ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3260/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 398 din 24 mai 2012 a Tribunalului Argeș pronunțată în dosarul nr. 1843/109/2012, s-a respins cererea de schimbare a încadrări juridice a faptei, formulată de inculpatul D.I. În baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I., la un an închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 3 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului D.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1417/109/2012. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestul preventiv începând cu data de 24 februarie 2012 și până la punerea efectivă în libertate. În baza art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.F., la 4 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. În baza art. 82 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 4 luni. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii. În baza art. 254 alin. (3) raportat la art. 6 1 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 12.000 lei consemnată la C.E.C.B., sucursala Pitești, pe numele inculpatului D.I. și menținerea sechestrului asigurător asupra acestei sume.

În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul D.I. a sumelor de bani ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare de la locuința și biroul de la locul de muncă ale inculpatului și a celorlalte bunuri și înscrisuri ce nu au legătură cu cauza, potrivit celor 2 procese verbale de percheziție din data de 23 februarie 2012. A fost obligat fiecare inculpat la câte 2000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 19 martie 2012, a fost înregistrat rechizitoriul D.N.A.

– Serviciul Teritorial Pitești de trimitere în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului D.I., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 și în stare de libertate, a inculpatului P.F., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000. În actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpatul D.I., în calitate de director al D.S. Argeș, la data de 22 februarie 2012, a pretins și primit efectiv de la inculpatul P.F., administrator al SC E.M.W.

SRL Stoenești, județul Argeș, în baza unor înțelegeri frauduloase anterioare dintre cei doi, suma de 12.000 lei, în scopul de a îndeplini acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu, mai precis, pentru a-l ajuta să își adjudece în mod necuvenit la licitația din data de 14 februarie 2012, cantitatea de 1.121 mc de material lemnos și pentru a-i facilita acestuia atribuirea contractului de exploatare masă lemnoasă din domeniul silvic public și semnarea acestui contract. Inculpatul P.F., în calitate de administrator al SC E.M.W. SRL Stoenești, județul Argeș, i-a remis efectiv, în data de 22 februarie 2012, inculpatului D.I., director coordonator al D.S.

Argeș, suma de 12.000 lei, în baza unor înțelegeri frauduloase anterioare dintre cei doi, în scopul ca acesta să îndeplinească acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu, mai precis, pentru a-l ajuta să își adjudece în mod necuvenit la licitația din data de 14 februarie 2012, cantitatea de 1.121 mc de material lemnos și pentru a-i facilita atribuirea contractului de exploatare masă lemnoasă din domeniul silvic public și semnarea acestui contract. În cadrul cercetării judecătorești, s-a luat declarație inculpatului P.F., care nu a recunoscut fapta penală și au fost audiați martorii B.C.C., T.R.M., C.C.R., B.I.B. și T.C. Inculpatul D.I. a invocat dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., înțelegând să nu declare nimic privind situația de fapt, singurele declarații fiind cele pe care le-a dat în cadrul soluționării cererilor de liberare provizorie sub control judiciar pe care le-a formulat.

De asemenea, inculpatul D.I. a depus mai multe acte în circumstanțiere. Coroborând probele administrate în cadrul cercetării judecătorești cu cele de la urmărirea penală, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul D.I. ocupa de mai mult timp funcția de director al D.S. Argeș și, potrivit fișei postului printre alte atribuții, o avea și pe aceea de a analiza și aproba amplasarea masei lemnoase ce urma a fi pusă în valoare, în fondul forestier administrat de către unitate, în funcție de posibilitatea pădurilor stabilită prin amenajamentele silvice, de urgențele de regenerare sau alți factori meniți să realizeze gestionarea durabilă a pădurilor. La data de 14 noiembrie 2011, la D.S.

Argeș s-a desfășurat licitația masă lemnoasă pe picior/masă fasonată, producția anului 2012. În mod legal lista partițiile/loturile și prețurile de pornire au fost aprobate de Comitetul director al D.S. Argeș prin decizia nr. 16 din 13 octombrie 2011. Comisia de preselecție a fost formată din directorul tehnic, T.C., directorul economic, V.P. și reprezentantul compartimentului de fond forestier, B.B. Pentru această licitație, printre altele, s-au regăsit și partițiile/loturile cu numerele 235 Slobozia, 244 Vîjă - Râiosu, 230 Grui, 242 Vâjă și 1321 Măgura, toate de pe raza Ocolului Silvic Câmpulung. Printre alți participanți la licitație s-au înscris și inculpatul P.F., în calitate de administrator la SC E.M.W.

