ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4182/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4182/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Prin sentința nr. 1192 din 23

iunie 2008, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis contestația

formulată de reclamanta F.A. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., sens în care

a modificat în parte Decizia nr. 266 din 11 septembrie 2007 emisă de A.V.A.S.,

cu privire la cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent propus, care va

fi de 8.486 euro - echivalent în lei la data pății, în loc de 3.563,62 lei.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că, deși potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, A.V.A.S.

avea numai competența de a propune acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent, iar nu și pe aceea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, cât

timp instituția menționată a procedat totuși în această modalitate, nu se poate

nega dreptul persoanei îndreptățite de a contesta cuantumul despăgubirilor,

pentru că altfel i s-ar îngrădi accesul la justiție.

Cu privire la

cuantumul despăgubirilor propus de A.V.A.S. pentru două valturi de grâu,

tribunalul a apreciat că acesta a fost stabilit cu nerespectarea criteriului

prevăzut de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, impunându-se astfel a fi

modificat.

Prin Decizia

nr. 610 din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a admis apelurile declarate de ambele părți împotriva sentinței susmenționate,

pe care a desființat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

În motivarea

acestei soluții, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin

notificarea din 04 februarie 2002, reclamanta a solicitat acordarea de măsuri

reparatorii pentru imobilul moară de cereale, utilaje și obiecte de inventar,

specifice activității de morărit, precum și pentru suprafața de 2012,45 mp

teren, bunuri evidențiate în prezent în patrimoniul SC l. SA Călărași.

Soluționând

această notificare, A.V.A.S. a emis Decizia nr. 266 din 11 septembrie 2007,

prin care a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru

imobilul moară, clădire și anexe, în suprafață construită de 385,30 mp, și

teren în suprafață de 2.012,45 mp, în conformitate cu dispozițiile art. 29 din

Legea nr. 10/2001 (art. 1), iar pentru utilaje (2 valțuri de grâu), a propus

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 3.565,62 lei la

data de 31 iulie 2007, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

La baza

emiterii acestei decizii a stat adresa emisă de SC l. SA Călărași la 2

noiembrie 2006, prin care această societate a comunicat A.V.A.S.-ului că din

toate utilajele naționalizate se mai regăsesc fizic în patrimoniul său doar

două valțuri.

Cu prilejul

efectuării expertizei la fond s-a constatat, însă, că în patrimoniul SC l. SA

Călărași, în prezent, se mai regăsesc fizic și sunt în stare de întrebuințare

și alte utilaje și instalații în afara celor două valțuri, și anume: un set

transmisie principală, 2 seturi transmisie secundară, o curea de 16 m, trei

curele de 11 m, 5 elevatoare, 5 seturi curea cu cupe, un curățitor E. și un

plansihter, un motor B. de 60 hp, pietre de 42 țoii - 3 perechi, un uruitor și

2 pompe de tras apa din bazin.

Aceste utilaje

sunt dintre cele preluate la naționalizare, regăsindu-se în procesul-verbal din

17 noiembrie 199 și în inventarul întocmit cu prilejul preluării proprietății

naționalizate.

Judecata în

fața prime instanțe a purtat numai cu referire la cele două valțuri de grâu

avute în vedere și la emiterea deciziei contestate, nu și asupra celorlalte

utilaje și instalații, a căror existență fizică a fost probată cu certitudine

prin expertizele efectuate în cauză.

Aceasta

deoarece, în mod nelegal prima instanță a considerat tardivă și nu a soluționat

cererea completatoare depusă în fața sa de reclamantă, prin care solicita

acordarea de despăgubiri și pentru aceste alte utilaje.

Procedând

astfel, instanța a ignorat obiectul concret al cauzei, care trebuie raportat la

obiectul notificării, în care intră acordarea de despăgubiri pentru toate bunurile,

instalații și utilaje, preluate abuziv de stat, conform procesului-verbal din

17 noiembrie 1949 și inventarului întocmit la preluarea proprietății

naționalizate

Reclamanta nu a

cunoscut și nici nu putea să cunoască, până la momentul efectuării expertizei

la fond, faptul că și alte utilaje și instalații dintre cele naționalizate mai

există fizic în patrimoniul SC l. SA Călărași, în condițiile în care această

societate a comunicat A.V.A.S. -ului că mai există doar 2 valțuri.

Așa fiind,

cererea sa completatoare trebuia primită și judecată de instanță.

