ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 436/2011

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 436/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penala nr. 276 din 16 octombrie 2009 pronunțata de Tribunalul Mehedinți,

secția penala, în Dosarul cu nr. 9145/101/2008,

s-a dispus, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 C. pen., art. 109 C. pen., și cu aplic. art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului S.I.R., fără antecedente penale - la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen. în cond. art. 71 C. pen.

În baza art. 110 C. pen., cu referire la art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 1 an și 6 luni (8 luni pedeapsa închisorii aplicată, plus 10 luni interval de timp fixat de instanță).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.l.R. reținerea de 24 ore din 26 septembrie 2007, până în 27 septembrie 2007.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen. în cond. art. 71 C. pen.

În baza art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 400 din 31 martie 2008 a Judecătoriei Drobeta Tr. Severin, definitivă prin neapelare, pentru art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 13 și 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 400/2008 a Judecătoriei Drobeta Tr. Severin, cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății și s-a dispus ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa cea mai grea - de 1 an și 6 luni închisoare - cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen. în cond. art. 71 C. pen.

În baza art. 81-82 C. pen. și art. 85 alin. (3) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen..

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.M. reținerea de 24 ore din 26 septembrie 2007 până în 27 septembrie 2007.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. și 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M. - fără antecedente penale - la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen. în cond. art. 71 C. pen..

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv din data de 11 martie 2008 până la 14 martie 2008.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. și 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.I.V. - dimiciliat în Drobeta Tr. Severin, jud. Mehedinți, fără antecedente penale - la pedeapsa de 1 an închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în cond. art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv din data de 11 martie 2008 până la 14 martie 2008.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 1,56 gr. rezină de cannabis ( hașiș) rămasă în urma analizelor de laborator - droguri ce au format obiectul infracțiunilor comise de către inculpații S.l.R. și D.M., iar în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, confiscarea și a sumei totale de 700 lei, dobândită de inculpatul D.M. prin valorificarea drogurilor.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 35,01 gr. rezină de cannabis (hașiș) rămasă în urma analizelor de laborator - droguri, ce au format obiectul infracțiunilor comise de către inculpații S.M. și T.l.V.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.M. a sumei totale de 910 lei și 970 euro, de la inculpatul T.l.V.; sumei de 100 lei și 100 de euro și de la cei doi inculpați menționați anterior, a sumei de 300 euro - sume de bani dobândite de inculpați prin valorificarea drogurilor.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații T.l.V. și S.l.R. să achite - fiecare - statului câte 700 lei cheltuieli judiciare; pe inculpatul S.M. la plata sumei de 850 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 150 lei reprezintă c/val a 50% din onorariul avocatului din oficiu trecut pe delegația din 24 noiembrie 2008 (fila 14 ), iar pe inculpatul D.M. la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu trecut pe delegația din 24 noiembrie 2008, onorarii avansate de stat prin bugetul M.J.L.C.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 68/D/P/2007, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpaților: D.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; S.l.R. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen.; S.M. și T.l.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Din analiza materialului probator administrat atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței, pe parcursul cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat următoarele:

I. La data de 03 septembrie 2007, ofițeri din cadrul B.C.C.O. Craiova - S.C.C.O. Mehedinți s-au sesizat din oficiu despre faptul că numitul S.l.R. se ocupă cu trafic și consum ilicit de droguri din categoria rezină de canabis astfel că, s-a procedat conform art. 91

C. proc. pen. și art. 224

C. proc. pen., la înregistrarea convorbirilor telefonice și folosirea investigatorului sub acoperire și a colaboratorului acestuia.

Prin intermediul investigatorului și colaboratorului s-a cumpărat în zona Supermarket „P.", în ziua de 03 septembrie 2007, de la inculpatul minor S.l.R., cu suma de 100 lei, o bucată de substanță solidă, de culoare cenușie, învelită în celofan .

Prin raportul de constatare tehnico științifică din 04 septembrie 2007 s-a stabilit că substanța respectivă de 0,38 gr. este rezină de cannabis (hașiș) și face parte din Tabelul - anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000.

Întreaga cantitate de drog a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

La data de 06 septembrie 2007 în împrejurări similare s-a cumpărat cu aceeași sumă - 100 lei - o nouă bucată de substanță de la același inculpat.

Laboratorul Central de Expertize prin raportul de constatare tehnico-științifică din 11 aprilie 2007 a concluzionat că „substanța respectivă în masă de 0,44 gr. este rezină de cannabis".

Întreaga cantitate a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

La 17 septembrie 2007 prin intermediul acelorași investigator și colaborator s-a cumpărat cu suma de 200 lei de la inculpatul S.l.R. o nouă cantitate de droguri. Raportul de constatare tehnico-științifică din 19 septembrie 2007 concluzionează că „masa în greutate de 1,10 gr. este rezină de cannabis".

Cantitatea de 0,60 gr. rămasă în urma analizelor de laborator a fost predată organelor de cercetare penală, în vederea confiscării.

Existând date certe că inculpatul minor se ocupă cu vânzare de droguri, în ziua de 26 septembrie 2007 s-a organizat prinderea în flagrant a acestuia.

Astfel, în jurul orelor 16.00, în zona Supermarket „P." a fost surprins inculpatul D.M. în timp ce dădea inculpatului S.l.R. o bucată de substanță de culoare închisă învelită în celofan.

Cei doi în momentul prinderii în flagrant au declarat verbal că nu știu nimic în legătură cu faptele pentru care sunt reținuți.

