ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1483/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 72/D/2007 din 25 aprilie 2008

al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Mehedinți, a fost pusă în mișcare

acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a

inculpaților M.M. și C.C., ambii pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că, la data de

20 septembrie 2007, ofițeri din B.C.C.O. - Serviciul Mehedinți s-au sesizat din

oficiu că numitul C.C., împreună cu un tânăr M. se ocupa de vânzarea de rezină

de cannabis în municipiul Drobeta-Turnu Severin.

S-a procedat potrivit art. 224

1

C. proc. pen. și, la data de 20 septembrie 2007, prin intermediul colaboratorului

J.C. a investigatorului sub acoperire, s-a cumpărat de la numitul C.C., cu suma

de 50 lei, o cantitate de 0,25 grame substanță de culoare maronie care,

analizată la Laboratorul Central de Expertize, s-a dovedit a fi rezină de

cannabis.

În aceleași condiții, de la

același inculpat, la data de 25 septembrie 2007, cu suma de 50 lei, a fost

cumpărată o cantitate de 1,55 grame de rezină de cannabis.

La data de 28 septembrie

2007, prin intermediul numitului C.C., colaboratorul J.C. a cumpărat de la M.M.,

cu suma de 400 lei, cantitatea de 5,68 grame rezină de cannabis.

Existând indicii temeinice

că M.M. urma să-i vândă colaboratorului o nouă cantitate de droguri, în data de

2 octombrie 2007, s-a procedat la realizarea flagrantului.

La data menționată, în jurul

orei 15

00

, cei doi s-au întâlnit în aproprierea magazinului M.,

situat pe strada C. din municipiul Drobeta-Turnu Severin și, în momentul în

care M.M. a scos din buzunar un pachet de țigări, de cei doi s-au apropiat

organele de poliție. Până la imobilizarea sa, M.M. a aruncat pe jos

pachetul respectiv, în care s-au găsit două țigări și o bucată de substanță

maronie, cu privire la care analiza de laborator a stabilit că este rezină de

cannabis.

Prin sentința penală nr. 456

din 06 noiembrie 2008, Tribunalul Mehedinți, secția penală.

- În baza art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art.

74 lit. a) și lit. c) teza I-a C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat

pe inculpatul C.C. la 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și

(2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 alin. (1), art.

82 și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului, pe o durata

de 3 ani.

A atras atenția inculpatului

asupra art. 83 C. pen.

În baza art. 17 alin. (2)

din

l

egea nr. 143/200 a dispus

confiscarea de la inculpatul C.C. a sumei de 50 lei dobândită de acesta ca

urmare a valorificării drogurilor.

- În baza art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art.

74 alin. (1) lit. a) și lit. c) teza I și alin. (2) și a art. 76 lit. c) C.

pen. a condamnatul pe inculpatul M.M. la 1 an si 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și

alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 alin. (1), art.

82 și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o durata de 3 ani și 6 luni.

A atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore cu începere de la 2 octombrie

2007 la 3 octombrie 2007.

În baza art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpatul M.M. a sumei de

450 lei dobândită de acesta prin vânzarea drogurilor.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 a confiscat cantitatea de 6,66 grame de rezină de cannabis

rămasă în urma analizelor de laborator efectuate, aflată în custodia S.C.C.O.

Mehedinți.

În baza art. 118 alin. (1) lit.

f) C. pen. a confiscat și cantitatea de 5,15 grame rezină de cannabis, aflată

în custodia S.C.C.O. Mehedinți.

A obligat inculpații la

plata de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că din cuprinsul materialului probator administrat în

cursul cercetării judecătorești rezultă stabilirea corectă a situației de fapt,

în sensul comiterii actelor materiale descrise în partea expozitivă a

rechizitoriului.

Cu privire la declarația

dată de inculpatul C.C. în cursul cercetării judecătorești, în sensul că nu ar

fi cumpărat droguri de la inculpatul M.M., tribunalul a reținut declarația dată

în cursul urmăririi penale, prin care acesta recunoaște că îl cunoaște pe

inculpat de 4-5 ani și că în vara anului 2007 a procurat de la acesta de două

ori hașiș, cu suma de 50 lei.

Prin urmare, este

neîntemeiată cererea inculpatului menționat privind pronunțarea unei hotărâri

de achitare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Cu privire la inculpatul M.M.

instanța nu a reținut însă și fapta din data de 02 octombrie 2007, întrucât

flagrantul a fost organizat și realizat fără participarea procurorului.

Totodată, din probele administrate nu rezultă că inculpatul a fost prins în

timp ce încerca să vândă droguri, iar martorul nu a perceput direct momentul în

care inculpatul a aruncat pachetul în care se aflau droguri.

