ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 967/2012

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 967/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față;

Prin Sentința penală nr. 78 de la 10

februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală în Dosarul cu nr.

4466/63/2010, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică

a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Ș.C. din

infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 42 pct. 1, 2, 3 din Legea

nr. 161/2003 Titlul III cu aplicarea art 37 lit. a) C. pen., în art 20 C. pen.

raportat la art. 42 pct. 1, 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art 37 lit.

a) și b) C. pen.; din infracțiunea prevăzută de art. 24 pct. 2 din Legea nr.

365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 20 C. pen. raportat la

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C.

pen.

În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 42 pct. 1, 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 37

lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza

art. 20 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu

aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani

și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale; în baza

art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen., a fost

condamnat același inculpat la 5 ani închisoare, iar conform art. 33 lit. b), 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa de 5 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C.

pen., după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 86

alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea sub

supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul

prin Sentința penală nr. 614/2006 a Tribunalului Mehedinți, definitivă prin

Decizia penală nr. 3509/2007 a I.C.C.J., care s-a adăugat la rezultanta din

contopire de mai sus, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 8 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

C. pen., după executarea pedepsei principale; s-a constatat că pedeapsa de 3 ani

închisoare, pentru care s-a revocat suspendarea, este concurentă cu pedeapsa de

2 ani închisoare la care a fost condamnat prin Sentința nr. 4002/2007 a

Tribunalului din Milano, recunoscută prin Sentința penală nr. 1154/2010 a

Judecătoriei Craiova, în executarea căruia inculpatul a fost încarcerat de la

data de 17 mai 2007 la 05 februarie 2009, în total 1 (un) an 8 (opt) luni și 20

(douăzeci) de zile și, în baza art. 88 C. pen. și 350 C. proc. pen., s-a dedus

din pedeapsa rezultantă de mai sus perioada detenției de la 17 mai 2007 la 05

februarie 2009 și perioada detenției preventive de la data de 06 ianuarie 2010

la zi, menținându-se starea de arest preventiv a inculpatului și aplicându-i-se

art. 64 lit. a), b) și art. 71 C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost

trimis în judecată inculpatul B.S.D. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C.

pen. raportat la art. 42 pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003, în infracțiunea

prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 42

pct. 1, 3 din Legea nr. 161/2003 Titlul III; din infracțiunea prevăzut de art.

26 C. pen. raportat la art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002, în infracțiunea

prev. de art. 26 raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 365/2002 și, din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art.

25 din Legea nr. 365/2002, în infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr.

365/2002; în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art.

42 pct. 1, 3 din Legea nr. 161/2003 Titlul III, a fost condamnat inculpatul la

pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare; în baza 26 raportat la art. 20 C. pen.

raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat același

inculpat la 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale;

în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul la 3 ani

închisoare; conform dispozițiilor art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen.,

s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa de 3 ani închisoare

și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după

executarea pedepsei principale și s-au aplicat dispozițiile art. 64 lit. a), b)

și art. 71 C. pen.

În baza art. 118 lit.

c) C. pen., s-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranță de

la Ș.C. a următoarelor bunuri: - un dispozitiv de culoare gri tip gură de

bancomat, prevăzut cu fantă de introducere a cardului, cititor al benzilor

magnetice, precum și mai multe minidispozitive electronice fixate pe partea din

spate a acestuia, legate între ele cu conductori de diferite culori; - un

dispozitiv de culoare gri, tip gură de bancomat, prevăzut cu fantă de

introducere a cardului și cititor al benzilor magnetice; - o cameră

miniaturală, de culoare neagră, care are atașată o banda prevăzută cu mai multe

circuite, având aplicat pe partea exterioară o substanță de fixare de culoare

transparentă; - un dispozitiv electronic format dintr-un acumulator pentru

telefoane mobile, de care este atașat prin conductori un dispozitiv prevăzut cu

mufă USB, mai multe microcomponente electronice, precum și o cameră video

miniaturală; - trei plăcuțe pentru circuite integrate, legate între ele prin

conductori electrici, pe aceste plăcuțe fiind fixate prin lipire mai multe

microcomponente electronice; - o gură de bancomat, de culoare neagră, care

prezintă în partea din spate mai multe urme de lipituri; - un acumulator pentru

telefoane mobile, având la unul din capete fixați prin lipire ce pare a fi

artizanală doi conductori electrici; - un suport din material plastic

transparent în care se află o miniplăcuță pentru circuite integrate prevăzută

cu microcomponente electronice, de care este atașată, prin trei conductori, o

mufă din plastic cu trei ieșiri și o carcasă de culoare gri, în care se află un

acumulator; - un card de memorie, capacitate 128 Mb. Patru capete de

citire/redare, prevăzute cu pini de conectare și un acumulator, de care sunt

lipiți doi conductori electrici; - o fantă de introducere a cardului, din

material plastic transparent; s-a dispus restituirea către inculpat a unui hard

disk și a sumelor 3.200 euro și 450 de RON, un DVD numerotat cu marker

permanent "5".

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin ordonanța din data de 22 decembrie

2009, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Oradea a dispus în Dosarul nr. 202D/P/2009,

disjungerea cauzei privind pe B.S.D. și "C." zis "Ș.", din

municipiul Craiova și declinarea acesteia în favoarea Direcției de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

Craiova, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunilor prev. de

art. 24 și 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, iar prin

rechizitoriul din data de 29 martie 2010, a fost trimis în judecată inculpatul,

Ș.C., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate

la acces fără drept la un sistem informativ faptă prev. de art. 26 raportat la

art. 42 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003, Titlul III cu aplicarea art. 37

lit. a) din C. pen.; falsificarea instrumentelor de plată electronică în

modalitatea deținerii lor în vederea punerii în circulație, faptă prev. de art.