În urma analizelor de laborator a rămas cantitatea de 0,96 gr. care a fost predată organelor de cercetare penală în vederea confiscării.

Starea de fapt, astfel cum a fost expusă, a fost dovedită cu: declarațiile inculpaților, procesul-verbal de prindere în flagrant, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale întocmite de investigatorul și colaboratorul sub acoperire, precum și cu notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate legal.

În drept, s-a constatat de instanța de fond că faptele comise de inculpații D.M. și S.l.R. (minor, în vârstă de 17 ani) - de a vinde, în mod repetat, droguri de risc, hașiș, în cantitate totală de 2,99 grame, unor persoane sub acoperire - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, săvârșită în forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care au fost condamnați, iar la individualizarea judiciară a pedepselor ce le-au fost aplicate, s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, dat și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege (închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, și cu limite reduse la jumătate pentru minor, închisoare de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi), împrejurările în care s-au comis, dar și faptul că inculpatul S.R.l. era minor la data comiterii faptei, fiindu-i aplicabile disp. art. 99 C. pen., că a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal, că ambii inculpați, la datele când au comis faptele, au fost la prima încălcare a normelor penale (condamnarea ulterioară a inc. D.M. la pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 400/2008 a Judecătoriei Drobeta Tr. Severin, fiind aplicată pentru o faptă concurentă cu fapta dedusă judecății).

De asemenea, s-au mai avut în vedere și cele consemnate în referatele de evaluare a inculpaților, întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți, criterii față de care s-a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum sub limita minimă prevăzută de lege și reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. pentru inc. minor S. și art. 74 lit. a) C. pen. pentru inc. major D., se va contribui la reeducarea inculpaților.

S-a apreciat de instanța de fond că, pentru ambii inculpați (S.l.R. și D.M.), scopul preventiv educativ al pedepsei, prev. de art.

52 C. pen. poate fi realizat și fără privarea de libertate, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 110 C. pen. (pentru inculpatul minor pe un termen de încercare de 1 an și 6 luni - 10 luni, termen fixat de instanță) și art. 81-82 și 85 alin. (3) C. pen. pentru inculpatul major.

În continuare, instanța de fond a constatat că la data de 29 august 2007, un subofițer din S.C.C.O. - Mehedinți s-a sesizat din oficiu despre faptul că S.M. zis B. l-a contactat telefonic, în repetate rânduri pe R.D.C. căruia i-a solicitat droguri (hașiș) pentru consum propriu cât și pentru a distribui în barul „Z." din municipiul Drobeta Turnu Severin - fila 5 vol. II.

La 21 noiembrie 2007 ofițeri din S.C.C.O. - Mehedinți s-au sesizat din oficiu despre faptul că „în municipiul Dr. Tr. Severin își desfășoară activitatea un grup infracțional, organizat ce se ocupă cu trafic și consum ilicit de droguri de risc și mare risc. Unul dintre membrii grupului Ș.G.M. cumpără droguri de la P.C.M., care la rândul său se aprovizionează periodic din străinătate.

Pentru administrarea de probe necesare justei soluționări a cauzei, s-a procedat la interceptarea convorbirilor telefonice și folosirea investigatorului sub acoperire și a colaboratorului acestuia potrivit art. 91

C. proc. pen. și art. 224

C. proc. pen.

Din probele administrate în cauză (procese verbale întocmite de investigatorii și colaboratorii sub acoperire, notele de redare ale convorbirilor interceptate legal, rapoartele de constatare tehnico-științifică coroborate și cu declarația inculpatului S.M. dată în cursul urmăririi penale) a rezultat că prin intermediul investigatorului sub acoperire și a colaboratorului acestuia s-au cumpărat de la inculpații S.M. și T.l.V. următoarele cantități de droguri:

La 07 ianuarie 2008 prin intermediul colaboratorului s-au cumpărat de la inculpatul S.M. zis B. droguri cu suma de 50 de euro. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 22 ianuarie 2008 s-a concluzionat că „cantitatea de 1,54 gr. este rezină de canabis" - investigator fiind U.l. și colaborator fiind B.Ș."

Cantitatea de 1,02 gr. rezină de canabis rămasă în urma efectuării analizelor de laborator a fost predată organelor de cercetare penală.

La 15 ianuarie 2008, prin intermediul colaboratorului s-a cumpărat direct de la inculpatul S.M. cu suma de 350 lei droguri de risc. în raportul de constatare tehnico-științifică din 22 ianuarie 2008 s-a concluzionat că „cantitatea de 2,01 gr. este rezină de canabis".

Cantitatea de 1,83 gr. rezină de canabis rămasă în urma analizelor de laborator a fost predată organelor de cercetare penală.

La 19 ianuarie 2008 prin intermediul colaboratorului s-au cumpărat direct de la inculpatul S.M. droguri de risc cu suma de 150 lei. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 12 ianuarie 2008 s-a concluzionat că „cantitatea de 0,97 gr. este rezină de canabis

Toată proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

La 22 ianuarie 2008 de la inculpatul S.M. s-a cumpărat prin intermediul colaboratorului droguri cu suma de 300 lei și în urma expertizării s-a constat că „cantitatea de 1,23 gr. este rezină de canabis".

La 23 ianuarie 2008 în aceleași condiții inculpatul S.M. a obținut suma de 250 de euro de la colaborator, căruia i-a dat în schimb 5,32 gr. rezină de canabis.

