ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4846/2014

Obiectul acțiunii și procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, anularea Ordonanței nr. 555 din 17 noiembrie 2011, precum și a Deciziei nr. 182 din 22 februarie 2012, ambele emise de pârâtă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. În motivare s-a arătat că arătat că pârâta a respins în mod greșit contestația împotriva Ordonanței nr. 555 din 17 noiembrie 2011 argumentând că rapoartele întocmite și transmise de societatea reclamantă au încălcat prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/ 2004, art. 113A lit. c) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 și ale Dispunerii de măsuri CNVM nr. 11/2010, fără a indica în ce constă această încălcare. În motivarea Deciziei nr. 182 din 22 februarie 2012, pârâta face afirmații greșite susținând că a informat societatea reclamantă cu privire la legislația incidentă aferentă retragerii de la tranzacționare a acțiunilor emise de către aceasta, fără a dovedi aceste afirmații. Se mai arată că din analiza întregii situații de fapt reținută, rezultă ca hotărârea este una doar de principiu, iar nu una definitivă, întrucât în aceasta fază, intenția reală a acționarilor era aceea, ca înainte de punerea efectivă în aplicare a măsurii luate în ședință din 05 iulie 2011, să verifice dacă societatea reclamantă va putea suporta toate cheltuielile necesare delistării societății și implicațiile economice ale acestei operațiuni. Astfel măsura dispusă de către pârâtă prin Ordonanța nr. 555 din 17 noiembrie 2011, menținută greșit prin Decizia nr. 182 din 22 februarie 2012, este prematură.

Hotărârea Curții de apel Curtea de Apel București, prin Sentința nr. 6887 din 4 decembrie 2012 a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin Ordonanța nr. 555 din 17 noiembrie 2011, autoritatea pârâtă a dispus obligarea reclamantei SC A. SA să convoace, în condițiile art. 117 și art. 118 din Legea nr. 31/1990, republicată, să asigure derularea, în termen de 60 de zile de la data comunicării actului individual, a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor acestei societăți care să aibă înscris ca punct distinct pe ordinea de zi: "completarea sau modificarea hotărârii AGEA din data de 05 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacționare, în vederea adoptării unei hotărâri cu respectarea prevederilor legale aferente pieței de capital" și să transmită la C.N.V.M., fără întârziere, dar fără a depăși 24 de ore de la data convocării și de la data desfășurării Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, rapoartele curente referitoare la aceste evenimente. Măsura a fost aplicată pentru încălcarea prevederilor art. 2. I. din Dispunerea de Măsuri CNVM nr. 8/2006, în baza art. 2 alin (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, în urma analizei privind operațiunea de retragere de la tranzacționare a valorilor mobiliare emise de această societate comercială. Astfel, în ceea ce privește rapoartele curente aferente convocării Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor reclamantei, din data de 05 iulie 2011, au rezultat următoarele: - Convocatorul AGEA din data de 04 din 05 iulie 2011 nu a inclus ca punct distinct pe ordinea de zi prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la prețul pe acțiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii acționarilor din cadrul emitentului; - Hotărârea AGEA din data de 05 iulie 2011 privind retragerea la tranzacționare nu conține prețul minim pe care îl pot obține acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea privind retragerea; - Hotărârea AGEA din data de 05 iulie 2011 privind retragerea la tranzacționare nu conține prețul minim pe care îl pot obține acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea privind retragerea; - Hotărârea AGEA din data de 05 iulie 2011 privind retragerea la tranzacționare nu conține data de înregistrare. Împotriva Ordonanței nr. 555 din 17 noiembrie 2011, reclamanta a formulat plângeri soluționată de autoritatea competentă prin Decizia nr. 182 din 22 februarie 2012, prin care a fost menținută soluția adoptată prin actul contestat. Situația de fapt menționată în actele a căror anulare se solicită este confirmată de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârâtă. Argumentele reclamantei în sensul că s-a decis în principiu retragerea acțiunilor de pe piața de capital sunt lipsite de vreo susținere factuală. Hotărârea exprimă practic în mod neechivoc voința acționarilor prezenți la ședința AGEA, în sensul retragerii de la tranzacționare a acțiunilor societății, semnificativă în acest sens fiind mențiunea din hotărâre, potrivit cu care "Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor din SC A. SA (...) cu o reprezentare de 90,63% din capitalul social și numărul total de acțiuni, prin prezenta acționarilor care dețin împreuna 14.142.157 acțiuni, fiind legată și statutară, a hotărât cu majoritatea acțiunilor deținute de acționarii prezenți, următoarele: Transformarea societății din societate deținută public, în societate de tip închis". În continuare, se arată că s-a hotărât împuternicirea d-nei S.C.I. și/sau B.A.D., pentru îndeplinirea tuturor formalităților de publicitate la Registrul Comerțului. Ca urmare a celor decise, hotărârea a fost înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului și publicată în M. Of. al României, partea a IV-a. Apărarea reclamantei în sensul că hotărârea nu a fost pusă în executare este irelevant din perspectiva legalității și temeiniciei măsurilor dispuse prin Ordonanța nr. 555 din 17 noiembrie 2011. Nepunerea în executare a hotărârii nu a fost rezultatul voinței societății, ci s-a datorat contestării acesteia în instanță de către persoanele interesate. Prima instanță a avut în vedere prevederile art. 1 și art. 2 din Dispunerea de măsuri nr. 8/2006, în raport de care a constatat că atât hotărârea AGEA cât și Convocatorul AGEA nr. 04 din 05 iulie 2011 sunt nelegale, câtă vreme acesta din urmă nu a avut inclus ca punct distinct pe ordinea de zi, prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la prețul pe acțiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii acționarilor din cadrul emitentului, iar hotărârea AGEA din data de 05 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacționare nu conține prețul minim pe care îl pot obține acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea privind retragerea și data de înregistrare. Reclamanta nu a probat o situație de fapt contrară celei menționate în actul contestat, astfel că, în raport de cele expuse anterior, măsurile dispuse de CNVM prin Ordonanța nr. 555 din 17 noiembrie 2011 apar ca legale și temeinice. Mențiunea privitoare la faptul că rapoartele curente emise în legătură cu AGEA din data de 04 din 05 iulie 2011 încalcă prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, art. 113A lit. c) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 și ale Dispunerii de măsuri CNVM nr. 11/2010, se regăsește în argumentarea respingerii contestației formulate împotriva Ordonanței nr. 555 din 17 noiembrie 2011. Contrar celor afirmate de către reclamantă, Curtea a constatat că, în cuprinsul Deciziei nr. 182 din 22 februarie 2012, CNVM a menționat că ulterior transmiterii la CNVM a rapoartelor curente aferente convocării și hotărârii AGEA din data de 05 iulie 2011, emitentul a fost atenționat de către CNVM cu privire la obligativitatea dispunerii măsurilor necesare în vederea respectării prevederilor Dispunerii de Măsuri CNVM nr. 8/2006 (Adresele nr. DGS/8.741 din 31 mai 2011, DGS/12006/13.07/2011 și DGS/13235 din 04 august 2011), însă acesta nu a dat curs solicitării Direcției Monitorizare Investigare și nu a răspuns adreselor menționate. Analizând conținutul adreselor menționate anterior, reiese cu evidență că reclamanta nu a înțeles să dea curs solicitărilor CNVM în sensul luării măsurilor necesare în vederea conformării prevederilor Dispunerii de măsuri nr. 8/2006, inclusiv în privința raportului curent întocmit în legătură cu hotărârea AGEA. Dimpotrivă, reclamanta a considerat că au fost respectate prevederile legale incidente obligației de informare completă și continuă a investitorilor. Prima instanță a apreciat că actele administrative contestate în cauză sunt legale, în condițiile în care reclamanta nu s-a conformat prevederilor art. 2 I lit. b) pct. 1, 3 și 4 din Dispunerea de măsuri nr. 8/2006, aspect care, de altfel, nici nu a fost contestat de altfel, nici nu a fost contestat de către parte.

