului nu au fost confirmate de probele administrate

în cauză. Astfel, martorii audiați în cauză au arătat că după consumarea primei

părți a conflictului inculpatul a plecat, însă a revenit după câteva minute, având

asupra lui un briceag cu care le-a aplicat lovituri părților vătămate C.I.V. și

C.D. Nici unul dintre martori nu a declarat că inculpatul ar fi fost nevoit să scoată

briceagul pentru a se apăra de părțile vătămate. Aceștia au relatat că într-adevăr

partea vătămată C.D. l-a lovit pe inculpat peste mână cu un par, însă întrucât acesta

se îndrepta spre el având cuțitul în mână.

Raportat la cele expuse mai sus instanța

de fond nu a putut reține că inculpatul ar fi acționat în stare de provocare. Potrivit

art. 73 lit. b) C. pen., circumstanța atenuantă a provocării există atunci când

infracțiunea s-a săvârșit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată

de o provocare din partea părții vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere

gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. O condiție esențială

pentru existența provocării este aceea ca starea de surescitare, de încordare nervoasă

să existe în momentul săvârșirii infracțiunii, chiar dacă actul provocator a fost

comis mai înainte de persoana vătămată.

S-a apreciat că în cauză nu se poate susține

că inculpatul se afla în stare de surescitare la momentul lovirii părților vătămate,

având în vedere că acesta a revenit în locul unde se aflau acestea după aproximativ

15 minute de la momentul la care a avut loc prima parte a conflictului, când părțile

vătămate și inculpatul s-au lovit reciproc. După cum a rezultat din declarațiile

martorilor, inculpatul ținea briceagul în mână, amenințând părțile vătămate că le

omoară și aplicându-le loviturile cu acel briceag mai înainte ca acestea să poată

reacționa.

La termenul de judecată din data de 21

ianuarie 2013 instanța de fond a pus în discuție din oficiu schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 176

alin. (1) lit. b) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art.

174 - art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. având în

vedere că fapta a fost comisă de inculpat în loc public, respectiv în centrul localității

M.V., fiind prezente mai multe persoane. La același termen de judecată reprezentantul

Parchetului a solicitat reținerea și a dispozițiilor art. 37 lit. b). C. pen., respectiv

recidiva postexecutorie, raportat la condamnările suferite de inculpat, astfel cum

rezultă din fișa de cazier judiciar.

Analizând actele și lucrările dosarului

și constatând că ambele cereri sunt întemeiate, Tribunalul a dispus, în baza

art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării

juridice

din infracțiunile prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 176 alin.

(1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 321 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr.

61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen. în infracțiunile prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175

alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. a) și b) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a)

și b) C. pen. și art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea

art. 37 lit. a) și b) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, instanța de fond a apreciat că

faptele inculpatului R.G. care, în ziua de 05 noiembrie 2012, aflându-se în centrul

localității M.V., pe fondul unor discuții a amenințat părțile vătămate C.I.V. și

C.D. cărora le-a aplicat mai multe lovituri în zone vitale cu un briceag cu lama

de aproximativ 5-6 cm, pe care-l avea asupra sa, cauzându-le leziuni traumatice

care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale, părții vătămate C.I.V. fiindu-i

pusă viața în primejdie prin insuficiență respiratorie acută consecutivă hemopneumotoraxului

drept posttraumatic, prin atitudinea sa agresivă tulburând ordinea și liniștea publică,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la infracțiunea

de omor deosebit de grav, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și

liniștii publice și purtarea, fără drept, a unui cuțit în locuri publice, prev.

de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176

alin. (1) lit. b) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen. și art. 2 alin. (1) pct.

1 din Legea nr. 61/1991.

Având în vedere că inculpatul a săvârșit

infracțiunile din prezenta cauză după executarea mai multor pedepse cu închisoarea

mai mari de 6 luni aplicate anterior prin hotărâri definitive, precum și în perioada

liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 228/P din 02 iulie 2009 a Judecătoriei Mangalia, definitivă

prin decizia penală nr. 679/P din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța,

rămânând cu un rest neexecutat de 572 zile închisoare, s-a reținut că în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 37 lit. a) și b) C. pen., referitoare la starea de recidivă.

