ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4846/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4846/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

și procedura derulată de prima instanță

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.

SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor

Mobiliare, anularea Ordonanței nr. 555 din 17 noiembrie 2011, precum și a

Deciziei nr. 182 din 22 februarie 2012, ambele emise de pârâtă, cu obligarea la

plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivare s-a

arătat că arătat că pârâta a respins în mod greșit contestația împotriva

Ordonanței nr. 555 din 17 noiembrie 2011 argumentând că rapoartele întocmite și

transmise de societatea reclamantă au încălcat prevederile art. 226 alin. (1) din

Legea nr. 297/ 2004, art. 113A lit. c) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 și ale

Dispunerii de măsuri CNVM nr. 11/2010, fără a indica în ce constă această

încălcare.

În motivarea Deciziei

nr. 182 din 22 februarie 2012, pârâta face afirmații greșite susținând că a

informat societatea reclamantă cu privire la legislația incidentă aferentă

retragerii de la tranzacționare a acțiunilor emise de către aceasta, fără a

dovedi aceste afirmații.

Se mai arată că din

analiza întregii situații de fapt reținută, rezultă ca hotărârea este una doar

de principiu, iar nu una definitivă, întrucât în aceasta fază, intenția reală a

acționarilor era aceea, ca înainte de punerea efectivă în aplicare a măsurii

luate în ședință din 05 iulie 2011, să verifice dacă societatea reclamantă va

putea suporta toate cheltuielile necesare delistării societății și implicațiile

economice ale acestei operațiuni. Astfel măsura dispusă de către pârâtă prin

Ordonanța nr. 555 din 17 noiembrie 2011, menținută greșit prin Decizia nr. 182

din 22 februarie 2012, este prematură.

de apel

Curtea de Apel

București, prin Sentința nr. 6887 din 4 decembrie 2012 a respins acțiunea

reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin Ordonanța nr.

555 din 17 noiembrie 2011, autoritatea pârâtă a dispus obligarea reclamantei SC

A. SA să convoace, în condițiile art. 117 și art. 118 din Legea nr. 31/1990,

republicată, să asigure derularea, în termen de 60 de zile de la data comunicării

actului individual, a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor acestei

societăți care să aibă înscris ca punct distinct pe ordinea de zi:

"completarea sau modificarea hotărârii AGEA din data de 05 iulie 2011

privind retragerea de la tranzacționare, în vederea adoptării unei hotărâri cu

respectarea prevederilor legale aferente pieței de capital" și să

transmită la C.N.V.M., fără întârziere, dar fără a depăși 24 de ore de la data

convocării și de la data desfășurării Adunării Generale Extraordinare a

Acționarilor, rapoartele curente referitoare la aceste evenimente.

Măsura a fost

aplicată pentru încălcarea prevederilor art. 2. I. din Dispunerea de Măsuri

CNVM nr. 8/2006, în baza art. 2 alin (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004 privind

piața de capital, în urma analizei privind operațiunea de retragere de la

tranzacționare a valorilor mobiliare emise de această societate comercială.

Astfel, în ceea ce

privește rapoartele curente aferente convocării Hotărârii Adunării Generale

Extraordinare a Acționarilor reclamantei, din data de 05 iulie 2011, au

rezultat următoarele:

- Convocatorul AGEA

din data de 04 din 05 iulie 2011 nu a inclus ca punct distinct pe ordinea de zi

prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la

prețul pe acțiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii acționarilor

din cadrul emitentului;

- Hotărârea AGEA din

data de 05 iulie 2011 privind retragerea la tranzacționare nu conține prețul

minim pe care îl pot obține acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea

privind retragerea;

- Hotărârea AGEA din

data de 05 iulie 2011 privind retragerea la tranzacționare nu conține prețul

minim pe care îl pot obține acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea

privind retragerea;

- Hotărârea AGEA din

data de 05 iulie 2011 privind retragerea la tranzacționare nu conține data de

înregistrare.

Împotriva Ordonanței

nr. 555 din 17 noiembrie 2011, reclamanta a formulat plângeri soluționată de

autoritatea competentă prin Decizia nr. 182 din 22 februarie 2012, prin care a

fost menținută soluția adoptată prin actul contestat.

Situația de fapt

menționată în actele a căror anulare se solicită este confirmată de

înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârâtă.

Argumentele

reclamantei în sensul că s-a decis în principiu retragerea acțiunilor de pe

piața de capital sunt lipsite de vreo susținere factuală.