SRL, solicitând prin cererea nr. 6460 din 7 noiembrie 2011 partițiile/loturile 235 Slobozia și 244 Vîjă – Râiosu, precum și numitul T.R.M., în calitate de administrator al SC A.R.T. SRL, solicitând prin cererea nr. 6499 din 7 noiembrie 2011 partițiile/loturile cu nr. 244 Vâjă - Râiosu, 230 Grui, 242 Vâjă și 1321 Măgura, toate pe raza O.S. Câmpulung. La finalul licitației, lotul nr. 244 Vâjă Rîiosu a fost adjudecat de către T.R.M. care și-a adjudecat și loturile nr. 130 și 242 și pentru care s-a încheiat contractul de furnizare masă lemnoasă pe picior nr. 7 din 15 noiembrie 2011. La data de 14 februarie 2012, la D.S. Argeș s-a desfășurat licitația masă lemnoasă pe picior / masă fasonată, producția anului 2012. Între partițiile/loturile scoase la licitație s-au regăsit și cele cu numerele 2371 – Vâja și 2372 – Vâja, ambele de pe raza O.S.

Câmpulung. Și la această licitație, între alți participanți, s-a înscris din nou inculpatul P.F., în calitate de administrator al SC E.M.W. SRL, care prin cererea ne.412 din 08 februarie 2012, a solicitat participarea la licitație pentru partițiile/loturile 2371 – Vâjă și 2372 – Vâjă, ambele de pe raza O.S. Câmpulung. De asemenea, la licitație s-a înscris din nou și numitul T.R.M., în calitate de administrator al SC A.R.T. SRL, care prin cererea nr. 387 din 08 februarie 2012, a solicitat participarea la licitație pentru partițiile/loturile cu numerele 2371 - Vâja ș1 2372 - Vâja, ambele de pe raza O.S. Câmpulung. Pentru ambele loturi, respectiv cele cu numerele 2371 - Vâja și 2372 - Vâja, ambele de pe raza O.S.

Câmpulung, s-au înscris și au participat la licitație atât inculpatul P.F., cât și martorul T.R.M. Ambii solicitanți mai sus-menționați au fost admiși să participe la licitație, aceasta desfășurându-se în data de 14 februarie 2012, la sediul D.S. Argeș. Conform procesului verbal de licitație nr. 521, din 14 februarie 2012, și anexelor acestora (fișa de licitație), pentru lotul nr. 2371 Vâja au participat SC E.M.W. SRL, prin reprezentantul P.F. și SC A.R.T. SRL, prin reprezentantul T.R.M., precum si un alt agent economic, SC F.O.F.T. SRL. În final, acest lot a fost adjudecat de către SC A.R.T. SRL. Pentru lotul nr. 2372 Vâja au participat SC E.M.W. SRL, prin reprezentantul P.F. și SC A.R.T. SRL, prin reprezentantul T.R.M., în final, acest lot fiind adjudecat de către SC E.M.W.

SRL. Inculpatul T.R.M., în cadrul declarațiilor pe care le-a dat, atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței de judecată, a negat că s-a pus de acord cu inculpatul P.F. cu privire la câștigarea licitațiilor în funcție de preferințe însă, din transcrierea convorbirilor telefonice a rezultat acest lucru. Acesta nu a negat respectivele convorbiri telefonice, nu a reclamat ca inexactă transcrierea lor, ci pur și simplu a insistat să susțină că nu a existat nici un angajament între ei doi. De altfel, a fost explicabilă această poziție a martorului, având în vedere teama acestuia de a nu fi și el acuzat de faptul că a avut o înțelegere prealabilă cu inculpatul D.I. în ceea ce privește câștigarea licitației și totodată că s-a pus de acord și cu inculpatul P.F.

