ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2111/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.C.C. în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a solicitat anularea Ordonanței nr. 420 din 23 iulie 2009 emisă de pârâtă, precum și suspendarea executării acestui act administrativ până la soluționarea acțiunii în fond. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin ordonanța atacată a fost obligat de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare să depună la această autoritate documentația aferentă ofertei publice obligatorii de preluare a SC V. SA Tecuci, în caz contrar urmând a fi sancționat de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare conform prevederilor legale în vigoare.

Ori, a susținut reclamantul, Ordonanța nr. 420 din 23 iulie 2009 este lovită de nulitate absolută, întrucât pârâta a stabilit respectivele măsuri fără respectarea procedurii obligatorii de emitere a actului administrativ, prevăzute de art. 8 și 14 din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 11/1997 și art. 9 alin. (2) din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare. S-a mai arătat că ordonanța nu respectă prevederile legale privind începerea investigației, în actul administrativ nefăcându-se referiri la un act prin care pârâta să fi dispus începerea investigațiilor privind posibile încălcări ale legislației pieței de capital, în speță lipsind total raportul asupra investigației, prevăzută de art. 19 din Regulamentul nr. 11/1997.

Cu privire la cererea de suspendare, reclamantul a susținut că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 581 C. proc. civ., anume urgența, întrucât dispoziția de măsuri din ordonanța atacată aduce o atingere gravă asupra dreptului de proprietate pe care îl are în urma acțiunilor deținute. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1134 din 12 martie 2010 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, reținând că acesta nu a motivat în ce constă încălcarea de către Ordonanța contestată a dispozițiilor art. 9 din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, spre a putea ca instanța să verifice legalitatea prin prisma criticilor aduse.

În privința cererii de suspendare, s-a reținut că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, anume cazul bine justificat, atâta timp cât instanța a reținut legalitatea actului. Împotriva Sentinței nr. 1134 din 12 martie 2010 a formulat recurs reclamantul C.C.C. Recurentul a susținut, în esență, că sentința atacată are caracter formal, deoarece nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. A mai reținut recurentul, că investigația care s-a reținut că s-ar fi efectuat în cauză, nu i-a fost comunicată și nu i s-a cerut un punct de vedere în legătură cu aceasta. Mai înainte însă de a trece la analiza motivelor de recurs urmează să se constate că acesta nu a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 RON și timbru mobil judiciar de 0,15 RON, deși recurentul a fost citat cu această mențiune.

Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus-menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a fost citat cu mențiunea timbrării corespunzătoare, devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de C.C.C. împotriva Sentinței civile nr. 1134 din 12 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2011.