24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplicarea art.

37 lit. a) din C. pen. și deținere de echipamente în vederea falsificării

instrumentelor de plată electronică, faptă prev. de art. 25 din Legea nr.

365/2002 privind comerțul electronic u aplicarea art. 37 lit. a) și b) din C.

pen., precum și inculpatul, B.S.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

complicitate la acces fără drept la un sistem informativ faptă prev. de art. 26

raportat la art. 42 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003, Titlul III;

complicitate la falsificarea instrumentelor de plată electronică în modalitatea

deținerii lor în vederea punerii în circulație, faptă prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic

și complicitate la deținere de echipamente în vederea falsificării

instrumentelor de plată electronică, faptă prev. de art. 26 C. pen. raportat la

art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, în final, toate cu

aplicarea art. 33 lit. a) și b) din C. pen.

În fapt, instanța de

fond a constatat că în ziua de 14 decembrie 2009, conform redării convorbirilor

telefonice, inculpatul Ș.C. a discutat cu inculpatul B.S.D., despre modalitatea

în care ar fi trebuit să îi parvină lui B.S.D., un pachet despre a cărui

componență aceștia nu fac vorbire explicit, dar din desfășurarea discuției

rezultă cu certitudine că aceștia cunoșteau componența pachetului. Din aceeași

conversație rezultă că inculpatul, B.S.D., aștepta pachetul și că încerca să

determine ajungerea acestuia în mâinile sale mai repede „vezi cu pachetul

acesta, bă.. Cine e acela ?"

În ziua de 15

decembrie 2009, Ș.C. are o conversație împreună cu o persoană numită S. În

cuprinsul conversației, aceasta îi povestește lui Ș.C. despre faptul că

pachetul nu a plecat și că se află în Belgia, la anumite persoane și că a

încercat să determine pe o anume persoană, A., să trimită pachetul către Ș.C.:

„am vorbit cu A., mă luai azi cu ea la ceartă pe mes și îi zisei pe mine nu mă

interesează pachetul să ajungă la Ș.C. ..".

Din discuția celor

doi, rezultă aceeași îngrijorare asupra faptului că pachetul nu îi parvine mai

repede lui Ș.C. și că eventual alte persoane s-ar putea să facă în așa fel încât

ca pachetul să nu-i mai parvină acestuia. Întreaga conversație se poartă în

jurul pachetului și a îngrijorării că nu ajunge în țară. Tangențial se discută

și despre componența pachetului, dar nu se identifică concret conținutul

acestuia.

La fila 46, din

dosarul de urmărire penală, S. arată că cu ceea ce se află în componența

pachetului se pot face bani atât în țară cât și în străinătate. În aceeași notă

de îngrijorare și interes, se desfășoară și convorbirile din data de 15

decembrie 2009 dintre Ș.C. și S. precum și mesajul pe care în 17 decembrie

2009, îl primește Ș.C. pe telefonul său.

În data de 18

decembrie 2009, Ș.C. primește un SMS de la un post telefonic utilizat de numita

S. care îl anunță că a discutat cu inculpatul, B.S.D. zis și B., că pachetul a

plecat din Belgia către Satu Mare.

În data de 21

decembrie 2009, Ș.C. discută cu B.S.D., care îl anunță pe primul că pachetul a

ajuns de 2 ore. În aceeași zi, circa o jumătate de oră mai târziu, între cei

doi inculpați are loc o altă convorbire din cuprinsul căreia rezultă că B.S.D.

desfăcuse pachetul, cunoștea conținutul său și chiar îi indică lui Ș.C. o parte

din conținutul acestuia. Elementele din pachet sunt prezentate în discuția lor

în jargon. Astfel, B.S.D. îi comunică că „era un ochi, și nu știu ce vrăjeli de

astea, două baterii, unul de acela vechi, știi ce v-a făcut acesta acolo,

atunci când ți-a făcut ție două de alea". Ș.C., în replică, îl întreabă:

„și de alea nu e niciuna?". Răspunsul lui B.S.D. este de următoarea

manieră: „de alea nu știu ce îi, că e ceva mare cu 3. Dar e mare frate, e cât

un ochi! Asta să fie oare? Nu știu că e din trei bucăți".

Întreaga conversație,

în continuare se desfășoară arătând că cei doi știau exact despre componența

pachetului și utilitatea componentelor. În cuprinsul acesteia se discută despre

baterii, capuri și se compară componentele cu altele pe care cei doi le

cunoșteau fie din Germania, fie le dețineau acasă.

În aceeași zi, cei

doi reiau aceeași conversație în legătură cu componența pachetului și despre

faptul că pachetul respectiv o să fie trimis prin Fun Courier. Se arată de

către B.S.D. că în pachet este o carcasă gri, încercând să îi arate

caracteristicile, prin comparația cu o altă piesă similară ce i-a fost făcută

lui Ș.C. La finalul conversației, Ș.C. îi solicită să i le trimită, pe toate

bunurile, despre care au stat de vorbă. Astfel i se adresează lui B.S.D.: „..

pune-mi-le pe toate".

În data de 22

decembrie 2009, cei doi se înțeleg ca pachetul să fie trimis pe numele lui Ș.C.

la adresa acestuia, în Craiova.

