ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3760/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3760/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

111 din data de 18 aprilie 2011 a Tribunalului Mehedinți au fost admise

cererile formulate de inculpați, privind judecarea cauzei după procedura prevăzută

de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 323 alin.

(1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

și art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat

inculpatul C.A.D., la o pedeapsă de un an închisoare în condițiile art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., raportat la art. 71 C. pen.

În baza art. 271 din

Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și

art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 33 –

art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse și s-a aplicat

inculpatului C.A.D. pedeapsa cea mai grea de un an închisoare în condițiile art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., raportat la art. 71 C. pen.

În baza art. 81 –

art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei

pedepse pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea pe perioada suspendării condiționate a

pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 323 alin.

(1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.L.C., la pedeapsa de

2 ani închisoare în condițiile art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., raportat

la art. 71 C. pen.

În baza art. 271 din

Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și

art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani

închisoare în condițiile art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., raportat

la art. 71 C. pen. și conform dispozițiilor art. 65 C. pen., pe o durată de 2

ani i s-au interzis aceste drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, urmând

ca aceasta să se execute în condițiile prevăzute de art. 66 C. pen.

În baza art. 33 –

art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și s-a aplicat inculpatului O.L.C.

pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare în condițiile art. 64 lit. a teza a

II-a și lit. b) C. pen., raportat la art. 71 C. pen. și conform art. 35 alin. (1)

C. pen., pe o durată de 2 ani i s-au interzis aceste drepturi cu titlu de

pedeapsă complementară, urmând ca aceasta să se execute în condițiile prevăzute

de art. 66 C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării

condiționate pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului O.L.C. prin

sentința penală nr. 223/2009 a Tribunalului Mehedinți definitivă prin decizia

penală nr. 2364 din 16 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a

dispus să o execute alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, deci în

total acest inculpat va executa pedeapsa de 5 ani închisoare în condițiile art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., raportat la art. 71 C. pen., și

conform art. 35 alin. (1) C. pen., pe o durată de 2 ani i s-au interzis aceste

drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, urmând ca aceasta să se execute în

condițiile prevăzute de art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților reținerea de 24 de ore din

data de 26 octombrie 2010 conform ordonanțelor de reținere emise pe numele

inculpaților în dosarul nr. 97/D/P/2010.

În baza art. 118 lit.

f) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a pistolului calibru 7,62 mm an fabricație 1947, aflat în custodia I.P.J. Mehedinți, în baza dovezii seria MH nr. 000498

din 16 noiembrie 2010.

Au fost obligați

inculpații să plătească statului câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care

câte 100 lei, reprezentând cotă parte din onorariile avocaților desemnați din

oficiu, respectiv a avocaților F.R., conform delegației 449 din 31 ianuarie 2011

și F.C., conform delegației nr. 450 din 31 ianuarie 2011.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Mehedinți nr. 97/D/P/2010, s-a dispus punerea în mișcare a

acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate a

inculpaților: O.L.C. și C.A.D., ambii pentru săvârșirea infracțiunilor de

contrabandă calificată și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, fapte

prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și art. 323 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen.

S-a reținut că, la

data de 26 octombrie 2010, în P.T.F. localitatea Gura Văii, județul Mehedinți,

autoritățile de frontieră au efectuat un control pe sensul de intrare în țară

la autoturismul marca Dacia, condus de către învinuitul C.A.D., în care se afla

și învinuitul O.L.C.

După efectuarea

controlului de frontieră, s-a dat liber autoturismului să intre în țară,

întrucât asupra celor două persoane nu au fost descoperite arme sau muniție și

au declarat că nu dețin asemenea bunuri. S-a arătat că, cele două persoane

aveau obligația să declare la trecerea lucrătorului vamal deținerea unui pistol

letal și a muniției aferente.

S-a mai arătat că,

deplasându-se în continuare în perimetrul punctului de trecere a frontierei, pe

sensul de intrare în țară, autoturismul a fost oprit de către o echipă formată

din polițist și un lucrător vamal în vederea efectuării unui supracontrol.