La 26 ianuarie 2008 inculpatul S.M. i-a vândut colaboratorului sub acoperire droguri în valoare de 250 euro. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 30 ianuarie 2008 s-a concluzionat științific că „cantitatea de 5,62 gr. este rezină de canabis. De menționat că, la vânzarea acestei cantități a apărut în câmpul infracțional și făptuitorul B.C., care în prezent se află în străinătate.

Cantitatea de 5,10 gr. rezină de canabis este indisponibilizată la organele de cercetare penală.

La 28 ianuarie 2008 colaboratorul a dat inculpatului S.M. suma de 110 lei de la care a primit în schimb 1,52 gr. rezină de canabis (raportul de constatare tehnico-științifică din 31 ianuarie 20089 ). Și de data aceasta inculpatul S.M. pentru a vinde drogurile s-a folosit de făptuitorul B.l.C.

Cantitatea de 1,31 gr. rezină de canabis rămasă în urma analizelor de laborator a fost predată organelor de cercetare penală.

La 29 ianuarie 2008 inculpatul S.M. a vândut colaboratorului sub acoperire droguri - 3,29 gr. rezină de canabis primind în schimb suma de 130 euro. Și de data aceasta inculpatul s-a folosit de făptuitorul B.l.C.

Întreaga cantitate de 3,29 gr. rezină de canabis a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

La 08 februarie 2008 prin intermediul colaboratorului s-a cumpărat de la inculpatul S.M. în schimbul sumei de 130 euro cantitatea de 2,84 gr. rezină de canabis. De data aceasta inculpatul i-a spus colaboratorului că I-a trimis pe B.l.C. în Italia și să vină peste 4-5 zile, pentru că-i poate da marfă de 1.500 – 2.000 euro.

Cantitatea de 2,00 gr. rezină de canabis rămasă în urma analizelor de laborator a fost predată organelor de cercetare penală.

La 12 februarie 2008 prin intermediul colaboratorului s-a cumpărat de la inculpatul S.M. cantitatea de 0,73 gr. rezină de canabis cu suma de 30 de euro.

Întreaga cantitate a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

La 13 februarie 2008 prin intermediul colaboratorului s-a cumpărat de la inculpatul S.M. cantitatea de 2,54 gr. rezină de canabis cu suma de 80 de euro.

Cantitatea de 2,08 gr. rezină de canabis a fost predată organelor de cercetare penală.

La 06 martie 2008 s-a cumpărat de la inculpatul S.M. cantitatea de 1,39 gr. droguri de risc cu suma de 50 de euro. Raportul de constatare tehnico-științifică din 12 martie 2009 a concluzionat că, substanța respectivă este rezină de canabis.

Cantitatea de 0,99 gr. rezină de canabis rămasă în urma analizelor de laborator a fost predată organelor de cercetare penală.

La 22 noiembrie 2007 prin intermediul colaboratorului s-a cumpărat de la inculpatul T.l.V. droguri cu suma de 50 euro. Colaboratorul a declarat că T.l.V. a procurat drogurile de la Ș.G.M. și S.M., care la rândul lor le-au procurat de la C.M.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 28 noiembrie 2007 s-a constatat că „drogurile cumpărate au o masă de 0,26 gr. și conțin rezină de canabis".

Întreaga cantitate a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

La 06 decembrie 2007 prin intermediul colaboratorului s-a cumpărat de la inculpatul T.l.V. cu suma de 100 lei cantitatea de 0,53 gr. rezină de canabis. La această întâlnire potrivit declarației colaboratorului a participat și inculpatul S.M..

Proba în greutate de 0,53 gr. rezină de canabis a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

La 22 februarie 2008 prin intermediul colaboratorului s-a cumpărat de la inculpatul T.l.V. droguri în valoare de 50 euro și în greutate de 1,43 gr. rezină de canabis.

Cantitatea de 1,28 gr. rezină de canabis rămasă în urma analizelor de laborator a fost predată organelor de cercetare penală.

Existând date certe că cei doi inculpați se ocupă cu vânzarea de droguri și că în perioada următoare intenționează să distribuie o cantitate mai mare de droguri în ziua de 11 martie 2008, s-a organizat prinderea în flagrant, astfel că în jurul orelor 14.00, cei doi, după ce au fost supravegheați în oraș împreună cu colaboratorul, timp în care s-a efectuat vânzarea din

municipiu a fost oprită mașina în care se aflau cei doi inculpați. în bordul mașinii s-a găsit o parte din bani - 100 euro, și nu 300 euro - sumă ce a fost dată prin intermediul colaboratorului pentru cantitatea de 15,49 gr. rezină de canabis.

Starea de fapt expusă a fost dovedită cu: procese-verbale întocmite de investigatorii și colaboratorii sub acoperire, notele de redare ale convorbirilor interceptate legal, declarațiile inculpatului S.M., ale martorilor, procesul-verbal de prindere în flagrant și rapoartele de constatare tehnico-științifică.

Instanța de fond a constatat că, în drept, faptele inculpatului S.M. - de a vinde, în mod repetat, de 12 ori, în baza aceleiași rezoluții infracționale, droguri de risc - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar faptele inculpatului T.l.V. - de a vinde de 3 ori droguri de risc, în baza aceleiași rezoluții infracționale - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar în sarcina ambilor inculpați s-a reținut ca act de executare ce intră în conținutul laturii obiective a infracțiunii de vânzare de droguri în formă continuată -art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.., și vânzarea cantității de 16,46 gr. hașiș în schimbul sumei de 300 de euro, vânzare efectuată în momentele premergătoare prinderii în flagrant.

