ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4944/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea formulată, reclamantul R.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare anularea deciziei Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 2302 din 8 decembrie 2008. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la 25 noiembrie 2008 prin intermediar S.C.I. SA a depus la pârâtă adresa nr. DD din aceeași dată prin care solicita autorizarea documentației de ofertă publică de preluare obligatorie a acțiunilor aflate în circulație emise de SC A.J. SA. Reclamantul a susținut că prețul în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a acțiunilor emise de SC A.J.

SA trebuia determinat potrivit disp. art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 și art. 68 alin. (1) și (2) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunilor cu valori mobiliare. Prin decizia contestată, susține reclamantul, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a reținut în mod eronat că prețul în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a acțiunilor aflate în circulație emise de SC A.J. SA, inițiată de către R.P. va fi stabilit conform art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006, de către un evaluator independent înregistrat la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, iar la întocmirea raportului de evaluare, evaluatorul independent va lua în considerare ultima situație financiară a SC A.J.

SA care nu poate fi anterioară datei de 30 iunie 2008. Reclamantul a mai arătat că argumentele Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare sunt eronate întrucât prețul în cadrul ofertelor publice de preluare obligatorie a acțiunilor societăților admise la tranzacționarea pe piața reglementată se determină potrivit art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 coroborate cu art. 68 alin. (1) și (2) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006, din aceste texte reieșind că prețul este determinat conform unor norme exprese și de strictă interpretare. Astfel, în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a acțiunilor SC A.J.

SA s-a făcut dovada la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a încadrării în situația descrisă de art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 prin transmiterea declarației privind numărul de acțiuni deținute și prețul la care acestea au fost dobândite, document din care rezultă că acțiunile au fost achiziționate de către ofertant în mod legal în ultimele 12 luni anterioare datei de depășire a poziției de control și că ofertantul a îndeplinit condiția suficientă și obligatorie prev. la art. 204 alin. (1) din Legea nr. 197/2004 pentru determinarea prețului ofertei. Această condiție se referă la faptul că dobândirea de acțiuni trebuie să se efectueze în termenul de 12 luni anterior datei de depunere la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a documentației, fapt de altfel recunoscut și de către comisie în decizia de respingere a contestației.

Reclamantul a mai susținut că este obligatorie atât pentru Comisia Națională a Valorilor Mobiliare cât și pentru ofertant inițierea de către ofertant și autorizarea de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a ofertei publice de preluare obligatorie a acțiunilor emise de către SC A.J. SA la prețul cel mai mare plătit de ofertant în perioada de 12 luni, anterioară datei de depunere la pârâtă a documentației de ofertă publică, respectiv la prețul de ofertă indicat de către ofertant prin declarația de preț depusă la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare în plic sigilat. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând că în speța dedusă judecății Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a făcut aplicarea disp.

art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 conform cărora prețul oferit în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie va fi stabilit de un evaluator independent cu luarea în considerare a valorilor enumerate în cuprinsul acestui art. Pârâta a arătat că această măsură a fost dispusă pentru asigurarea unui preț corect și echitabil al ofertei publice de preluare obligatorie, măsura dispusă necontravenind Legii nr. 297/2004. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 3651 din 3 noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul R.P., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 2302 din 08 decembrie 2008 emisă de pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, s-a instituit în sarcina reclamantului obligația ca prețul în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a SC A.J. SA, inițiată de acesta, să fie stabilit conform disp. art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare de către un evaluator independent înregistrat la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, la întocmirea raportului de evaluare, evaluatorul independent urmând să ia în considerare ultima situație financiară a SC A.J. SA care nu va fi anterioară datei de 30 iunie 2008. Potrivit disp.

art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, o persoană care în urma achizițiilor sale sau ale persoanelor cu care acționează în mod concertat deține mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăți comerciale este obligată să lanseze oferta publică adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare și având ca obiect toate deținerile acestora, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei dețineri. Autoritatea pârâtă are potrivit competențelor stabilite de legiuitor posibilitatea de a aprecia asupra unei alte modalități de stabilire a prețului în cadrul unei oferte publice de preluare obligatorie, decât cea prevăzută de disp.

art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, singura obligație ce îi revine fiind aceea de a respecta criteriile prevăzute de aceste dispoziții, precum și de a indica existența unor împrejurări potrivit art. 68 alin. (3) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 de natură să influențeze corectitudinea modului de stabilire a prețului. Instanța de fond a apreciat că susținerile reclamantului potrivit cărora în mod nelegal pârâta a stabilit o altă modalitate de determinare a prețului din oferta publică de preluare obligatorie pe care a inițiat-o sunt neîntemeiate, în condițiile în care pârâtei i s-a comunicat chiar de către reclamantul ofertant că nu are cunoștință despre structura acționariatului A.C.C., societate cu care acționa concertat în privința societății SC A.J.

