ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4944/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4944/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea formulată,

reclamantul R.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor

Mobiliare anularea deciziei Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 2302 din

8 decembrie 2008.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că la 25 noiembrie 2008 prin intermediar S.C.I. SA a depus

la pârâtă adresa nr. DD din aceeași dată prin care solicita autorizarea documentației

de ofertă publică de preluare obligatorie a acțiunilor aflate în circulație emise

de SC A.J. SA.

Reclamantul a susținut

că prețul în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a acțiunilor emise de

SC A.J. SA trebuia determinat potrivit disp. art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004

și art. 68 alin. (1) și (2) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor

Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunilor cu valori mobiliare.

Prin decizia contestată,

susține reclamantul, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a reținut în mod eronat

că prețul în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a acțiunilor aflate

în circulație emise de SC A.J. SA, inițiată de către R.P. va fi stabilit conform

art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr.

1/2006, de către un evaluator independent înregistrat la Comisia Națională a

Valorilor Mobiliare, iar la întocmirea raportului de evaluare, evaluatorul independent

va lua în considerare ultima situație financiară a SC A.J. SA care nu poate fi anterioară

datei de 30 iunie 2008.

Reclamantul a mai arătat

că argumentele Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare sunt eronate întrucât prețul

în cadrul ofertelor publice de preluare obligatorie a acțiunilor societăților admise

la tranzacționarea pe piața reglementată se determină potrivit art. 204 alin. (1)

din Legea nr. 297/2004 coroborate cu art. 68 alin. (1) și (2) din Regulamentul Comisiei

Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006, din aceste texte reieșind că prețul

este determinat conform unor norme exprese și de strictă interpretare.

Astfel, în cadrul ofertei

publice de preluare obligatorie a acțiunilor SC A.J. SA s-a făcut dovada la Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare a încadrării în situația descrisă de art. 204

alin. (1) din Legea nr. 297/2004 prin transmiterea declarației privind numărul de

acțiuni deținute și prețul la care acestea au fost dobândite, document din care

rezultă că acțiunile au fost achiziționate de către ofertant în mod legal în ultimele

12 luni anterioare datei de depășire a poziției de control și că ofertantul a îndeplinit

condiția suficientă și obligatorie prev. la art. 204 alin. (1) din Legea nr. 197/2004

pentru determinarea prețului ofertei. Această condiție se referă la faptul că dobândirea

de acțiuni trebuie să se efectueze în termenul de 12 luni anterior datei de depunere

la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a documentației, fapt de altfel recunoscut

și de către comisie în decizia de respingere a contestației.

Reclamantul a mai susținut

că este obligatorie atât pentru Comisia Națională a Valorilor Mobiliare cât și pentru

ofertant inițierea de către ofertant și autorizarea de către Comisia Națională

a Valorilor Mobiliare a ofertei publice de preluare obligatorie a acțiunilor emise

de către SC A.J. SA la prețul cel mai mare plătit de ofertant în perioada de 12

luni, anterioară datei de depunere la pârâtă a documentației de ofertă publică,

respectiv la prețul de ofertă indicat de către ofertant prin declarația de preț

depusă la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare în plic sigilat.

Pârâta a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând că în speța dedusă

judecății Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a făcut aplicarea disp. art. 68

alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 conform

cărora prețul oferit în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie va fi stabilit

de un evaluator independent cu luarea în considerare a valorilor enumerate în cuprinsul

acestui art.

Pârâta a arătat că această

măsură a fost dispusă pentru asigurarea unui preț corect și echitabil al ofertei

publice de preluare obligatorie, măsura dispusă necontravenind Legii nr. 297/2004.

Prin sentința civilă

nr. 3651 din 3 noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul R.P., în contradictoriu

cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 2302 din 08 decembrie 2008

emisă de pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, s-a instituit în sarcina

reclamantului obligația ca prețul în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie

a SC A.J. SA, inițiată de acesta, să fie stabilit conform disp. art. 68 alin. (4)

din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenții

și operațiunile cu valori mobiliare de către un evaluator independent înregistrat

la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, la întocmirea raportului de evaluare,

evaluatorul independent urmând să ia în considerare ultima situație financiară a

SC A.J. SA care nu va fi anterioară datei de 30 iunie 2008.