Echipa respectivă, a efectuat controlul corporal asupra celor doi și nu au

găsit nimic, fapt ce i-a determinat să procedeze la efectuarea unui control mai

amănunțit asupra autoturismului, întrucât existau date că cei doi dețin armament

și muniție aferentă.

S-a arătat că, în

timpul efectuării controlului amănunțit la autoturism, inculpatul O.L.C., a

cerut voie unui membru al echipei de control să se deplaseze la toaleta

ecologică instalată în perimetrul punctului de trecere a frontierei, iar aici,

de teamă să nu fie descoperit, a aruncat în bazinul colector al toaletei

pistolul și a revenit la locul de control.

S-a arătat, de

asemenea că, fizionomia și starea de agitație afișate de acest inculpat, l-au

determinat pe agentul de poliție N.D. să verifice toaleta folosită de acesta,

iar în bazinul colector al toaletei a găsit pistolul, a informat ofițerul

criminalist și a declanșat cercetarea criminalistică.

Întrucât existau date

că inculpatul deține și muniția aferentă, s-a efectuat un nou control corporal

amănunțit asupra acestuia și în talpa pantofului stâng s-a găsit un cartuș

inscripționat *1454* și în talpa pantofului drept, două cartușe inscripționate

HP59II, respectiv PG1964.

S-a mai arătat că,

prin Raportul de Constatare Tehnico Științifică nr. 15 din 27 octombrie 2010,

s-a concluzionat faptul că, pistolul cu seria 3_1252 fabricat în anul 1947 are

calibrul 7,62 mm, face parte din categoria armelor militare letale,

confecționat special pentru a efectua trageri cu muniție de război, fiind

fabricație sovietică și în stare de funcționare, iar cele trei cartușe fac

parte din categoria muniției de război letală și care se puteau folosi.

S-a arătat că, în

timpul controlului, cei doi inculpați au recunoscut faptele. Referitor la ceea

ce au declarat inculpații, s-a precizat că inculpatul O.L.C. a declarat că, la

data de 25 octombrie 2010, în jurul orei 23,00, a ieșit din România împreună cu

inculpatul C.A. și cetățeanul sârb, că acasă la acesta, au mâncat, s-au odihnit

și a doua zi, la data de 26 octombrie 2010 au mers la un alt cetățean sârb și

au luat o plasă pe care i-a dat-o lui C.A., care i-a spus să-l ascundă asupra

sa până la intrarea în România. A arătat că, în apropiere de România, a scos

cele trei cartușe din încărcător și le-a ascuns în încălțăminte, iar pistolul

sub haine, la brâu. După efectuarea controlului, au fost opriți în incinta

punctului de trecere a frontierei, solicitându-i-se efectuarea unui alt

control. A arătat că, în timpul controlului a mers la toaletă și l-a ascuns în

rezervor, iar ulterior, din interiorul încălțămintei a scos și a predat

polițiștilor cele trei cartușe, însă nu cunoștea persoana căreia urma să-i

preda pistolul.

Inculpatul C.A.D. a

arătat că, îl cunoștea pe cetățeanul sârb de aproximativ 8 ani, sub porecla de

„M.” și că acesta l-a vizitat des în România, locuind chiar perioade lungi la

el. A arătat că și el l-a vizitat pe cetățeanul sârb, în Serbia, de două ori,

ocazie cu care a văzut la acesta acasă un pistol, despre care i-a spus că este

stricat și nu poate fi reparat, motiv pentru care i l-a cerut.

S-a arătat că, fapta

inculpaților O.L.C. și C.A.D. de a introduce în țară, fără drept, o armă letală

și trei gloanțe, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

și pedepsite de art. 271 din Legea nr. 86/2006.

S-a arătat, de

asemenea că, învinuiții au calitatea de autori ai infracțiunii prevăzută de art.

271 din Legea nr. 86/2006, chiar dacă pistolul și cele trei gloanțe s-au găsit

asupra învinuitului O.L.C.