Cum vinovăția ambilor inculpați în comiterea acestor fapte a fost cert dovedită aceștia au fost condamnați, iar la individualizarea judiciară a pedepselor, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv: gradul de pericol social al faptelor comise, dat și de cantitatea mare de drog de risc (rezină de cannabis) ce a făcut obiectul acestor fapte - 29,00 gr. vândute de inc. S., 2,22 gr. vândute de inc. T. și 15,49 gr. vândute de ambii în momentul prinderii în flagrant, de împrejurările în care s-au comis faptele, de pozițiile procesuale ale inculpaților (care în instanță s-au prevalat de dreptul la tăcere, de faptul că până la data comiterii faptelor inculpații nu au mai avut antecedente penale, însă ulterior, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la dosar inculpatul S.M. a primit o sancțiune administrativă de 800 lei pentru art. 2

din Legea nr. 143/2000 prin rechizitoriul din 25 februarie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 18

C. pen., astfel că, se apreciază că, aplicarea unor pedepse privative de libertate, cu executare în regim de detenție, sub limita minimă prevăzută de lege, prin reținerea disp. art. 74 lit. a) C. pen., într-un cuantum diferit în funcție de contribuția fiecărui inculpat la comiterea acestor fapte, sunt de natură a atinge dublul scop preventiv-educativ al pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel - în termen legal -inculpații T.l.V. și S.M. zis „B.", criticând-o pentru nelegalitate, inculpatul apelant T.l. formulând și critici vizând netemeinicia sentinței.

Astfel, inculpatul S.M. a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând - în cadrul primului motiv - că actul de sesizare a instanței este lovit de nulitate absolută, în sensul că nu se indică în mod expres infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, această precizare vizându-l numai pe coinculpatul T.l.V., fiind încălcate dispozițiile art. 263 alin. (1) C. proc. pen. și dispozițiile art. 203 C. proc. pen.

Cel de-al doilea motiv viza, de asemenea, nelegalitatea sentinței, invocându-se încălcându-se încălcarea prevederilor art. 63 C. proc. pen., apelantul apreciind că mijloacele de probă au fost obținute în mod ilegal, încălcându-se normele imperative ale prevederilor art. 224

C. proc. pen., ordonanța motivată a procurorului fiind obligatorie.

În cadrul aceluiași motiv de apel s-a susținut că procesul-verbal de prindere în flagrant întocmit de organele de urmărire penală la 11 martie 2008, conține date și împrejurări care nu corespund realității, atât în ceea ce privește participarea sa la un pretins trafic de droguri, dar și identificarea unei bancnote de 100 de euro provenind de la investigatorul sub acoperire, pentru care nu există autorizație de folosire, în sensul dispozițiilor art. 224

C. proc. pen.

Mai mult, s-a susținut că în procesul-verbal de înscriere a bancnotelor, nu este indicată ora efectuării acestei operațiuni, astfel că nu se poate stabili dacă acest proces-verbal a fost întocmit anterior sau ulterior flagrantului.

În sfârșit, s-a susținut că probele administrate nu pot fi reținute în sensul stabilirii vinovăției sale, întrucât au fost obținute în mod ilegal, existând o îndoială asupra desfășurării urmăririi penale, care în mod evident profită apelantului -inculpat.

În consecință, s-a susținut că sentința este nelegală, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și, într-o primă teză, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar într-o teză subsidiară, achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce privește motivele de apel invocate de inculpatul T.l.V., sentința este a fost criticată pentru nelegalitate, invocându-se trei motive în acest sens și pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare, cu consecința aplicării unei pedepse fără privare de libertate, în condițiile art. 81 C. pen. sau art. 86

C. pen.

Astfel, s-a susținut în cadrul primului motiv de apel că actele de urmărire penală sunt lovite de nulitate, în sensul că organele de urmărire penală au încălcat dispozițiile art. 224

C. proc. pen., art. 224

C. proc. pen. și dispozițiile art. 21 și 22 din Legea nr. 143/2000, în sensul că în cauză nu a fost emisă o ordonanță prin care să se stabilească folosirea investigatorilor și colaboratorilor sub acoperire.

În același sens, s-a apreciat că organele de urmărire penală au încălcat dispozițiile art. 91

C. proc. pen. în ce privește administrarea mijloacelor de probă constând în interceptarea convorbirilor telefonice, înregistrărilor de imagini și în mediul ambiental, susținându-se că nu există o autorizație dată de instanță pentru ca aceste mijloace de probă să fie administrate.

În cadrul celui de-al doilea motiv de apel vizând, de asemenea, nelegalitatea sentinței, s-a apreciat că prin hotărârea pronunțată au fost încălcate prevederile art. 68

C. proc. pen., art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., cu referire la folosirea agenților sub acoperire, motivându-se că investigatorul sub acoperire a acționat fără o împuternicire din partea organului de urmărire penală, care nu a emis o ordonanță în acest sens, situație în care acesta a acționat din proprie inițiativă, și-a atribuit o identitate falsă, „determinându-l pe inculpat să săvârșească infracțiunea reținută în sarcina sa, ca urmare a unor pretinse relații de ^prietenie".