Potrivit disp. art. 203

alin. (1) din Legea nr. 297/2004, o persoană care în urma achizițiilor sale sau

ale persoanelor cu care acționează în mod concertat deține mai mult de 33% din drepturile

de vot asupra unei societăți comerciale este obligată să lanseze oferta publică

adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare și având ca obiect toate deținerile

acestora, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii

respectivei dețineri.

Autoritatea pârâtă are

potrivit competențelor stabilite de legiuitor posibilitatea de a aprecia asupra

unei alte modalități de stabilire a prețului în cadrul unei oferte publice de preluare

obligatorie, decât cea prevăzută de disp. art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004,

singura obligație ce îi revine fiind aceea de a respecta criteriile prevăzute de

aceste dispoziții, precum și de a indica existența unor împrejurări potrivit

art. 68 alin. (3) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr.

1/2006 de natură să influențeze corectitudinea modului de stabilire a prețului.

Instanța de fond a apreciat

că susținerile reclamantului potrivit cărora în mod nelegal pârâta a stabilit o

altă modalitate de determinare a prețului din oferta publică de preluare obligatorie

pe care a inițiat-o sunt neîntemeiate, în condițiile în care pârâtei i s-a comunicat

chiar de către reclamantul ofertant că nu are cunoștință despre structura acționariatului

A.C.C., societate cu care acționa concertat în privința societății SC A.J. SA, deținerile

cumulate ale acestora atingând pragul de 80,62% din capitalul social al SC A.J.

SA.

Instanța de fond a constatat

că în mod legal pârâta a decis stabilirea prețului în cadrul ofertei publice de

preluare obligatorie a SC A.J. SA inițiată de către reclamant conform art. 68

alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 de

către un evaluator independent înregistrat la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare

cu luarea în considerare a ultimei situații financiare a acestei societăți care

nu poate fi anterioară datei de 30 iunie 2008.

Susținerea contestatorului

potrivit căreia înregistrarea documentului de ofertă publică de preluare obligatorie

a acțiunilor emise de SC A.J. SA de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare

echivalează cu acceptarea condițiilor transmise de către reclamant nu a fost primită

instanța de fond, avându-se în vedere dispozițiile art. 203 alin. (1) din Legea

nr. 297/2004, reclamantului revenindu-i obligația de a proceda la inițierea ofertei

publice de preluare obligatorie a SC A.J. SA în condițiile în care deținea peste

33% din capitalul social al acesteia.

Nici argumentul referitor

la faptul că prin dispozițiile art. 68 alin. (3) din Regulamentul Comisiei

Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 se reglementează prin legislație secundară

situații în care un text dintr-un act normativ superior (art. 204 alin. (2) din

Legea nr. 297/2004) nu se aplică, nu a fost reținut, dispozițiile art. 68 alin.

(3) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 detaliind

excepțiile prevăzute de art. 204 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, potrivit

art. 7 din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare adoptat prin O.U.G.

nr. 25/2002, modificată și republicată care permite acestei autorități publice adoptarea

unor acte administrative individuale în vederea punerii în executare a legii.

R.P.

Împotriva hotărârii instanței

de fond reclamantul R.P. a declarat recurs, invocând generic prevederile art. 304

și urm. C. proc. civ.