ce anume parcelă să câștige fiecare. Tot din convorbirile telefonice, dar de data aceasta dintre inculpații D.I. și P.F., a rezultat că primul i-a promis celui de-al doilea că-l va sprijini să câștige licitația pentru partiția/ lotul Vîja, pe care a hotărât să-l împartă în două părți, aproximativ egale, pentru a beneficia și martorul T.R.M. Chiar dacă și acest aspect a fost negat, nici unul dintre inculpați nu a reușit să dea o explicație pertinentă afirmațiilor făcute cu ocazia discuției telefonice. Existând dubii din partea apărătorilor aleși ai inculpaților cu privire la exactitatea transcrierii convorbirilor telefonice, instanța, la solicitarea acestora, a dispus ascultarea suporților ce conțin înregistrările telefonice și, așa cum s-a menționat și în procesul – verbal întocmit la data de 22 mai 2012, s-a constatat că transcrierea redă întocmai respectivele convorbiri.

Față de această constatare, instanța de fond a apreciat înregistrările convorbirilor telefonice ca fiind o probă elocventă în cauză. După câștigarea licitației de către inculpatul P.F., acesta a fost sunat telefonic la data de 18 februarie 2012 de către inculpatul D.I. și s-au înțeles să se întâlnească la sediul D.S. Argeș, în ziua de miercuri, 22 februarie, când urma să semneze și contractul, pentru a-i aduce banii pretinși în schimbul câștigării licitației. O dovadă în plus a faptului că inculpatul D.I. l-a condiționat pe inculpatul P.F. în câștigarea licitației de remiterea unei sume de bani, a constituit-o și convorbirea telefonică din data de 22 februarie 2012 dintre inculpatul P.F. și martorul B.C.C.

Inculpatul P.F. l-a sunat pe martor imediat după ce a ieșit de la inculpatul D.I. și i-a spus că i-a dat acestuia din urmă suma de 12.000 lei, precizându-i că a încercat să-i dea numai 10.000 lei, însă acesta nu a acceptat. S-a apreciat ca fiind adevărat că nici inculpatul P.F. și nici martorul B. nu au recunoscut în fața instanței acest lucru, dar nici nu au reușit să convingă instanța că respectivele înregistrări sunt false, spre a fi înlăturate. Într-o singură declarație dată la urmărirea penală, inculpatul P.F. și-a recunoscut fapta, însă ulterior a pretins că această declarație a dat-o datorită unor puternice presiuni psihice la care a fost supus din partea anchetatorilor. Inculpatul nu a reușit să facă dovada acestor afirmații și probabil că nici nu ar fi avut cum și, tocmai de aceea, instanța de fond nu a apreciat respectiva declarație nicicum, înlăturând-o.

În fața instanței, inculpatul P.F. a recunoscut că a remis inculpatului D.I. suma de 12.000 lei, însă nu cu titlu de mită pentru a-l favoriza la licitație, ci cu titlu de sponsorizare a P.D.L. pentru campania electorală ce urma să aibă loc. În ceea ce-l privește pe inculpatul D.I., acesta a înțeles să se folosească de dreptul conferit de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., de a nu declara nimic în legătură cu fapta, astfel că acesta nu a dat declarație în fața instanței de judecată, în înțelesul dispozițiilor art. 323 C. proc. pen. Totuși, cu ocazia acordării ultimului cuvânt în cadrul cererilor de liberare provizorie sub control judiciar pe care le-a formulat, acesta a recunoscut că a primit de la inculpatul P.F.

suma de 12.000 lei, însă ca sponsorizare pentru campania electorală ce urma a o desfășura P.D.L. Din mijloacele de probă administrate a rezultat că între cei doi inculpați au avut loc discuții până la desfășurarea licitației, în cadrul cărora inculpatul P.F. îi cerea inculpatului D.I. să includă pe lista o anume partiție/lot Văjă pe care să i-o și atribuie. În schimbul ajutorului promis, inculpatul D.I. i-a cerut inculpatului P.F. o anume sumă de bani, pe care au stabilit să i-o aducă la sediul D.S. Argeș, la data de 22 februarie 2012, când urma să semneze contractul. Tot din mijloacele de probă administrate, a rezultat că inculpatul P.F. a respectat înțelegerea și la 22 februarie 2012 i-a dat inculpatului D.I.