Întrucât

tribunalul nu a intrat in cercetarea rondului pretențiilor din această cerere,

se impune reluarea judecății de către această instanță, care urmează a se

pronunța asupra tuturor utilajelor și instalațiilor a căror existență fizică a

fost dovedită prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză, inclusiv asupra

celor 2 valțuri, luând în considerare și criticile formulate de A.V.A.S. pe

aspectul modului de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru aceste

bunuri. De asemenea, instanța de trimitere va lămuri și dacă mai există fizic

încă un valț în afara celor 2 asupra cărora a dispus A.V.A.S., față de

mențiunile neclare pe acest aspect din expertize.

Decizia curții

de apel a fost atacată cu recurs de către pârâtă, care a invocat motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestui motiv, recurenta a arătat că soluția de desființare a sentinței de fond

cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca tribunalul să se pronunțe și

asupra altor utilaje, altele decât cele din cererea introductivă de instanță,

este nelegală.

Aceasta

deoarece, cererea completatoare formulată de reclamantă pentru alte utilaje

este tardivă, fiind depusă la termenul din 07 martie 2008, după prima zi de

înfățișare, consumată la termenul din 04 ianuarie 2008, când s-au încuviințat

probele.

Pe de altă

parte, utilajele ce au făcut obiectul cererii completatoare nu au fost

solicitate prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, așa încât A.V.A.S.

nu poate fi obligată la măsuri reparatorii pentru aceste bunuri, neputând

acorda mai mult decât i s-a cerut.

Intimata-reclamantă

a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, lipsa de interes a

pârâtei A.V.A.S. în exercitarea căii de atac a recursului, față de faptul că

apelul acestei părți a fost admis prin decizia recurată. In subsidiar, intimata

a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Excepția lipsei

de interes, invocată prin întâmpinare, nu poate fi primită, recurenta-pârâtă

justificând interes în atacarea deciziei curții de apel, atâta timp cât

criticile formulate vizează soluția de admitere a apelului părții adverse.

Recursul

pârâtei este nefondat, potrivit celor ce succed.

Contrar

susținerilor recurentei, în obiectul notificării ce i-a fost adresată de

reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001 intră toate utilajele și instalațiile

aferente imobilului moară, solicitarea formulată în acest sens de reclamantă

fiind neechivoc exprimată în cuprinsul notificării din 2002.

Prin această

notificare (filele 83-84 dosar fond), reclamanta a solicitat recurentei să-i

acorde „măsuri părătorii prin echivalent pentru imobilul moară de cereale,

utilaje și obiecte de inventar specifice activității de morarit, precum și

suprafața de teren de 2.012, 45 mp, situate în comuna Independența, sat

Potcoava, județul Călărași."

Prin urmare, în

mod neîntemeiat susține recurenta ca nu a fost învestită prin notificare cu

cererea de restituire a tuturor utilajelor aferente morii și că astfel ar fi în

situația de a acorda mai mult decât s-a cerut dacă ar fi obligată să acorde

măsuri reparatorii prin echivalent pentru aceste bunuri.

Această critică

este cu atât mai neîntemeiată cu cât prin hotărâre judecătorească irevocabilă,

respectiv sentința civilă nr. 162 dein 24 ianuarie 2006 a Tribunalului

București, secția a III-a civilă, (filele 42-45 dosar fond), recurenta a fost

obligată să emită în favoarea reclamantei „decizie privind măsuri reparatorii

prin echivalent pentru moara și obiectele precizate în inventarul întocmit la

data de 13 iunie 1948 și existente fizic în patrimoniul unității

deținătoare."

Neîntemeiată

este și critica prin care se impută curții de apel că a apreciat greșit în

sensul legalei învestiri a primei instanțe cu cererea completatoare prin care

reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii și pentru alte utilaje

și instalații decât cele din cererea introductivă de instanță.

Recurenta

susține că cererea completatoare, prin care reclamanta și-a întregit cererea

inițială de chemare în judecată sub aspectul obiectului, este tardivă, fiind

formulată după prima zi de înfățișare, așa încât respectiva cerere nu a

învestit în mod legal instanța.

În dezlegarea

acestei chestiuni sunt incidente dispozițiile art. 103 C. proc. civ.

Astfel, potrivit

art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neîndeplinirea oricărui act de procedură în

termenul legal atrage decăderea, afară de cavțul în care partea dovedește că a

fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, în acest din urmă caz, actul de procedură se va

îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, termen în care vor

fi arătate și motivele împiedicării.

