ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1740/2014

Decizia nr. 1740/2014

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02 septembrie 2011 sub nr. 7770/2/2011, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM), anularea Ordonanței nr. 360 din 25 august 2011 și suspendarea executării acesteia până la soluționarea acțiunii în anulare.

În motivare a arătat că prin ordonanța contestată s-a impus ca reclamanta și mai multe societăți comerciale ce dețin împreună mai mult de 33% din drepturile de vot asupra  SC B. SA să depună în termenul prevăzut de art. 203 din Legea nr. 297/2004 documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a  SC B. SA, reținându-se că numitul C., prin societățile pe care le controlează, și reclamanta, au achiziționat acțiuni care le conferă controlul asupra mai multor societăți.

Pârâta CNVM a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția conexității, solicitând reunirea la prezenta cauză a mai multor dosare aflate pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având ca obiect anularea și suspendarea aceluiași act administrativ, respectiv Ordonanța CNVM nr. 360/2011, acțiuni promovate de societăți comerciale cu privire la acționarii cărora s-a dispus prin actul atacat să depună documentația aferentă ofertei publice obligatorii de preluare a SC B. SA.

Prin încheierea de ședință din data de 24 ianuarie 2012, Curtea, în temeiul art. 164 C. proc. civ., a dispus conexarea la prezenta cauză a Dosarelor nr. x1/2/2011 - reclamantă SC D. SA (dosar la care, prin încheierea de ședință din data de 23 noiembrie 2011, fuseseră conexate, în temeiul aceluiași articol, Dosarele nr. x2/2/2011 - reclamantă SC E. SA și x3/2/2011 - reclamantă SC F. SA), x4/2/2011 - reclamantă SC G. SA, x5/2/2011 - reclamantă SC H. SA, x6/2/2011 - reclamantă SC I. SA, x7/2/2011 - reclamantă SC J. SA, x8/2/2011 - reclamantă SC K. SA, x9/2/2011 - reclamantă SC D. SA, x10/2/2011 - reclamantă SC L. SA, x11/2/2011 - SC M. SA și x12/2/2011 - reclamantă SC N. SA.

Prin încheierea de ședință din data de 20 martie 2012, în temeiul art. 164 C. proc. civ., a dispus conexarea și a Dosarelor nr. x13/2/2011 - reclamantă SC O. SA și x14/2/2011 - reclamantă SC P. SA, iar la termenul de astăzi, 26 iunie 2012, a dispus reunirea la prezenta cauză a Dosarului nr. x15/2/2012 - reclamantă SC P. SA, ca urmare a faptului că în acest dosar s-a admis excepția de litispendență între cele două cauze.

Toate aceste dosare au ca obiect anularea Ordonanței CNVM nr. 360/2011 și suspendarea executării acesteia pentru motive de nelegalitate similare cu cele invocate de reclamanta A..

În ședința publică din data de 15 mai 2012, reclamantele SC D. SA, SC E. SA, SC F. SA, SC G. SA, SC H. SA, SC I. SA, SC J. SA, SC K. SA, SC L. SA, SC M. SA, SC N. SA, SC O. SA și A., prin avocat, au depus la dosar precizare și completare de acțiune, prin care au invocat excepția nulității absolute a ordonanței CNVM nr. 360/2011 (în realitate un motiv suplimentar de nelegalitate, invocat în susținerea cererii de anulare a actului), prin raportare la Hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-248/11 din 22 martie 2012, prin care s-a reținut că piața Rasdaq a fost pe toată perioada sa de funcționare o piață nereglementată, în sensul Directivei 2004/39/CE privind piețele de instrumente financiare, astfel că obligația de a face ce le-a fost impusă prin actul contestat este nelegală, prevederile Legii nr. 297/2004 fiind inoperante pe piața Rasdaq. S-au invocat și o serie de considerente străine de cauza de față, privind procedura de aplicare și individualizare a unei sancțiuni contravenționale, ceea ce nu s-a dispus prin actul atacat.

Pârâta CNVM și reclamanta SC P. SA au depus la dosar concluzii scrise.