Cel de-al treilea motiv de nelegalitate a făcut trimitere la eroarea gravă de fapt comisă de instanța de fond în aprecierea probelor administrate în cauză, sentința nefiind motivată, astfel că, din conținutul acesteia nu rezultă săvârșirea infracțiunii prev de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a concluzionat în sensul admiterii apelului, desființării sentinței și achitării inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Ultimul motiv a vizat netemeinicia sentinței, sub aspectul modalității de executare a pedepsei, invocându-se vârsta apelantului, lipsa antecedentelor penale, concluziile raportului de evaluare psihologică, solicitându-se schimbarea modalității de executare, în sensul prevederilor art. 81 C. pen. sau art. 86

C. pen.

Curtea de Apel Craiova a constatat legalitatea și temeinicia sentinței atât în ceea ce privește respectarea dispozițiilor legale cu privire la autorizarea interceptării convorbirilor telefonice, a înregistrărilor de imagini și în mediul ambiental, cu referire la prevederile art. 224

și art. 224

C. proc. pen., dar și a dispozițiilor art. 21 și 22 din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, s-a constatat că și activitatea investigatorilor sub acoperire are corespondență în materialul probator administrat în cauză, cu raportare la prevederile art. 68

C. proc. pen.

În consecință, criticile invocate de ambii inculpați sub acest aspect, au fost constatate a fi nefondate.

Astfel, la filele 4 și 5 (vol. 1 - dosar urmărire penală) au fost depuse ordonanțele din 03 septembrie 2007 și respectiv 10 ianuarie 2008 date de organul de urmărire penală, prin care s-a dispus delegarea organelor abilitate în vederea efectuării actelor de urmărire penală, conexarea dosarelor, dar și ordonanța de autorizare a investigatorului sub acoperire (filele 5-7, vol. 1, dosar urmărire penală).

De asemenea, s-a formulat cerere de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți pentru autorizarea interceptării și a înregistrării convorbirilor telefonice la instanța competentă, Tribunalul Mehedinți pronunțând încheierea din 13 septembrie 2007, prin care s-a dispus autorizarea interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice, emițându-se în acest sens autorizația nr. 49 (filele 12 - 16, vol. 1, dosar urmărire penală).

Prin urmare, interceptările convorbirilor telefonice și activitatea de înregistrări de imagini și în mediul ambiental, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.

În ceea ce privește primul motiv de apel invocat de inculpatul S.M. cu referire la pretinsa nulitate a actului de sesizare a instanței, acesta este neîntemeiat, trimiterea în judecată, dar și încadrarea juridică, vizându-i pe ambii apelanți, pentru aceiași infracțiune, împrejurarea că, pentru primul inculpat, nu a fost menționată în mod expres fapta și încadrarea juridică a acesteia, fiind lipsită de semnificație.

Tot cu privire la acest inculpat, referirile privind consemnările din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 11 martie 2008 sunt nefondate, proba indicată vizând un raport de constatare tehnico-științifică a cantității de 0,44 grame rezină de cannabis ridicată de la inculpat.

Procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante se află depus la fila 81 (vol. 1, dosar urmărire penală), criticile formulate fiind nefondate atât în ceea ce privește cantitatea de substanță interzisă la deținere, cât și sumele de bani găsite asupra inculpaților sau în mijlocul de transport cu care se deplasau.

Criticile vizând încălcarea prevederilor legale în sensul că procurorul de caz nu s-a conformat dispozițiilor art. 224

alin (1) și (2) C. proc. pen., s-au constat de Curtea de Apel Craiova nefondate, în cauză fiind emisă ordonanța de autorizare a investigatorului sub acoperire, a colaboratorului, precum și de procurare de droguri, cu respectarea dispozițiilor privind

activitățile ce le pot desfășura aceștia, conform proceselor - verbale depuse la dosar (filele 5-7, dosar urmărire penală).

În sfârșit, ultima critică invocată de apelantul - inculpat T.l.V. vizând netemeinicia sentinței, s-a constatat nefondată, Curtea apreciind că faptele dezvoltă un grad ridicat de pericol social, ele evidențiind o pregătire temeinică a activității infracționale vizând atât procurarea, dar și traficul de droguri, cu consecința evidență a creării unei stări de dependență de către consumatorii identificați într-o zonă teritorială cu un grad ridicat de trafic și consum ilicit de droguri, modul de executare a pedepsei fiind în conformitate cu criteriile generale prev de art. 72 C. pen.

Mai mult, instanța de apel a constatat că instanța de fond a reținut și circumstanțele personale ale inculpatului, constând în principal în lipsa antecedentelor penale, dar având în vedere și vârsta acestuia, fiind reținute circumstanțe legale atenuante în condițiile art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., pedeapsa fiind coborâtă mult sub minimul special, la un cuantum de numai 1 an închisoare.

Prin Decizia penala nr. 62 din 8 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații T.I.V. și S.M. zis „B." împotriva sentinței penale nr. 276 din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția penală, în Dosarul cu nr. 9145/101/2008.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații T.l.V. și S.M., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 9145/101/2008.

Motivele de casare invocate de inculpați, au fost consemnate în practicaua prezentei decizii, moment la care a fost acordat cuvântul părților, la dezbateri, în susținerea recursurilor.

De asemenea au fost formulate, în scris, motivele de recurs de către inculpații T.l.V. și S.M. care vor fi analizate de instanța de recurs în contextul pronunțării prezentei decizii.

