ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3262/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul L.B.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (în prezent Autoritatea de Supraveghere Financiară): (i) anularea Ordonanței nr. 554, emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare în data de 17 noiembrie 2011; (ii) anularea Deciziei nr. 181, emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare la data de 22 februarie 2012; (iii) suspendarea executării Ordonanței nr. 554 din 17 noiembrie 2011 și a Deciziei nr. 181 din 22 februarie 2012 până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a acestor două acte individuale; (iv) obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5489 din 2 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul L.B.A.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin Ordonanța nr. 554 din 17 noiembrie 2011, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a dispus sancționarea reclamantului, în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al SC A. SA București, cu amendă în valoare de 1000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 2 lit. b) pct. 1, 3 și 4 din Dispunerea de Măsuri CNVM nr. 8/2006, având în vedere dispozițiile art. 110 din Regulamentul nr. 1/2006, art. 271, 272 lit. a), 273 alin. (1) lit. b), art. 275 alin. (1), 276 lit. b) și 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, constatându-se că, din analiza efectuată de către direcția de specialitate din cadrul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare cu privire la hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor SC A. SA București din data de 05 iulie 2011, au rezultat următoarele: - Convocatorul AGEA din data de 04 din 05 iulie 2011 nu a avut inclus ca punct distinct pe ordinea de zi prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la prețul pe acțiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii acționarilor din cadrul emitentului; - Hotărârea AGEA din data de 05 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacționare nu conține prețul minim pe care îl pot obține acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea privind retragerea;

- Hotărârea AGEA din data de 05 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacționare nu conține data de înregistrare. S-a constatat încălcarea prevederilor art. 2 lit. b) pct. 1, 3 și 4 din Dispunerea de măsuri CNVM nr. 8/2006 și s-a apreciat că responsabil pentru faptele menționate este Președintele Consiliului de Administrație al SC A. SA București. Emitentul a fost atenționat de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare cu privire la obligativitatea dispunerii măsurilor necesare în vederea respectării dispozițiilor Dispunerii de Măsuri nr. 8/2006 prin adresele din 31 mai 2011, 13 iulie 2011 și 04 august 2011. Prin Decizia nr. 181 din 22 februarie 2012, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a respins contestația administrativă formulată de reclamant.

Instanța fondului a evocat conținutul corespondenței purtate între Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și SC A. SA, adresată Președintelui CA, L.B.A., referitor la deficiențele raportului curent aferent hotărârilor adoptate de AGEA și adoptarea, de către SC A. SA, a măsurilor care se impun, și a apreciat că sunt corecte constatările autorității pârâte în sensul că hotărârea AGEA din 05 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacționare nu cuprinde informații privind prețul minim pe acțiune pe care îl pot obține acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea privind retragerea și nu conține data de înregistrare, iar convocatorul AGEA nu a avut inclus ca punct distinct pe ordinea de zi prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la prețul pe acțiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii acționarilor din cadrul emitentului.

Curtea a mai evocat dispozițiile art. 2 lit. b) pct. 1, 3 și 4 din Dispunerea de măsuri CNVM nr. 8/2006 și a arătat că din Hotărârea AGEA în cauză nu rezultă că aceasta este una „de principiu”. A mai arătat că incidența dispozițiilor Dispunerii de măsuri nr. 8/2006 nu este condiționată de punerea sau nu în aplicare a hotărârii AGEA, că procedura reglementată de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare este necesar a fi urmată „pentru a hotărî retragerea de la tranzacționare”, or acordul de voință exprimat în AGEA în sensul retragerii de la tranzacționare rezultă foarte clar din Hotărârea nr. 5/2011 A apreciat prima instanță că împrejurarea că hotărârea face obiectul unei acțiuni în anulare aflate pe rolul instanței civile nu are relevanță asupra legalității actului administrativ ce face obiectul prezentei cauze, emis de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare în exercitarea activității de supraveghere.

Cu privire la cererea de suspendare a executării actelor contestate, a concluzionat că în speță nu sunt incidente prevederile art. 15 coroborat cu art. 14 alin. (1) și art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004. Împotriva sentinței civile nr. 5489 din 2 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul L.B.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Într-o primă critică, recurentul a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate, deși această cerere a fost formulată în petitul acțiunii introductive, și la dezbaterea cauzei au fost puse concluzii pe aceasta.

