ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2795/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, anularea Ordonanței nr. 309 din 2 iunie 2009 și a atestatului nr. 97 din 02 iunie 2009 emise de pârâtă, precum și suspendarea actului până la soluționarea acțiunii în anulare. În motivarea cererii s-a arătat că prin cele două acte atacate reclamantul a fost obligat să depună la C.N.V.M. documentația aferentă ofertei publice obligatorii de preluare a SC C. SA, în caz contrar, urând a fi sancționat de către C.N.V.M.

în conformitate cu prevederile legale în vigoare. S-a mai arătat că Ordonanța C.N.V.M. nr. 309 din 02 iunie 2009 este lovită de nulitate absolută, întrucât autoritatea pârâtă a stabilit anumite măsuri tară respectarea procedurii obligatorii de emitere a actului administrativ, prevăzută de art. 8 și art. 14 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 11/1997 și art. 9 alin. (2) din Statutul C.N.V.M. și nici prevederile legale privind începerea investigației. Referitor la cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate s-a susținut de către reclamant că vremelnicia măsurii este asigurată de perioada de timp limitată pentru care va fi dispusă măsura, temeiul de drept invocat fiind art. 581 alin. (1) C. proc.

civ. Pârâta C.N.V.M. a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă și respingerea cererii privind anularea actelor menționate ca nefondată. Prin încheierea de ședință din data de 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind suspendarea și a respins, ca atare, acest capăt de cerere. Prin sentința civilă nr. 757 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de anulare a Ordonanței nr. 309 din 02 iunie 2009 și a Atestatului nr. 97 din 02 iunie 2009 emise de pârâtă, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele: - din analiza actelor administrative atacate, în raport de dispozițiile art. 8, art. 14 și art. 19 din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 11/1997 și ale art. 9 alin. (1) din Statutul C.N.V.M. se constată că cele două acte întrunesc condițiile pentru încheierea valabilă a acestora ( ad validitatem ), în sensul că sunt emise în temeiul competențelor cu care C.N.V.M. este învestită, sunt motivate în fapt și în drept și au fost comunicate persoanelor destinatare; - actele administrative atacate au fost emise și cu respectarea dispozițiilor Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006 emis în aplicarea prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, Regulamentul nr. 11/1997 nefiind aplicabil în speță, deoarece acesta a fost emis în aplicarea Legii nr. 52/1994 care a fost abrogată prin O.U.G. nr. 25/2002 și O.U.G. nr. 28/2002; - în acest sens s-a reținut că pentru a se dovedi acțiunea concertată a d-lui C.C.C.

nu era necesar ca pârâta să procedeze la efectuarea unui control la sediul societății emitente, întrucât C.N.V.M. poate constata acțiunea concertată și din documentele solicitate entităților cu obiect de activitate pe piața de capital; - din întreaga documentație depusă la dosar rezultă că reclamantul împreună cu R.C., SC A. SA Slatina, SC D. SA Galați dețin acțiuni la SC C. SA Galați exercitând poziția majoritară asupra acestei societăți, împreună și nu fiecare separat; - din analizarea situației de exprimare a voturilor în adunările generale ale SC C. SA Galați, din data de 24 februarie 2007, a doua convocare, rezultă că acțiunea concertată a reclamantului și a dlui R.C. este subliniată și prin exercitarea de către cei doi acționari a dreptului de preferință în cadrul perioadei adoptată în cadrul A.G.E.A.; - la emiterea celor două acte a căror anulare este solicitată au fost avute în vedere sesizările Asociației Investitorilor pe Piața de Capital, a domnului C.G.

și a doamnei C.L., fiind edificatoare și relația de rudenie dintre C.C.C. și R.C.; - în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) pct. 22 și pct. 23 din Legea nr. 297/2004 și ale art. 2 alin. (3) lit. f) și lit. i) din Regulamentul nr. 1/2006 s-a apreciat că reclamantul și dl. R.C. acționează în mod concertat în legătură cu SC C. SA Galați și SC V. SA Tecuci, un element suplimentar fiind acela potrivit căruia R.C. a garantat cu acțiuni deținute, credite bancare contractate de SC C.C.C.B.T. SA de la R.F.B. SA; - de asemenea, s-a reținut că reclamantul a acționat în mod concertat alături de alți acționari persoane fizice în cadrul mai multor societăți comerciale.