Recurentul nu și-a structurat

criticile formulate în motive de recurs dar, din modul cum au fost expuse, rezultă

că hotărârea fondului este combătută sub următoarele aspecte:

a) soluția adoptată nu

este motivată;

b) nu s-a soluționat cererea

de suspendare;

c) au fost ignorate prevederile

art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004;

d) nu s-a observat că

art. 68 din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 contravine

unui act normativ cu forță juridică superioară, respectiv Legii nr. 297/2004;

e) nu a fost sancționat

procedeul autorității de a soluționa numai contestația formulată de S.C.I. SA, precum

și refuzul de a i se comunica decizia adoptată;

f) nu s-a acordat semnificația

cuvenită faptului că Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a înregistrat adresa

la care au fost anexate documentele de ofertă publică.

de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare

Prin întâmpinarea înregistrată

la data de 18 octombrie 2010 intimata Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata a arătat că soluția

administrativă pe care a dispus-o s-a fundamentat pe posibilitatea pe care i-o conferă

prevederea cuprinsă la art. 204 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, în sensul stabilirii

prețului în cadrul ofertei publice obligatorii conform art. 68 alin. (3) din Regulamentul

nr. 1/2006, respectiv de către un evaluator independent înregistrat la Comisia Națională

a Valorilor Mobiliare. Intimata a indicat, în concret, că situația financiară a

societății comerciale a fost argumentul decisiv.

În cuprinsul aceleiași

întâmpinări, intimata a precizat că prin adresa înregistrată la Comisia Națională

a Valorilor Mobiliare sub nr. FF din 28 mai 2010 S.C.I. SA a depus documentele aferente

ofertei publice de preluare obligatorie a SC A.J. SA iar prin decizia nr. 747

din 08 iunie 2010 Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a aprobat documentul de

ofertă publică de preluare obligatorie a societății respective, inițiată de recurentul-reclamant

R.P.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

cât și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

de drept relevante

Recurentul-reclamant a

supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ

decizia nr. 2302 din 8 decembrie 2008, prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare

a dispus ca prețul ofertei publice de preluare obligatorie a SC A.J. SA să fie stabilit

conform prevederilor art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor

Mobiliare nr. 1/2006, de către un evaluator independent care va lua în considerare

ultima situație financiară a societății, care nu poate fi anterioară datei de 30

iunie 2008.

În perioada derulării

procedurii administrative analizate, SC A.J. SA era o societate comercială ale cărei

acțiuni se tranzacționau pe piața Rasdaq, utilizând sistemul tehnic pus la dispoziție

de Bursa de Valori București iar recurentul-reclamant a ajuns să dețină 39,95% din

capitalul social al acesteia, în urma ședinței de tranzacționare din data de 3 octombrie

2008.

În aceste condiții, Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare l-a notificat cu privire la incidența prevederilor

art. 203 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, potrivit cărora avea obligația

de a derula o ofertă publică de preluare, ca urmare a achizițiilor prin care a depășit

pragul de 33% din drepturile de vot asupra SC A.J. SA.

Analizând documentația

de ofertă publică de preluare obligatorie a acțiunilor aflate în circulație, emise

de societatea comercială în discuție, intimata Comisia Națională a Valorilor Mobiliare

a stabilit ca prețul de achiziție a acțiunilor să se stabilească în modalitatea

expusă în partea introductivă a acestor considerente, iar nu potrivit art. 204

alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

Această soluție administrativă,

considerată legală de către instanța de fond este împărtășită și de instanța de

recurs pentru motivele expuse în continuare ca răspuns la criticile punctuale formulate

de recurent.

a) Referitor la motivarea

hotărârii judecătorești.

Potrivit dispozițiilor

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea trebuie să cuprindă „motivele

de fapt

și de drept care au format

convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

După cum rezultă

din prezentarea rezumativă a argumentelor primei instanțe, realizată la pct. 1.2

din decizie, cerința motivării hotărârii este îndeplinită.

Instanța de

judecată a răspuns convingător la toate motivele de nelegalitate invocate de reclamant,

iar faptul că în urma raționamentelor proprii a adoptat teza susținută de pârâtă,

nu poate conduce la concluzia lipsei de motivare.

De altfel,

recurentul nu indică în concret care este argumentul pe care instanța de fond a

omis să-l analizeze.

b) Referitor

la cererea de suspendare

Într-adevăr,

prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 aprilie 2009, reclamantul

solicitase și „suspendarea efectelor sus numitei decizii până la soluționarea acțiunii”.