În ziua de 23

decembrie 2009, Ș.C. discută cu S. despre componența pachetului și că din

conversația cu B.S.D. a înțeles că nu are mare lucru în el. S., în același

jargon, vorbește despre faptul că i s-au trimis trei mâțe care sunt stricate și

de o gură pe care o identifică de asemenea prin comparație cu un alt bun pe

care îl cunoșteau amândoi. O bună parte din conversație se derulează asupra

componenței pachetului care ar conține carcase cu sau fără fire și dacă,

componentele sunt sau nu funcționale.

În data de 05

ianuarie 2010, Ș.C. primește un mesaj de la un post telefonic al cărui

deținător nu este identificat că i s-a pus pachetul, iar în aceeași zi se

poartă o conversație telefonică cu o persoană neidentificată care îi comunică

că i s-a trimis pachetul prin Fun Courier.

În data de 06

ianuarie 2010, conform procesului-verbal de prindere în flagrant, inculpatul

Ș.C., în jurul orei 14,15 s-a prezentat la sediul Fun Courier din Craiova,

conducând o mașină marca "X" cu nr. de înmatriculare "Y". A

intrat în sediu, a ridicat un colet ambalat într-un plic din material plastic

de culoare albă pe care se afla o reclamă „oriunde cu plăcere", precum și

adresa de net a lui Fun Courier. Intrând în autoturism, s-a deplasat cu acesta

circa 60 m, a staționat câteva minute, a rupt ambalajul societății de curierat

de culoare albă, a scos din el o cutie de culoare galbenă, de formă

paralelipipedică, a aruncat ambalajul afară pe geam, a examinat conținutul

cutiei și a așezat-o pe scaunul pasagerului din dreapta. în aceste împrejurări,

dispozitivul format pentru prinderea sa, a intervenit și s-au ridicat de pe

scaunul din dreapta față următoarele bunuri: - un dispozitiv de culoare gri,

tip gură de bancomat, prev. cu fantă de introducere a cardului cititor al

benzilor magnetice, precum și mai multe minidispozitive electronice, fixate pe

partea din spate a acestuia, legate între ele cu conductori de diferite culori;

- un dispozitiv de culoare gri, tip gură de bancomat, prev. cu fantă de

introducere a cardului și cititor al benzilor magnetice; - o cameră

miniaturală, de culoare neagră care avea atașată o bandă prevăzută cu mai multe

circuite, având aplicat pe partea exterioară o substanță de fixare de culoare

transparentă; - un dispozitiv electronic format dintr-un acumulator pentru

telefoane mobile, de care era atașat prin conductori un dispozitiv prevăzut cu

mufă USB, mai multe microcomponente electronice, precum și o cameră video

miniaturală; - trei plăcuțe pentru circuite integrate, legate între ele prin

conductori electrici, pe aceste plăcuțe fiind fixate prin lipire mai multe

microcomponente electronice; - o gură de bancomat, de culoare neagră, care

prezintă în partea din spate mai multe urme de lipire; - un acumulator pentru

telefoane mobile, având la unul din capete fixați prin lipire ce pare a fi

artizanală, doi conductori electrici; - un suport din material plastic

transparent în care se află o miniplăcuță pentru circuite integrate prevăzută

cu microcomponente electronice, de care este atașată, prin trei conductori, o

mufă din plastic cu trei ieșiri și o carcasă de culoare gri în care se află un

acumulator; - un pachet de țigări, în care se află un card de memorie Micro SD,

capacitate 2 GB, un card de memorie capacitate 128 Mb, patru capete de

citire/redare, prevăzute cu pini de conectare și un acumulator de care sunt

lipiți doi conductori electrici și o fantă de introducere a cardului, din

material plastic transparent.

În urma percheziției

corporale efectuate asupra inculpatului Ș.C. au fost descoperite următoarele

bunuri: un telefon mobil, în care se afla o cartelă, suma de 700 de euro,

constituită din 3 bancnote din cupiura de 100 de euro și 8 bancnote din cupiura

de 50 euro, suma de 450 RON, constituită din patru din cupiura de 100 RON și o

bancnotă din cupiura de 50 RON, o cartelă telefonică cu sigla OM și un telefon

mobil în care se află o cartelă SIM.

Totodată, s-a

efectuat și o percheziție domiciliară, unde s-au descoperit mai multe formulare

de primire de sume de bani de către inculpatul Ș.C., din diverse țări, acte

privitoare la un plan de supraveghere a inculpatului în urma unei condamnări,

acte de condamnare a inculpatului Ș.C. în străinătate, acte ale autoturismului

marca "X" condus de inculpat la data de 06 ianuarie 2010, mijloace

informatice și de stocare a datelor precum și suma de 2.500 euro compusă

dintr-o bancnotă din cupiura de 500 euro, 2 bancnote din cupiura de 200 euro, 9

bancnote din cupiura de 100 euro și 14 bancnote din cupiura de 50 euro.

S-a efectuat un

raport de constatare tehnico-științifică asupra dispozitivelor din pachetul

transmis de către B.S.D. lui Ș.C. prin Fun Courier.

Din desfășurarea

constatării tehnico-științifice și concluziile acesteia, instanța de fond a

reținut următoarele: - cardul de memorie 128 MB conține un fișier ce cuprinde structuri

de date bancare ce au asociate cu excepția uneia singure, șiruri de numere ce

pot reprezenta coduri PIN asociate; - conținutul informațional al memoriei 45DB

161D extrase din montajul electronic, disimulat într-un dispozitiv artizanal

conține șiruri cu o structură similară celei utilizate în sistemul bancar; -

dispozitivul tip „gură de bancomat" prezintă resursele necesare

achiziționării, procesării și memorării; - capetele magnetice de citire pot fi

utilizate pentru citirea informațiilor memorate pe banda magnetică a

cardurilor.