Totodată, s-a dispus aplicarea și a dispozițiilor

art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul de infracțiuni, având în vedere că inculpatul

a comis infracțiunile mai înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre

ele.

Rezultând cu certitudine că inculpatul

se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, impunându-se

tragerea la răspundere penală a acestuia, la stabilirea și aplicarea pedepselor

instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prev.

de art. 72 C. pen., respectiv gradul concret de pericol social al infracțiunilor

săvârșite, apreciat prin prisma împrejurărilor și a modalității concrete de comitere,

a urmărilor produse, a datelor ce caracterizează persoana inculpatului.

S-a arătat că funcțiile de constrângere

și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o

justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama nu numai de persoana căreia

îi este destinată, ci și de gradul concret de pericol social al infracțiunilor săvârșite.

Astfel, s-a reținut că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală,

acesta suferind mai multe condamnări pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, inclusiv

de violență. Ceea ce

a

fost remarcat de prima instanță este perseverența

infracțională de care dă dovadă inculpatul, faptul că pedepsele aplicate nu și-au

atins scopul preventiv educativ, în condițiile în care acesta a fost liberat condiționat

din executarea ultimei condamnări la data de 31 iulie 2012, cu un rest neexecutat

de 572 zile închisoare și cu toate acestea, la data de 05 noiembrie 2012 comite

infracțiunile din prezenta cauză.

S-a apreciat că infracțiunile săvârșite

de inculpat prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, determinat de

natura acestora, de împrejurările și modalitatea concretă în care a acționat inculpatul

(în loc public acesta le-a aplicat părților vătămate mai multe lovituri cu un briceag

cu lama de 5-6 cm în diferite zone ale corpului), de urmările produse, constând

în leziunile traumatice ce le-au fost cauzate părților vătămate, leziuni ce i-au

pus viața în primejdie părții vătămate C.I.V., de atingerea gravă adusă valorilor

sociale ocrotite de legiuitor, referitoare la dreptul la viață al persoanei, la

bunele moravuri și liniștea publică, atitudinea ulterioară a inculpatului, care

a plecat fără să le acorde părților vătămate primul ajutor.

Din această perspectivă inculpatului s-a

apreciat că nu i se pot aplica decât pedepse cu închisoarea cu executare în regim

privativ de libertate, stabilite într-un cuantum care să răspundă cerințelor prev.

de art. 52 C. pen., pedepse care să fie contopite conform dispozițiilor art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., precum și art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât

inculpatului R.G. i s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3

(trei) ani după executarea pedepsei principale.

Împotriva sentinței penale nr. 97 din

25 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 14155/118/2012,

în termen legal, a declarat apel inculpatul R.G., criticând-o pentru netemeinicie

sub aspectul individualizării cuantumului pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 55/P din 16 aprilie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie, în Dosarul nr. 14155/118/2012, în baza art. 379 pct. 1

lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat

R.G. împotriva sentinței penale nr. 97 din 25 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul

Constanța în dosarul penal nr. 14155/118/2012.

În

baza art. 383 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului

R.G., aspect care se comunică administrației locului de deținere.

În

baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88

C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada arestării preventive

de la data de 25 februarie 2013 la zi.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul-inculpat

la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare avansate de către stat în apel,

iar, în baza art. 189 C. proc. pen., suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu - avocat S.A. s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției

în favoarea Baroului Constanța.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

prim control judiciar a reținut că fîindu-i aduse la cunoștință prevederile

art. 70 alin. (2) C. pen., inculpatul R.G. a precizat că nu dorește să dea declarație

la instanța de apel.

Examinând sentința penală apelată prin

prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 378 alin. (1)

C. proc. pen. și art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de apel a apreciat că

apelul declarat de inculpatul R.G. este nefondat.

