ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 704/2014

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57 din

22 martie 2013, Tribunalul Bistrița-Năsăud a condamnat pe inculpatul C.I. zis „G.", la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen.

Conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată privind pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2364 din 15 decembrie 2006 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin neexercitarea căii de atac, și dispune executarea acestei pedepse alăturat celei aplicate în prezenta cauză, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 150 RON.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 980 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 32 D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud, a fost trimis în judecată inculpatul C.l., zis „G." pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare se reține în sarcina inculpatului că în baza aceleași rezoluții infracționale a procurat și deținut fără drept, în scop de vânzare, drogul de risc rezină de cannabis și că a vândut în zilele de 30 aprilie 2008 și 01 mai 2008, cantitățile de 1 gr, și respectiv 0,4 gr, din acest drog unui colaborator al investigatorului sub acoperire, ambii autorizați de procuror.

În

concret, în seara zilei de 30 aprilie 2008, acționând în conformitate cu instrucțiunile date de către investigatorul sub acoperire cu numele de cod „A.V.", colaboratorul cu numele de cod „M.I." s-a întâlnit cu inculpatul, care i-a oferit spre vânzare trei fragmente de rezină de cannabis cu prețul de 100 RON, preț pe care colaboratorul i l-a plătit pe loc din banii primiți de la polițist. După ce a primit drogul colaboratorul autorizat s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire căruia i-a predat proba obținută. Acesta din urmă a remis substanța cumpărată ofițerului de poliție anume desemnat din cadrul SCCO Bistrița-Năsăud. În urma analizelor de laborator s-a constatat că proba obținută de la C.l., zis „G." constituie cantitatea de 1 gr. rezină de cannabis.

În

cursul zilei de 1 mai 2008, acționând în baza acelorași instrucțiuni, colaboratorul „M.I." s-a întâlnit din nou cu inculpatul care i-a oferit spre vânzare o bucată de rezină de cannabis cu prețul de 50 RON, preț pe care colaboratorul l-a plătit din banii primiți de la polițist.

La fel ca și în cazul precedent, în scurt timp de la tranzacție, colaboratorul a predat proba cumpărată de la inculpat investigatorului sub acoperire cu numele de cod „A.V.", care la rândul său a remis-o ofițerului de poliție anume desemnat din cadrul SCCO Bistrița-Năsăud. Pe baza analizelor de laborator s-a constatat că proba obținută de la C.l. zis „G." este constituită din cantitatea de 0,4 gr, rezină de cannabis.

Prin declarațiile date la urmărirea penală, inculpatul a susținut că nu a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată.

În

faza de urmărire penală inculpatul a declarat că are patru frați, toți cu numele C. și anume: I. din Cluj-Napoca, A. zis „S.", în vârstă de

35 de ani, F., zis „F.E.", în vârstă de 33 ani și I.F. zis" „l.J." de 26 de ani. A susținut că în anul 2001 a plecat la muncă în străinătate și a revenit la Bistrița în anul 2005. După scurt timp a plecat din nou în Spania, unde a lucrat în construcții.

Inculpatul a declarat că s-a reîntors în România în luna aprilie 2008, înainte de Sărbătoarea de Paște și a locuit în Bistrița într-un apartament închiriat pe str. I. lângă „P.N.". În acel apartament a locuit cu fratele său, I.F., zis „l.J." și cu încă un băiat din Bistrița, cu porecla „B.", atunci în vârstă de 18 -19 ani. Inculpatul a mai susținut că la sfârșitul lunii iulie începutul lunii august 2008 a plecat singur în Spania. Inculpatul a declarat că în perioada de circa 4 luni de zile cât a stat în România, respectiv aprilie - iulie 2008, a lucrat în construcții împreună cu „B.", fratele său „l.J.", un băiat pe nume L., zis „Z.", precum și cu încă doi băieți cunoscuți de-ai fratelui său. Inculpatul a declarat că în acea perioadă era consumator de băuturi alcoolice, în special Wisky și J.D. și că nu a fost și nu este consumator de droguri. Inculpatul a susținut că nu a vândut și nici un a oferit vreunei persoane hașiș sau altfel de droguri.

În

faza de urmărire penală, inculpatul a relatat că, după ce în vara anului 2008, a plecat în Spania, în timp ce se afla în această țară, a fost suspectat de comiterea unei infracțiuni de furt calificat. Pentru această faptă el și celelalte persoane acuzate au fost arestați însă ulterior eliberați sub control judiciar. Pentru această faptă inculpatul a susținut că a fost condamnat de către autoritățile judiciare din Spania la 9 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, însă a atacat hotărârea dată în prima instanță, iar recursul era în curs de judecată la momentul când a făcut această declarație.

Prin declarația dată în fața instanței inculpatul C.I. a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri reținută în sarcina sa.

A declarat că nu este consumator de droguri și nu a oferit sau vândut astfel de substanțe. Inculpatul a susținut că este „o confuzie" trimiterea sa în judecată deoarece sunt multe persoane cu numele „G.".

