ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4182/2010

Prin sentința nr. 1192 din 23 iunie 2008, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis contestația formulată de reclamanta F.A. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., sens în care a modificat în parte Decizia nr. 266 din 11 septembrie 2007 emisă de A.V.A.S., cu privire la cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent propus, care va fi de 8.486 euro - echivalent în lei la data pății, în loc de 3.563,62 lei. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, deși potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, A.V.A.S. avea numai competența de a propune acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, iar nu și pe aceea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, cât timp instituția menționată a procedat totuși în această modalitate, nu se poate nega dreptul persoanei îndreptățite de a contesta cuantumul despăgubirilor, pentru că altfel i s-ar îngrădi accesul la justiție.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor propus de A.V.A.S. pentru două valturi de grâu, tribunalul a apreciat că acesta a fost stabilit cu nerespectarea criteriului prevăzut de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, impunându-se astfel a fi modificat. Prin Decizia nr. 610 din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelurile declarate de ambele părți împotriva sentinței susmenționate, pe care a desființat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. În motivarea acestei soluții, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin notificarea din 04 februarie 2002, reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul moară de cereale, utilaje și obiecte de inventar, specifice activității de morărit, precum și pentru suprafața de 2012,45 mp teren, bunuri evidențiate în prezent în patrimoniul SC l. SA Călărași.

Soluționând această notificare, A.V.A.S. a emis Decizia nr. 266 din 11 septembrie 2007, prin care a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul moară, clădire și anexe, în suprafață construită de 385,30 mp, și teren în suprafață de 2.012,45 mp, în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 (art. 1), iar pentru utilaje (2 valțuri de grâu), a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 3.565,62 lei la data de 31 iulie 2007, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. La baza emiterii acestei decizii a stat adresa emisă de SC l. SA Călărași la 2 noiembrie 2006, prin care această societate a comunicat A.V.A.S.-ului că din toate utilajele naționalizate se mai regăsesc fizic în patrimoniul său doar două valțuri.

Cu prilejul efectuării expertizei la fond s-a constatat, însă, că în patrimoniul SC l. SA Călărași, în prezent, se mai regăsesc fizic și sunt în stare de întrebuințare și alte utilaje și instalații în afara celor două valțuri, și anume: un set transmisie principală, 2 seturi transmisie secundară, o curea de 16 m, trei curele de 11 m, 5 elevatoare, 5 seturi curea cu cupe, un curățitor E. și un plansihter, un motor B. de 60 hp, pietre de 42 țoii - 3 perechi, un uruitor și 2 pompe de tras apa din bazin. Aceste utilaje sunt dintre cele preluate la naționalizare, regăsindu-se în procesul-verbal din 17 noiembrie 199 și în inventarul întocmit cu prilejul preluării proprietății naționalizate. Judecata în fața prime instanțe a purtat numai cu referire la cele două valțuri de grâu avute în vedere și la emiterea deciziei contestate, nu și asupra celorlalte utilaje și instalații, a căror existență fizică a fost probată cu certitudine prin expertizele efectuate în cauză.

Aceasta deoarece, în mod nelegal prima instanță a considerat tardivă și nu a soluționat cererea completatoare depusă în fața sa de reclamantă, prin care solicita acordarea de despăgubiri și pentru aceste alte utilaje. Procedând astfel, instanța a ignorat obiectul concret al cauzei, care trebuie raportat la obiectul notificării, în care intră acordarea de despăgubiri pentru toate bunurile, instalații și utilaje, preluate abuziv de stat, conform procesului-verbal din 17 noiembrie 1949 și inventarului întocmit la preluarea proprietății naționalizate Reclamanta nu a cunoscut și nici nu putea să cunoască, până la momentul efectuării expertizei la fond, faptul că și alte utilaje și instalații dintre cele naționalizate mai există fizic în patrimoniul SC l. SA Călărași, în condițiile în care această societate a comunicat A.V.A.S.