S-a mai arătat că,

cei doi, înainte de a părăsi România, și-au împărțit sarcinile în sensul că,

unul a luat arma și gloanțele și le-a ascuns, iar cel de-al doilea le-a

transportat cu mașina personală, ambii cooperând la introducerea în țară a

armei și muniției aferente. Sub aspectul calificării juridice a faptelor comise

de cei doi inculpați, s-a mai precizat că acțiunea de introducere în țară a

pistolului și muniției, s-a finalizat și această faptă s-a consumat în momentul

în care cei doi au trecut de controlul obișnuit și s-au deplasat câțiva metri

pe sensul de intrare în țară până la efectuarea controlului.

S-a arătat că,

potrivit art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, controlul pentru trecerea

frontierei de stat se efectuează de regulă de o echipă constituită din

personalul autorităților prevăzute în art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr.

105/2001, șeful echipei fiind polițistul de frontieră.

Totodată, s-a arătat

că, cei doi inculpați aveau obligația ca la intrarea în țară să depună arma și

muniția aferentă la vamă, să obțină autorizație de port armă letală și să

solicite restituirea.

S-a mai arătat că cei

doi inculpați, din moment ce au avut arma ascunsă sub haină, iar gloanțele în

talpa adidașilor, este cert că au introdus fără drept arma și muniția în țară,

ceea ce îi face vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus

trimiterea acestora în judecată.

S-a arătat că, pe

lângă faptul că cei doi inculpați nu au obținut nici un beneficiu material sau

financiar, condiție esențială existenței grupului infracțional organizat, dar

că cei doi inculpați și-au făcut planul din data de 25 octombrie 2010 privitor

la introducerea în țară a pistolului și a muniției aferente și a doua zi, pe

data de 26 octombrie 2010, aceștia au fost prinși la intrarea în țară,

concluzionându-se că aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de

asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2)

C. pen.

S-a arătat că, cei

doi inculpați, făcându-se vinovați de săvârșirea a două infracțiuni, prevăzute

de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., înainte

de a fi condamnați pentru vreuna din ele, în cauză sunt incidente și

dispozițiile prevăzute de art. 33 – art. 34 C. pen.

S-a arătat că,

inculpatul O.L.C. a recunoscut faptele comise, a fost reținut pe 24 de ore

întrucât infracțiunea a fost flagrantă, fiind recidivist.

Totodată, s-a arătat

că, prin decizia penală nr. 2364 din 16 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, inculpatul O.L.C. a fost condamnat la 3 ani închisoare, în

condițiile art. 81 – art. 82 C. pen., acesta săvârșind o nouă faptă cu intenție

după rămânerea definitivă a hotărârii, se află în stare de recidivă

postcondamnatorie, prevăzută și pedepsită de art. 37 lit. a) C. pen.

S-a mai arătat că,

inculpatul C.A.D. a fost sancționat administrativ cu amendă de 600 lei de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, pentru art. 276 alin. (1) și (4) C.

pen., fiind reținut pe 24 de ore, apărarea acestuia fiind neverosimilă și fiind

invocată în favoarea sa în dorința de eludare sau atenuare a sancțiunii penale.

Față de P.V. și C.R.,

s-a disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor, pentru art. 323 alin. (1)

și (2) C. pen. și art. 271 din Legea nr. 86/2006, precum și disjungerea față de

C.R., avându-se în vedere că O.L.C. în declarația dată la 20 decembrie 2010, a

susținut că numitul C.R. este un vechi prieten și că acesta l-a instigat să

aducă pistolul de la sârbi.

S-a arătat că

pistolul și cele trei cartușe au fost depuse la camera de corpuri delicte a IPJ

Mehedinți, în vederea confiscării.

În instanță, au fost

ascultați pe rând inculpații, reținându-se că aceștia prin susținerile făcute

au recunoscut săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și au

solicitat să fie judecați în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, nesolicitând administrarea altor probe, considerente în raport de care

au fost admise cererile formulate de inculpații: C.A.D. și O.L.C., privind

judecarea cauzei în condițiile prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.