În

fața instanței inculpatul a susținut că în cursul anului 2008 înainte de Sărbătoarea de Paște a revenit în țară din Spania și a locuit în Bistrița. În perioada în care a rămas în Bistrița a lucrat în construcții și amenajări interioare, împreună cu fratele său „l.J." iar când avea nevoie de ajutor apela la prieteni, făcând referire la „B.", „O." și alții.

Inculpatul C.I., zis „G.", are patru frați, unul dintre aceștia fiind C.I.F., zis „l.J.", și care în anul 2008 a domiciliat în comuna G. De-a lungul anilor inculpatul a locuit pentru diferite intervale de timp atât la părinți (în Sălaj și Cluj) cât și la frații săi, sau cu chirie, pe raza mun. Cluj-Napoca și Bistrița. Potrivit datelor furnizate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, inculpatul C.I. intenționează să se stabilească definitiv în Cluj-Napoca unde a închiriat o garsonieră.

Începând din anul 2001 și până în primăvara anului 2008 inculpatul a fost plecat în străinătate, inițial în Austria, iar în ultima parte, în Spania. În cursul lunii aprilie 2008, înainte de Sărbătoarea Sfintelor Paști, inculpatul C.I. zis „G." a revenit în România, mai precis în Bistrița, unde a închiriat un apartament pe str. I. în blocul de lângă „P.", la parterul căruia funcționa „Crama R.". Mai exact inculpatul locuia în zona „B.", astfel cum este cunoscută de locuitorii din Bistrița.

Inculpatul a locuit în acest apartament din Bistrița circa 4 luni, interval în care a lucrat în construcții. Acesta a angajat o lucrare de montat rigips la unul din blocurile ce se construiau în zona Hotelului D. din mun. Bistrița unde a lucrat împreună cu fratele său „l.J.", cu numiții „B." și L. precum și cu alți doi tineri rămași neidentificați.

După revenirea în țară inculpatul a continuat să țină legătura telefonic cu alți bistrițeni rămași în Spania, dintre care sunt de amintit numiții „C.", „F." zis „G.H." sau „B.D." și alți, dar totodată și cu amicii săi H.C., G.A., Ș.S. zis „V.", dar și cu numiții „Ș.", „B.U." și alții.

În

acest interval inculpatul C.l. avea preocupări pe linia traficului de droguri de risc, în special „hașiș" pe care îl procura de la persoane cunoscute de el, preocupări despre care au aflat și organele de poliție.

Pin procesul-verbal de sesizare din 29 aprilie 2008, organele de poliție din cadrul SCCO Bistrița-Năsăud s-au sesizat din oficiu ca urmare a informațiilor obținute cu privire la faptul că numitul C.l.F., zis „G." se ocupa cu traficul de droguri de risc pe raza municipiului Bistrița și că deține droguri de risc pentru consum propriu.

După întocmirea actului de sesizare din oficiu, organele de poliție din cadrul SCCO Bistrița-Năsăud au propus autorizarea investigatorului sub acoperire cu numele de cod „A.V." și a colaboratorului acestuia cu numele de cod „M.I." pentru a cumpăra droguri de la învinuit. În baza acestei adrese, procurorul șef de la DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud a dispus prin Ordonanța din 30 aprilie 2008 autorizarea investigatorului sub acoperire cu numele de cod „A.V." și a colaboratorului acestuia cu numele de cod „M.I.". Ordonanța emisă a avut în vedere strângerea de date și informații privind comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc de către C.l.F. zis „G.", date preluate de procuror din adresa din 30 aprilie 2008. În fapt însă, cercetările îl vizau în mod cert pe inculpatul C.l. zis „G." și nu pe fratele său, C.l.F. cum s-a consemnat din eroare în adresa din 30 aprilie 2008 și Ordonanța procurorului din 30 aprilie 2008. De altfel, această eroare referitoare la numele inculpatului a fost sesizată de cel de-al doilea investigator sub acoperire, cu numele de cod „G.C.", autorizat de procuror prin Ordonanța din 9 mai 2008. Investigatorul sub acoperire cu numele de cod „G.C." s-a întâlnit în data de 9 mai 2008 cu „G.", în Bistrița, pentru a procura o anumită cantitate de rezină de cannabis, dar cum din discuțiile purtate cu acesta a rezultat că „nu are marfă asupra sa, respectiv hașiș" și au stabilit să se întâlnescă la o altă dată, s-a deplasat la sediul SCCO Bistrița-Năsăud pentru a întocmi un „raport". Cu acea ocazie investigatorul sub acoperire „G.C." a verificat fișele de evidență a persoanei și a constatat că „G.", persoana cu care s-a întâlnit, este de fapt C.l. Acest aspect a fost

consemnat de către investigatorul sub acoperire în procesul-verbal din data de 12 iunie 2008.

Ca urmare s-a procedat la îndreptarea erorii materiale, sens în care s-a întocmit procesul-verbal din 12 iunie 2012 în cuprinsul căruia se menționează că în actele emise până la acea dată s-au consemnat eronat datele de stare civilă ale inculpatului C.I. în sensul că din greșeală au fost trecute cele aparținând fratelui său vitreg (după mamă) C.I.F.