S-a constatat că prima instanță a stabilit

în mod corect starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică a faptelor

și vinovăția inculpatului R.G., pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare,

fiind îndeplinite cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

S-a reținut că din coroborarea mijloacelor

de probă administrate în faza de urmărire penală și pe parcursul cercetării judecătorești,

ce au fost redate pe larg în hotărârea primei instanțe, a rezultat că la data de

05 noiembrie 2012, în jurul orei 10

00

, inculpatul l-a remarcat pe martorul

L.V.M. aflat pe terasa restaurantului din centrul localității M.V. în compania părților

vătămate C.D. și C.I.V., precum și a martorilor L.V.M., T.C., T.N. și C.N.

Pe fondul unei relații conflictuale, inculpatul

l-a provocat la o discuție pe martorul L.V.M., cu intenția de a provoca scandal.

Pentru aplanarea unui eventual conflict, în sprijinul martorului au intervenit cele

două părți vătămate, reacția inculpatului fiind violentă inițial, la nivel verbal,

iar apoi comportamentul său degenerând, astfel că și-au împărțit reciproc lovituri

cu pumnii.

În

aceste împrejurări, inculpatul R.G. a scos din buzunar un

briceag cu lama de 5 cm cu care a aplicat lovituri fraților C.D. și C.I.V., în zone

vitale, astfel:

- părții vătămate C.D., o lovitură cu cuțitul

în zona antebrațului drept care a interesat mai multe grupe de mușchi și arteră,

precum și în zona spatelui și occipitală;

- părții vătămate C.I.V., mai multe lovituri

în zona capului, hemitorace drept, leziuni care i-au pus viața în primejdie și au

impus intervenția chirurgicală în noaptea de 05 din 06 noiembrie 2012.

S-a apreciat că situația de fapt reținută

nu a fost contestată în calea de atac, fiind însușită de inculpat, astfel că nu

se impun precizări suplimentare cu privire la împrejurările comiterii faptelor penale

deduse judecății.

Curtea de apel a constatat că prima instanță

a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce

privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete

a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen., evidențiind

gradul de pericol social al faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale,

dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul

procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind

făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele

pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor

unei asemenea sancțiuni.

S-a arătat că pentru a-și îndeplini funcțiile,

pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă

de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care

îl prezintă în mod real persoana

infractorului, cât și aptitudinii

acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare,

precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare

care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să

se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Curtea de apel, în baza propriei analize,

față de critica formulată de inculpat în sensul reducerii pedepsei, a considerat

că nu se impune a se da curs celor susținute, în cadrul procesului de individualizare

a pedepsei instanța urmând să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute

de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere

deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea

stabilirii pedepsei corespunzătoare pentru reeducarea inculpatului.

S-a apreciat că, contextul în care s-a

reținut comiterea infracțiunilor deduse judecății (pe fondul unui conflict declanșat

de inculpat, fără o motivație obiectivă, acesta a aplicat multiple lovituri de cuțit

părților vătămate, în timp ce acestea se aflau într-un loc public), relațiile sociale

lezate, ce privesc dreptul la viață, bunele moravuri și liniștea publică, urmările

produse asupra integrității corporale a părților vătămate, impactul negativ al faptelor

asupra opiniei publice, denotă un grad ridicat de pericol social al faptelor și

o periculozitate sporită a inculpatului.

Instanța de control judiciar s-a oprit

în cadrul acestei analize și asupra elementelor ce caracterizează persoana inculpatului,

reținând că acesta are 28 de ani, este neșcolarizat, nu are ocupație și nici loc

de muncă, este recidivist, nu și-a asumat în totalitate consecințele faptelor penale

pe care le-a săvârșit, manifestând o atitudine parțial sinceră pe parcursul procesului

penal.