suma de 12.000 lei Inculpatul D.I., în apărare, în principal, a susținut că respectivii bani nu au constituit mită pentru că nu a condiționat câștigarea licitației de acești bani, și că nu-i lua pentru el, ci pentru partidul al cărui membru era, iar în subsidiar că la data la care i-a primit se consumase licitația, iar semnarea contractului era pur formală, deoarece nu se mai putea schimba rezultatul licitației. Instanța de fond nu a împărtășit niciunul din punctele de vedere expuse de inculpat, pentru următoarele considerente: Din convorbirile telefonice purtate atât între cei doi inculpați, cât și între inculpatul P.F. și martorul B., a rezultat că D.I., la solicitarea lui P.F., i-a promis că va include pe lista o anume partiție/lot și va avea grija să o și obțină, dar pentru acest serviciu, inculpatul P.F.

va trebui să-l răsplătească, iar banii îi va da când va veni să semneze contractul. S-a notat că încheierea contractului de licitație se face cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Ordinul nr. 1898/2000 și contractul se semnează de cele două părți în termen de 10 zile de la data când a avut loc licitația. Potrivit textului de lege, există posibilitatea ca, din diverse motive, contractul să nu se mai încheie cu pierderi ce ar urma să fie suportate de partea care nu mai dorește acest lucru. Că au mai existat sau nu astfel de cazuri, mai puțin are importanță, a apreciat prima instanță și singurul lucru relevant este acela că licitația se consideră încheiată în momentul semnării contractului. Față de aceste considerente, a rezultat că inculpatul D.I.

a primit banii pretinși pentru ajutorul acordat până la încheierea contractului, întocmai cum cei doi inculpați au convenit. Cât privește motivația inculpatului D.I., potrivit căreia respectivii bani trebuiau să fie donați sub formă de sponsorizare la partidul al cărui membru era, instanța de fond a apreciat-o ca pe o problemă personală a inculpatului, ce nu privește cauza. S-a considerat că nu are importanță obligația pe care și-o asumase inculpatul față de partidul din care făcea parte, ci relevante au fost condițiile în care acesta i-a cerut banii inculpatului P.F. și momentul în care i-a primit. În calitate de director al D.S.

Argeș, inculpatul D.I., avea printre altele și următoarele atribuiții: - reprezenta unitatea și în relațiile cu persoanele juridice sau fizice cu care unitatea avea relații contractuale și /sau comerciale; - angaja unitatea, prin semnătură, în relațiile cu terții, în limita prevederilor contractului de management; - analiza și aproba amplasarea masei lemnoase ce urma a fi pusă în valoare, în fondul forestier, administrat de către unitate, în funcție de posibilitatea pădurilor, stabilită prin amenajamentele silvice, de urgențele de regenerare sau de alți factori meniți să realizeze gestionarea durabilă a pădurilor; - analiza și soluționa contestațiile depuse în urma desfășurării licitațiilor/negocierilor privind vânzarea masei lemnoase și a altor produse; - încheia contracte de vânzare pentru valorificarea tuturor produselor, bunurilor și serviciilor aferente obiectului de activitate al unității.

Față de aceste atribuții, a fost explicabil de ce inculpatul P.F. a apelat la el și i-a solicitat să-l ajute să câștige licitația, totodată, acceptând să-l recompenseze cu suma de bani pe care i-a cerut-o. În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului D.I., în calitate de director al D.S. Argeș, la data de 22 februarie 2012, a pretins și primit efectiv de la inculpatul P.F., administrator al SC E.M.W.

SRL Stoenești, județul Argeș, în baza unor înțelegeri frauduloase anterioare dintre cei doi, suma de 12.000 lei, in scopul de a îndeplini acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu, mai precis, pentru a-l ajuta să își adjudece în mod necuvenit la licitația din data de 14 februarie 2012, cantitatea de 1.121 mc de material lemnos și pentru a-i facilita acestuia atribuirea contractului de exploatare masă lemnoasă din domeniul silvic public și semnarea acestui contract, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, fapta prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și (6) din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea.