Ulterior, urmărirea penală desfășurată în Dosarul nr. 32 D/P/2008 al DIICOT -Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud l-a vizat pe inculpatul C.I. zis „G.", față de care s-a început urmărirea penală prin Rezoluția din 06 decembrie 2011, ora 15,35.

Dată fiind eroare materială la care s-a făcut referire mai sus, atât în Ordonanța din 8 mai 2008 emisă de procuror referitoare la interceptarea și înregistrarea cu titlu provizoriu a convorbirilor și comunicărilor telefonice dar și în procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice din 12 mai 2008, numele inculpatului este trecut „C.I.F., deși din conținutul lor rezultă cu claritate și fără dubii că postul telefonic cu nr. XXXXX aparținea inculpatului trimis în judecată și care l-a și utilizat. Inculpatul C.I. nu a contestat niciodată conținutul convorbirilor telefonice transcrise și depuse la dosar și nici nu a invocat că nu-i aparțin, afirmând doar că s-au referit la alte aspecte decât cele avute în vedere de procuror.

Din probațiunea administrată în cauză instanța de fond a reținut că inculpatul C.I. a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată în modalitatea descrisă mai jos:

În

acel loc inculpatul C.I. i-a oferit spre vânzare colaboratorului cu numele de cod „M.I." trei fragmente de rezină de cannabis cu prețul de 100 RON, preț pe care acesta l-a plătit inculpatului pe loc din banii primiți de la polițist. După ce a primit drogul de la inculpat, colaboratorul autorizat s-a întâlnit în scurt timp cu investigatorul sub acoperire (după circa 7-10 minute) și i-a remis drogul procurat. Ulterior, investigatorul sub acoperire cu numele de cod „A.V." s-a întâlnit la rândul său cu ofițerul de poliție anume desemnat din cadrul SCCO Bistrița-Năsăud căruia i-a predat proba obținută. Cu privire la această probă s-a dispus de către organul de poliție din cadrul SCCO Bistrița-Năsăud efectuarea unei analize fizico-chimice.

Prin Raportul de constatare tehnico-științifică din 06 mai 2008 a BCCO - Cluj-Napoca — Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor s-a stabilit că proba

obținută de la inculpatul C.l. zis „G." este constituită din cantitatea de 1,0 gr, rezină de cannabis în care s-a pus în evidență tetrahidrocanabinolul, care face parte din Tabelul anexă nr. 3 la Legea nr. 143/2000 și care a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Din cuprinsul procesului-verbal din data de 01 mai 2008 întocmit de investigatorul sub acoperire, coroborat cu declarația colaboratorului sub acoperire, audiat în calitate de martor, în faza de urmărire penală, „M.I.", instanța a reținut că la aceasta din urmă tranzacție inculpatul „a venit însoțit de un băiat care s-a prezentat că se numește „B.".

Cu privire la substanța cumpărată s-a dispus de către organul de poliție din cadrul SCCO Bistrița-Năsăud efectuarea unei analize fizico-chimice. Ca urmare, prin Raportul de constatare tehnico-științifică din 06 mai 2008 emis de BCCO Cluj-Napoca - Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, s-a stabilit că proba obținută de la inculpatul C.l. zis „G." este constituită din cantitatea de 0,4 gr, rezină de cannabis (în care s-a pus în evidență tetrahirocanabinolul) care face parte din Tabelul anexă nr. 3 la Legea nr. 143/2000 și care a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Este de adăugat că, cu prilejul acestei din urmă tranzacții inculpatul s-a arătat interesat să vândă droguri și altor persoane.

Ca urmare, în cauză a fost autorizat prin Ordonanța din 9 mai 2008 investigatorul sub acoperire cu numele de cod „G.C.". Acest investigator s-a întâlnit efectiv cu inculpatul C.l. în ziua de 09 mai 2008, potrivit „Raportului" pe care acesta l-a întocmit, însă cu acea ocazie inculpatul i-a spus că nu are momentan hașiș, dar că primește periodic mici cantități din acest drog din Spania. Este de menționat că acest investigator sub acoperire a sesizat eroarea referitoare la numele inculpatului, aspect consemnat în procesul-verbal din 12 iunie 2008. Cu ocazia audierii în instanță, investigatorul sub acoperire cu numele de cod „G.C." a declarat că s-a întâlnit efectiv cu inculpatul C.l. zis „G.", pe care, ulterior l-a recunoscut în fotografiile prezentate de către ofițerul de caz.

Este de subliniat că investigatorul sub acoperire cu numele de cod „G.C.", a precizat locul în care s-a întâlnit cu inculpatul, din descriere rezultând că este vorba de o zonă în care se afla „P.", inculpatul aflându-se în momentul în

care el a ajuns în balconul unui apartament de la etajul I, zona respectivă fiind cunoscută sub denumirea „B.".

Fapta săvârșită de inculpatul C.I., astfel cum a fost reținută mai sus întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.

Starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., a rezultar din faptul că infracțiunea dedusă judecății în prezentul dosar a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate stabilit prin sentința penală nr. 2364 din 15 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 7230/271/2006 prin care inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare cu suspendare conform art. 81 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, devenit în urma modificărilor legislative art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 sentință rămasă definitivă prin neapelare la 07 martie 2006.

Starea de fapt descrisă mai sus și vinovăția inculpatului a rezultat din următoarele probe:

procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de efectuare a unor acte premergătoare din 30 aprilie 2008; Raportul de constatare tehnico-științifică din 06 mai 2008; procesul-verbal de efectuare a unor acte premergătoare din 01 mai 2008; Raportul de constatare tehnico-științifică din 06 mai 2008; procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor și comunicărilor telefonice din data de 12 mai 2008; procesele-verbale din 30 aprilie 2008 și din 01 mai 2008 întocmite de investigatorul sub acoperire cu numele de cod „A.V."; Raportul din 09 mai 2008 și procesul-verbal din 12 iunie 2008 întocmite de investigatorul sub acoperire cu numele de cod „G.C."; declarațiile date în instanță de investigatorii sub acoperire cu numele de cod „A.V." și „G.C."; declarația colaboratorului sub acoperire cu numele de cod „M.I."; procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice ale inculpatului C.I.; declarația martorului M.Ș.

Aceste probe se coroborează, în parte, cu declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală și instanță.

Apărările inculpatului și susținerile sale de nevinovăție au fost înlăturate cu motivarea de mai jos:

Potrivit declarațiilor sale inculpatul a locuit în perioada aprilie - iulie 2008 într-un apartament închiriat „(...) de la etajul I dintr-un bloc aflat pe str. I. lângă P.N. (...) unde se afla Crama R. și o casă de amanet la parter (...)". Localnicii din Bistrița identifică zona în care a locuit inculpatul cu Zona complexului B.

Din declarațiile investigatorilor sub acoperire a rezultat fără echivoc că tranzacțiile de droguri au avut loc în zona B. Investigatorul sub acoperire „G.C." a identificat locul în care s-a întâlnit cu inculpatul spunând că în apropiere era „(...) un părculeț unde era o clădire roșie, poșta, ceva de genul". Același

martor a arătat că în momentul în care a ajuns „la locul de întâlnire", inculpatul se afla în balcon, într-un bloc la etajul I.

Investigatorul sub acoperire „A.V." a indicat explicit zona tranzacțiilor (zona complexului B.) și l-a însoțit pe colaboratorul său în acel loc (declarația martorului M.I.), după care, la circa 7-10 minute a preluat proba procurată de la inculpat.

Potrivit declarațiilor constante date de inculpat la urmărirea penală, și în instanță, în apartamentul pe care l-a închiriat, acesta locuia cu fratele său I.F. zis „l.J." și „(...) cu un băiat din Bistrița având porecla „B.", în vârstă atunci de cirac 18-19 ani (...)".

Cert este că acest tânăr căruia i se spune „B." era, în perioada aprilie-iulie 2008 frecvent în anturajul inculpatului, fiind prieteni. Această împrejurare rezultă fără echivoc și din transcrierea convorbirilor telefonice din 03 iunie 2008, ora 20,41, în care inculpatul menționează că se afla cu această persoană: „Mă, d-apoi io (...) io-s cu „B." mă și cu (...) încă un prieten". În sensul celor de mai sus sunt transcrierile convorbirilor telefonice din 04 iunie 2008, ora 21,59, din data de 08 iunie 2008, ora 19,41, din data de 14 mai 2008, ora 23,03: „Ie, no gândește-te că în 8 îi a me, în 17 îi a Iu B.", din 26 mai 2008, ora 19,09, 02 iunie 2008 ora 21,00 și altele.

Raportat la cele constatate instanța a apreciat reală susținerea investigatorului sub acoperire „A.V." care afirma că la tranzacția din 01 mai 2008 inculpatul C.l. a venit însoțit „(...) de un băiat care s-a prezentat că se numește B. (...)". Cum inculpatul a declarat că „B." este prietenul său cu care locuia în apartamentul închiriat, instanța reține că nu este nici un dubiu referitor la faptul că inculpatul C.l. a fost cel care a vândut droguri colaboratorului cu numele de cod „M.I." și că la una din cele două tranzacții inculpatul a fost însoțit de „B.".

În

acest context este de subliniat că relatarea investigatorului sub acoperire „A.V." (care se coroborează cu declarația colaboratorului cu numele de cod M.I., în sensul că inculpatul a fost însoțit de B. a fost făcută într-un moment la care nu erau depuse la dosar transcrierile convorbirilor telefonice din care rezultă că „B." era în anturajul inculpatului. De asemenea, la momentul întocmirii procesului-verbal din 01 mai 2008 de către investigatorul sub acoperire A.V. inculpatul nu era audiat, acesta dând declarația abia la data de 6 decembrie 2011, când întrebat de procuror a relatat că locuia împreună cu „B.". Ca urmare sinceritatea investigatorului sub acoperire nu poate fi pusă la îndoială.

Deși inculpatul a invocat faptul că nu el a fost cel care a vândut droguri colaboratorului autorizat, nu a negat niciodată conținutul convorbirilor telefonice (audiate în ședința publică din data de 07 februarie 2013), ci doar le-a dat un alt înțeles. De asemenea, inculpatul nu a contestat că el a fost cel care a utilizat posturile telefonice care au făcut obiectul interceptărilor telefonice.

Din conținutul convorbirilor telefonice coroborate cu celelalte probe administrate, a rezultat de asemenea că inculpatul era implicat în traficul de droguri. în aceste convorbiri inculpatul disimulează faptul că vorbea de droguri însă

împrejurarea că acestea se consumau "prin fumare" rezultă fără echivoc: „ Am (...) am avut bucata aia ce mi-ai dat, ș-am făcut 2 țigări, ș-am mâncat un pic din ea (...), (...) și mi s-o gătat foițele. Numai 2 foițe mi-au lăsat, nu știi? Ce bucuros era C. că mi s-au gătat foițele. Când m-am apucat de mâncat foaia ce foc o luat iară! (...) transcrierea convorbirii din 03 iunie 2008 ora 22,30. Raportat la faptul că în conținutul convorbirilor transcrise se fac referiri multiple la „țigări", „foițe", „nasolie", se poate reține justificat că inculpatul se afla în anturajul unor persoane consumatoare de droguri.

În

fine, inculpatul nu a declarat niciodată că fratele său C.I.F., zis „l.J." ar fi consumator de droguri sau ar fi implicat în traficul de droguri, ci a formulat apărări bazate exclusiv pe eroarea materială strecurată în câteva acte din dosarul de urmărire penală.

Pentru aceste considerente, având în vedere probele administrate în cauză, instanța a apreciat că inculpatul C.I. a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc pentru care este trimis în judecată în modalitatea și circumstanțele descrise, în considerentele sentinței.

Procedând la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptei comise, circumstanțele în care le-a săvârșit și datele care caracterizează persoana inculpatului.

Întrucât

inculpatul a avut o conduită corespunzătoare pe parcursul procesului penal iar din cuprinsul referatului de evaluare efectuat în cauză rezultă că în ultimii ani și-a revizuit comportamentul și duce un trai decent, câștigându-și existența în mod licit, ocupându-se de o afacere de familie (constând în producerea de obiecte de artizanat într-un atelier din Cluj), instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante. Însă, la dozarea pedepsei s-a ținut seama de faptul că inculpatul este recidivist și nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, considerând fără temei că o simplă eroare materială strecurată în actele de urmărire penală îl poate absolvi de răspunderea penală.

Așa fiind, instanța a dispus condamnarea inculpatului C.I. zis „G." la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen.

În

temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată privind pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2364 din 15 decembrie 2006 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin neexercitarea căii de atac și s-a dispus executarea acestei pedepse alăturat celei dispuse în prezenta cauză, în total inculpatul urmând să execute 2 ani închisoare.

Pedeapsa accesorie a fost aplicată inculpatului în conținutul prev. de art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a , b) C. pen. La aplicarea acestei pedepse s-a ținut seama de natura și gravitatea faptei cât și de datele care caracterizează persoana inculpatului.

În

temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 150 RON, dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri pentru care s-a dispus condamnarea.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În

temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului 980 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C.I. solicitând desființarea acesteia și judecând, să se dispună achitarea sa de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. sau în subsidiar, achitarea acestuia în baza art. 18

1

C. pen. rap. la art. 10

1

lit. a) C. proc. pen.

În

motivarea apelului s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală întrucât toate actele care au fost întocmite în dosarul de urmărire penală se referă la o altă persoană și anume C.l.F., astfel că sunt lovite de nulitate, iar procesul verbal de îndreptare a erorii materiale întocmit de organele de urmărire penală nu poate avea niciun efect.

În

subsidiar, s-a susținut că se justifică aplicarea disp.art. 18

1

C. pen. în situația în care instanța va lua în considerare ca valabile actele și probele efectuate în dosarul de urmărire penală, deoarece inculpatul este încadrat în muncă, are o familie organizată, a avut o conduită corespunzătoare pe parcursul procesului și s-a prezentat la analize atunci când a fost solicitat de către organele de urmărire penală.

Prin decizia penală nr. 120/A din 6 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a admis apelul declarat de inculpatul C.I. împotriva sentinței penale nr. 57/F din 22 martie 2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care a desființat-o în întregime și judecând:

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.I. pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că la data de 29 aprilie 2008 ofițeri de poliție din cadrul BCCO Cluj-Napoca, SCCO Bistrița-Năsăud s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul C.l.F. zis G., se ocupă cu traficul și consumul ilicit de droguri pe raza mun. Bistrița, că primește droguri (rezină de cannabis din Spania) de la o persoană neidentifică, droguri pe care le distribuie și le vinde pe raza mun. Bistrița cu sume cuprinse între 50 și 100 RON bucata.