SA, deținerile cumulate ale acestora atingând pragul de 80,62% din capitalul social al SC A.J. SA. Instanța de fond a constatat că în mod legal pârâta a decis stabilirea prețului în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a SC A.J. SA inițiată de către reclamant conform art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 de către un evaluator independent înregistrat la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare cu luarea în considerare a ultimei situații financiare a acestei societăți care nu poate fi anterioară datei de 30 iunie 2008. Susținerea contestatorului potrivit căreia înregistrarea documentului de ofertă publică de preluare obligatorie a acțiunilor emise de SC A.J.

SA de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare echivalează cu acceptarea condițiilor transmise de către reclamant nu a fost primită instanța de fond, avându-se în vedere dispozițiile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, reclamantului revenindu-i obligația de a proceda la inițierea ofertei publice de preluare obligatorie a SC A.J. SA în condițiile în care deținea peste 33% din capitalul social al acesteia.

Nici argumentul referitor la faptul că prin dispozițiile art. 68 alin. (3) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 se reglementează prin legislație secundară situații în care un text dintr-un act normativ superior (art. 204 alin. (2) din Legea nr. 297/2004) nu se aplică, nu a fost reținut, dispozițiile art. 68 alin. (3) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 detaliind excepțiile prevăzute de art. 204 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, potrivit art. 7 din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002, modificată și republicată care permite acestei autorități publice adoptarea unor acte administrative individuale în vederea punerii în executare a legii.

3. Recursul declarat de R.P. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul R.P. a declarat recurs, invocând generic prevederile art. 304 și urm. C. proc. civ. Recurentul nu și-a structurat criticile formulate în motive de recurs dar, din modul cum au fost expuse, rezultă că hotărârea fondului este combătută sub următoarele aspecte: a) soluția adoptată nu este motivată; b) nu s-a soluționat cererea de suspendare; c) au fost ignorate prevederile art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004; d) nu s-a observat că art. 68 din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 contravine unui act normativ cu forță juridică superioară, respectiv Legii nr. 297/2004; e) nu a fost sancționat procedeul autorității de a soluționa numai contestația formulată de S.C.I.

SA, precum și refuzul de a i se comunica decizia adoptată; f) nu s-a acordat semnificația cuvenită faptului că Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a înregistrat adresa la care au fost anexate documentele de ofertă publică. 4. Apărările formulate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18 octombrie 2010 intimata Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata a arătat că soluția administrativă pe care a dispus-o s-a fundamentat pe posibilitatea pe care i-o conferă prevederea cuprinsă la art. 204 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, în sensul stabilirii prețului în cadrul ofertei publice obligatorii conform art. 68 alin. (3) din Regulamentul nr. 1/2006, respectiv de către un evaluator independent înregistrat la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Intimata a indicat, în concret, că situația financiară a societății comerciale a fost argumentul decisiv. În cuprinsul aceleiași întâmpinări, intimata a precizat că prin adresa înregistrată la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare sub nr. FF din 28 mai 2010 S.C.I. SA a depus documentele aferente ofertei publice de preluare obligatorie a SC A.J. SA iar prin decizia nr. 747 din 08 iunie 2010 Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a aprobat documentul de ofertă publică de preluare obligatorie a societății respective, inițiată de recurentul-reclamant R.P. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ decizia nr. 2302 din 8 decembrie 2008, prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a dispus ca prețul ofertei publice de preluare obligatorie a SC A.J. SA să fie stabilit conform prevederilor art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006, de către un evaluator independent care va lua în considerare ultima situație financiară a societății, care nu poate fi anterioară datei de 30 iunie 2008. În perioada derulării procedurii administrative analizate, SC A.J.