Această cerere

nu a fost motivată în fapt și în drept conform art. 112 pct. 4 C. proc. civ. iar

pe parcursul soluționării cauzei nu s-a administrat nicio probă în susținere.

În plus, în

raport de soluția pronunțată pe fondul cererii, confirmată de instanța de recurs,

este evident că cererea de suspendare formulată nu putea avea o rezolvare favorabilă

recurentului.

c) și d) Referitor

la temeiul legal al soluției administrative adoptate de Comisia Națională a Valorilor

Mobiliare

La lit. c)

și d) din motivele de recurs, astfel cum au fost structurate de Înalta Curte, se

formulează critici pe fondul cauzei, adică în privința modului în care au fost interpretate

și aplicate dispozițiile legale incidente referitoare la stabilirea prețului în

cadrul ofertei publice de preluare obligatorie analizate.

Potrivit

art. 204 alin. (1) și (2) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital:

„(1)

Prețul oferit

va fi cel puțin egal cu cel mai mare preț plătit de ofertant sau de persoanele cu

care acesta acționează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară ofertei

.

(2)

Dacă prevederea

de la alin. (1) nu poate fi aplicată, prețul oferit va fi determinat în conformitate

cu reglementările Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, cu luarea în considerare

cel puțin a următoarelor criterii

:

a)

prețul mediu

ponderat de tranzacționare, aferent ultimelor 12 luni anterioare derulării ofertei

;

b)

valoarea

activului net al societății, conform ultimei situații financiare auditate

;

c)

valoarea

acțiunilor rezultate dintr-o expertiză, efectuată de un evaluator independent, în

conformitate cu standardele internaționale de evaluare”.

Problema în divergență

vizează încadrarea ofertei publice de preluare obligatorie a acțiunilor SC A.J.

SA, din perspectiva prețului, în prevederile art. 204 alin. (1) - regula, sau în

prevederile art. 204 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 - excepția, situație în care

devin incidente prevederile legislației secundare, respectiv ale art. 68 alin. (4)

din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenții

și operațiunile cu valorile mobiliare.

Teza recurentului-reclamant

referitoare la încadrarea sa în prevederile legale care reglementează regula în

materie, cu motivarea că excepția are în vedere numai situațiile în care, din punct

de vedere tehnic, prevederile alin. (1) sunt imposibil de aplicat, nu poate fi primită

pentru că ar conduce la concluzia că alin. (2) al art. 204, precitat, nu s-ar aplica

niciodată. Cu alte cuvinte, în condițiile în care oferta de preluare obligatorie

a acțiunilor trebuie să se facă în termen de două luni de la ultima achiziție de

acțiuni care a dus la depășirea pragului de 33% va exista întotdeauna un preț plătit

de către ofertant sau de către persoanele cu care acesta acționează concertat în

ultimele 12 luni.

Prin urmare, pornind de

la regula de interpretare logică prevăzută de art. 978 C. civ., potrivit căreia

legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării,

argumentul prezentat de recurent în susținerea punctului său de vedere nu este pertinent.

Analizând în concret dacă

soluția administrativă adoptată de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare se înscrie

în marja de apreciere de care beneficiază această autoritate administrativă autonomă

cu largi competențe în ceea ce privește reglementarea și supravegherea pieței de

capital, Înalta Curte constată, la fel ca și judecătorul fondului, că în cauză au

fost aplicate în mod justificat prevederile art. 204 alin. (2) din Legea nr. 297/2004

și cele ale art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare

nr. 1/2006.

Într-adevăr, reglementând

procedura de preluare obligatorie de acțiuni, legiuitorul a dorit să protejeze pe

acționarii minoritari, în situația în care un acționar ajunge să aibă un control

discreționar asupra unei societăți comerciale, prin obligarea acestuia de a achiziționa

acțiunile celorlalți acționari. Legiuitorul a prezumat că prețul plătit de inițiatorul

ofertei în ultimele 12 luni anterioare ofertei este unul corect, dar în același

timp, a prevăzut și posibilitatea ca prețul de achiziție să fie stabilit pe baza

altor criterii, atunci când prețul plătit de ofertant în ultimele 12 luni nu reflectă,

în mod vădit, valoarea reală a acțiunilor.