Prin Sentința civilă nr. 4302 din 26 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Totodată, a respins ca nefondate cererea principală și cererile conexe de anulare a Ordonanței CNVM nr. 360 din 25 august 2011, formulate de reclamantele A., SC D. SA, SC E. SA, SC F. SA, SC G. SA, SC H. SA, SC I. SA, SC J. SA, SC K. SA, SC L. SA, SC M. SA, SC N. SA, SC O. SA și SC P. SA, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, precum și cererea principală și cererile conexe de suspendare a executării actului atacat, ca nefondate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, examinând cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. , excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta CNVM în ce privește cererea de suspendare a Ordonanței nr. 360/2011 formulată de reclamanta SC P. SA, în raport de sentința pronunțată în Dosarul nr. x16/2/2012, a respins-o ca neîntemeiată, în condițiile în care pârâta nu a depus la dosar hotărârea invocată, pentru a se analiza existența triplei identități de părți, obiect și cauză. Interpretând per a contrario dispozițiile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, Curtea a reținut totodată că formularea unor cereri de suspendare succesive este în principiu admisibilă, cu condiția să se invoce alte motive, iar identitatea motivelor nu poate fi verificată în lipsa hotărârii anterior menționate, astfel că cererea de suspendare va fi analizată pe fond.

Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Prin Ordonanța CNVM nr. 360 din 25 august 2011, s-a dispus ca acționarii SC P. SA, SC J. SA, SC I. SA, SC Q. SA, SC H. SA, SC E. SA, SC D. SA, SC R. SRL, SC S. SA, SC M. SA, SC L. SA, SC K. SA, SC N. SA, SC Ș. SA, SC G. SA, SC F. SA, SC O. SA, SC T. SA, SC Ț. SA și A. să depună la CNVM, în termenul prevăzut de art. 203 din Legea nr. 297/2004, împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC B. SA.

Împotriva ordonanței CNVM nr. 360 din 25 august 2011, reclamantele au formulat prezenta acțiune în anulare, formulând o serie de critici referitoare la aspecte de formă, referitoare la împrejurarea că actul a fost emis fără a exista un act prin care să se dispună începerea investigațiilor, fără a fi audiate și fără o cercetare preliminară, fără a se întocmi un raport care să cuprindă concluziile constatărilor și care să le fie comunicat, fiindu-le încălcat din acest punct de vedere dreptul la apărare.

Sub acest aspect, Curtea constată că din nicio dispoziție legală aplicabilă domeniului pieței de capital nu rezultă obligația pârâtei ca, în situația din speță, să emită un act administrativ de declanșare a investigației, să audieze acționarii sau să încheie un raport de natura celui la care fac referire reclamantele, ordonanța contestată fiind emisă cu respectarea procedurii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Statutul CNVM, respectiv după deliberarea în ședință, în condiții de cvorum și de majoritate de vot legale.

Prin urmare, atâta vreme cât pârâta nu a încălcat nicio dispoziție legală prin emiterea ordonanței contestate în modalitatea descrisă mai sus, respectiv fără audierea reclamantelor și fără întocmirea unui raport de finalizare a investigației care să le fie adus la cunoștință, nu se pot reține ca fiind întemeiate susținerile privind încălcarea procedurilor și a condițiilor legale de formă la emiterea actului și, prin aceasta, încălcarea dreptului la apărare.

De asemenea, Curtea constată că ordonanța a cărei anulare se solicită conține descrierea faptelor constatate de CNVM, precum și motivele de fapt și de drept care au condus la emiterea acesteia și a fost emisă de către CNVM ca urmare a unei activități de analiză și investigare a faptelor constatate, în conformitate cu prerogativele acestei autorități, stabilite prin Statutul său, aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002 cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.

Astfel, respectivilor acționari le sunt incidente prevederile art. 203 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, aceștia având obligația ca, împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, să deruleze o ofertă publică de preluare a SC B. SA în termen de 2 luni de la atingerea pragului de 33% din drepturile de vot.

Conform prevederilor aceluiași articol, drepturile aferente acțiunilor care depășesc pragul de 33% din drepturile de vot asupra emitentului deținute de respectivii acționari sunt suspendate, iar aceștia împreună cu persoanele care acționează în mod concertat nu mai pot achiziționa acțiuni ale emitentului.