În concluziile

raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în 15 martie 2010, s-a

reținut că dispozitivele ce au fost ridicate cu ocazia percheziției domiciliare

nu conțin date care să îl incrimineze pe inculpatul Ș.C.

Potrivit situației de

fapt reținută mai sus, instanța de fond a apreciat că că sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor de art. 20 C. pen., raportat la art.

42 pct. 1, 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.;

art. 20 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu

aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. și infracțiunea prev. art. 25 din Legea

nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen. (în ceea ce-l privește pe

inculpatul Ș.C.), precum și infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 20

C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și cea prevăzută

de art. 25 din Legea nr. 365/2002 (în ceea ce-l privește pe inculpatul B.S.D.).

Prima instanță a

dispus pe cale de consecință, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea

încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu - pentru inculpatul

Ș.C. -, respectiv: din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 42

pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003 Titlul III, cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., în art. 20 C. pen., raportat la art. 42 pct. 1, 3 din Legea nr. 161/2003

cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.; din infracțiunea prevăzută de art.

24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art.

20 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea

art. 37 lit. a) și b) C. pen. și, de asemenea, schimbarea încadrării juridice a

faptelor reținute în rechizitoriu - pentru inculpatul B.S.D. -, respectiv: din

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 42 pct. 1, 2, 3 din

Legea nr. 161/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la

art. 20 C. pen. raportat la art. 42 pct. 1, 3 din Legea nr. 161/2003 Titlul

III; din infracțiunea prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 pct. 2

din Legea nr. 365/2002 în infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 20 C.

pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și din infracțiunea

prevăzută de art. 26 raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 în infracțiunea

prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Față de aceste

considerente, instanța de fond a procedat la individualizarea pedepselor

aplicate inculpaților pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina

acestora, ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv:

dispozițiile părții generale a Codului penale, limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana

infractorilor și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală;

ținând cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de gradul de

pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de împrejurarea că inculpatul

Ș.C. nu lucrează, este recidivist, a săvârșit fapte similare cu cele ce sunt deduse

judecății în prezenta cauză, atât în țară, cât și în străinătate, fiind

condamnat anterior la o pedeapsă cu suspendare în țară, iar în Italia la o

pedeapsă de doi ani cu executare, instanța de fond a aplicat acestuia o

pedeapsă rezultantă cu închisoare n cuantum maxim stabilit de lege, cu

aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. b), 34 lit. b)

C. pen., art. 83 C. pen. privind beneficiului suspendării executării pedepsei

de 3 ani la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală a

Tribunalului Mehedinți, întrucât în timpul termenului de încercare a săvârșit

infracțiunile ce sunt deduse judecății în prezenta cauză, motiv pentru care în

temeiul art. 86

alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare la care a

fost condamnat inculpatul prin Sentința penală nr. 614/2006 a Tribunalului

Mehedinți, definitivă prin Decizia penală nr. 3509/2007 a I.C.C.J.

În final, ținând cont

de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de gradul de pericol social

deosebit de ridicat al faptelor, de împrejurarea că inculpatul B.S.D. nu

lucrează, nu s-a prezentat niciodată în fața instanței, instanța de fond a

reținut ca acesta denotă indiferență față de ideea de dreptate și față de o

eventuală angajare a responsabilității sale penale, ceea ce a impus aplicarea

pedepsei rezultante cu închisoare.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpații Ș.C. și

B.S.D.

Inculpatul Ș.C. a

solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, iar pe fond

achitarea sa pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și

condamnat de prima instanță; în ceea ce privește inf. prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 42 pct. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003, arată că instanța de

fond în mod greșit a reținut săvârșirea infracțiunii chiar și sub forma

tentativei, întrucât a primit un pachet care conținea diferite elemente

informatice, a desfăcut acel pachet în mașină, deoarece avea convingerea că trebuie

să primească un pachet cu haine mult mai mare, iar la câteva minute au

intervenit organele de poliție, astfel încât, cu certitudine nu s-a făcut

dovada vreunei extrageri frauduloase, în raport de conținutul constitutiv al

infracțiunii menționată mai sus, al cărei element material al laturii obiective

constă în accesul fără drept într-un sistem sau rețea informatică, ceea ce

presupune o interacțiune a făptuitorului cu tehnica de calcul vizată; în cauză

nu s-a dovedit că ar fi pus în executare o asemenea rezoluție infracțională, că

ar fi început executarea acțiunii specifice elementului material a laturii

obiective, deoarece nu a încercat în nici un fel să acceseze un sistem sau

rețea informatică, ci numai a deținut câteva minute un pachet în care se aflau

elemente și dispozitive, neputându-se aprecia că aceasta constituie un început

de executare; cu privire la inf. prev. de art. 20 raportat la art. 24 alin. (1)

din Legea nr. 365/2002, menționează că pentru săvârșirea acestei infracțiuni nu

este suficient să se rețină numai scopul pentru care inculpatul a deținut

anumite instrumente informatice, scop contestat de altfel de acesta, deoarece,

așa cum a arătat, a așteptat să primească un pachet cu haine; cu privire la

această infracțiune se arată că, în cauză, nu s-a dovedit că ar fi pus în

executare vreo rezoluție infracțională, că ar fi început executarea specifică

elementului material al laturii obiective a infracțiunii, respectiv nu a

încercat în niciun fel să falsifice vreun instrument de plată electronică; cu

privire la inf. prev de art. 25 din Legea nr. 365/2002, se solicită în

principal achitarea sa în raport de faptul că nu a cunoscut conținutul

pachetului, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei la care a fost

condamnat, arătând că nu s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C.

pen., respectiv împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, cu precizarea că

împrejurarea că a fost condamnat anterior pentru fapte de același fel, nu poate

conduce la concluzia că se impune aplicarea unei pedepse la maximul special, cu

atât mai mult cu cât s-a revocat și beneficiul suspendării executării pedepsei.