Hotărârea exprimă

practic în mod neechivoc voința acționarilor prezenți la ședința AGEA, în

sensul retragerii de la tranzacționare a acțiunilor societății, semnificativă

în acest sens fiind mențiunea din hotărâre, potrivit cu care "Adunarea

Generală Extraordinară a Acționarilor din SC A. SA (...) cu o reprezentare de

90,63% din capitalul social și numărul total de acțiuni, prin prezenta

acționarilor care dețin împreuna 14.142.157 acțiuni, fiind legată și statutară,

a hotărât cu majoritatea acțiunilor deținute de acționarii prezenți,

următoarele: Transformarea societății din societate deținută public, în

societate de tip închis".

În continuare, se

arată că s-a hotărât împuternicirea d-nei S.C.I. și/sau B.A.D., pentru

îndeplinirea tuturor formalităților de publicitate la Registrul Comerțului.

Ca urmare a celor

decise, hotărârea a fost înregistrată la Oficiul Național al Registrului

Comerțului și publicată în M. Of. al României, partea a IV-a.

Apărarea reclamantei

în sensul că hotărârea nu a fost pusă în executare este irelevant din

perspectiva legalității și temeiniciei măsurilor dispuse prin Ordonanța nr. 555

din 17 noiembrie 2011.

Nepunerea în

executare a hotărârii nu a fost rezultatul voinței societății, ci s-a datorat

contestării acesteia în instanță de către persoanele interesate.

Prima instanță a avut

în vedere prevederile art. 1 și art. 2 din Dispunerea de măsuri nr. 8/2006, în

raport de care a constatat că atât hotărârea AGEA cât și Convocatorul AGEA nr.

04 din 05 iulie 2011 sunt nelegale, câtă vreme acesta din urmă nu a avut inclus

ca punct distinct pe ordinea de zi, prezentarea raportului întocmit de un

evaluator independent cu privire la prețul pe acțiune care urmează a fi achitat

în cazul retragerii acționarilor din cadrul emitentului, iar hotărârea AGEA din

data de 05 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacționare nu conține prețul

minim pe care îl pot obține acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea

privind retragerea și data de înregistrare.

Reclamanta nu a

probat o situație de fapt contrară celei menționate în actul contestat, astfel

că, în raport de cele expuse anterior, măsurile dispuse de CNVM prin Ordonanța

nr. 555 din 17 noiembrie 2011 apar ca legale și temeinice.

Mențiunea privitoare

la faptul că rapoartele curente emise în legătură cu AGEA din data de 04 din 05

iulie 2011 încalcă prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, art.

113A lit. c) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 și ale Dispunerii de măsuri CNVM

nr. 11/2010, se regăsește în argumentarea respingerii contestației formulate

împotriva Ordonanței nr. 555 din 17 noiembrie 2011.

Contrar celor

afirmate de către reclamantă, Curtea a constatat că, în cuprinsul Deciziei nr.

182 din 22 februarie 2012, CNVM a menționat că ulterior transmiterii la CNVM a

rapoartelor curente aferente convocării și hotărârii AGEA din data de 05 iulie

2011, emitentul a fost atenționat de către CNVM cu privire la obligativitatea

dispunerii măsurilor necesare în vederea respectării prevederilor Dispunerii de

Măsuri CNVM nr. 8/2006 (Adresele nr. DGS/8.741 din 31 mai 2011,

DGS/12006/13.07/2011 și DGS/13235 din 04 august 2011), însă acesta nu a dat

curs solicitării Direcției Monitorizare Investigare și nu a răspuns adreselor

menționate.

Analizând conținutul

adreselor menționate anterior, reiese cu evidență că reclamanta nu a înțeles să

dea curs solicitărilor CNVM în sensul luării măsurilor necesare în vederea

conformării prevederilor Dispunerii de măsuri nr. 8/2006, inclusiv în privința

raportului curent întocmit în legătură cu hotărârea AGEA. Dimpotrivă,

reclamanta a considerat că au fost respectate prevederile legale incidente

obligației de informare completă și continuă a investitorilor.

Prima instanță a

apreciat că actele administrative contestate în cauză sunt legale, în

condițiile în care reclamanta nu s-a conformat prevederilor art. 2 I lit. b)

pct. 1, 3 și 4 din Dispunerea de măsuri nr. 8/2006, aspect care, de altfel,

nici nu a fost contestat de altfel, nici nu a fost contestat de către parte.

de reclamanta SC A. SA

Împotriva Sentinței

nr. 6887 din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel București a declarat recurs, în

termen legal, reclamanta, susținând în esență că hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Arată recurenta că

Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 atât de invocată în argumentele CNVM nu a fost

niciodată publicată în M. Of. al României, astfel că acest act nu a intrat în

vigoare și, mai mult decât atât, în legătură cu aceasta a fost admisă o

excepție de nelegalitate.