-ului că mai există doar 2 valțuri. Așa fiind, cererea sa completatoare trebuia primită și judecată de instanță. Întrucât tribunalul nu a intrat in cercetarea rondului pretențiilor din această cerere, se impune reluarea judecății de către această instanță, care urmează a se pronunța asupra tuturor utilajelor și instalațiilor a căror existență fizică a fost dovedită prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză, inclusiv asupra celor 2 valțuri, luând în considerare și criticile formulate de A.V.A.S. pe aspectul modului de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru aceste bunuri. De asemenea, instanța de trimitere va lămuri și dacă mai există fizic încă un valț în afara celor 2 asupra cărora a dispus A.V.A.S., față de mențiunile neclare pe acest aspect din expertize.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către pârâtă, care a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a arătat că soluția de desființare a sentinței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca tribunalul să se pronunțe și asupra altor utilaje, altele decât cele din cererea introductivă de instanță, este nelegală. Aceasta deoarece, cererea completatoare formulată de reclamantă pentru alte utilaje este tardivă, fiind depusă la termenul din 07 martie 2008, după prima zi de înfățișare, consumată la termenul din 04 ianuarie 2008, când s-au încuviințat probele. Pe de altă parte, utilajele ce au făcut obiectul cererii completatoare nu au fost solicitate prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, așa încât A.V.A.S.

nu poate fi obligată la măsuri reparatorii pentru aceste bunuri, neputând acorda mai mult decât i s-a cerut. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, lipsa de interes a pârâtei A.V.A.S. în exercitarea căii de atac a recursului, față de faptul că apelul acestei părți a fost admis prin decizia recurată. In subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Excepția lipsei de interes, invocată prin întâmpinare, nu poate fi primită, recurenta-pârâtă justificând interes în atacarea deciziei curții de apel, atâta timp cât criticile formulate vizează soluția de admitere a apelului părții adverse. Recursul pârâtei este nefondat, potrivit celor ce succed.

Contrar susținerilor recurentei, în obiectul notificării ce i-a fost adresată de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001 intră toate utilajele și instalațiile aferente imobilului moară, solicitarea formulată în acest sens de reclamantă fiind neechivoc exprimată în cuprinsul notificării din 2002. Prin această notificare (filele 83-84 dosar fond), reclamanta a solicitat recurentei să-i acorde „măsuri părătorii prin echivalent pentru imobilul moară de cereale, utilaje și obiecte de inventar specifice activității de morarit, precum și suprafața de teren de 2.012, 45 mp, situate în comuna Independența, sat Potcoava, județul Călărași." Prin urmare, în mod neîntemeiat susține recurenta ca nu a fost învestită prin notificare cu cererea de restituire a tuturor utilajelor aferente morii și că astfel ar fi în situația de a acorda mai mult decât s-a cerut dacă ar fi obligată să acorde măsuri reparatorii prin echivalent pentru aceste bunuri.

Această critică este cu atât mai neîntemeiată cu cât prin hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv sentința civilă nr. 162 dein 24 ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, (filele 42-45 dosar fond), recurenta a fost obligată să emită în favoarea reclamantei „decizie privind măsuri reparatorii prin echivalent pentru moara și obiectele precizate în inventarul întocmit la data de 13 iunie 1948 și existente fizic în patrimoniul unității deținătoare." Neîntemeiată este și critica prin care se impută curții de apel că a apreciat greșit în sensul legalei învestiri a primei instanțe cu cererea completatoare prin care reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii și pentru alte utilaje și instalații decât cele din cererea introductivă de instanță.

Recurenta susține că cererea completatoare, prin care reclamanta și-a întregit cererea inițială de chemare în judecată sub aspectul obiectului, este tardivă, fiind formulată după prima zi de înfățișare, așa încât respectiva cerere nu a învestit în mod legal instanța. În dezlegarea acestei chestiuni sunt incidente dispozițiile art. 103 C. proc. civ. Astfel, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cavțul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, termen în care vor fi arătate și motivele împiedicării.