Pe baza unei cereri formulate către DIICOT - Bitorul Teritorial Bistrița-Năsăud de către SCCO Bistrița-Năsăud la 30 aprilie 2008, prin Ordonanța nr. 3/A/2008 s-a dispus autorizarea investigatorului sub acoperire cu numele de cod A.V. și autorizarea colaboratorului sub identitatea M.I., pentru a strânge date și informații privind comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc de către C.l.F., printre activități enumerându-se și procurarea cantității de un gr. cannabis sau rezină de cannabis și a unei cantități de până la 100 gr. de cocaină. Autorizarea a avut valabilitate de 20 de zile, respectiv până la data de 19 mai 2008.

La 30 aprilie 2008 investigatorul acoperit cu numele de cod A.V., a întocmit un proces-verbal în care a menționat că la aceeași dată s-a întâlnit cu

colaboratorul cu nume de cod M.I., ocazie cu care acesta i-a înmânat o pungă de celofan în care se aflau trei fragmente de substanță solidă de formă și dimensiuni neregulate de culoare verde-maroniu, despre care afirmă că le-a cumpărat cu suma de 100 RON de la numitul C.l.F. zis G.

Ulterior s-a dispus de către organul de cercetare penală întocmirea unui raport de constatare tehnico-științifică fiind puse la dispoziția Laboratorului specializat cele trei bucățele de substanță solidă despre care s-a făcut referire în procesul verbal, iar rezultatul a fost în sensul că în proba înaintată s-a pus în evidență un gr. de rezină de cannabis, conform raportului din 6 mai 2008.

La 1 mai 2008 același investigator cu nume de cod A.V. a întocmit un proces-verbal în care se menționează că la data respectivă s-a întlnit cu colaboratorul M.I. care i-a înmânat o pungă de celofan în care se afla o substanță solidă de culoare verde-maroniu despre care afirmă că a cumpărat-o cu suma de 50 RON de la C.l.F. cu aceleași date de identificare mai sus menționate. Această substanță a fost din nou analizată, rezultând că este vorba de 0,4 gr. rezină de cannabis, din raportul de constatare tehnico-științifică din 6 mai 2008.

La solicitarea organelor de cercetare penală, procurorul de la DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud a dispus la 8 mai 2008 prin ordonanță interceptarea și înregistrarea cu titlu provizoriu pentru 48 de ore, începând cu orele 20,30 data de 8 mai 2008, a convorbirilor telefonice ce vor fi efectuate de numitul C.l.F. de la postul telefonic 0747xxxxxx.

La dosarul de urmărire penală sunt redate înregistrările convorbirilor telefonice la nr. 0747xxxxxx, din data de 9 mai 2008 în care se face mențiunea că aceste convorbiri sunt purtate de numitul C.l.F.

Prin încheierea penală nr. 5 din 12 mai 2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud este confirmată ordonanța privind interceptarea și înregistrarea cu titlu provizoriu a convorbirilor ce s-au efectuat de numitul C.l.F. de la postul telefonic mai sus menționat, pentru perioada 8 mai 2008 orele 20,30 pe durata a 48 de ore și să autorizeze pe mai departe pe o durată de 29 de zile înregistrarea convorbirilor de la același număr de post telefonic, efectuate de către C.l.F.

Prin ordonanța din 9 mai 2008 a DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița s-a autorizat folosirea unui nou investigator sub acoperire cu nume de cod G.C. și colaborator cu nume de cod M.I., pe o perioadă de 30 de zile cu referire la procurarea cantității de până la 1 gr. cannabis ori rezină de cannabis și strângerea datelor și informațiilor privind comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc de către numitul C.l.F., autorizare în urma căreia se întocmește un raport de către investigatorul G.C. care arată că s-a întâlnit cu numitul C.l.F. de la care a aflat că urmează să primească din Spania în cursul următoarei săptămâni 50 de gr. de rezină de cannabis și că primește periodic pachete din Spania cu aparatură electronică în care se află și mici pachete cu hașiș.

La 12 iunie 2008 investigatorul sub acoperire cu numele de cod G.C. a întocmit un proces-verbal în care menționează că persoana cu care s-a întâlnit și are porecla de G. este C.I., și nu C.l.F., ajungând la această concluzie în urma consultării fișelor de evidență a persoanei.

Ca urmare, organul de cercetare penală al Poliției judiciare prin agent-șef B.V.D. din cadrul BCCO Cluj-Napoca a întocmit un proces-verbal de îndreptare a erorii materiale în care s-a arătat că, studiind materialul probator studiat în Dosarul nr. 32D/P/2008, s-a menționat eronat numele celui cercetat ca fiind C.l.F. zis G. și, în loc de C.I., s-au completat datele de stare civilă ale numitului C.l.F. care este poreclit l.J., iar această eroare a fost posibilă deoarece sunt frați și seamănă foarte mult.