Într-o apărare subsidiară, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000. Față de considerentele expuse mai sus, în baza art. 334 C. pen., s-a respins această cerere. La aplicarea și individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere atât gradul de pericol social al faptei, cât și persoana inculpatului care, la vârsta de 62 ani este infractor primar, iar până la săvârșirea acestei fapte a avut o bună conduită, bucurându-se de aprecierea celor în mijlocul cărora a muncit și trăit.

Datorită competențelor profesionale pe care le-a dovedit, inculpatul a ocupat o mare perioadă de timp, din activitatea sa diferite funcții de conducere, în cadrul cărora a coordonat și îndrumat pe colaboratorii săi. Această caracterizare a inculpatului a fost apreciată de către instanță ca circumstanță atenuantă și anume cea prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., ce a fost reținută în favoarea sa, cu consecințele prevăzute de art. 76 lit. c) C. pen. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat că rolul educativ poate fi realizat prin suspendarea condiționată a acesteia, potrivit art. 81 C. pen. Pe lângă considerentele expuse mai sus, instanța de fond a avut în vedere și starea precară de sănătate a inculpatului, datorită multiplelor și majorelor afecțiuni de care suferă și care s-ar putea agrava în situația unei alte modalități de executare a pedepsei.

S-a fixat termen de încercare potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen. și i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b C. pen., iar potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-au dedus reținerea și arestul preventiv, începând cu data de 24 februarie 2012 și până la punerea efectivă în libertate. În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P.F., care, în calitate de administrator al SC E.M.W.

SRL Stoenești, județul Argeș, i-a remis efectiv, în data de 22 februarie 2012, inculpatului D.I., director coordonator al D.S. Argeș, suma de 12.000 lei, în baza unor înțelegeri frauduloase anterioare dintre cei doi, în scopul ca acesta să îndeplinească acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu, mai precis, pentru a-l ajuta să își adjudece în mod necuvenit la licitația din data de 14 februarie 2012, cantitatea de 1.121 mc de material lemnos și pentru a-i facilita atribuirea contractului de exploatare masă lemnoasă din domeniul silvic public și semnarea acestui contract, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea.

La aplicarea și individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, dar și persoana inculpatului care, la vârsta de 56 ani este infractor primar, iar până la săvârșirea acestei fapte a avut o bună conduită în societate, bucurându-se de respectul și aprecierea comunității. Față de aceste trăsături, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecințele prevăzute de art. 76 lit. e) C. pen. S-a apreciat că rolul educativ al pedepsei poate fi realizat prin suspendarea condiționată a acesteia, potrivit art. 81 C. pen. S-a fixat termen de încercare, potrivit art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea acestora. În baza art. 254 alin. (3) C. pen., raportat la art. 6 1 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 12.000 lei și s-a menținut sechestrul asigurator asupra acestei sume. Având în vedere că de la inculpatul D.I., cu ocazia percheziției domiciliare de la locuința sa și biroul de la locul de muncă s-au ridicat mai multe sume de bani și înscrisuri ce nu au legătură cu cauza, în baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea acestora. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție – D.N.A.

– Serviciul Teritorial Pitești și inculpații D.I. și P.F. - Primul motiv de apel al Parchetului a vizat omisiunea instanței de fond de a constata încetată de drept măsura obligării inculpatului P.F. de a părăsi localitatea, întrucât după ce instanța a fost sesizată cu rechizitoriu nu s-a mai discutat cu privire la această măsură, iar la data de 24 martie 2012, a încetat de drept. S-a arătat că nici în motivare nu se regăsește vreo mențiune referitoare la această măsură sau la încetarea de drept a acesteia, motiv pentru care se invocă nelegalitatea sentinței, potrivit art. 357 alin. (2) C. proc. pen., care se referă la conținutul dispozitivului care trebuie să cuprindă cele hotărâte de instanță cu privire la deducerea reținerii și arestării preventive; măsurile preventive; măsurile asigurătorii; cheltuielile judiciare; restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscării și rezolvarea oricărei alte probleme ce vizează justa soluționare a cauzei.

