ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2111/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul C.C.C. în contradictoriu cu

pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a solicitat anularea Ordonanței

nr. 420 din 23 iulie 2009 emisă de pârâtă, precum și suspendarea executării

acestui act administrativ până la soluționarea acțiunii în fond.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin ordonanța atacată a fost obligat de Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare să depună la această autoritate documentația

aferentă ofertei publice obligatorii de preluare a SC V. SA Tecuci, în caz

contrar urmând a fi sancționat de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare

conform prevederilor legale în vigoare. Ori, a susținut reclamantul, Ordonanța

nr. 420 din 23 iulie 2009 este lovită de nulitate absolută, întrucât pârâta a

stabilit respectivele măsuri fără respectarea procedurii obligatorii de emitere

a actului administrativ, prevăzute de art. 8 și 14 din Regulamentul Comisiei

Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 11/1997 și art. 9 alin. (2) din Statutul

Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare. S-a mai arătat că ordonanța nu

respectă prevederile legale privind începerea investigației, în actul

administrativ nefăcându-se referiri la un act prin care pârâta să fi dispus

începerea investigațiilor privind posibile încălcări ale legislației pieței de

capital, în speță lipsind total raportul asupra investigației, prevăzută de

art. 19 din Regulamentul nr. 11/1997. Cu privire la cererea de suspendare,

reclamantul a susținut că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 581 C.

proc. civ., anume urgența, întrucât dispoziția de măsuri din ordonanța atacată

aduce o atingere gravă asupra dreptului de proprietate pe care îl are în urma

acțiunilor deținute.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 1134 din 12 martie 2010 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată

de reclamant, reținând că acesta nu a motivat în ce constă încălcarea de către

Ordonanța contestată a dispozițiilor art. 9 din Statutul Comisiei Naționale a

Valorilor Mobiliare, spre a putea ca instanța să verifice legalitatea prin

prisma criticilor aduse.

În privința cererii

de suspendare, s-a reținut că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004, anume cazul bine justificat, atâta timp cât instanța a reținut

legalitatea actului.

Împotriva Sentinței

nr. 1134 din 12 martie 2010 a formulat recurs reclamantul C.C.C.

Recurentul a

susținut, în esență, că sentința atacată are caracter formal, deoarece nu

cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

A mai reținut

recurentul, că investigația care s-a reținut că s-ar fi efectuat în cauză, nu

i-a fost comunicată și nu i s-a cerut un punct de vedere în legătură cu

aceasta.

Mai înainte însă de a

trece la analiza motivelor de recurs urmează să se constate că acesta nu a fost

timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 RON și timbru mobil

judiciar de 0,15 RON, deși recurentul a fost citat cu această mențiune.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind

timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și

completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă

judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se,

potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale

sus-menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici

ulterior, deși a fost citat cu mențiunea timbrării corespunzătoare, devin

aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din

O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de C.C.C. împotriva Sentinței civile nr. 1134 din 12 martie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 aprilie 2011.