La data emiterii Ordonanței CNVM nr. 360 din 25 august 2011, persoanele juridice enumerate în actul administrativ dețineau 11.794.426 acțiuni (32,9633%), iar împreună cu A. dețineau 13.850.960 acțiuni (38,711%).

Având în vedere cele menționate, în baza art. 2 alin. (1) pct. 22 lit. a)) și e) și pct. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 297/2004, art. 2 alin. (3) lit. d), e), i) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, precum și în baza prevederilor Instrucțiunii CNVM nr. 3/2009, următorii acționari ai  SC B. SA sunt prezumați că acționează în mod concertat: SC P. SA, SC J. SA, SC I. SA, SC Q. SA, SC H. SA, SC E. SA, SC D. SA, SC R. SRL, SC S. SA, SC M. SA, SC L. SA, SC K. SA, SC N. SA, SC Ș. SA, SC G. SA, SC F. SA, SC O. SA, SC T. SA, SC Ț. SA și A..

Având în vedere situația deținerilor raportate și structura acționariatului societăților implicate, ținând seama și de raporturile dintre persoanele și societățile comerciale menționate anterior, nu pot fi primite susținerile reclamantelor în ce privește emiterea ordonanței contestate cu exces de putere sau neindicarea în concret a temeiului de drept.

Față de situația de fapt din speță și dispozițiile legale anterior menționate, împrejurarea că reclamantele nu dețin o poziție semnificativă în cadrul emitentului nu este de natură a înlătura prezumția legală de acțiune concertată.

Susținerile reclamantelor în sensul că pârâta nu a indicat care dintre ipotezele de acțiune concertată prevăzute de lege este incidentă în speță sunt de asemenea lipsite de fundament, fiind contrazise de conținutul ordonanței atacate.

În ceea ce o privește pe reclamanta A., faptul că aceasta ar fi înstrăinat acțiunile deținute la SC U. SA Târgoviște și SC Q. SA Galați nu este relevant, prezumția de acțiune concertată reglementată de dispozițiile legale anterior citate funcționând în continuare față de aceasta, prin raportare la tranzacțiile efectuate pe piața de capital prin intermediul SSIF V. și la deținerile de acțiuni ale emitentului SC B. SA.

Totodată, Curtea a reținut că prin ordonanța contestată în prezenta cauză au fost reținute aspecte care intră sub incidența legii pieței de capital în baza raportărilor obligatorii care se fac la CNVM, pârâta având obligația de a pune în aplicare dispozițiile din domeniul pieței de capital prin emiterea actelor de natura celui atacat. De asemenea, Legea nr. 297/2004 privind piața de capital este armonizată cu actele normative comunitare și nu s-a invocat încălcarea prin această lege a dreptului comunitar.

Astfel, instanța de fond a respins ca neîntemeiate cererea principală și cererile conexe de anulare a ordonanței CNVM nr. 360 din 25 august 2011.

În ceea ce privește cererile de suspendare a executării actului atacat, s-a reținut că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat prevăzută de art. 15 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrative atacate cu acțiune în anulare, iar în privința condiției pagubei iminente, reclamantele nu au invocat, în concret, un prejudiciu material viitor sigur, previzibil și dificil de reparat pe care urmează să-l suporte ca efect al punerii în executare a actului contestat și nici nu au dovedit îndeplinirea în speță a acestei condiții prevăzute de lege. Prin urmare, și cererile de suspendare au fost respinse ca nefondate.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, societățile reclamante au declarat recurs.

3.1. Recursul declarat de SC P. SA Slatina

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 și ale art. 304

1

C. proc. civ., societatea recurentă solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu consecința admiterii cererii de suspendare a Ordonanței nr. 360 din 25 august 2011 și a cererii în anulare a Ordonanței nr. 360 din 25 august 2011 emisă de CNVM.

Susține că recursul vizează doar soluțiile privind cererea de suspendare și cererea de anularea a Ordonanței nr. 360/2011 în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, astfel că solicită menținerea soluției Curții de Apel București.