A reținut că din analiza fișei de cazier

judiciar rezultă că inculpatul a mai intrat în conflict cu legea penală, fiind anterior

condamnat pentru comiterea mai multor infracțiuni de violență, fiind liberat condiționat

de fiecare dată, aspect ce confirmă faptul că acesta nu și-a corectat conduita în

sensul respectării normelor de drept și nu a conștientizat urmările socialmente

periculoase ale faptelor comise, dând dovadă de perseverență infracțională, iar

clemența acordată anterior și-a dovedit ineficienta în reeducarea inculpatului și

prevenirea comiterii de noi infracțiuni

S-a arătat că raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică din 21 noiembrie 2012 relevă aspecte negative privitoare la persoana

inculpatului, reținându-se că acesta are o atitudine impulsiv-explozivă, proiectează

vina asupra celorlalți, poate fi ușor iritat, iar agresivitatea timpurie este o

caracteristică dominantă a comportamentului său. S-a concluzionat că inculpatul

R.G. prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial.

Totodată, martorii audiați în cauză, locuitori

ai satului M.V., au evidențiat comportamentul violent al inculpatului.

S-a apreciat că în mod corect prima instanță

a reținut că inculpatului nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b) C.

pen. privind circumstanța atenuantă legală a provocării. Potrivit art. 73 lit.

b) C. pen. există provocare atunci când infracțiunea s-a săvârșit sub stăpânirea

unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea părții

vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei

sau prin altă acțiune ilicită gravă. O condiție esențială pentru

existența

provocării este aceea ca starea de surescitare, de încordare nervoasă să existe

în momentul săvârșirii infracțiunii, chiar dacă actul provocator a fost comis mai

înainte de persoana vătămată.

Instanța de apel a arătat că într-adevăr,

nu se poate susține ca inculpatul se afla în stare de surescitare la momentul lovirii

părților vătămate, având în vedere că acesta a revenit în locul unde se aflau acestea

după aproximativ 15 minute de la momentul la care a avut loc prima parte a conflictului,

când părțile vătămate și inculpatul s-au lovit reciproc. De asemenea, instanța de

apel a evidențiat împrejurarea că din ansamblul probator administrat în cauză a

rezultat că inculpatul a fost cel care a declanșat incidentul, astfel că nu sunt

incidente prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

Pentru considerentele anterior arătate,

ținând seama de modalitatea de comitere a faptelor și persoana inculpatului, în

acord cu opinia primei instanțe, instanța de prim control judiciar a apreciat că

pedeapsa rezultantă de 9 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție,

reprezintă o pedeapsă proporțională și va determina în conștiința inculpatului respectarea

valorilor sociale și a normelor de drept, în vederea unei reinserții sociale reale.

În

consecință, întrucât criticile formulate nu au putut fi primite

și nu s-au constatat neregularități ale sentinței penale apelate care să fie luate

în considerare din oficiu, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins

ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat R.G. împotriva sentinței penale

nr. 97 din 25 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal

nr. 14155/118/2012.

Referitor la starea de arest preventiv

a inculpatului R.G., Curtea de apel a reținut că potrivit art. 300

2

C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată

este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive, procedând potrivit art. 160. Conform art. 160

b

alin. (2)

C. proc. pen. dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri

noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea

arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. prevede că atunci când instanța constată că temeiurile care

au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată,

menținerea arestării preventive.

Potrivit art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale referitor

la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul

a fost inițial arestat în vederea aducerii în fața autorităților judiciare competente,

existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune. Ulterior, măsura

arestării a fost menținută pe baza indiciilor de vinovăție, a gravității infracțiunii

de a cărei comitere este suspectat inculpatul și a reacției publicului față de săvârșirea

unor astfel de fapte.

Procedând în conformitate cu dispozițiile

legale anterior menționate, la verificarea legalității și temeiniciei arestării

preventive, Curtea de apel a constatat

că măsura este legală și temeinică,

fiind dispusă cu respectarea dispozițiilor legale, în prezent subzistând temeiurile

care au fost avute în vedere la luarea acesteia.