Inculpatul B.S.D.

solicită admiterea apelului inculpatului, desființarea sentinței și, pe fond,

achitarea sa pentru inf. prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen.

raportat la art. 42 pct. și 3 din Legea nr. 161/2003 și respectiv art. 26 C.

pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr.

365/2002, întrucât, în cauza de față, din actele dosarului rezultă că a trimis un

pachet conținând diferite elemente informatice inc. Ș.C., care a fost prins în

flagrant de lucrătorii D.I.I.C.O.T. după ridicarea pachetului; menționează că

această infracțiune nu poate reținută în sarcina inculpatului nici chiar sub

forma tentativei, deoarece activitatea de executare începe atunci când anumite

dispozitive sunt conectate la un sistem informatic în care sunt stocate datele,

iar în cauză nu s-a făcut dovada începerii executării faptei de acces la un

sistem informatic, impunându-se achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc.

pen.; de asemenea, arată că se impune achitarea pentru același temei juridic și

pentru cealaltă infracțiune, întrucât, cu ocazia percheziției efectuată la

urmărirea penală, nu au fost identificate astfel de instrumente de falsificare

și nici alte probe nu confirmă că a deținut instrumente de plată contrafăcute;

cu privire la inf. prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, arată că pedeapsa

la care a fost condamnat, de 3 ani închisoare cu executare în regim de

detenție, este prea aspră atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare,

în raport de circumstanțele personale și modalitatea concretă în care a fost

săvârșită fapta, solicitând atât reducerea cuantumului pedepsei, cât și

aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 86

C. pen.

S-a consemnat de

către Curtea de Apel Craiova că apelurile sunt fondate.

Verificând hotărârea

apelată pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, s-a constatat

că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, astfel încât

apelurile declarate de inculpați sunt fondate.

S-a apreciat că în

mod greșit prima instanță a procedat la condamnarea celor doi inculpați chiar

și în condițiile schimbării încadrării juridice în tentativă la infracțiunile

prev. de art. 42 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003 și respectiv art. 24

pct. 2 din Legea nr. 365/2002, în raport de următoarele considerente:

Astfel, constituie

infracțiune, conform art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, accesul fără

drept la un sistem informatic, cu precizarea că fapta este mai gravă dacă este

săvârșită în scopul obținerii de date informatice. Fapta prevăzută de alin. (1)

sau (2) are o gravitate sporită dacă este săvârșită prin încălcarea măsurilor

de securitate.

Obiectul juridic

special al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale referitoare la

securitatea sistemelor informatice, iar obiectul material al infracțiunii îl

constituie chiar sistemul informatic atacat, cu precizarea că prin „sistem

informatic" se înțelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive

interconectate sau aflate în relație funcțională, dintre care, unul sau mai

multe asigură prelucrarea informată a datelor, cu ajutorul unui program

informatic (iar bancomatul reprezintă un sistem informatic, în sensul art. 35

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003).

Pentru existența

acestei infracțiuni, fapta trebuie comisă „fără drept" și trebuie să fie

îndreptată împotriva unui „sistem informatic", așa cum este el definit de

legea menționată mai sus, cu precizarea că, pentru existența variantei

agravante, este necesară îndeplinirea unei condiții legate de scopul săvârșirii

infracțiunii și anume pentru obținerea de date informatice.

Elementul material în

care se realizează infracțiunea, constă într-o acțiune, și anume „accesul fără

drept" la un sistem informatic.

Prin „acces" în

sensul legii, se înțelege a programa, a intercepta, a instrui, a recupera date

din sau în oricare altă folosință a unei surse oferită de computere, incluzând

date sau programe pentru computere, sisteme de computere, rețele de computere

sau baze de date.

Urmarea imediată

constă într-o stare de pericol generată prin accesul nepermis la un sistem

informatic.

De asemenea,

dispozițiile art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 incriminează falsificarea

instrumentelor de plată electronice în modalitatea deținerii lor în vederea

punerii în circulație.

În raport de aceste

considerații de ordin teoretic, precum și de practica instanței supreme, se

apreciază că în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpaților pentru

infracțiunilor menționate mai sus, impunându-se achitarea pentru că aceste

fapte nu există.

Așa cum rezultă din

interpretarea dispozițiilor legale menționate mai sus și practica instanței

supreme, invocată, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 42 din Legea nr.

161/2003 și respectiv art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002, nu este suficient

să se aibă în vedere numai scopul pentru care inculpații au deținut pentru o

perioadă de timp dispozitivele menționate anterior, fiind necesar să existe

probe certe la dosarul cauzei că aceștia au săvârșit cele două infracțiuni, în

oricare dintre modalitățile faptice prevăzute de lege.

Ori, în cauza de

față, nu există probe că cei doi inculpați au săvârșit oricare dintre cele două

infracțiuni sau că au început executarea vreuneia dintre infracțiuni, în vreuna

dintre modalitățile prevăzute de lege, în calitate de autori sau de complice.