În privința condiției cazului bine justificat, apreciază că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția existenței pagubei iminente prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și aceasta este îndeplinită în cauză, deoarece prin executarea actului administrativ, i s-ar produce un prejudiciu greu sau chiar imposibil de înlăturat întrucât prin ordonanța emisă de CNVM a fost obligată la lansarea unei oferte publice de preluare obligatorie a acțiunilor SC B. SA Constanța.

Considerentele privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii recurate referitoare la cererea de anulare a Ordonanței nr. 360 din 25 august 2011 emise de CNVM sunt susținute de faptul că intimata a emis ordonanța în temeiul atribuțiilor sale de a supraveghea piețele reglementate.

Nu pot fi reținute afirmațiile instanței de fond, în sensul că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu a statuat că piața Rasdaq nu ar fi o piață reglementată pentru că acest aspect a fost tranșat foarte clar în Hotărârea din 22 martie 2012, stabilindu-se că: "o piață de instrumente financiare care nu îndeplinește cerințele prevăzute în Titlul III din această directivă nu intră în noțiunea piață reglementată, astfel cum este definită de dispoziția menționată, chiar dacă operatorul a fuzionat cu operatorul unei astfel de piețe reclamante", iar art. 47 din Directiva 2004/39, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44, trebuie interpretat în sensul că înscrierea unei piețe pe lista piețelor reglementate prevăzută de acest articol, nu constituie o condiție necesară pentru calificarea pieței respective ca piața reglementată în sensul acestei directive".

Cu privire la aspectul reținut de instanța de fond, apreciază hotărârea ca fiind nelegală, dată cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești prevăzute de art. 304 alin. (4) C. proc. civ..

Ca atare, în actul administrativ nu sunt prezentate motivele pentru care se "atestă" că societatea ar acționa în mod concertat cu persoanele fizice și juridice menționate.

Mai mult, fiind un act administrativ individual, ar trebui să conțină dispoziții speciale și nu generale, actul neindicând în mod concret căreia dintre situațiile arătate cu privire la denumirea de persoane ce acționează în mod concertat, se circumscrie reclamanta.

Având în vedere că recurenta SC P. SA nu acționează în mod concertat cu persoanele indicate în actul administrativ, iar pârâta nu a făcut dovada celor susținute, consideră că aceasta a emis cu exces de putere Ordonanța nr. 360 din 25 august 2011.

3.2. Recursul formulat de SC E. SA, SC I. SA, SC J. SA, SC M. SA, SC N. SA și SC O. SA

Criticând soluția instanței de fond prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6-7 C. proc. civ., recurentele susțin că piața Rasdaq nu este reglementată conform cu normele europene și nici cu legea pieței de capital ale cărei dispoziții nu i se aplică.

Deci, CNVM nu poate adopta măsuri în ceea ce privește o piață nereglementată și care funcționează în afara legii, având în vedere că în statutul CNVM, aceasta are atribuții și competențe doar în privința piețelor reglementate.

Jurisprudența și practica judiciară arată că judecătorii sunt datori să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea de a pronunța respectiva hotărâre, fără acestea nu se poate exercita controlul judiciar, astfel că instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică.

Solicită admiterea cererii și casarea în totalitate a Sentinței nr. 4302 din 26 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurente, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele alee art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele aspecte:

4.1. În ceea ce privește recursul formulat de cele șase societăți reclamante, Înalta Curte reține că se impune anularea acestuia ca netimbrat, deoarece, deși recurentele au fost citate cu mențiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și timbrul judiciar în cuantum de 0,15 lei, recurentele nu și-au îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun la dosarul cauzei în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În aceste sens sunt și dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar: "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".

Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurentele nu și-au îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși au fost citate cu mențiunea timbrării corespunzătoare, devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora instanța de control judiciar va dispune anularea recursului ca netimbrat.