În aceste condiții,

având în vedere recunoașterea faptelor susținută de inculpați și în fața

instanței, ce s-a coroborat cu probatoriul administrat în cursul urmăririi

penale, instanța a constatat că se confirmă pe deplin vinovăția inculpaților,

în legătură cu săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, prin actul de

sesizare al instanței și anume că inculpații, în faza de urmărire penală, au

descris cu lux de amănunte circumstanțele în care au comis faptele, inculpatul

O.L.C., declarând că în data de 25 octombrie 2010, s-a întâlnit cu un prieten

al său, G.R., care i-a comunicat că un cunoscut al său vrea să aducă în țară,

de la sârbi, un pistol și că pentru aceasta trebuie să plece în Serbia în data

de 26 octombrie 2010, propunându-i să-l însoțească pe cunoscutul său, fiind

vorba de inculpatul C.A.D. și că a acceptat această propunere fără a mai cere

alte informații. Tot acest inculpat a mai declarat că în continuare, numitul G.

a luat legătura telefonică cu inculpatul C.A.D. și după cele convenite de

acesta, în data de 26 octombrie 2010, el, inculpatul C.A.D. însoțiți fiind și

de un cetățean sârb, au ieșit din țară, după care odată ajunși în Serbia, au

dormit peste noapte la cetățeanul sârb și a doua zi, au mers la un alt cetățean

sârb, de la care au luat o plasă, ce a fost dată inculpatului C.A.D. A mai

declarat că inculpatul C.A.D. i-a cerut ca el să treacă pistolul peste graniță

la întoarcerea în țară, inclusiv cartușele și că le-a ascuns asupra sa până la

intrarea în România. Tot inculpatul O.L.C. a arătat că, în apropiere de România,

a scos cele trei cartușe din încărcător și le-a ascuns în încălțăminte, iar

pistolul sub haine, la brâu, iar după efectuarea controlului, au fost opriți în

incinta punctului de trecere a frontierei, solicitându-li-se efectuarea unui

alt control, precizând că, în timpul controlului a mers la toaletă și a aruncat

pistolul în bazinul colector al toaletei,la scurt timp, fiind descoperit de

către lucrătorii de poliție, cărora le-a predat și cele trei cartușe.

Inculpatul C.A.D. a

declarat că acesta se cunoștea cu cetățeanul sârb de aproximativ 8 ani, pe care

l-a cunoscut sub porecla de „M.” și că acesta l-a vizitat des în România,

locuind chiar perioade lungi la el. A arătat că și el l-a vizitat pe cetățeanul

sârb, în Serbia, de două ori, ocazie cu care a văzut la acesta acasă un pistol,

despre care i-a spus că este stricat și nu poate fi reparat, motiv pentru care

i l-a cerut.

Aceste declarații

date de cei doi inculpați în faza de urmărire penală au fost susținute și în

fața instanței, ce s-au coroborat și cu procesele verbale încheiate de

lucrătorii de poliție cu prilejul depistării asupra inculpaților a pistolului

și muniției, probe ce au conturat vinovăția celor doi inculpați în săvârșirea

faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.

Deci, în speță, s-a reținut

ca demonstrat faptul că inculpații s-au asociat, organizat în vederea

săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 271 din Legea nr. 86/2006,

respectiv pentru a introduce ilegal în țară pistolul și muniția aferentă, care

erau în stare de funcționare, după cum a rezultat din expertiza tehnică

efectuată în cauză, ce a mai concluzionat că pistolul era de fabricație

sovietică și funcțional, considerente pentru care aceștia se fac vinovați și de

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., din

moment ce a existat o pluralitate de făptuitori, ce au organizat modalitatea de

introducere în țară a armamentului, pentru existența acestei infracțiuni, fiind

suficient chiar numai ca participantul să-și fi manifestat voința de a se

integra în grupul constituit în vederea săvârșirii de infracțiuni, lucru ce s-a

dovedit în cauză, nefiind necesar ca acesta să fi militat în cadrul asociației.

Față de cele expuse,

apărarea formulată de inculpatul C.A.D., că nu s-ar face vinovat de săvârșirea

infracțiunii de asociere, cu motivarea că el nu a făcut decât să-l sprijine pe

celălalt inculpat, a fost respinsă ca nefondată.

Având în vedere

aceste considerente, instanța a reținut că faptele comise de cei doi inculpați

în cauză întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.