Recurentul inculpat S.M.

a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate în sensul admiterii excepției nulității actului de sesizare al instanței, dezînvestirea instanței și restituirea cauzei procurorului în vederea refacerii actului de sesizare, iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului casarea hotărârilor recurate și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., invocând motivul de casare prevăzut de art. 385

pct. 18 C. proc. pen.

Într-o teză secundară a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, și reindividiualizarea pedepsei aplicate și a modului de executare a

acesteia invocând motivul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen.

Cu privire la netemeinicia și nelegalitatea hotărârii instanței de apel a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385

pct. 2 C. proc. pen., susținându-se că instanța nu a fost legal sesizată, motivul prevăzut de art. 385

pct. 9 C. proc. pen., susținându-se că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și art. 385

pct. 10 C. proc. pen., susținându-se că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natura să agraveze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Recurentul inculpat T.l.V.

a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate în sensul admiterii excepției nulității actelor de urmărire penală, dezînvestirea instanței și restituirea cauzei procurorului în vederea refacerii urmăririi penale, invocând motivul de casare prevăzut de art. 385

pct. 1 C. proc. pen.

În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., invocând motivul de casare prevăzut de art. 385

pct. 18 C. proc. pen.

Într-o teză secundară a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, reindividualizarea pedepsei aplicate și a modului de executare a acesteia, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. cu efectul reducerii pedepsei principale în condițiile art. 76 lit. c) C. pen., invocând motivul de casare prevăzut de art. 385

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea este legală și temeinică, iar recursurile sunt nefondate.

În contextul motivului de casare prevăzut de art. 385

pct. 2 C. proc. pen., inculpatul S.M.

a arătat că în rechizitoriu nu se arată fapta pentru care a fost trimis în judecată și nici încadrarea juridică dată faptei așa cum prevăd dispozițiile art. 262 alin. (1) C. proc. pen. și art. 203 C. proc. pen.

Înalta Curte, cu privire la acest motiv de casare, costată că nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Rechizitoriul din data de 17 noiembrie 2008 emis de către D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Mehedinți, în Dosar nr. 68/D/P/2007, a îndeplinit condițiile de care depinde însăși sesizarea legală a instanței, respectiv Tribunalul Mehedinți, în sensul dispozițiilor art. 264 alin. (3) C. proc. pen., fiind verificat sub

aspectul legalității și temeiniciei de procur șef Birou al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Mehedinți.

Cu privire la nulitatea invocată de către apărare în sensul că rechizitoriul precizat nu arată fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul și nici încadrarea juridică dată faptei, Înalta Curte constată că, această excepție procedurală invocată de către inculpatul S.M. face parte din regimul nulităților relative și are cadrul general conturat prin dispozițiile art. 197 alin. (1),alin. (4) și alin. (5) C. proc. pen.

Trăsăturile specifice care fixează autonomia nulităților relative sunt prefigurate în art. 197 alin. (4) C. proc. pen. în care se arată că încălcarea oricărei dispoziții legale decât cele prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., atrage nulitatea actului în condițiile art. 197 alin. (1) C. proc. pen. (doar atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act), numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului, când partea este prezentă, sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit de la efectuarea actului. Teza finală a art. 197 alin. (4) C. proc. pen., se arată că instanța ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Din analiza art. 197 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că pentru anularea unui act procesual sau procedural se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) să se constate o încălcare a dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal;

b).încălcarea dispozițiilor legale care disciplinează desfășurarea procesului penal să aibă ca urmare producerea unei vătămări procesuale;

c).vătămarea produsă să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului îndeplinit prin încălcarea legii.

Din economia dispozițiilor art. 197 alin. (4) C. proc. pen. rezultă că nulitățile relative se caracterizează prin următoarele trăsături specifice:

vătămarea produsă prin nerespectarea legii poate fi acoperită prin volnța părților având drept consecință valabilitatea actelor procesuale sau procedurale care au fost efectuate cu încălcarea legii.

nulitățile relative pot fi invocate numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului, când partea este prezentă, sau la primul termen de judecată cu procedura completă;

nulitățile relative sunt luate în considerare numai dacă au fost invocate de către cel căruia i s-a produs o vătămare în drepturile sale procesuale;

d) în mod excepțional nulitatea relativă poate fi invocată din oficiu de către instanță în cazul în care anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Înalta Curte constată că prin actul de sesizare al instanței, nu s-a produs nicio vătămare procesuală inculpatului.

În conținutul rechizitoriului respectiv filele 4-8 se precizează în detaliu activitatea infracțională desfășurată de către S.M., iar la fila 8 alin. (3) se precizează expres că faptele inculpatului S.M., de a vinde în mod repetat droguri de risc întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împrejurarea că în dispozitivul rechizitoriului nu s-a precizat fapta și încadrarea juridică pentru care inculpatul S.M. a fost trimis în judecată nu atrage nulitatea absolută a actului de sesizare, cu atât mai mult cu cât inculpatul a luat cunoștință de încadrarea juridică dată faptelor și descrierea faptelor prin procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de apărare din data de 11 martie 2008 în Dosar nr. 68/D/P/2007, în prezența apărătorului ales, avocat F.V., (fila 98 Dosar urmărire penală nr. 68/D/P/2008 vol.l).

Cât privește motivul prevăzut de art. 385

pct. 9 C. proc. pen., invocat de inculpatul S.M.,

în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Înalta Curte constată că nu este fondat.