Totodată, se arată că art. 140 alin. (3) C. proc. pen., prevede că „instanța de judecată, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul, din oficiu sau în urma informării organului de cercetare penală, are obligația potrivit competențelor prevăzute de lege, că constate încetarea de drept a măsurii preventive”. - Al doilea motiv de apel a vizat omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii de liberare, formulată de inculpatul D.I., fiind obligată sub acest aspect să dea eficiență R.I.L. nr. 36/2005 al Înaltei Curți e Casație și Justiție care statuează că „în caz de retragere a cererii, instanța este obligată ca prin hotărâre să se pronunțe cu privire la acestea”. Prin aceasta s-a eludat atât R.I.L.

I.C.C.J., cât și prevederile art. 357 alin. (2) C. proc. pen. - Alt motiv de apel a vizat greșita reținere de prima instanță a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., mai exact conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii. Instanța nu trebuia să rețină aceste circumstanțe întrucât tocmai comportamentul necorespunzător a condus la săvârșirea infracțiunii. O altă critică a vizat omisiunea stabilirii pedepsei complementare așa cum obligă legea penală, întrucât inculpații au profitat de funcțiile deținute pentru a săvârși infracțiunea. În concluzie, s-a susținut că se impunea aplicarea unor pedepse care să depășească minimul prevăzut de lege, iar executarea acestora să se facă în condițiile art. 57 C. pen.

Inculpatul D.I. a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței și achitarea, în temeiul art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susținând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, arătând un viciu fundamental al rechizitoriului, respectiv că din cuprinsul acestuia s-a omis „momentul înțelegerii frauduloase” dintre cei doi inculpați. Inculpatul a arătat că acuzarea a invocat patru convorbiri telefonice, însă nici una din acestea nu are conotații penale. Din discuția inculpatului P.F. cu B. nu a rezultat că ar fi existat vreo înțelegere între inculpații P.F. și D.I. pentru că, în discuție, inculpatul P.F. ar fi spus altceva interlocutorului său.

Nu a existat nici o înțelegere prealabilă. Se face referire la o sponsorizare, afirmație ce rezultă din susținerile inculpaților, fapt ce se coroborează cu declarațiile martorilor D.H. și a inculpatului P.F. Se arată că declarația de recunoaștere, dată în condițiile art. 68 alin. (1) C. proc. pen., de inculpatul P.F. trebuie privită din această perspectivă. Mai mult, declarațiile martorilor nu pot fi fundamente acuzatoare ale inculpatului D.I., iar o solicitare de condamnare a unui inculpat nu poate fi întemeiată numai pe convorbiri telefonice, ele trebuind să fie, conform dispozițiilor art. 69 C. proc. pen., coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Inculpatul D.I. nu a făcut parte din comisia de licitație și în cauză nu s-a făcut dovada vinovăției sale. Dubiile evidente, existente, profită inculpatului. Inculpatul P.F. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 21/ A din 07 martie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe Lângă Înalta Curte De Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Pitești, împotriva sentinței penale nr. 398 din 24 mai 2012 a Tribunalului Argeș pronunțată în dosarul nr. 1843/109/2012. A desființat în parte sentința penală.

A înlăturat Înlătură aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. A majorat pedepsele aplicate inculpaților astfel: - de la un an închisoare, la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită de către inculpatul D.I.; - de la 4 luni la un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de date de mită de către inculpatul P.F.; A aplicat inculpatului D.I. și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. A majorat termenele de încercare la 6 ani pentru inculpatul D.I. și la 3 ani pentru inculpatul P.F. A înlăturat dispoziția de restituire către inculpatul D.I. a sumelor de bani ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare și a celorlalte bunuri și înscrisuri menționate în procesele verbale din data de 23 februarie 2012. A menținut restul dispozițiilor sentinței penale.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.I. și P.F., pe care i-a obligat la câte 800 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., se impune o nouă individualizare judiciară a pedepsei stabilite fiecărui inculpat sub aspectul cuantumului acesteia, pedepsele aplicate de către instanța de fond nefiind suficiente pentru a avea finalitatea reeducării acestora, motiv pentru care a înlăturat circumstanțele atenuante reținute în favoarea acestora. Modalitatea de executare a pedepsei a fost apreciată corect aleasă fiind aptă să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