Mai arată recurenta

că Hotărârea AGEA din 5 iulie 2011 este doar una de principiu, iar nu una

definitivă, intenția acționarilor fiind aceea ca înainte de punerea efectivă în

aplicare a măsurii luate în ședință să verifice dacă societatea va putea să

suporte toate cheltuielile necesare delistării societății și implicațiile

economice ale acestei operațiuni. Prin urmare, Hotărârea AGEA adoptată în data

de 5 iulie 2011 nu a produs nicio vătămare acționarilor și, în consecință,

fiind o hotărâre de principiu, nu a încălcat nici prevederile Dispunerii de

măsuri nr. 8/2006.

Hotărârea AGEA din 5

iulie 2011 face obiectul unei acțiuni în instanță în Dosarul nr. 57597/3/2011,

dosar în care până la acest moment nu s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă.

Așadar, societatea nu are cum să pună în aplicare dispozițiile Ordonanței CNVM

nr. 555 din 17 noiembrie 2011 mai devreme de a avea o hotărâre irevocabilă a

instanțelor de judecată, care vor verifica legalitatea Hotărârii AGEA.

intimatei Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF)

Prin întâmpinarea

formulată la data de 5 decembrie 2014, pârâta a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Arată intimata că în

conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (10) din Statutul CNVM aprobat prin

O.U.G. nr. 25/2002 modificată și completată prin Legea nr. 297/2004 privind

piața de capital, CNVM publica periodic un buletin, care este o publicație

oficială a acesteia, iar reglementările adoptate în acest buletin sunt opozabile

terților.

În ceea ce privește

excepția de nelegalitate admisă cu privire la dispozițiile art. 2 din

Dispunerea de măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006 a CNVM, intimata arată că prin

Decizia nr. 704 din 13 februarie 2014 a fost admis recursul, casată Sentința

nr. 3807 din 6 iunie 2012 a Curții de Apel București și respinsă excepția de

nelegalitate invocată.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor invocate, a apărărilor din întâmpinare, cât și

sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Controlul judiciar

declanșat de recurenta-reclamantă SC A. are ca obiect verificarea legalității

actelor administrative constituite de Ordonanța nr. 555 din 17 noiembrie 2011

emisă de CNVM și Decizia nr. 182 din 22 februarie 2012 prin care a fost

respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva ordonanței menționate.

Prin actele

administrative contestate Consiliul de administrație al reclamantei SC A. SA

București a fost obligat să convoace în condițiile art. 117 și art. 118 din

Legea nr. 31/1990 și să asigure derularea în termen de 60 de zile de la data

comunicării actului individual a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor

SC A. SA, care să aibă înscris ca punct distinct pe ordinea de zi

"completarea sau modificarea Hotărârii AGEA din 5 iulie 2011 privind

retragerea de la tranzacționare în vederea adoptării unei hotărâri cu

respectarea prevederilor legale incidente pieței de capital".

În esență, s-a reținut

că la data de 5 iulie 2011 a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a

Acționarilor în care s-a hotărât transformarea societății reclamante din

societate deținută public în societate de tip închis.

Hotărârea AGEA a SC

A. SA din data de 5 iulie 2011 a fost înscrisă la Oficiul Registrului

Comerțului la data de 22 iulie 2011, dispunându-se publicarea în M. Of. al

României, Partea a IV-a.

Autoritatea pârâtă a

reținut în motivarea actelor contestate că rapoartele curente aferente

convocării și Hotărârii AGEA din 5 iulie 2011 încalcă dispozițiile art. 226

alin. (1) din Legea nr. 297/2004, ale art. 113A lit. c) din Regulamentul CNVM

nr. 1/2006 și ale Dispunerii de măsuri CNVM nr. 11/2010, precum și prevederile

Dispunerii de măsuri nr. 8/2006.

Recurenta-reclamantă

într-o primă critică afirmă că nefiind publicată în M.Of. Dispunerea de măsuri

nr. 8/2006 nu poate fi considerată ca fiind în vigoare și astfel acționarii au

adoptat o hotărâre ce respectă actele normative în vigoare.