Recursul declarat de reclamanta SC A. SA Împotriva Sentinței nr. 6887 din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel București a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, susținând în esență că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Arată recurenta că Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 atât de invocată în argumentele CNVM nu a fost niciodată publicată în M. Of. al României, astfel că acest act nu a intrat în vigoare și, mai mult decât atât, în legătură cu aceasta a fost admisă o excepție de nelegalitate. Mai arată recurenta că Hotărârea AGEA din 5 iulie 2011 este doar una de principiu, iar nu una definitivă, intenția acționarilor fiind aceea ca înainte de punerea efectivă în aplicare a măsurii luate în ședință să verifice dacă societatea va putea să suporte toate cheltuielile necesare delistării societății și implicațiile economice ale acestei operațiuni. Prin urmare, Hotărârea AGEA adoptată în data de 5 iulie 2011 nu a produs nicio vătămare acționarilor și, în consecință, fiind o hotărâre de principiu, nu a încălcat nici prevederile Dispunerii de măsuri nr. 8/2006. Hotărârea AGEA din 5 iulie 2011 face obiectul unei acțiuni în instanță în Dosarul nr. 57597/3/2011, dosar în care până la acest moment nu s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă. Așadar, societatea nu are cum să pună în aplicare dispozițiile Ordonanței CNVM nr. 555 din 17 noiembrie 2011 mai devreme de a avea o hotărâre irevocabilă a instanțelor de judecată, care vor verifica legalitatea Hotărârii AGEA.

Apărările intimatei Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) Prin întâmpinarea formulată la data de 5 decembrie 2014, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Arată intimata că în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (10) din Statutul CNVM aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002 modificată și completată prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, CNVM publica periodic un buletin, care este o publicație oficială a acesteia, iar reglementările adoptate în acest buletin sunt opozabile terților. În ceea ce privește excepția de nelegalitate admisă cu privire la dispozițiile art. 2 din Dispunerea de măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006 a CNVM, intimata arată că prin Decizia nr. 704 din 13 februarie 2014 a fost admis recursul, casată Sentința nr. 3807 din 6 iunie 2012 a Curții de Apel București și respinsă excepția de nelegalitate invocată.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, a apărărilor din întâmpinare, cât și sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Controlul judiciar declanșat de recurenta-reclamantă SC A. are ca obiect verificarea legalității actelor administrative constituite de Ordonanța nr. 555 din 17 noiembrie 2011 emisă de CNVM și Decizia nr. 182 din 22 februarie 2012 prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva ordonanței menționate. Prin actele administrative contestate Consiliul de administrație al reclamantei SC A. SA București a fost obligat să convoace în condițiile art. 117 și art. 118 din Legea nr. 31/1990 și să asigure derularea în termen de 60 de zile de la data comunicării actului individual a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC A. SA, care să aibă înscris ca punct distinct pe ordinea de zi "completarea sau modificarea Hotărârii AGEA din 5 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacționare în vederea adoptării unei hotărâri cu respectarea prevederilor legale incidente pieței de capital". În esență, s-a reținut că la data de 5 iulie 2011 a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor în care s-a hotărât transformarea societății reclamante din societate deținută public în societate de tip închis. Hotărârea AGEA a SC A. SA din data de 5 iulie 2011 a fost înscrisă la Oficiul Registrului Comerțului la data de 22 iulie 2011, dispunându-se publicarea în M. Of. al României, Partea a IV-a. Autoritatea pârâtă a reținut în motivarea actelor contestate că rapoartele curente aferente convocării și Hotărârii AGEA din 5 iulie 2011 încalcă dispozițiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, ale art. 113A lit. c) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 și ale Dispunerii de măsuri CNVM nr. 11/2010, precum și prevederile Dispunerii de măsuri nr. 8/2006. Recurenta-reclamantă într-o primă critică afirmă că nefiind publicată în M.Of. Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 nu poate fi considerată ca fiind în vigoare și astfel acționarii au adoptat o hotărâre ce respectă actele normative în vigoare. Este adevărat că în materia actelor administrative cu caracter normativ există o normă cu caracter general reprezentată de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 republicată, potrivit căreia actele emise de autoritățile administrative autonome se publică în M. Of. al României, Partea I. Dispoziția de măsuri nr. 8/2006 constituie un astfel de act administrativ cu caracter normativ emis de CNVM care este o autoritate administrativă autonomă cu atribuții pe piața de capital, cu statut propriu reglementat prin O.U.G. nr. 25/2002. Potrivit dispozițiilor art. 7(10) din Statutul CNVM: "CNVM va edita și publica periodic un buletin care este publicația oficială a acesteia. Actele publicate în acest buletin sunt opozabile terților. Buletinul va conține: a) reglementările adoptate de CNVM (...)". Rezultă așadar, că legiuitorul a prevăzut un regim juridic derogatoriu în ceea ce privește aducerea la cunoștință a actelor CNVM și în acest mod, dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, care conțin norma generală, rămân inaplicabile față de actul administrativ criticat. Nici critica referitoare la împrejurarea că asupra actului administrativ Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 planează incertitudinea, întrucât a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 din acest act normativ, nu poate fi reținută în cauză. Astfel, prin Sentința nr. 3807 din 6 iunie 2012, Curtea de Apel București a admis excepția de nelegalitate a art. 2 Dispunerea de măsuri nr. 8/2006, însă această sentință a fost casată cu consecința respingerii excepției de nelegalitate prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 704 din 13 februarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 5587/105/2009*. De asemenea, legalitatea dispozițiilor art. 2 Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 a mai fost verificată de Curtea de Apel București prin Sentința nr. 7816 din 21 decembrie 2011, irevocabilă prin nerecurare, prin care s-a respins excepția de nelegalitate invocată de AVAS în contradictoriu cu CNVM și Guvernul României. Astfel, instanțele menționate au reținut că din interpretarea art. 234 lit. d) din Legea nr. 297/2004 rezultă că legiuitorul a acordat CNVM un drept de apreciere discreționar, în calitatea sa de autoritate administrativă autonomă a pieței de capital, în ceea ce privește circumstanțele speciale care impun dispunerea măsurii de retragere de la tranzacționare pe o piață reglementată. În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că Hotărârea AGEA din 5 iulie 2011 (privind retragerea acțiunilor SC A. SA de pe piața de capital) este o hotărâre de principiu, care nu a fost pusă în aplicare și nici nu a produs vreo vătămare acționarilor, Înalta Curte reține că nu se verifică în cauză, atâta timp cât hotărârea a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului și a fost publicată în M. Of. al României. În aceste condiții aceasta produce efecte juridice, fiind de altfel atacată în instanță - obiect al Dosarului nr. 57597/3/2011. Așadar, împrejurarea nepunerii în executare a hotărârii nu este rezultatul voinței societății reclamante care afirmă că aceasta este o "hotărâre de principiu", ci se datorează contestării acesteia în instanță de către persoanele interesate. Mai susține recurenta că nu poate pune în executare Ordonanța CNVM nr. 555 din 17 noiembrie 2011, având în vedere existența Dosarului nr. 57597/3/2011 pe rolul Tribunalului București în care de altfel s-a pronunțat soluția de anulare a Hotărârii AGEA din 5 iulie 2011 a SC A. SA (conform extrasului Ecris atașat la dosar recurs). Așa cum corect a reținut și judecătorul fondului, Înalta Curte constată că această împrejurare nu afectează legalitatea actului administrativ atacat în prezenta cauză prin care CNVM a constatat săvârșirea unei contravenții constând în încălcarea reglementărilor emise de această autoritate. În cauză, rezultă cu evidență că reclamanta nu a înțeles să dea curs solicitărilor CNVM, în sensul luării măsurilor în vederea conformării la prevederile Dispunerii de măsuri nr. 8/2006, inclusiv în privința raportului curent întocmit în legătură cu hotărârea AGEA, aceasta considerând că a respectat întru totul prevederile legale incidente obligației de informare completă și continuă a investitorilor. În consecință, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.