A fost înlăturată susținerea

inculpatului M.M. în sensul că la dosar nu a existat o ordonanță motivată emisă

conform dispozițiilor art. 224

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen.,

întrucât aceasta este infirmată de actele aflate la dosarul cauzei.

La individualizarea pedepsei

prima instanță a ținut seama că cei doi inculpați nu sunt cunoscuți cu

antecedente penale, că după săvârșirea infracțiunii s-au prezentat în fața

organului de urmărire penală și în fața instanței de judecată, că inculpatul M.M.

are un loc de muncă și are un comportament civilizat, neconflictual, atât la

locul de muncă cât și în societate, reținând în favoarea acestora circumstanțe

atenuante. Drept urmare, prima instanță a aplicat inculpaților pedeapsa

închisorii coborâtă sub limita minimă specială prevăzută de lege, la stabilirea

acesteia ținând seama și de pericolul concret ridicat al faptei, cantitățile de

droguri cu care fiecare inculpat a făcut operațiuni fără drept. Totodată, prima

instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 81 - art. 82 C.

pen. si a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate.

Împotriva hotărârii primei

instanțe inculpații M.M. și C.C. au declarat apel, criticile privind greșita

condamnare a acestora.

Prin Decizia penală nr. 149

din 1 iulie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.M. și C.C. împotriva

sentinței penale nr. 456 din 6 noiembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți, secția

penală.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că în mod corect instanța de fond a apreciat că în

cauză au fost respectate dispozițiile art. 224

1

C. proc. pen. și

actele efectuate de investigatorul sub acoperire constituie mijloace de probă.

A mai reținut instanța de

apel caracterul neîntemeiat al criticilor referitoare la neautorizarea

investigatorului sub acoperire, în raport de existența la dosar a ordonanței nr.

4 din 20 septembrie 2007.

În fine, instanța de apel a

reținut că la individualizarea judiciară a pedepselor prima instanță a făcut o

justă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. și a apreciat corect că scopul

pedepselor poate fi atins și fără executarea acestora.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri a declarat recurs inculpatul M.M., întemeiat pe cazul de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Criticile privesc

inexistența la dosarul cauzei a probelor legal obținute care să facă dovada

săvârșirii infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din actele dosarului rezultă

că, între alții, inculpatul M.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că la data de 25 septembrie 2007 a

fost pusă în vânzare cantitatea de 1,55 grame rezină de canabis, la data de 28

septembrie 2007 inculpatul a pus în vânzare cantitatea de 5,68 grame rezină de

cannabis, iar la data de 2 octombrie 2007 a oferit spre vânzare cantitatea de

5,15 grame rezină de cannabis.

Este adevărat că M.M. nu a

recunoscut că a vândut vreodată droguri de risc, iar că pachetul de țigări în

care se afla cantitatea de 5,15 grame rezină de cannabis ar putea aparține altei

persoane. Susținerea acestuia este infirmată prin procesul verbal încheiat

între investigatorul sub acoperire și colaboratorul său, din care rezultă că în

data de 2 octombrie 2007, cei doi urmau a se întâlni pentru a primi droguri,

ceea ce s-a și întâmplat mai târziu.

Celelalte fapte sub aspectul

cărora prima instanță a dispus condamnarea inculpatului sunt dovedite cu

procesele verbale din 25 septembrie 2007 și din 28 septembrie 2007, raportul de

constatare științifică din 27 septembrie și din 2 octombrie 2007, întocmite de

Laboratorul Central de Analiză și Profil Precursori, coroborate cu declarația

martorului P.V.

Ca atare, recursul declarat

de inculpatul menționat este nefondat sub aspectul acestei critici.

Pe de altă parte, examinând

cauza sub aspectul celei de a doua critici, se constată că în cauză au fost

respectate dispozițiile art. 224

2

C. proc. pen. și, drept urmare, în

mod corect instanțele au reținut că actele încheiate de investigatorul sub

acoperire și colaboratorul acestuia sunt mijloace de probă, corespunzător

dispozițiilor art. 17 alin. (2) teza finală din Legea nr. 508/2004 și art. 22 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000.

Prin urmare, recursul

declarat de inculpat este nefondat și sub aspectul acestei critici.

În fine, la individualizarea

judiciară a pedepsei s-a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen.,

aceasta este corect proporționalizată și, În raport de circumstanțele cauzei

corespunde scopului acesteia prevăzut prin art. 52 C. pen., așa încât nu se

impune modificarea acesteia.

Alte cauze de casare ce pot

fi luate în considerare din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru

motivele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen.,

Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale

nr. 149 din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, ca nefondat.

În baza art. 193 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va achita din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 149 din 1 iulie 2009

a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 aprilie 2010.