4.2. Cu privire la recursul declarat de SC P. SA, Înalta Curte reține că acesta este lipsit de interes, întrucât prin Ordonanța nr. 360 din 25 august 2011, s-a dispus ca acționarii SC P. SA, SC J. SA, SC I. SA, SC Q. SA, SC H. SA, SC E. SA, SC D. SA, SC R. SRL, SC S. SA, SC M. SA SC L. SA, SC K. SA, SC N. SA, SC Ș. SA, SC G. SA, SC F. SA, SC O. SA, SC T. SA, SC Ț. SA, A. și persoanele cu care aceștia acționează în mod concertat să depună la C.N.V.M., în termenul prevăzut de art. 203 din Legea nr. 297/2004, documentația aferentă ofertei publice obligatorie de preluare a SC B. SA

Astfel cum a reținut și instanța de fond în sentința recurată, la momentul emiterii actului administrativ contestat, structura acționariatului la SC B. SA era următoarea: X. - 31,9152%; P. SA - 12,7751%; Y. SA - 5,9563%; S. SA - 5,5555%; A. - 5,7476%; W. - 5,0039%; J. SA - 2,8696%; I. SA - 2,6878%; O. SA - 2,4203%; M. SA - 2,0763%; Z. SA - 1,5595%; R. SRL - 1,4771%; L. SA Galați - 1,3971%; Q. SA Galați - 1,1439%; AA. SA - 1,1179%; H. SA - 0,9782%; E. SA - 0,9782%; Ș. SA - 0,8915%; T. SA - 0,7967%; G. - 0,7825%; N. SA - 0,7367%; D. SA - 0,5341%; F. SA - 0,3879%; K. SA - 0,3018%; Ț. SA - 0,2130%; SC BB. SA - 0,000064%; alți Acționari (17.879) - 9,6959%.

Potrivit raportărilor publicate pe site-ul oficial al Bursei de Valori București, în data de 14 iunie 2013 au fost înregistrate tranzacții cu acțiuni emise de către  SC B. SA, în urma cărora acționarul X. a achiziționat 8.500.000 acțiuni emise de SC B. SA, ajungând astfel să dețină un procent de 55,6951% din capitalul social.

Potrivit raportărilor publicate pe site-ul oficial al Bursei de Valori București, printre vânzători s-au numărat: SC P. SA, SC L. SA Galați, SC J. SA Galați, SC E. SA, SC M. SA, SC I. SA, SC O. SA, SC N., SC F. SA și SC G. SA, respectiv recurentele-reclamante și intimatele-reclamante din prezenta cauză.

Având în vedere că X., prin achiziționarea de acțiuni ale emitentului SC B. SA, a depășit pragul de 33% din acțiunile emitentului, aceasta a demarat procedura de derulare a ofertei publice de preluare obligatorie a SC B. SA, potrivit art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

Prin Decizia nr. A/399 din 12 septembrie 2013, Autoritatea de Supraveghere Financiară a aprobat documentul de ofertă publică de preluare obligatorie a SC B. SA inițiată de X. În urma finalizării ofertei publice de preluare obligatorie, X. SA a ajuns la o deținere de 55,76% din capitalul social al emitentului SC B. SA

Având în vedere faptul că societățile recurente au vândut deținerile avute la emitentul SC B. SA, iar acționarul X. a dobândit acțiunile recurentelor ca urmare a derulării ofertei publice de preluare obligatorie a SC B. SA, deci societățile recurente nu mai sunt, în prezent, acționare la emitentul SC B. SA, rezultă că obligația impusă prin actul administrativ dedus judecății nu se mai menține în sarcina societăților, iar prezentul recurs este lipsit de interes.

Înalta Curte are în vedere faptul că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și în momentul întocmirii altor acte procedurale.

Interesul reprezintă folosul practic material sau moral pe care îl urmărește cel ce promovează acțiunea, iar acesta trebuie să fie legitim, personal, direct, născut și actual.

Or, în cauză, recursul promovat de SC P. SA este, în acest moment, în mod evident lipsit de interes, astfel cum atestă și documentele depuse la dosar.

Totodată, Înalta Curte reține că soluția de respingere, ca lipsit de interes, a recursului formulat face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale SC P. SA, expuse în fața instanței de control judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de SC E. SA, SC I., SA SC J. SA, SC M. SA, SC N. SA și SC O. SA împotriva Sentinței civile nr. 4302 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursul declarat de SC P. SA împotriva aceleiași sentințe ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2014.

Procesat de GGC - GV