Și aceasta, întrucât esențial pentru existența acestor infracțiuni este

dovedirea, prin probe certe, a accesului fără drept la un sistem informatic,

respectiv o montare a dispozitivului de citire a benzii magnetice a card-urilor

în fanta bancomatului, prin care se introduce card-ul și se realizează citirea

benzii magnetice a fiecărui card în parte, stocându-se astfel informația

obținută, încălcându-se astfel măsurile de securitate prevăzute în art. 42

alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, și respectiv cu privire la cea de-a

doua infracțiune, este necesar pentru existența acesteia să fie dovedită

deținerea, posesia instrumentelor de plată falsificate și intenția

valorificării lor. Ori, în cauza de față, din probele existente la dosar nu

rezultă că cei doi inculpați ar fi deținut astfel de instrumente de plată

contrafăcute, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la inculpatul Ș.C.

nefiind identificate astfel de instrumente (cu această ocazie s-au ridicat

diferite sume de bani, acte privitoare la un plan de supraveghere a

inculpatului în urma unei condamnări, acte de condamnare a inculpatului în

străinătate, acte cu privire la autoturismul condus de inculpat la 06 ianuarie

2010, prin hotărârea primei instanțe dispunându-se restituirea către acest

inculpat a sumelor de bani ridicate în vederea confiscării, a unui hard-disk și

a unui DVD).

De asemenea, nu

există nicio probă la dosarul cauzei din care să rezulte că inculpații ar fi

falsificat sau ar fi ajutat într-un anumit mod la falsificarea unor instrumente

de plată electronică, sau că ar fi deținut sau că ar fi ajutat în vreun anumit

mod la deținerea unor astfel de instrumente, cu intenția valorificării lor și,

de asemenea, nu au ajutat în vreun mod, în sensul art. 26 C. pen., la accesul

fără drept la un sistem informatic.

Așa cum s-a susținut

în mod legal de către apelanții -inculpați prin motivele scrise de apel, numai

deținerea unor dispozitive și elemente necesare pentru executarea unei

activități ilicite, nu poate fi apreciată ca un început de executare a faptelor

de acces la un sistem informatic sau de falsificare a instrumentelor

electronice de plată contrafăcute, chiar și sub forma complicității.

Apelantul - inculpat

Ș.C. a fost reținut de organele abilitate la scurt timp după ce a ridicat

pachetul ce conținea dispozitivele menționate în procesul-verbal și aflat la

dosarul cauzei, fiind astfel lipsit de posibilitatea de a trece ulterior eventual

la comiterea infracțiunilor prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002

și respectiv art. 42 alin. (1) și 3 din Legea nr. 161/2003, respectiv de a

accesa un sistem informatic fără drept, sau de a intra în posesia eventualelor

date de pe cardurile folosite de bancomat.

Cu privire la

infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/203, se apreciază că apărarea

formulată de inculpatul Ș.C., în sensul că nu a cunoscut conținutul pachetului

care i-a fost trimis prin firma de curierat, ci acesta a avut convingerea că

primește un pachet cu haine și un laptop, este nefondată.

Se apreciază că prima

instanță nu s-a orientat la un cuantum al pedepsei în ceea ce privește acest

inculpat care să aibă drept consecință recuperarea sa, în condițiile în care

s-a dispus și revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3

ani închisoare aplicată anterior inculpatului și s-a dispus executarea în

întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în cauza de față,

ajungându-se astfel la un cuantum exagerat al pedepsei pentru infracțiunea

prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002. Și aceasta, întrucât ceea ce contează,

în esență, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să-i arate

inculpatului că a greșit, să-l determine la reflecție și să stimuleze la el

dorința ca, pe viitor, să aibă o conduită corectă. Pedeapsa nu trebuie

percepută ca o răzbunare din partea societății pentru că a greșit, ci era

trebuie să trezească rezonanță în plan psihologic și să conducă în final la

redarea lui societății, motiv pentru care se apreciază că o pedeapsă rezultantă

de 5 ani închisoare, pentru o singură infracțiune care va fi reținută în

sarcina inculpatului, este de natură să-și atingă finalitatea înscrisă în

dispozițiile art. 52 C. pen.

Numai existența antecedentelor

penale ale inculpatului, în raport de gravitatea faptei săvârșite,

circumstanțele reale ale comiterii faptei și a unor date favorabile ce

caracterizează persoana inculpatului (respectiv este o persoană tânără,

prezentându-se în fața instanței la toate termenele de judecată, în stare de

arest preventiv), nu poate constitui un motiv suficient pentru condamnarea

acestuia la o pedeapsă într-un cuantum exagerat pentru o singură infracțiune la

legea privind comerțul electronic. Și aceasta, întrucât, în procesul de

individualizare a pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere nu numai un

singur criteriu, ci toate criteriile prevăzute de lege, pentru că numai prin

prisma acestora se poate diferenția pedeapsa aplicată unui infractor sau altul

pentru același gen de infracțiuni.

În raport de aceleași

considerații de mai sus, cu privire la inculpatul B.S.D., s-a menționat că se

impune menținerea condamnării acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 25 din

Legea nr. 365/2002, la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în regim de

detenție. Deși acesta, prin motivele scrise de apel, a recunoscut săvârșirea

acestei infracțiuni însă a apreciat că pedeapsa este prea mare, iar modalitatea

de executare nu ceste corectă, nu are antecedente penale, totuși, instanța nu

poate face abstracție de împrejurarea că acesta s-a sustras atât de la urmărire

penală cât și de la cercetarea judecătorească, fiind trimis în judecată în

lipsă, în condițiile emiterii unui mandat european de arestare la 19 martie

2010 și a unui mandat de urmărire internațională la aceeași dată.