În speță,

cererea completatoare a fost formulată la data de 03 martie 2008 - data

transmiterii prin poștă a actului de procedură, conform plicului de la fila 123

dosar fond, dată care se situează, într-adevăr, după prima zi de înfățișare,

moment procesual care, în conformitate cu art. 134 C. proc. civ., s-a consumat

în primă instanță la termenul de judecată din 04 ianuarie 2008, când părțile,

legal citate, au fost în măsură să pună concluzii pe probe.

Formularea

cererii completatoare cu depășirea termenului prevăzut de art. 132 alin. (1) C.

proc. civ. s-a datorat, însă, unei împrejurări mai presus de voința părții, în

sensul tezei a II-a din art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

Sub acest

aspect, trebuie avute în vedere dispozițiile Legii nr. 10/2001 care

reglementează acordarea măsurilor reparatorii pentru bunurile de natura celor

care fac obiectul cererii completatoare - utilaje și instalații preluate de

stat odată cu imobilul.

Astfel, art. 6

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prevede că măsurile reparatorii privesc

utilajele și instalații preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu

imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse,

ceea ce înseamnă că pot fi acordate măsuri reparatorii numai pentru utilajele

și instalațiile preluate odată cu imobilul care mai există fizic în prezent și

care nu au fost casate, sens în care sunt și prevederile pct. 6.2 lit. c) din

Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Pentru ipoteza

utilajelor și instalațiilor care sunt evidențiate în patrimoniul unor societăți

comerciale privatizate, art. 6 alin. (5) din Legea nr. 10/2002 prevede că, în

vederea emiterii deciziei de restituire în echivalent, societățile comerciale

privatizate vor transmite, la solicitarea entității implicate în privatizare,

informațiile privind existența și valoarea utilajelor și instalațiilor.

În aplicarea

acestui din urmă text de lege, SC l. Călărași SA a comunicat A.V.A.S.-ului, cu

adresa din 02 noiembrie 2006 (fila 41 dosar fond), că din utilajele și

instalațiile preluate la naționalizarea morii autorului reclamantei se mai regăsesc

fizic în patrimoniul său numai două valțuri, or față de această comunicare,

reclamanta nu putea solicita prin cererea introductivă de instanță măsuri

reparatorii pentru alte utilaje în afara celor două valturi.

Prin expertiza

efectuată în fața instanței de fond s-a constatat, însă, că în patrimoniul SC l.

SA mai există și alte utilaje și instalații dintre cele preluate prin

naționalizare, care sunt în stare de întrebuințare.

Rezultă că,

până la depunerea expertizei la dosar, respectiv până la data de 22 februarie

2008, reclamanta s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a cunoaște despre

existența acestor alte utilaje și instalații în patrimoniul unității

deținătoare și, implicit, de a solicita măsuri reparatorii pentru ele, deoarece

anterior, față de dispozițiile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 10/2001,

posibilitatea cunoașterii acestor date era limitată la relațiile comunicate de

unitatea deținătoare entității implicate în privatizate.

Reclamanta a

formulat cererea completatoare vizând acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent pentru utilajele și instalațiile identificate prin expertiză la data

de 03 martie 2008, deci înăuntrul termenului de 15 zile de la încetarea

împiedicării, așa cum prevede art. 103 alin. (2) teza I C. proc. civ. Prin

această cerere, reclamanta a arătat și motivul care a împiedicat-o să facă

anterior o asemenea solicitare, respectiv necomunicarea de către unitatea

deținătoare a situației reale a utilajelor și instalațiilor existente în

patrimoniul său, fiind astfel îndeplinită și cerința prevăzută de art. 103

alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

În aceste

condiții operează repunerea reclamantei în termenul de formulare a cererii

completatoare, sancțiunea decăderii fiind astfel înlăturată în privința acestei

cereri, ceea ce obliga prima instanță să pășească la judecarea ei, după cum

corect a concluzionat și curtea de apel.

Pe cale de

consecință, pentru considerentele anterior arătate, care suplinesc, în parte,

motivarea curții de apel, soluția acestei instanțe de desființare a sentinței

de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecarca și a cererii completatoare apare

ca fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 103 C. proc. civ.

Nefiind astfel

îndeplinite condițiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat, conform

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva Deciziei nr. 610 din

24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 02 iulie 2010.