Recurentul a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat că cele două acte administrative emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare sunt legale, respingând acțiunea ca neîntemeiată. Astfel, acționarii prezenți la AGEA au luat cunoștință de situația societății prezentată prin nota de fundamentare a Consiliului de administrație și au adoptat hotărârea cu respectarea prevederilor Regulamentului CNVM nr. 1/2006. În raport cu dispozițiile art. 87 alin. (4) din Regulament și art. 234 lit. d) din Legea nr. 297/2004, administratorii societății au considerat că se impune să supună atenției acționarilor propunerea de retragere de la tranzacționare a societății, cu respectarea prevederilor legale.

În ceea ce privește Dispunerea de măsuri nr. 8/2006, recurentul a învederat că față de dispozițiile pe care le conține, acesta este un act administrativ cu caracter general aplicabil, care nu a fost publicat în M. Of. al României, Partea I, conform art. 11 din Legea nr. 24/2000 și prin urmare, nu a intrat în vigoare. De asemenea, recurentul a susținut că Hotărârea AGEA din data de 05 iulie 2011 nu a fost pusă în aplicare, astfel că nu s-a produs nicio vătămare acționarilor, hotărârea adoptată fiind una de principiu, care nu duce automat la retragerea acțiunilor societății de la tranzacționare. Recurentul a menționat și faptul că măsura dispusă prin Ordonanța nr. 554 din 17 noiembrie 2011 este mult prea mare în raport de gravitatea faptei presupus a fi fost săvârșită, astfel încât, cel mult, în speță, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare ar fi putut aplica sancțiunea avertismentului, conform art. 273 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 297/2004.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară, autoritate administrativă autonomă, succesoare în drepturi și obligații a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, potrivit art. 25 din O.U.G. nr. 93/2012, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esență, apărările formulate în fața instanței de fond. Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Critica recurentului-reclamant vizând faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate, este nefondată.

Astfel, prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat anularea Ordonanței nr. 554 din 17 noiembrie 2011, anularea Deciziei nr. 181 din 22 februarie 2012 și suspendarea executării acestor acte administrative până la soluționarea irevocabilă a cererii în anulare. Instanța de fond, soluționând cauza, prin dispozitivul sentinței civile a dispus respingerea acțiunii în integralitatea sa, deci, inclusiv a cererii de suspendare a executării actelor administrative în litigiu. O referire expresă la această cerere ar fi fost necesară numai în situația în care s-ar fi adoptat o soluție diferită, or, în raport cu soluția dată cererii de anulare, nici nu era posibilă din punct de vedere legal, adoptarea unei alte soluții cu privire la cererea de suspendare a actelor administrative referitor la care instanța de fond a reținut că sunt legale și temeinice.

În ceea ce privește criticile formulate pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, prima instanță reținând în mod corect situația de fapt și legislația în materie aplicabilă, stabilind că deși SC A. SA București a fost atenționată cu privire la obligativitatea dispunerii măsurilor necesare în vederea respectării prevederilor Dispunerii de măsuri nr. 8/2006, totuși, Hotărârea AGEA din 05 iulie 2011 a încălcat dispozițiile art. 2 lit. b) pct. 1, 3 și 4 din reglementarea sus-menționată, prin faptul că nu a fost inclusă pe ordinea de zi a ședinței prezentarea raportului unui evaluator independent asupra prețului pe acțiune pentru acționarii care optează pentru retragere, iar hotărârea privind retragerea de la tranzacționare nu conține data de înregistrare și nici prețul minim pe care îl pot obține acționarii care nu sunt de acord cu retragerea.

Susținerile recurentului în sensul că hotărârea AGEA din data de 05 iulie 2011 ar fi fost o hotărâre de principiu și că aceasta nu ar fi produs nicio vătămare acționarilor, nu pot avea efectele pretinse de recurentul-reclamant, fiind respinse în mod judicios și de instanța de fond. Sancționarea reclamantului de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a avut în vedere calitatea acestuia de președinte al Consiliului de Administrație al SC A. SA București, deoarece în considerarea funcției deținute îi este imputabilă neaducerea la îndeplinire a prevederilor legale imperative din domeniul pieței de capital, de natură să aducă prejudicii acționarilor societății. La individualizarea sancțiunii s-a ținut cont de circumstanțele personale și reale ale săvârșirii faptei, precum și de conduita făptuitorului, fiind aplicată o amendă medie, în limitele prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul L.B.A. împotriva sentinței civile nr. 5489 din 2 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2014.