De asemenea, cu

privire la inculpatul B.S.D., a încercat tergiversarea soluționării cauzei la

instanța de apel, formulând numeroase cereri pentru angajare de apărător care,

după un termen de judecată în care solicitau amânarea cauzei pentru pregătirea

apărării, depuneau cerere chiar la data fixată pentru soluționarea cauzei prin

care încunoștiințau instanța că au reziliat contractul de asistență juridică

încheiat cu inculpatul, astfel încât cauza a suferit mai multe amânări numai

pentru acest motiv.

În aceste condiții,

se apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție,

aplicată inculpatului B.S.D., răspunde cerințelor prevăzute de lege, întrucât

pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa

fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

să evite în viitor săvârșirea de fapte penale. Ca măsură de constrângere,

pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate,

ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta

penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpatului. Ca

urmare, instanța de fond a reținut și a dat eficiență, în cazul inculpatului

B.S.D., atât împrejurărilor concrete ale comiterii faptei, cât și aspectelor de

circumstanțiere personală invocate de către inculpat, interpretând și aplicând

corect prevederile art. 72 C. pen.

În raport de aceste

considerente, apelurile declarate de cei doi inculpați au fost considerate ca

fiind fondate, astfel încât, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au

fost admise și, în consecință, în concret, pe calea Deciziei penale nr. 219 din

4 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova s-a dispus:

Admite apelurile

declarate de inculpații Ș.C. (deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță

Craiova) și b) O.S.D. împotriva Sentinței penale nr. 78 de la 10 februarie

2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în Dosarul cu nr.

4466/63/2010.

Desființează în parte

sentința penală apelată, sub aspectul laturii penale.

Descontopește

pedepsele aplicate inculpaților, repunându-le în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct.

1 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

Dispune achitarea

inculpatului Ș.C. pentru infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. raportat la

art. 42 pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003 și respectiv infracțiunea prev. de

art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002.

Reduce pedeapsa

aplicată inculpatului Ș.C. pentru infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr.

365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., la 2 ani închisoare.

Menține revocarea

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată

inculpatului Ș.C. prin Sentința penală nr. 614/2006 a Tribunalului Mehedinți,

definitivă prin Decizia penală 3509/2007 a I.C.C.J., astfel încât inculpatul

Ș.C. va executa, în final, prin cumul aritmetic, pedeapsa de 5 ani închisoare.

Constată că pedeapsa

de 3 ani închisoare, pentru care s-a revocat suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei, este concurentă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată

prin Sentința penală 4002/2007 a Tribunalului din Milano, recunoscută prin

Sentința penală 1154/2010 a Judecătoriei Craiova, în executarea căreia

inculpatul Ș.C. a executat în detenție de la 17 mai 2007 la 05 februarie 2009.

Menține deducerea din

pedeapsa aplicată a detenției de la 17 mai 2007 la data 05 februarie 2009 și de

la 06 ianuarie 2010 la 10 februarie 2011 (data pronunțării sentinței apelate)

și deduce în continuare, respectiv de la 10 februarie 2011, la zi.

Menține starea de

arest a inculpatului Ș.C. Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64

lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen., cu

titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 11 pct.

1 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achită pe

inculpatul B.S.D. pentru infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. raportat la

art. 42 pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 365/2002 și respectiv infracțiunea prev. de art.

26 C. pen. raportat la art. 42 pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003.

Menține dispoziția

din sentință privind schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen.

raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, în infracțiunea prev. de art. 25

din Legea nr. 365/2002, precum și condamnarea inculpatului B.S.D. la pedeapsa

de 3 ani închisoare, pentru această infracțiune.

Interzice, cu titlul

de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Menține dispozițiile

din sentința apelată privind confiscarea specială, restituirea unor bunuri

către inculpatul Ș.C., precum și dispozițiile privind obligarea inculpaților la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal s-au exercitat recursuri atât de către Parchet cât și

de către cei doi inculpați.

Procurorul a invocat

că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală și netemeinică.

S-a specificat că

soluția de achitare a inculpaților în apel este evident contrară actelor și

probelor administrate, care conturează existența faptelor, participația și

vinovăția inculpaților.

Principiul liberei

aprecieri a probelor lasă instanței de judecată libertatea de a aprecia

concludenta tuturor acestora, indiferent de faza procesuală în care au fost

administrate, iar principiul aflării adevărului impune instanței să dea valoare

acelor probe care coroborate cu altele exprimă adevărul, care nu se poate

sprijini decât pe probe just apreciate.

Instanța de apel nu a

observat că există la dosar probe care, valorificate împreună, duc la concluzia

că inculpații sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel: notele de redare a convorbirilor telefonice purtate între cei doi

inculpați și alte persoane din anturajul acestora ce dovedesc preocuparea

pentru tipul respectiv de activitate infracțională; raportul de constatare

tehnico-științifică asupra card-ului de memorie; procesul-verbal întocmit de

organele de poliție cu ocazia efectuării percheziției la domiciliul

inculpatului Ș.C., ocazie cu care s-a identificat un stick de memorie ce atestă

transferuri de numerar pe numele inculpatului de la diferite persoane din

străinătate dar și între cei doi inculpați din prezenta cauză. Tot la locuința

inculpatului au fost identificate cabluri pentru transfer de date informatice.

Probatoriul dovedește

că inculpații au accesat sistemele informatice în vederea obținerii de date

informatice și intenționau să procedeze la donarea instrumentelor de plată

electronică.

Se invocă și cazul de

casare de la pct. 10 în sensul că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra

unei infracțiuni pentru care inculpatul B.S.D. Sorin a fost trimis în judecată,

respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002.