323 alin. (1) și (2) C. pen. și respectiv prevederile de art. 271 din Legea nr.

86/2006, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 – art. 34 C. pen., făcându-se în

cauză aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., dispoziții ce antrenează răspunderea penală a inculpaților.

La individualizarea

pedepselor, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

anume împrejurările în care inculpații au comis faptele, gradul de pericol

social concret al infracțiunilor săvârșite și consecințele în plan social ale

unor astfel de fapte.

De asemenea, s-a

ținut seama de persoana fiecărui inculpat, anume faptul că au recunoscut sincer

săvârșirea infracțiunilor, în ce privește pe inculpatul C.A.D. s-a avut în

vedere că anterior a fost sancționat doar cu o amendă administrativă de 600

lei, aplicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, pentru art. 276 alin.

(1) și (4) C. pen., însă inculpatul O.L.C. a fost condamnat anterior la o pedeapsă

de 3 ani închisoare, în condițiile art. 81 – art. 82 C. pen., prin sentința

penală nr. 223/2009 a Tribunalului Mehedinți definitivă prin decizia penală nr.

2364 din data de 16 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deci

acesta a săvârșit infracțiunile deduse acestei judecăți, cu intenție, după

rămânerea definitivă a acestei hotărâri de condamnare, aflându-se în stare de

recidivă postcondamnatorie, prevăzută și pedepsită de art. 37 lit. a) C. pen.

Raportat, la aceste

circumstanțe s-a apreciat că în cazul inculpatului O.L.C., aplicarea unor

pedepse privative de libertate în limitele dispozițiilor legale, orientate la

limita minimă prevăzută de lege, respectiv de câte 2 ani închisoare pentru

fiecare infracțiune, sunt în măsură să satisfacă cerințele prevăzute de art. 52

C. pen., urmând ca potrivit dispozițiilor art. 33 – art. 34 C. pen., cele două

pedepse să fie contopite.

Acesta, săvârșind

infracțiunile deduse judecății, în condițiile stării de recidivă prevăzute de art.

37 lit. a) C. pen., în termenul de încercare al suspendării condiționate,

conform dispozițiilor art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului

suspendării în ce privește pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 223/2009 a Tribunalului Mehedinți definitivă prin decizia penală nr.

2364 din data de 16 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu

consecința executării ei alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare

aplicată pentru faptele deduse judecății, deci în total acest inculpat va executa

pedeapsa de 5 ani închisoare.

În ce privește pe

inculpatul C.A.D., instanța a considerat că în favoarea sa s-a justificat

reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen. și art. 76 C. pen., în raport de care i s-a aplicat pentru fiecare

infracțiune pedeapsa de un an închisoare, considerând că cerințele prevăzute de

art. 52 C. pen., în privința acestuia pot fi împlinite prin aplicarea în cauză

a dispozițiilor art. 81 – art. 82 C. pen., pentru pedeapsa rezultantă.

Potrivit dispozițiilor

de art. 71 C. pen., inculpaților, li s-a interzis exercitarea drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., considerând că pericolul

social concret al infracțiunilor pentru care aceștia sunt condamnați justifică

interzicerea exercițiului acestor drepturi, inculpatului O.L.C., pe o durată de

2 ani, interzicându-i-se și drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea

pedepsei principale, conform dispozițiilor art. 66 C. pen.

În ce privește pe

inculpatul C.A.D., au fost aplicate în cauză și dispozițiile art. 71 alin. (5) C.

pen.

În conformitate cu

dispozițiile art. 88 C. pen., din pedepsele aplicate inculpaților, a fost dedusă

perioada reținerii preventive a acestora pe timp de 24 ore, din faza de

cercetare penală, care a avut loc în data de 26 octombrie 2010.

În baza art. 118 lit.

f) C. pen., s-a dispus în cauză, confiscarea în folosul statului a pistolului

calibru 7,62 mm an fabricație 1947, aflat în custodia I.P.J. Mehedinți, în baza

dovezii seria MH nr. 000498 din 16 noiembrie 2010, reținând că cele trei

cartușe au fost consumate în procesul de efectuare a expertizei tehnice.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel, în termen și motivat, inculpatul O.L.C.