Din examinarea cauzei, rezultă că instanța de apel, în considerentele deciziei pronunțate, a expus în amănunt(filele 11-12 dosar apel în ceea ce-l privește pe inculpatul S.M.), de ce a respins apelul inculpatului și a menținut prima hotărâre a instanței de fond și de ce a reținut situația de fapt, făcând o evaluare a probatoriului administrat în raport cu motivele de apel invocate de apelantul inculpat S.M. și soluția dispusă de prima instanță.

A precizat în mod corect că nu sunt fondate criticile vizând încălcarea de către procuror a prevederilor art. 224

alin. (1) și (2) C. proc. pen., întrucât în cauză a fost emisă ordonanța de autorizare a investigatorului sub acoperire, a colaboratorului, precum și de procurare de droguri, conform proceselor verbale depuse la dosar aflate la filele 5-7 dosar urmărire penală, iar la fila 4 dosar urmărire penală existând ordonanța de conexare a Dosarelor nr. 70/D/P/2007 și nr. 89/D/P/2007 la Dosarul nr. 68/D/P/2007 dosare ale Biroului Teritoriului Mehedinți.

A motivat de asemenea instanța de apel și respingerea criticii cu privire la inadvertențele, în opinia apărării inculpatului, existente între procesul verbal de

constatare a infracțiunii flagrante și procesul verbal de înseriere a bancnotelor, cât și legalitatea actului de sesizare în sensul nemenționării în dispozitivul rechizitoriului fapta și încadrarea juridică dată faptei de trimitere în judecată a inculpatului S.

Astfel, Înalta Curte constată că modalitatea de motivare a hotărârii judecătorești pronunțată în apel reflectă o examinare efectivă asupra mijloacelor de probă și evidențiază concluziile care rezultă întocmai în dispozitivul hotărârii ca urmare a acestei examinări, a argumentelor și reținerea unora dintre acestea, în raport cu motivele de apel invocate de inculpatul S., așa încât hotărârea nu poate fi supusă sancțiunii care vizează nulitatea relativă, nefiind incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385

pct. 9 C. proc. pen.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 385

oct.10 C. proc. pen. invocat de inculpatul S.M.,

în sensul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate sau asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, Înalta Curte constată că nici acest motiv nu este fondat.

Cu privire la critica inculpatului ce vizează lipsa autorizațiilor de investigatorului, colaboratorului sub acoperire, la instanța de fond și instanța de apel, înalta Curte constată că nici acest motiv de casare nu este fondat.

Întra-adevăr ordonanța de autorizare a investigatorului sub acoperire, a colaboratorului și de procurare de Droguri nr. 1/A/2007 din 07 ianuarie 2008 în Dosar nr. 68/D/P/2007 emisă de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Mehedinți(27-30 dosar recurs) și ordonanța de autorizare a investigatorului sub acoperire, a colaboratorului și de procurare de droguri din 21 noiembrie 2007 în Dosar nr. 89/D/P/2007 emisă de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Mehedinți (fila 34-37 dosar recurs) privindu-l pe S.M. au fost depuse în faza de judecată a recursului, însă această împrejurare nu atrage incidența dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., neaducându-se nici o vătămare inculpatului care să nu fi putut fi înlăturată, ori această împrejurare a fost realizată chiar prin depunerea acestor autorizații la dosarul cauzei de recurs.

Totodată dispozițiile art. 224

alin. (1) C. proc. pen. precizează că persoanele prevăzute în art. 224

pot efectua investigații numai cu autorizarea motivată a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, textul de lege neprevăzând obligativitatea atragerii sancțiunii anulării actului de sesizare atâta vreme cât aceste autorizații au fost depuse, chiar și în faza de judecată a recursului, dovedindu-se existența lor conform normelor imperative ale dispozițiilor amintite.

De asemenea dispozițiile art. 224

alin. (2) C. proc. pen. prevăd că datele și informațiile obținute de investigatorul sub acoperire vor putea fi folosite și în alte cauze sau în legătură cu alte persoane, dacă sunt concludente și utile.

În acest sens există ordonanța de autorizare a investigatorului sub acoperire și de procurare de droguri din 03 martie 2007 în Dosar nr. 70/D/P/2007(F5-7 Dosar U.P. 68/D/P/2007 vol. 1) fiind autorizat investigatorul D.I. și colaboratorul M.I. întrucât cu privire la numiții S.l.R., T.F.A. și R.D.C. întrucât existau indicii temeinice că aceștia comercializează în mod ilicit droguri în municipiul Drobeta Turnu Severin iar solicitarea Ministerului Public D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritroial Mehedinți, - admisă prin încheierea din 13 septembrie 2007 a Tribunalului Mehedinți, secția penală, (filele 8-13 Dosar urmărire penală nr. 68/D/P/2007), a fost admisă tocmai în același scop precizat și anume că numitul S.l.R. poartă discuții telefonice cu alte persoane suspecte care nu pot fi identificate prin alte mijloace în scopul strângerii de probe și pentru identificarea altor complici.

Chiar dacă, așa cum reține apărarea inculpatului în motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, autorizația prin care s-a dispus autorizarea investigatorului D.I. și colaboratorului M.I., vizează activitatea infracțională a altor persoane iar perioada când s-a dat această autorizație nu coincide cu cea î.i care au fost întocmite acte premergătoare în ceea ce-l privește pe inculpatul S.M., această autorizație a avut ca scop și la folosirea informațiilor obținute de investigatorul sub acoperire în cauza și în legătură cu inculpatul S.M. și inculpatul T.l.V. fiind concludente și utile cauzelor, ceea ce a condus tocmai la conexarea a trei dosare penale întocmite de Tribunalul Mehedinți.