Inculpatul Ș.C. a

solicitat admiterea recursului, iar pe fond achitarea sa și cu privire la inf.

prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, se solicită în principal achitarea sa

în raport de faptul că nu a cunoscut conținutul pachetului, iar în subsidiar,

reindividualizarea pedepsei la care a fost condamnat, arătând că nu s-au avut

în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările concrete

ale săvârșirii singurei fapte ce i-a rămas în sarcină, cu precizarea că

împrejurarea că a fost condamnat anterior pentru fapte de același fel, nu poate

conduce la concluzia că se impune aplicarea unei pedepse la maximul special, cu

atât mai mult cu cât s-a revocat și beneficiul suspendării executării pedepsei.

Se solicită aplicarea unei pedepse egale cu cât s-a executat până în prezent în

regim de detenție.

Inculpatul B.S.D.

solicită admiterea recursului și, pe fond, cu privire la inf. prev. de art. 25

din Legea nr. 365/2002, se solicită în principal achitarea sa în raport de

faptul că nu a cunoscut conținutul pachetului, iar în subsidiar,

reindividualizarea pedepsei la care a fost condamnat. Arată că pedeapsa la care

a fost condamnat, de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție, este

prea aspră atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare, în raport de

circumstanțele personale și modalitatea concretă în care a fost săvârșită

fapta, solicitând atât reducerea cuantumului pedepsei, cât și aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen.

Instanța de recurs

analizând actele și lucrările dosarului, cazurile de casare invocare,

persoanele recurente, cu abordarea eventuală și a cazurilor de casare

examinabile din oficiu, potrivit art. 385

C. proc. pen. reține

următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul

Teritorial Craiova, inculpatul Ș.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

a trei infracțiuni, respectiv: complicitate la acces fără drept la un sistem

informativ faptă prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 42 pct. 1, 2 și 3

din Legea nr. 161/2003, falsificarea instrumentelor de plată electronică în

modalitatea deținerii lor în vederea punerii în circulație, faptă prev. de art.

24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 și respectiv deținere de echipamente în

vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din

aceeași lege, iar inculpatul B.S.D. a fost trimis în judecată prin același

rechizitoriu pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la acces fără

drept la un sistem informatic prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 42 pct.

1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003, complicitate la falsificarea instrumentelor

de plată electronică în modalitatea deținerii lor în vederea punerii în

circulație prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 pct. 2 din Legea nr.

365/2002 și respectiv complicitate la deținere de echipamente în vederea

falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Astfel, s-a reținut

că inculpatul Ș.C. avea trei prieteni care fuseseră arestați în Austria pentru

infracțiuni privind comerțul electronic, iar un colet ce conținea echipamente

și card-uri rămase de la aceștia, urma să fie trimis din Belgia către acest

inculpat.

În urma

verificărilor, s-a stabilit că respectivul colet ajunsese în Satu Mare, la

inculpatul B.S.D., care îi comunicase telefonic inculpatului Ș.C. că deschisese

coletul, spunându-i ce conține și că urma să-l trimită printr-o firmă de

curierat la Craiova. În după-amiaza de 06 ianuarie 2010, s-a format un

dispozitiv de prindere în flagrant a inculpatului Ș.C. care, în jurul orei 15

s-a prezentat la sediul Fun Courier Craiova, pe B-dul Decebal, cu un

autoturism, a intrat în sediul firmei și a revenit la scurt timp cu un colet

ambalat într-un plic din material plastic, de culoare albă, a intrat în

autoturism, s-a deplasat pe o distanță de circa 60 de metri, după care a

staționat, a desfăcut ambalajul pachetului și a scos o cutie din carton, de

culoare galbenă, examinând conținutul pachetului, moment în care s-a acționat

de dispozitivul de prindere în flagrant.

S-a stabilit că, în

cutia de culoare galbenă, se afla un dispozitiv de culoare gri tip „gură de

bancomat", mini-dispozitive electronice, un alt dispozitiv de același tip,

o cameră miniaturală ce avea atașată o bandă prevăzută cu mai multe circuite,

un dispozitiv electronic format dintr-un acumulator pentru telefoane mobile de

care era atașat un dispozitiv, o mufă USB și mai multe componente electronice,

precum și o cameră video miniaturală, trei plăcuțe pentru circuite integrate,

un acumulator cu doi conductori electrici, un suport din material plastic în

care se aflau mini-plăcuțe pentru circuite integrate de care era atașată o mufă

din plastic, un card de memorie Micro SD și un altul marca San Disk, o fantă de

introducere a card-ului din material plastic.

Aprecierea din partea

instanței de apel că în mod greșit prima instanță a procedat la condamnarea

celor doi inculpați chiar și în condițiile schimbării încadrării juridice în

tentativă la infracțiunile prev. de art. 42 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr.

161/2003 și respectiv art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002, este o operațiune

total justificată juridic.

Așa cum rezultă din

interpretarea dată în cuprinsul lucrărilor juridice de specialitate

dispozițiilor legale vizând infracțiunile menționate mai sus și practica

judiciară a instanței supreme în materie, pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 42 din Legea nr. 161/2003 și respectiv art. 24 pct. 2 din Legea

nr. 365/2002, nu este suficient să se aibă în vedere numai scopul pentru care

inculpații au deținut pentru o perioadă de timp dispozitivele menționate

anterior, fiind necesar să existe probe certe la dosarul cauzei că aceștia au

săvârșit cele două infracțiuni în oricare dintre modalitățile faptice prevăzute

de lege.

Or, în cauza de față,

nu există probe că cei doi inculpați au săvârșit oricare dintre cele două