Prin rezoluția din 06 decembrie 2011 în Dosarul nr. 32/D/P/2008 s-a dispus începerea urmăririi penale față de numitul C.I. zis G., pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faptă constând în aceea că în zilele de 30 aprilie 2008 și 1 mai 2008 a vândut unui investigator sub acoperire prin intermediul colaboratorului autorizat de procurori cu prețul de 100 RON și respectiv 50 RON cantitățile de 1 gr. și respectiv 0,4 gr. rezină de cannabis.

După începerea urmăririi penale, singurele acte care au fost întocmite a fost declarația dată de învinuitul C.I. în care nu recunoaște săvârșirea faptelor, declarația martorului M.I. (colaboratorul investigatorului sub acoperire), declarația martorului M.Ș.F. și procesul verbal încheiat la 07 decembrie 2011 în care sunt redate convorbirile telefonice de la postul cu nr. 0747xxxxxx (aparținând numitului C.I.) ce au avut loc la 14 mai -10 iunie 2008, înregistrările fiind autorizate în baza încheierii penale nr. 5 din 12 mai 2008 și a autorizației emise în baza acesteia de către Tribunalul Bistrița-Năsăud, tot pe numele C.l.F., iar ulterior la 21 decembrie 2011 s-a întocmit rechizitoriul.

Instanța de fond a procedat la audierea inculpatului C.I. care a susținut că nu se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, precum și la audierea investigatorului sub acoperire sub nume de cod A.V. și a colaboratorului cu nume de cod M.I. ascultați în calitate de martori cu identitate protejată, fiind audiat totodată și investigatorul G.C. în legătură cu modul de identificare a persoanei cercetate.

Din analiza tuturor actelor efectuate în dosarul de urmărire penală nr. 32/D/P/2008, Curtea a reținut că toate investigațiile organelor de cercetare penală s-au făcut în faza actelor premergătoare, iar rezultatul acestora s-a consemnat în procese-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, colaboratorul investigatorului, în rapoarte de constatare tehnico-științifică, procese-verbale de consemnare și redare a convorbirilor telefonice, dar toate au vizat o altă persoană decât cea care a fost trimisă în judecată și anume, C.l.F. cu datele de identitate mai sus menționate.

Pe numele aceleiași persoane, respectiv C.l.F. a fost dată autorizarea de interceptare a convorbirilor telefonice, autorizarea de folosire a investigatorului sub

acoperire și a colaboratorului, toate acestea fiind emise de un alt organ decât cel de cercetare penală și anume de către procuror sau judecător.

Procesul verbal prin care s-a constatat o eroare de identitate între persoana celui cercetat și cel față de care s-au dispus măsurile mai sus arătate, întocmit de agentul șef din cadrul Poliției judiciare, nu poate să confere valabilitate tuturor actelor întocmite și nici valoare probatorie acestora cu referire la o altă persoană față de care nu s-a dispus nimic până la acel moment.

De asemenea, în condițiile în care toate actele s-au întocmit în faza prealabilă începerii urmăririi penale, iar acestea sunt permise în virtutea dispozițiilor art. 224

1

, 224

2

, art. 224

3

C. proc. pen., organul de urmărire penală trebuia să întocmească un proces-verbal în care să constate efectuarea actelor premergătoare, acesta putând constitui mijloc de probă prin prisma dispozițiilor art. 224 alin. (3) C. proc. pen., ceea ce în cauză nu s-a realizat. S-a indicat în rechizitoriu că la dosarul de urmărire penală s-ar afla procesul-verbal de efectuare a unor acte premergătoare, însă se observă că în realitate, se află procesul verbal întocmit de investigatorul sub acoperire A.V.

Totodată, potrivit art. 224

3

C. proc. pen., datele și informațiile obținute de investigatorul sub acoperire pot fi folosite numai în legătură cu persoanele la care se referă autorizația emisă de procuror.

Dacă aceste date și informații sunt concludente și utile în procesul de probațiune, procurorul poate să le includă în procesul verbal întocmit potrivit art. 224 alin. ultim C. proc. pen. sau poate să procedeze la audierea investigatorului sub acoperire în calitate de martor, sub o altă identitate, după începerea urmăririi penale în condițiile prev. de art. 86

1

alin. (7) C. proc. pen.

În

consecință, în condițiile în care actele premergătoare începerii urmăririi penale s-au efectuat cu privire la o altă persoană decât cea față de care s-a început urmărirea penală, iar acestea nu pot fi modificate printr-un proces-verbal de îndreptare a unei erori materiale, și nu au fost nici consemnate m proces-verbal în sensul dispozițiilor art. 224 C. proc. pen., nu pot fi folosite ca mijloc de probă în procesul penal.

După începerea urmăririi penale, nu s-a mai administrat nicio probă nouă, fiind doar redate convorbirile telefonice efectuate anterior și în legătură cu care a existat o autorizare pe un alt nume (C.I.F. și nu C.I.), iar audierea investigatorului sub acoperire în calitate de martor nu s-a realizat decât în cursul judecății, fiind ascultat ca martor doar colaboratorul sub acoperire cu nume de cod M.I., autorizat de asemenea pentru efectuarea de tranzacții cu numitul C.I.F. și nu C.I.