În speță, cererea completatoare a fost formulată la data de 03 martie 2008 - data transmiterii prin poștă a actului de procedură, conform plicului de la fila 123 dosar fond, dată care se situează, într-adevăr, după prima zi de înfățișare, moment procesual care, în conformitate cu art. 134 C. proc. civ., s-a consumat în primă instanță la termenul de judecată din 04 ianuarie 2008, când părțile, legal citate, au fost în măsură să pună concluzii pe probe. Formularea cererii completatoare cu depășirea termenului prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ. s-a datorat, însă, unei împrejurări mai presus de voința părții, în sensul tezei a II-a din art. 103 alin. (1) C. proc. civ. Sub acest aspect, trebuie avute în vedere dispozițiile Legii nr. 10/2001 care reglementează acordarea măsurilor reparatorii pentru bunurile de natura celor care fac obiectul cererii completatoare - utilaje și instalații preluate de stat odată cu imobilul.

Astfel, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prevede că măsurile reparatorii privesc utilajele și instalații preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse, ceea ce înseamnă că pot fi acordate măsuri reparatorii numai pentru utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul care mai există fizic în prezent și care nu au fost casate, sens în care sunt și prevederile pct. 6.2 lit. c) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. Pentru ipoteza utilajelor și instalațiilor care sunt evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, art. 6 alin. (5) din Legea nr. 10/2002 prevede că, în vederea emiterii deciziei de restituire în echivalent, societățile comerciale privatizate vor transmite, la solicitarea entității implicate în privatizare, informațiile privind existența și valoarea utilajelor și instalațiilor.

În aplicarea acestui din urmă text de lege, SC l. Călărași SA a comunicat A.V.A.S.-ului, cu adresa din 02 noiembrie 2006 (fila 41 dosar fond), că din utilajele și instalațiile preluate la naționalizarea morii autorului reclamantei se mai regăsesc fizic în patrimoniul său numai două valțuri, or față de această comunicare, reclamanta nu putea solicita prin cererea introductivă de instanță măsuri reparatorii pentru alte utilaje în afara celor două valturi. Prin expertiza efectuată în fața instanței de fond s-a constatat, însă, că în patrimoniul SC l. SA mai există și alte utilaje și instalații dintre cele preluate prin naționalizare, care sunt în stare de întrebuințare.

Rezultă că, până la depunerea expertizei la dosar, respectiv până la data de 22 februarie 2008, reclamanta s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a cunoaște despre existența acestor alte utilaje și instalații în patrimoniul unității deținătoare și, implicit, de a solicita măsuri reparatorii pentru ele, deoarece anterior, față de dispozițiile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, posibilitatea cunoașterii acestor date era limitată la relațiile comunicate de unitatea deținătoare entității implicate în privatizate. Reclamanta a formulat cererea completatoare vizând acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru utilajele și instalațiile identificate prin expertiză la data de 03 martie 2008, deci înăuntrul termenului de 15 zile de la încetarea împiedicării, așa cum prevede art. 103 alin. (2) teza I C. proc.

civ. Prin această cerere, reclamanta a arătat și motivul care a împiedicat-o să facă anterior o asemenea solicitare, respectiv necomunicarea de către unitatea deținătoare a situației reale a utilajelor și instalațiilor existente în patrimoniul său, fiind astfel îndeplinită și cerința prevăzută de art. 103 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. În aceste condiții operează repunerea reclamantei în termenul de formulare a cererii completatoare, sancțiunea decăderii fiind astfel înlăturată în privința acestei cereri, ceea ce obliga prima instanță să pășească la judecarea ei, după cum corect a concluzionat și curtea de apel. Pe cale de consecință, pentru considerentele anterior arătate, care suplinesc, în parte, motivarea curții de apel, soluția acestei instanțe de desființare a sentinței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecarca și a cererii completatoare apare ca fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 103 C. proc.

civ. Nefiind astfel îndeplinite condițiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva Deciziei nr. 610 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 iulie 2010.