În motivarea apelului

s-a solicitat într-un prim motiv de apel achitarea apelantului inculpat

referitor la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen., în baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât faptei îi

lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii. În acest sens

s-a argumentat că pentru existența infracțiunii de asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni trebuie să existe o grupare compusă din cel puțin

trei persoane care să urmărească acest scop, ori în speță nu este vorba decât

de două persoane respectiv inculpații trimiși în judecată, astfel că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Ca urmare a

inexistenței infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen., s-a solicitat și

desființarea sentinței apelate și trimiterea dosarului pentru refacerea

urmăririi penale de către organul de urmărire penală competent, invocându-se

faptul că urmărirea penală efectuată în cauză este nulă deoarece s-a făcut de D.I.I.C.O.T.,

iar infracțiunile privitoare la regimul armelor și munițiilor nu sunt de

competența acestui organ de urmărire penală decât dacă sunt săvârșite în

asociere, ceea ce în cauză nu se poate reține.

În cel de-al treilea

motiv de apel s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate apelantului

inculpat de către prima instanță, deoarece aceasta nu a ținut cont de starea de

sănătate psihică a inculpatului dovedită prin actele medicale depuse la dosarul

cauzei, stare de sănătate care poate conduce la necunoașterea reglementărilor

privind regimul armelor și munițiilor, dar și la faptul că inculpatul este ușor

influențabil, putându-se profita de boala și naivitatea sa. Tot sub aspectul

individualizării pedepsei s-a invocat și tratamentul diferit și mult mai aspru

al inculpatului apelant față de inculpatul C.A.D.

În apel, au fost

ascultați inculpații potrivit art. 378 alin. (1

1

) C. proc. pen. și

în susținerea motivelor de apel s-au depus acte medicale cu privire la starea

de sănătate a apelantului inculpat.

Prin decizia penală nr.

62 din 02 martie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.L.C. împotriva

sentinței penale nr. 111 din 18 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul

Mehedinți în dosarul nr. 287/201/2011.

Pentru a pronunța

astfel, instanța de apel a constatat că este dovedită vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa și pentru care a fost

condamnat, iar pedeapsa rezultantă este corect individualizată, în raport de

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul O.L.C., criticile

formulate de acesta vizând netemeinicia pedepsei aplicate pe care o apreciază

ca fiind prea mare, în raport de atitudinea de recunoaștere a faptelor pe care

a adoptat-o pe parcursul procesului penal, cât și de regret a faptelor

săvârșite.

Solicită, de

asemenea, inculpatul să se aibă în vedere că a beneficiat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

În susținerea

recursului, inculpatul invocă dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat,conform art.

385

6

alin. (2) C. proc. pen., în baza căruia instanța de recurs

examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat de

inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce

urmează:

Reține Înalta Curte

că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a

realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator

administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată

faptelor este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind

instanța de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Astfel, rezultă din

probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și

nemijlocit în faza de cercetarea judecătorească că inculpatul a săvârșit

infracțiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și de art. 271

din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

Referitor la pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că, în cauză, s-a

procedat la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol

social al infracțiunilor săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptelor,

urmările acestora, limitele de pedeapsă, cât și circumstanțele personale

(starea de recidivă postcondamnatorie în care inculpatul a comis faptele din

prezenta cauză, atitudinea oscilantă a acestuia pe parcursul procesului penal),

aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, prin cuantum și

modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor

pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un

mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de

infracțiuni.

Ca măsură de

constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, ea conținând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce

privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul

făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia trebuie reindividualizată în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite,

pe viitor, săvârșirea de fapte penale.

În speță, instanța de

control judiciar a apreciat corect asupra gravității faptelor, dar și a

împrejurărilor în care au fost comise, coroborate cu persoana inculpatului,

condiții în care solicitarea acestuia de reducere a pedepsei este neîntemeiată.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DE C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul O.L.C. împotriva deciziei penale nr. 62 din 02 martie 2012 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

noiembrie 2012.