S-a dispus confiscarea banilor și înscrisurilor ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare de la locuința și biroul inculpatului D.I., acestea reprezentând mijloace de probă în dosarul nou constituit. Nefondată a fost apreciată critica privind omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul D.I., întrucât, analiza acestuia rămâne fără obiect, atâta timp cât instanța de judecată, conform art. 350 C. proc. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. De asemenea, măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă în cursul urmăririi penale față de inculpatul P.F. a fost considerată ca fiind încetată de drept, atâta timp cât instanța nu s-a pronunțat la primirea dosarului, cu privire la luarea acestei măsuri.

Cu privire la vinovăția inculpaților s-a considerat că probele administrate demonstrează pe deplin vinovăția inculpaților, fiind exclusă posibilitatea de a se dispune achitarea acestora. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești și inculpații D.I. și P.F. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești a criticat hotărârea instanței de apel prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., arătând că, în mod greșit, a fost calculat pentru inculpatul D.I.

termenul de încercare la 6 ani în loc de 5 ani, că instanța a omis să-i interzică drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., că a apreciat că nu este cazul să se constate încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea dispusă în cursul urmăririi penale față de inculpatul P.F. și să ia act de retragerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D.I. Inculpații D.I. și P.F. nu au depus motive scrise de recurs. În susținerea orală a recursului, reprezentantul Ministerului Public a precizat că își limitează criticile numai la greșita calculare a termenului de încercare, privindu-l pe inculpatul D.I.

și la faptul că instanța a apreciat, în mod greșit, că nu e cazul să constate încetată de drept măsura arestării preventive a obligării de a nu părăsi localitatea. Inculpatul P.F. a învederat că-și retrage recursul. Inculpatul D.I. a criticat hotărârea prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 2 și 12 C. proc. pen. Concluziile reprezentantului Parchetului, ale apărătorilor inculpaților, precum și ultimul cuvânt al inculpaților au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., consideră fondat recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

- Serviciul Teritorial Pitești și nefondat al inculpatul D.I., urmând să ia act de retragerea recursului declarat de recurentul inculpat P.F. 1. Cu privire la recursul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești, Înalta Curte consideră fondată critica acestuia ce vizează durata termenului de încercare stabilit de instanța de apel când a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare. Astfel, prin sentința penală nr. 398 din 24 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. 1843/109/2012, în baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D.I.

la pedeapsa de un an închisoare cu executare în condițiile art. 81 C. pen., iar în baza art. 82 C. pen., s-a stabilit termenul de încercare de 3 ani. Prin decizia penal ă nr. 21/ A din 7 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 1843/109/2012, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești împotriva sentinței penale nr. 398 din 24 mai 2012 a Tribunalului Argeș și în consecință s-a desființat în parte sentința apelată, s-a înlăturat aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului D.I. de la un an închisoare la 3 ani închisoare, majorându-se termenul de încercare la 6 ani.

S-au men ținut restul dispozițiilor sentinței penale . În considerentele deciziei penale se precizeaz ă că, pentru inculpatul D.I. se vor majora pedeapsa principală de la 1 an închisoare la 3 ani închisoare pentru s ăvârșirea infracțiunii de luare de mită și termenul de încercare de la 3 ani la 6 ani, menținându-se restul dispozițiilor sentinței penale. În conformitate cu prevederile art. 82 alin. (1) C. pen., durata suspendării condiționate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat și se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani. Prin urmare, întrucât inculpatul D.I. a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare cu executare în condițiile art. 81 C. pen., termenul legal de încercare stabilit trebuia să fie de 5 ani și nu de 6 ani, așa cum în mod greșit a fost fixat de instanța de apel.