SA era o societate comercială ale cărei acțiuni se tranzacționau pe piața Rasdaq, utilizând sistemul tehnic pus la dispoziție de Bursa de Valori București iar recurentul-reclamant a ajuns să dețină 39,95% din capitalul social al acesteia, în urma ședinței de tranzacționare din data de 3 octombrie 2008. În aceste condiții, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare l-a notificat cu privire la incidența prevederilor art. 203 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, potrivit cărora avea obligația de a derula o ofertă publică de preluare, ca urmare a achizițiilor prin care a depășit pragul de 33% din drepturile de vot asupra SC A.J. SA.

Analizând documentația de ofertă publică de preluare obligatorie a acțiunilor aflate în circulație, emise de societatea comercială în discuție, intimata Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a stabilit ca prețul de achiziție a acțiunilor să se stabilească în modalitatea expusă în partea introductivă a acestor considerente, iar nu potrivit art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004. Această soluție administrativă, considerată legală de către instanța de fond este împărtășită și de instanța de recurs pentru motivele expuse în continuare ca răspuns la criticile punctuale formulate de recurent. a) Referitor la motivarea hotărârii judecătorești. Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. hotărârea trebuie să cuprindă „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. După cum rezultă din prezentarea rezumativă a argumentelor primei instanțe, realizată la pct. 1.2 din decizie, cerința motivării hotărârii este îndeplinită. Instanța de judecată a răspuns convingător la toate motivele de nelegalitate invocate de reclamant, iar faptul că în urma raționamentelor proprii a adoptat teza susținută de pârâtă, nu poate conduce la concluzia lipsei de motivare. De altfel, recurentul nu indică în concret care este argumentul pe care instanța de fond a omis să-l analizeze. b) Referitor la cererea de suspendare Într-adevăr, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 aprilie 2009, reclamantul solicitase și „suspendarea efectelor sus numitei decizii până la soluționarea acțiunii”.

Această cerere nu a fost motivată în fapt și în drept conform art. 112 pct. 4 C. proc. civ. iar pe parcursul soluționării cauzei nu s-a administrat nicio probă în susținere. În plus, în raport de soluția pronunțată pe fondul cererii, confirmată de instanța de recurs, este evident că cererea de suspendare formulată nu putea avea o rezolvare favorabilă recurentului. c) și d) Referitor la temeiul legal al soluției administrative adoptate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare La lit. c) și d) din motivele de recurs, astfel cum au fost structurate de Înalta Curte, se formulează critici pe fondul cauzei, adică în privința modului în care au fost interpretate și aplicate dispozițiile legale incidente referitoare la stabilirea prețului în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie analizate.

Potrivit art. 204 alin. (1) și (2) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital: „(1) Prețul oferit va fi cel puțin egal cu cel mai mare preț plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acționează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară ofertei . (2) Dacă prevederea de la alin. (1) nu poate fi aplicată, prețul oferit va fi determinat în conformitate cu reglementările Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, cu luarea în considerare cel puțin a următoarelor criterii : a) prețul mediu ponderat de tranzacționare, aferent ultimelor 12 luni anterioare derulării ofertei ; b) valoarea activului net al societății, conform ultimei situații financiare auditate ; c) valoarea acțiunilor rezultate dintr-o expertiză, efectuată de un evaluator independent, în conformitate cu standardele internaționale de evaluare”.

Problema în divergență vizează încadrarea ofertei publice de preluare obligatorie a acțiunilor SC A.J. SA, din perspectiva prețului, în prevederile art. 204 alin. (1) - regula, sau în prevederile art. 204 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 - excepția, situație în care devin incidente prevederile legislației secundare, respectiv ale art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valorile mobiliare. Teza recurentului-reclamant referitoare la încadrarea sa în prevederile legale care reglementează regula în materie, cu motivarea că excepția are în vedere numai situațiile în care, din punct de vedere tehnic, prevederile alin. (1) sunt imposibil de aplicat, nu poate fi primită pentru că ar conduce la concluzia că alin. (2) al art. 204, precitat, nu s-ar aplica niciodată.

Cu alte cuvinte, în condițiile în care oferta de preluare obligatorie a acțiunilor trebuie să se facă în termen de două luni de la ultima achiziție de acțiuni care a dus la depășirea pragului de 33% va exista întotdeauna un preț plătit de către ofertant sau de către persoanele cu care acesta acționează concertat în ultimele 12 luni. Prin urmare, pornind de la regula de interpretare logică prevăzută de art. 978 C. civ., potrivit căreia legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării, argumentul prezentat de recurent în susținerea punctului său de vedere nu este pertinent.