Subzistența temeiurilor care au determinat

arestarea preventivă a fost apreciată în raport de probele administrate în cauză,

reținute de instanța de fond și de instanța de apel, gradul de pericol social

alin. faptelor de care acuzat inculpatul, pericolul concret pentru ordinea publică,

rezonanța socială a faptelor reținute, persoana inculpatului, durata privării de

libertate, rezultând incidența în continuare a dispozițiilor art. 143 C. proc.

pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Reținând că temeiurile care au stat la

baza luării măsurii arestării nu au încetat și impun în continuare privarea inculpatului

de libertate, măsura arestării preventive a fost menținută de instanța de apel,

în baza art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin.

(1) C. proc. pen. și art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., nefiind justificată

aplicarea unei alte măsuri preventive restrictive de libertate.

Împotriva acestei decizii, la data de 12

mai 2014, condamnatul R.G. a formulat recurs la mandatul de executare,

deoarece nu a beneficiat de aceasta cale

de atac în Dosarul nr. 14155/118/2012 al Tribunalului Constanța, la data de 20

mai 2014 cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta cu nr. 3992/118/2014,

având ca obiect contestație la executare.

În

urma verificărilor efectuate de tribunal a fost identificat

Dosarul nr. 14155/118/2012 al Tribunalului Constanța în care inculpatul R.G. a fost

condamnat la pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare.

Prin sentința nr. 387 din 17 iunie 2014

pronunțată de Tribunalul Constanța a fost calificată cererea formulată de condamnatul

R.G. ca fiind recurs declarat împotriva deciziei penale nr. 55/P din 16 aprilie

2013 a Curții de Apel Constanța și s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea

cererii formulate de condamnat, împreună cu Dosarul nr. 14155/11S/2012 al Tribunalului

Constanța și dosarele componente, la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru

soluționarea căii de atac promovată în cauză.

Astfel învestită cu recursul formulat de

inculpatul R.G., Înalta Curte, analizând actele dosarului, constată că acesta a

fost declarat tardiv.

Potrivit art. 385 alin. (1) C. proc.

pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar conform

art. 385 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., pentru

inculpatul deținut termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Totodată, potrivit art. 385 alin. (1)

C. proc. pen. raportat la art. 364 alin. (1) C. proc. pen., recursul declarat după

expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen,

dacă instanța de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică

de împiedicare, iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea

executării pedepsei ori a despăgubirilor civile.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte constată că decizia pronunțată în apel a fost comunicată inculpatului

R.G. la data de 23 aprilie 2014, acesta fiind arestat preventiv în cauză, iar pe

dovada de comunicare există mențiunea „nu fac recurs". Din compararea semnăturii

de pe dovada de comunicare cu semnăturile inculpatului pe declarațiile din dosar

a rezultat că este vorba de aceeași semnătură.

Ori, recursul a fost declarat de inculpat

la data de 12 mai 2014 (Dosar nr. 3992/118/2014 al Tribunalului Constanța), deci

la mai mult de un an de la data comunicării deciziei atacate, cu mult peste termenul

de 10 zile prevăzut de legea procesual penală pentru această cale de atac.

Mai mult decât atât, chiar în ipoteza în

care s-ar reține susținerea inculpatului R.G. în sensul că fiind analfabet nu a

știut ce anume semnează, recursul declarat este tardiv prin raportare la dispozițiile

art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen. și art. 364 alin. (1) C. proc.

pen., întrucât mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 232 a fost emis la

data de 8 mai 2013, deci tot cu mai mult de un an înainte de data declarării prezentei

căi de atac.

Având în vedere considerațiile de mai sus,

Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva

deciziei penale nr. 55/P din 16 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța,

secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. 14155/118/2012,

iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata

sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat

de inculpatul R.G. împotriva deciziei penale nr. 55/P din 16 aprilie 2013 pronunțată

de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de

familie, în Dosarul nr. 14155/118/2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4 septembrie

2014.