Din situațiile financiare

transmise Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare de către SC A.J. SA a rezultat

un activ net la data de 30 iunie 2007 de 5,872 RON/acțiune, respectiv 5,273 RON/acțiune

conform situației contabile la data de 30 decembrie 2007, valori net superioare

prețului mediu ponderat de tranzacționare din perioada 7 noiembrie 2007 - 6 noiembrie

2008, de 2.575 RON/acțiune.

Așa fiind, în scopul asigurării

unui preț corect și echitabil al ofertei publice de preluare obligatorii, Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare a dispus în mod legal ca prețul să fie determinat

potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor

Mobiliare nr. 1/2006, de către un evaluator independent. Aceste dispoziții nu contravin

actului normativ cu forță juridică superioară, Legea nr. 297/2004 ci, dimpotrivă,

au fost adoptate în baza dispozițiilor art. 290 alin. (2) raportat la art. 204

alin. (2) din acest act normativ pentru a se asigura condițiile aplicării acestor

din urmă prevederi legale, în limitele acestora.

De altfel recurentul-reclamant

a invocat cu totul generic încălcarea dispozițiilor art. 204 din lege, precitat

și nu și-a concretizat demersul procesual prin invocarea unei excepții de nelegalitate.

e) Referitor la modul

de soluționare a contestației administrative.

Aspectele relevate de

recurent în cuprinsul acestui motiv vizează pretinse neregularități procedurale

comise de intimată în soluționarea plângerii prealabile. Atât susținerea că autoritatea

a soluționat numai contestația S.C.I. SA, cât și împrejurarea că nu i s-ar fi comunicat

decizia administrativă adoptată, nu sunt reale.

Din înscrisurile aflate

la dosarul de fond rezultă că prin decizia nr. 204 din 10 februarie 2009 s-au soluționat

ambele contestații, care, de altfel, erau încorporate într-un memoriu comun. De

asemenea, recurentului i s-a comunicat această decizie prin scrisoare recomandată

cu confirmare de primire.

În orice caz, reclamantul

a formulat în termen acțiunea judiciară iar motivele acesteia demonstrează cunoașterea

argumentelor pentru care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a menținut actul

administrativ contestat, așa încât în această privință nu se poate proba existența

vreunei vătămări.

f) Referitor la semnificația

juridică a înregistrării de către Comisia Națională a Vaalorilor Mobiliare a documentelor

de ofertă publică.

Potrivit recurentului,

înregistrarea de către autoritate a documentației de ofertă publică transmisă de

societatea de servicii financiare ar avea semnificația unei confirmări a îndeplinirii

condițiilor prevăzute de art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 coroborată cu

dispozițiile art. 68 alin. (1) și (2) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor

Mobiliare nr. 1/2006. Această susținere reiterată în recurs nu are nicio bază legală,

câtă vreme Serviciul Registratură al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nu

poate refuza înregistrarea unor documente transmise sau depuse la sediul instituției,

în condițiile în care competența determinării prețului în cadrul ofertei publice

de preluare obligatorie revine Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare conform

dispozițiilor art. 2, 7 și 9 alin. (1) din Statutul acestei autorități adoptat prin

O.U.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 514/2002.

Nu în ultimul rând, ca

un argument suplimentar pentru păstrarea soluției primei instanțe, Înalta Curte

reține că după pronunțarea acesteia, la data de 8 iunie 2010 prin decizia nr. 747

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a aprobat documentul de ofertă publică de

preluare obligatorie a SC A.J. SA, constatând că recurentul R.P. a îndeplinit între

timp condițiile prevăzute de lege.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și

art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.P. împotriva sentinței civile nr. 3651 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2010.