Pentru aceste considerente, conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești, va casa în parte decizia numai în ceea ce privește termenul de încercare stabilit pentru inculpatul D.I. ca urmare a suspendării condiționate executării pedepsei și rejudecând: Va reduce termenul de încercare stabilit pentru inculpatul D.I. de la 6 ani la 5 ani. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. În ceea ce privește critica Parchetului privind aprecierea instanței de prim control judiciar că nu se impunea să se constate încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă în cursul urmăririi penale, față de inculpatul P.F., Înalta Curte o consideră nefondată.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că prin ordonanța nr. 221/P/2011 din 24 februarie 2012 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești, față de inculpatul P.F. s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv com. Stoenești, jud. Argeș, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 24 februarie 2012 ora 3:00 și până la 24 martie 2012 inclusiv, ora 3:00. La data de 19 martie 2012 prin rechizitoriul nr. 221/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P.F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Cum această măsură nu a mai fost pusă în discuție de către instanță pentru a fi luată a încetat de drept. Instanțele de fond și prim control judiciar, pronunțând condamnări la pedepse cu închisoare a căror executare au suspendat-o condiționat, au respectat dispozițiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen., motiv pentru care critica Parchetului privind acest aspect este nefondată. 2. Cu privire la recursul declarat de către inculpatul D.I., Înalta Curte îl consideră nefondat pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 385 10 alin. (1), (2) și (2 1 ) C. proc. pen., „recursul trebuie să fie motivat, motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată”.

Din analiza conținutului actelor dosarului, a rezultat că recurenții inculpați nu s-au conformat dispozițiilor legale sus-menționate, nedepunând printr-un memoriu separat, cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată sau prin cererea de recurs, motivele pentru care consideră hotărârea instanței de apel nelegală și netemeinică. La primul termen de judecată, din data de 24 octombrie 2013, inculpatul D.I. s-a prezentat însoțit de apărătorul ales, care a învederat instanței că înțelege să critice hotărârea prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 2 și 12 C. proc. pen. Cum, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 385 10 alin. (3) [(recursul poate fi motivat și oral în ziua judecății în cazul prevăzut de art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen.)], Înalta Curte constată că nu au fost respectate dispozițiile prevăzute de art. 385 10 C. proc. pen., motiv pentru care va analiza recursul inculpatului numai prin prisma cazurilor de casare care se iau în discuție întotdeauna din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3), respectiv cazurile prevăzute la art. 385 9 pct. 1, 3 - 6, 13 și 14 C. proc. pen., criticile inculpatul nesubsumându-se acestor cazuri de casare, astfel încât nu vor fi luate în considerare. Se constată că în cauză au fost respectate, în cursul judecății, dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei (art. 385 9 pct. 1 C. proc. pen.), instanțele au fost compuse potrivit legii, nu au fost încălcate prevederile art. 292 alin. (2) C. proc.

pen. și nici nu a existat vreun caz de incompatibilitate (art. 385 9 pct. 3), au fost respectate dispozițiile privind publicitatea ședinței (art. 385 9 pct. 4 C. proc. pen.), judecata a avut loc în prezența procurorului și a inculpatului (art. 385 9 pct. 6), iar inculpații au beneficiat de asistența juridică (art. 385 9 pct. 6), au fost condamnați pentru fapte prevăzute de legea penală (art. 385 9 pct. 13 C. proc. pen.), iar pedepsele au fost aplicate în limitele prevăzute de lege (art. 385 9 pct. 14). Astfel, Înalta Curte constată că hotărârea recurată, analizată prin prisma acestor cazuri de casare este legală și temeinică, neexistând nici un motiv pentru a fi reformată, caz în care, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului D.I. În ceea ce-l privește pe inculpatul P.F., având în vedere manifestarea de voință a acestuia, exprimată la termenul din 24 octombrie 2013, în sensul că își retrage recursul, Înalta Curte, conform art. 385 4 raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de declarația acestuia privind retragerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești împotriva deciziei penale nr. 21/ A din 07 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în parte decizia penală atacată numai în ceea ce privește stabilirea duratei termenului de încercare privind pe inculpatul D.I. și rejudecând în aceste limite: Reduce termenul de încercare stabilit pentru inculpatul D.I. de la 6 ani la 5 ani. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Respinge, ca nefundat, recursul formulat de inculpatul D.I. împotriva aceleiași decizii penale. Ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul P.F.

împotriva deciziei penale nr. 21/ A din 07 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2013.