Tot în aplicarea și valorificarea dispozițiilor art. 224

alin. (2) C. proc. pen., atâta timp cât D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Mehedinți a emis Ordonanța din 10 ianuarie 2008 și a dispus conexarea Dosarelor nr. 70/D/P/2007 și nr. 89/D/P/2007 la Dosarul nr,68/D/P/2007, dosare care aparțineau Biroului Teritorial Mehedinți ca urmare a faptului că în aceste cauze sunt cercetate aceleași persoane pentru fapte de același gen, chiar prin această conexare a cauzelor dovedindu-se o legătură strânsă de cauzalitate cu privire la aceleași persoane și de săvârșire a acelorași tip de infracțiuni atrage înlăturarea oricărui dubiu că autorizațiile din 21 noiembriw 2007, invocate de inculpat și depuse de către Parchet în faza de judecată a recursului nu ar fi existat la momentul la care ele figurează înregistrate în registrul de autorizații al investigatorului și colaboratorului sub acoperire și totodată atrage

înlăturarea oricărei sancțiuni a nulității actului de sesizare, pentru acest considerent.

Pentru toate aceste argumente, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen. invocate de apărare în motivele scrise, în sensul că investigatorii și colaboratorii sub acoperire au acționat pe cont propriu și toată această activitate a fost clandestină și desfășurată complet în afara controlului procurorului.

Cu privire la inexistența, în opinia apărării a autorizației pentru efectuarea de interceptări și înregistrări de convorbiri telefonice în ceea ce-l privește pe S.M., instanța de apel corect a reținut că la filele 12-14 Dosar nr. 68/D/P/2007, vol. I (și nu în vol. IV așa cum arată inculpatul în motivele scrise), există această autorizație 49 din data de 13 septembrie 2007 autorizație valabilă de la 13 septembrie 2007 la 12 octombrie 2007, urmare a încheierii emisă de Tribunalul Mehedinți la data de 13 septembrie 2007,.astfel că nici pentru această critică a inculpatului nu sunt incidente dispozițiile art. 197 C. proc. pen. raportat la art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

Cu privire la critica inculpatului că procesul verbal de înseriere a bancnotelor de la fila 23 vol. l .u.p. nu este precizată ora efectuării acestei operațiuni, astfel că în opinia apărării inculpatului, acesta nu se știe dacă a fost încheiat înainte sau după flagrantul din data de 11 martie 2008, nici această critică nu este întemeiată, inculpatul nefăcând nici o dovadă în acest sens, fiind doar o simplă afirmație nesusținută de nici o dovadă sau probă care să ateste că acest proces verbal ar fi fost încheiat ulterior flagrantului, astfel că este lipsită de relevanță o astfel de susținere nedovedită în fapt.

Achitarea solicitată de inculpatului S.M.

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., invocată de inculpatul Stoicănescu în baza motivului de casare prevăzut de art. 385

pct. 18 C. proc. pen., nu este întemeiată.

În egală măsură nici solicitarea de către inculpatul T.l.V. nu este întemeiată, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., acesta invocând motivul de casare prevăzut de art. 385

pct. 18 C. proc. pen.

Din probele administrate, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 11 martie 2008, (filele 81-82 Dosar de urmărire penală nr. 68/D/P/2007 vol. l) care atestă existența unei bancnote de 100 de euro înseriată în baza procesului verbal din aceiași dată întocmit de către inspectorii de poliție din cadrul B.C.C.O. Craiova și S.C.C.O. Mehedinți (F77. Dosarul de urmărire penală nr. 68/D/P/2007 vol. l) și din procesele verbale ale investigatorilor și colaboratorilor sub acoperire din data de 07 ianuarie 2008, 15 ianuarie 2008, 19 ianuarie 2008, 22 ianuarie 2008, 23 ianuarie 2008, 26 ianuarie 2008, 28 ianuarie 2008, 29 ianuarie 2008, 08 februarie 2008, 12 februarie 2008, 13 februarie 2008, 06 martie 2008

(Dosar de urmărire penală nr. 68/D/P/2007 vol. II d.u.p.) rezultă că S.M. a vândut hașiș în cantități diferite în schimbul unor sume de bani în euro și lei, iar inculpatul T.l.V. a vândut la datele de 22 noiembrie 2007, 06 decembrie 2007, 22 februarie 2008, colaboratorului sub acoperire hașiș în schimbul unor sume de bani în lei și euro.

Astfel din aceste probe rezultă cu certitudine că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată respectiv ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. fiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Chiar dacă inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, de altfel ei prevalându-se de dreptul la tăcere pe întreaga desfășurare a procesului penal, iar martorii audiați la cercetarea judecătorească de către instanța de fond au declarat, unii dintre ei că nu-i cunosc pe inculpați sau că nu cunosc dacă aceștia se ocupă cu trafic de droguri, din conținutul dispozițiilor art. 345 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., rezultă, cu claritate, că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc în mod cert, printre altele, că fapta a fost săvârșită de inculpat.

Pe de alta parte, in raport de dispozițiile art. 62, art. 63 C. proc

§ Cauze similare