Analizând în concret dacă soluția administrativă adoptată de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare se înscrie în marja de apreciere de care beneficiază această autoritate administrativă autonomă cu largi competențe în ceea ce privește reglementarea și supravegherea pieței de capital, Înalta Curte constată, la fel ca și judecătorul fondului, că în cauză au fost aplicate în mod justificat prevederile art. 204 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 și cele ale art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006. Într-adevăr, reglementând procedura de preluare obligatorie de acțiuni, legiuitorul a dorit să protejeze pe acționarii minoritari, în situația în care un acționar ajunge să aibă un control discreționar asupra unei societăți comerciale, prin obligarea acestuia de a achiziționa acțiunile celorlalți acționari.

Legiuitorul a prezumat că prețul plătit de inițiatorul ofertei în ultimele 12 luni anterioare ofertei este unul corect, dar în același timp, a prevăzut și posibilitatea ca prețul de achiziție să fie stabilit pe baza altor criterii, atunci când prețul plătit de ofertant în ultimele 12 luni nu reflectă, în mod vădit, valoarea reală a acțiunilor. Din situațiile financiare transmise Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare de către SC A.J. SA a rezultat un activ net la data de 30 iunie 2007 de 5,872 RON/acțiune, respectiv 5,273 RON/acțiune conform situației contabile la data de 30 decembrie 2007, valori net superioare prețului mediu ponderat de tranzacționare din perioada 7 noiembrie 2007 - 6 noiembrie 2008, de 2.575 RON/acțiune.

Așa fiind, în scopul asigurării unui preț corect și echitabil al ofertei publice de preluare obligatorii, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a dispus în mod legal ca prețul să fie determinat potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006, de către un evaluator independent. Aceste dispoziții nu contravin actului normativ cu forță juridică superioară, Legea nr. 297/2004 ci, dimpotrivă, au fost adoptate în baza dispozițiilor art. 290 alin. (2) raportat la art. 204 alin. (2) din acest act normativ pentru a se asigura condițiile aplicării acestor din urmă prevederi legale, în limitele acestora. De altfel recurentul-reclamant a invocat cu totul generic încălcarea dispozițiilor art. 204 din lege, precitat și nu și-a concretizat demersul procesual prin invocarea unei excepții de nelegalitate.

e) Referitor la modul de soluționare a contestației administrative. Aspectele relevate de recurent în cuprinsul acestui motiv vizează pretinse neregularități procedurale comise de intimată în soluționarea plângerii prealabile. Atât susținerea că autoritatea a soluționat numai contestația S.C.I. SA, cât și împrejurarea că nu i s-ar fi comunicat decizia administrativă adoptată, nu sunt reale. Din înscrisurile aflate la dosarul de fond rezultă că prin decizia nr. 204 din 10 februarie 2009 s-au soluționat ambele contestații, care, de altfel, erau încorporate într-un memoriu comun. De asemenea, recurentului i s-a comunicat această decizie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

În orice caz, reclamantul a formulat în termen acțiunea judiciară iar motivele acesteia demonstrează cunoașterea argumentelor pentru care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a menținut actul administrativ contestat, așa încât în această privință nu se poate proba existența vreunei vătămări. f) Referitor la semnificația juridică a înregistrării de către Comisia Națională a Vaalorilor Mobiliare a documentelor de ofertă publică. Potrivit recurentului, înregistrarea de către autoritate a documentației de ofertă publică transmisă de societatea de servicii financiare ar avea semnificația unei confirmări a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 coroborată cu dispozițiile art. 68 alin. (1) și (2) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006.

Această susținere reiterată în recurs nu are nicio bază legală, câtă vreme Serviciul Registratură al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nu poate refuza înregistrarea unor documente transmise sau depuse la sediul instituției, în condițiile în care competența determinării prețului în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie revine Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare conform dispozițiilor art. 2, 7 și 9 alin. (1) din Statutul acestei autorități adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 514/2002. Nu în ultimul rând, ca un argument suplimentar pentru păstrarea soluției primei instanțe, Înalta Curte reține că după pronunțarea acesteia, la data de 8 iunie 2010 prin decizia nr. 747 Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a aprobat documentul de ofertă publică de preluare obligatorie a SC A.J.

SA, constatând că recurentul R.P. a îndeplinit între timp condițiile prevăzute de lege. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.P. împotriva sentinței civile nr. 3651 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.