Chiar dacă în faza de judecată din declarația investigatorului sub acoperire A.V. și a colaboratorului M.I. a rezultat că acesta din urmă a procurat o cantitate de rezină de cannabis în datele de 30 aprilie 2008 și respectiv 1 mai 2008 de la numitul C.I., singurul care a susținut că l-a văzut pe acesta a fost colaboratorul investigatorului sub acoperire care inițial a susținut că este vorba de C.I.F. datorită unor confuzii pe care ulterior susține că le-a sesizat investigatorul sub acoperire G.C., audiat de asemenea în calitate de martor doar în cursul judecății.

Investigatorul sub acoperire A.V. nu a fost audiat în cursul urmăririi penale în caltiate de martor sub o altă identitate, iar datele și informațiile oferite de acesta nu au fost incluse într-un proces-verbal întocmit potrivit art. 224 alin. ultim C. proc. pen. Aceeași este situația și în legătură cu investigatorul sub acoperire G.C. care nu a oferit informații în legătură cu faptele pentru care inculpatul C.I. a fost trimis în judecată arătând doar că, în urma întâlnirii cu acesta, a aflat că urmează să procure rezină de cannabis și l-a identificat, susținând că nu este vorba de C.I.F.

În

cauză nu există martori ordinari care să confirme activitatea infracțională de care este acuzat inculpatul, singurii martori ai acuzării provenind din rândul organelor de anchetă sau colaboratori ai acestora, fiind audiați în calitate de martori cu identitate protejată. Dintre aceștia, singurul care susține că a procurat rezina de cannabis și că l-a văzut pe inculpat, este colaboratorul cu nume de cod M.I. care a declarat inițial că cel cu care a făcut tranzacțiile autorizate este C.I.F., pentru ca ulterior să revină în sensul că este vorba de C.I.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special cauza Van Mechelen c/a Țările de Jos, a statuat în sensul că o condamnare nu poate să fie fondată exclusiv și nici într-o măsură determinantă pe declarațiile anonime.

Față de cele de mai sus, Curtea a constatat că există serioase dubii cu privire la identitatea persoanei care se presupune că a făcut cele două tranzacții cu rezină de cannabis, iar convorbirile telefonice din care rezultă anumite indicii că inculpatul ar putea avea anumite preocupări care să se circumscrie unei activități ilicite nu se coroborează cu alte probe și nu sunt suficiente pentru a susține vinovăția în legătură cu faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Din cele de mai sus, Curtea a apreciat că în cauză nu există probe certe care să conducă la convingerea că inculpatul C.I. este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și anume trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

Împotriva acesetei decizii a formulat recurs Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Cluj criticând-o prin aceea că în mod greșit au fost înlăturate mijlocele de probă din care rezultă vinovăția inculpatului C.I. și a dispus achitarea acestuia în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Recursul a fost motivat în termen și depus în scris la dosar, fără a se preciza cazul de casare pe care se întemeiază motivele invocate.

Oral, cu ocazia susținerii motivelor de recurs, reprezentantul Ministerului Public a arătat că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 385 pct. 17

2

C. proc. pen., criticând nelegalitatea înlăturării unor mijloace materiale de probă.

Deși a invocat cazul de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte constată că procurorul contestă situația de fapt stabilită de instanța de apel, iar prin motivele dezvoltate în scris la dosar se face o reanalizare a probelor administrate în cauză, circumscrise cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., abrogat prin Legea nr. 2/2013.

Prin Legea nr. 2/2013 intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost

abrogate, iar altele au fost modificate sau incluse în sfera de aplicare a art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., intenția legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale de atac, doar la chestiuni de drept.

Prin intrarea în vigoare a acestei legi, cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., privind eroarea de fapt, în care se circumscriu și criticile formulate de Ministerul Public în cauza de față, a fost abrogat, astfel că nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de recurs.

În

ce privește cazul de casare prev. de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen. invocat oral de reprezentantul Ministerului Public, acesta a fost menținut prin Legea nr. 2/2013 însă potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. a fost exclus din categoria motivelor de recurs, care se iau în considerare din oficiu, iar pentru a fi examinat trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinurea acestor cerințe, Înalta Curte constată că invocarea cazului de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. s-a făcut oral în ziua judecății, fiind astfel încălcate obligațiile prevăzute de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Având în vedere dispozițiile art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen. precum și art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, instanța nu va mai proceda la examinarea criticilor formulate de Ministerul Public în temeiul

cazului de casare prev. de pct. 17 al art. 385

9

C. proc. pen.

Nefiind respectate cerințele prevăzute de art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen. care condiționează analizarea criticilor de motivarea în scris a recursului cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, Înalta Curte nu poate proceda la analizarea lor, chiar dacă acele critici s-ar circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Având în vedere cele menționate, Înalta Curte constată că recursul declarat de Ministerul Public este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.I. va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 120/A din 6 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpatul C.I.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2014.