A concluzionat prima instanță că în temeiul tuturor elementelor de fapt și de drept reținute, emiterea actelor administrative a avut în vedere tocmai îndeplinirea obiectivului fundamental de asigurare a protecției operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase, precum și de prevenire a afectării egalității de informare și tratament investitorilor sau al intereselor acestora. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C.C.C. În motivarea recursului formulat, recurentul-reclamant a susținut în esență că instanța de fond avea obligația să se pronunțe în limitele și în cadrul procesual determinat de către părți, prin sentința atacată, aceasta pronunțându-se pe alte aspecte decât cele invocate și fără a preciza prevederile Legii nr. 297/2004 care au fost încălcate.

Totodată, recurentul a susținut că hotărârea instanței de fond nu este motivată, fiind necesară casarea ei și trimiterea spre rejudecare. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.. Intimata Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, susținând în esență că actele administrative atacate au fost emise în temeiul și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 297/2004 privind piața de capital. Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins, având în vedere următoarele considerente: În fapt obiectul cererii formulate de reclamant vizează anularea Ordonanței C.N.V.M. nr. 309 din 2 iunie 2009 și a Atestatului C.N.V.M. nr. 97 din 2 iunie 2009. Din examinarea sentinței atacate rezultă că instanța de fond a analizat în limitele competențelor stabilite prin Legea nr. 554/2004 modificată și republicată, legalitatea actelor administrative atacate, constatând în baza probatoriului administrat în cauză, faptul că acestea au fost emise în baza competențelor legale și în temeiul prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piața de capital cât și a Statutului C.N.V.M.

adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002 aprobată și modificată prin Legea nr. 514/2002. Totodată, instanța de fond a analizat și înlăturat motivat susținerile reclamantei constatând netemeinicia cererii formulate în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză astfel că nu pot fi reținute criticile formulate de recurentă cu privire la lipsa motivării sentinței atacate sau incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6 invocat de aceasta. În fapt prin Ordonanța C.N.V.M. nr. 309 din 2 iunie 2009 s-a stabilit în sarcina recurentului C.C.C., R.C. și a SC A. SA Slatina, SC D. SA Galați și a persoanelor cu care aceștia activează în mod concertat în ceea ce privește SC C. SA Galați, obligația de a depune la C.N.V.M.

în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii actului individual, documentația aferentă ofertei publice obligatorii de preluare a SC C. SA Galați. Prin atestatul C.N.V.M. nr. 97 din 2 iunie 2009 s-a luat act de faptul că recurentul-reclamant împreună cu celelalte persoane menționate, acționează concentrat în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) pct. 22 lit. a) și pct. 23 lit. b) și c) din Legea nr. 297/2004 și ale art. 2 alin. (3) lit. d), f), i), j) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, în raport cu SC C. SA Galați. Acest atestat a fost adoptat în temeiul dispozițiilor art. 2, art. 7 și art. 9 alin. (3) din Statutul C.N.V.M. adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și având în vedere analiza efectuată de direcția de specialitate, iar măsura administrativă de dispusă de C.N.V.M.

prin ordonanța contestată a fost dispusă în baza art. 2 alin. (1), pct. 22 și 23 și art. 203 din Legea nr. 297/2004. Instanța de fond a constatat și reținut în mod corect legalitatea actelor contestate, în raport cu dispozițiile legale mai sus menționate, având în vedere că în baza competențelor legale, intimata C.N.V.M. poate emite dispoziții privind prezentarea de documente, iar prin ordonanța atacată autoritatea pieței de capital a solicitat recurentului-reclamant, depunerea documentației aferente ofertei publice obligatorii de preluare a SC C. SA Galați. În ceea ce privește nereținerea argumentului invocat de către reclamant, respectiv emiterea actelor administrative atacate în lipsa unui raport de investigații instanța de control judiciar constată că, în mod corect acesta a fost înlăturat, întrucât potrivit atribuțiilor stabilite prin Legea nr. 297/2004 a piețelor de capital cât și a Regulamentului C.N.V.M.

nr. 1/2006, intimata poate constata o acțiune concertată pe piața de capital și din documentele solicitate entităților implicate cu obiect de activitate pe piața de capital, astfel că pentru a se dovedi acțiunea concertată a recurentului nu era necesar efectuarea unui control la sediul societăților emitente. În fapt se constată că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, actele administrative atacate fiind emise în baza și cu respectarea dispozițiilor legale și în limitele competențelor legale ale C.N.V.M. privind asigurarea protecției operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase și pentru prevenirea afectării egalității de informare și tratament investitorilor sau intereselor acestora.

Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul formulat de recurentul-reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.C., împotriva sentinței civile nr. 757 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2011.