Este adevărat că în

materia actelor administrative cu caracter normativ există o normă cu caracter

general reprezentată de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 republicată,

potrivit căreia actele emise de autoritățile administrative autonome se publică

în M. Of. al României, Partea I.

Dispoziția de măsuri

nr. 8/2006 constituie un astfel de act administrativ cu caracter normativ emis

de CNVM care este o autoritate administrativă autonomă cu atribuții pe piața de

capital, cu statut propriu reglementat prin O.U.G. nr. 25/2002.

Potrivit dispozițiilor

art. 7(10) din Statutul CNVM: "CNVM va edita și publica periodic un

buletin care este publicația oficială a acesteia. Actele publicate în acest

buletin sunt opozabile terților. Buletinul va conține: a) reglementările

adoptate de CNVM (...)".

Rezultă așadar, că

legiuitorul a prevăzut un regim juridic derogatoriu în ceea ce privește

aducerea la cunoștință a actelor CNVM și în acest mod, dispozițiile art. 11

alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, care conțin norma generală, rămân

inaplicabile față de actul administrativ criticat.

Nici critica

referitoare la împrejurarea că asupra actului administrativ Dispunerea de

măsuri nr. 8/2006 planează incertitudinea, întrucât a fost admisă excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 2 din acest act normativ, nu poate fi

reținută în cauză.

Astfel, prin Sentința

nr. 3807 din 6 iunie 2012, Curtea de Apel București a admis excepția de

nelegalitate a art. 2 Dispunerea de măsuri nr. 8/2006, însă această sentință a

fost casată cu consecința respingerii excepției de nelegalitate prin Decizia

Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 704 din 13 februarie 2014 pronunțată

în Dosarul nr. 5587/105/2009*.

De asemenea,

legalitatea dispozițiilor art. 2 Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 a mai fost

verificată de Curtea de Apel București prin Sentința nr. 7816 din 21 decembrie

2011, irevocabilă prin nerecurare, prin care s-a respins excepția de

nelegalitate invocată de AVAS în contradictoriu cu CNVM și Guvernul României.

Astfel, instanțele

menționate au reținut că din interpretarea art. 234 lit. d) din Legea nr.

297/2004 rezultă că legiuitorul a acordat CNVM un drept de apreciere

discreționar, în calitatea sa de autoritate administrativă autonomă a pieței de

capital, în ceea ce privește circumstanțele speciale care impun dispunerea

măsurii de retragere de la tranzacționare pe o piață reglementată.

În ceea ce privește

susținerea recurentei în sensul că Hotărârea AGEA din 5 iulie 2011 (privind

retragerea acțiunilor SC A. SA de pe piața de capital) este o hotărâre de

principiu, care nu a fost pusă în aplicare și nici nu a produs vreo vătămare

acționarilor, Înalta Curte reține că nu se verifică în cauză, atâta timp cât

hotărârea a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului și a fost

publicată în M. Of. al României.

În aceste condiții

aceasta produce efecte juridice, fiind de altfel atacată în instanță - obiect

al Dosarului nr. 57597/3/2011.

Așadar, împrejurarea

nepunerii în executare a hotărârii nu este rezultatul voinței societății

reclamante care afirmă că aceasta este o "hotărâre de principiu", ci

se datorează contestării acesteia în instanță de către persoanele interesate.

Mai susține recurenta

că nu poate pune în executare Ordonanța CNVM nr. 555 din 17 noiembrie 2011,

având în vedere existența Dosarului nr. 57597/3/2011 pe rolul Tribunalului

București în care de altfel s-a pronunțat soluția de anulare a Hotărârii AGEA

din 5 iulie 2011 a SC A. SA (conform extrasului Ecris atașat la dosar recurs).

Așa cum corect a

reținut și judecătorul fondului, Înalta Curte constată că această împrejurare

nu afectează legalitatea actului administrativ atacat în prezenta cauză prin

care CNVM a constatat săvârșirea unei contravenții constând în încălcarea

reglementărilor emise de această autoritate.

În cauză, rezultă cu

evidență că reclamanta nu a înțeles să dea curs solicitărilor CNVM, în sensul

luării măsurilor în vederea conformării la prevederile Dispunerii de măsuri nr.

8/2006, inclusiv în privința raportului curent întocmit în legătură cu

hotărârea AGEA, aceasta considerând că a respectat întru totul prevederile

legale incidente obligației de informare completă și continuă a investitorilor.

În consecință,

nefiind identificate motive de reformare a sentinței, conform art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004 sau art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC A. SA București împotriva Sentinței nr. 6887 din 4 decembrie

2012 a Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 decembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN