ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2302/2008

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin sentința nr. 103 din 7 iulie 2005, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe : 1. Inculpatul plt. maj. C.I.

la: - 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată condiționat pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, urmând ca în final să execute o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 C. pen. pe perioada indicată în art. 71 C. pen. 2. Inculpatul lt.col. (rez) D.C.

la : - 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual, prev. de art. 25 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată condiționat pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, urmând ca în final să execute o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 C. pen.

pe perioada indicată în art. 71 C. pen. 3. Inculpații cpt. O.G. și cpt. (rez) H.T. la câte 3 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achită pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual, prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achită pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul O.G. pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată condiționat pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.7 din Legea nr. 543/2002. 4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpații cpt. T.N. și inc. s.c. B.G. pentru infracțiunile de complicitate la delapidare, prev. de art. 26 raportat la art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul T.N. pentru infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpata B.G. pentru infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.

cu referire la art. 42 din Legea nr. 82/1991 și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor falsificate de care s-au folosit inculpații la săvârșirea infracțiunilor. S-a menținut sechestrul asigurător pe bunurile mobile ale inculpatului D.C. și pe toate bunurile aparținând inculpaților C.I., O.G. și H.T. S-a ridicat sechestrul asigurător dispus pe bunurile inculpaților T.N. și B.G. A admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Apărării Naționale și a obligat la plata către aceasta după cum urmează: - inc. D.C. și C.I., în solidar, la plata sumei de 203.447.632 lei, la care se va adaugă dobânda legală la data achitării integrale a prejudiciului cu titlu de despăgubiri civile; - inc.

C.I. în solidar cu inc. H.T., la plata sumei de 103.602.252 lei, la care se va adaugă dobânda legală calculată până la data achitării integrale a prejudiciului cu titlu de despăgubiri civile; - inc. C.I. în solidar cu inc. O.G., la plata sumei de 170.306.109 lei, la care se va adaugă dobânda legală calculată până la data achitării integrale a prejudiciului cu titlu de despăgubiri civile. Cheltuielile judiciare prilejuite de judecarea inculpaților B.G. și T.N. s-au reținut în sarcina statului. Fiecare inculpat condamnat a fost obligat la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele : În perioada 1997 - octombrie 2000, inculpatul D.C., în calitate de contabil șef la U.M.

01270 Focșani, în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, și-a însușit sau a folosit fără drept sume de bani din casieria unității împreună cu inculpatul plt. maj. C.I., care avea calitate de casier, determinându-l atât pe acesta cât și pe inculpata s.c. B.G. să întocmească în fals, documente justificative și de evidență primară și respectiv, cu știință, să efectueze înregistrări fictive în contabilitate, acte pe care inculpatul a aplicat viza de control financiar preventiv, le-a contrasemnat și utilizat cunoscând că sunt false și cauzând în acest fel unității militare menționate un prejudiciu de 203.447.632 lei. În perioada octombrie 2000 - aprilie 2001, inculpatul O.G., contabil șef la aceeași unitate, în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, și-a însușit din casieria unității sume de bani (total 170.306.109 lei) și i-a determinat pe inculpatul C.I.

să întocmească documente justificative și de evidență primară contra realității, pe inculpata B.G. să opereze în fals înregistrări în contabilitate, iar pe F.M. și M.M. să rescrie fișele contului 210 - casă, cu mențiuni false, fără ca aceste ultime două persoane să cunoască acest lucru. În perioada 2000 - 2001, inc. cpt.(rez.) H.T. , în calitate de ofițer financiar și șef al biroului financiar al UM. 01270 Focșani, în baza unei rezoluții infracționale unice și în mod repetat, și-a însușit sume de bani (în total 103.602.252 lei) din casieria unității, faptă comisă împreună cu inculpatul C.I. (casier), pe care l-a determinat să întocmească în fals documente de evidență contabilă, după care ulterior le-a vizat, contrasemnat și utilizat, deși cunoștea că sunt false.

În perioada 2000-2001, inc. cpt. T.N., în calitate de șef al compartimentului echipament al U.M. 01270 Focșani, în mod repetat i-a ajutat pe inculpații sus menționați să-și însușească sume de bani din casieria unității, semnând bonuri de consum, deconturi care atestau în mod contrar realității, intrări de bunuri, achiziții de bunuri sau primiri de sume în numerar. Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., această hotărâre a fost atacată cu apel de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și de inculpații D.C., O.G., H.T. și C.I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate Criticile formulate de parchet au vizat în principal greșita achitare a inculpaților T.N.

și B.G., pentru toate infracțiunile reținute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței și, respectiv, a inculpaților D.C., O.G. și H.T. pentru o parte din infracțiunile deduse judecății; aplicarea unor pedepse ce nu corespund cerințelor art. 72 C. pen. și respectiv art.52 C. pen. inculpaților D.C., O.G. și H.T.; neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 543/2002 cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. reținută în sarcina inculpatului D.C. Apelanții inculpați au invocat ca motive de apel greșita încadrare juridică dată unora dintre faptele reținute în sarcină lor, lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați și superficialitatea probatoriului administrat în cauză.

Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 31 din 26 septembrie 2006, a admis apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și de inculpații D.C., O.G., H.T. și C.I. împotriva sentinței nr. 103 din 7 iulie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial București, pe care a desființat-o și rejudecând: A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului lt. col. f. rez.) D.C.

în pedepsele stabilite, pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual, prev. de art. 25 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; A înlăturat sporul de 6 luni închisoare. Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 248 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este grațiată în întregime. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 54372002 a căror nerespectare are ca urmare revocarea grațierii condiționate. În baza art. 33-34 C. pen., a contopit pedepsele de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. și 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. A înlăturat sporul de 6 luni închisoare adăugat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C.I. A dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor de câte 3 ani închisoare aplicate celor doi inculpați, stabilind un termen de încercare de câte 5 ani pentru fiecare.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., în referire la art. 83 și art. 84 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Pe durata termenului de încercare condamnații au fost supuși măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen. A înlăturat aplicarea disp. art. 71 și art. 64 C. pen., cu privire la acești doi inculpați. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpații O.G. și H.T. din infracțiunea prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raporat la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., cu referire la art. 18 1 C. pen., i-a achitat pe inculpați pentru această din urmă infracțiune, aplicându-le conform art. 91 C. pen., câte 200 lei (RON) amendă administrativă. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și inculpatul C.I.. Prin decizia nr. 1567 din 27 februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și inculpatul C.I. împotriva deciziei nr. 31 din 26 septembrie 2006 a Curții Militare de Apel, privind pe inculpații D.C., O.G., H.T., T.N.

și B.G., a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea Militară de Apel. Cauza a fost înregistrată la Curtea Militară de Apel sub nr. 26/81/2007, iar la termenul din 12 martie 2008, apărătorul apelantului inculpat H.T. a invocat excepția de necompetență după calitatea persoanei a Curții Militare de Apel de a judeca apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și inculpații D.C., O.G., H.T. și C.I. împotriva sentinței penale nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București în dosarul nr.532/2002.în motivarea excepției, apărătorul a arătat că în mod greșit Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a investit Curtea Militară de Apel cu soluționarea apelurilor întrucât sesizarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. III alin. (3) teza a II a din Legea nr. 356/2006, pentru completarea și modificarea Codului de procedură penală.

Potrivit acestui text de lege, în caz de admitere a apelului sau a apelului, dacă se dispune desființarea, sau, după caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă potrivit prezentei legi, respectiv conform art. 35 alin. (2) C. proc. pen., potrivit căruia dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta militară, competența revine instanței civile. Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondată, excepția invocată și stabilind că problema competenței în faza procesuală a apelului, poate constitui motiv de desființare și nu temei de soluționare pe cale de excepție, a reținut această critică ca și motiv de apel, iar în urma analizării cauzei, a stabilit că apelurile sunt fondate urmând a fi admise sub acest aspect.

Prin decizia nr. 1 din 12 martie 2008, Curtea Militară de Apel a admis apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și de inculpații D.C., O.G., H.T. și C.I. împotriva sentinței nr. 103 din 7 iulie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial București, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) teza finală C. proc. pen., a desființat sentința primei instanțe pentru cazul de nulitate prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și a dispus rejudecarea cauzei de către instanța competentă, Judecătoria Focșani, căreia i-a înaintat dosarul.

În considerentele deciziei, Curtea Militară de Apel a reținut următoarele: Prin decizia nr. 610 din 20 iulie 2007, Curtea Constituțională a României a declarat ca fiind neconstituțional art. III alin. (2) și alin. (3) teza I din Legea nr. 356/2006, conform căreia cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la parchetele sau instanțele militare la data intrării în vigoare a prezentei legi, date în competența parchetelor sau instanțelor civile, vor continua să fie urmărite ori judecate de parchetele sau instanțele militare, iar cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor continua să fie judecate de instanțele competente potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date.

Din probele administrate în cauză rezultă că unul dintre inculpați, B.G., nu este cadru militar, ci salariat civil, motiv pentru care nu ar fi trebuit judecat de Tribunalul Militar Teritorial București, ci de o instanță civilă, situație care va determina Curtea Militară de Apel să admită calea de atac, să desființeze sentința și să dispună trimiterea cauzei la instanța competentă, considerată a fi Judecătoria Focșani, față de dispozițiile art. 30 alin. (1) C. proc. pen., întrucât locul unde a fost săvârșită infracțiunea și locul unde domiciliază făptuitorii, se află în raza teritorială a acestei instanțe. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, criticând-o pentru nelegalitate.în dezvoltarea motivelor de recurs parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 1 C. proc.

pen., respectiv faptul că instanța de apel, Curtea Militară de Apel a procedat la judecarea apelurilor cu încălcarea dispozițiilor privind competența după calitatea persoanei și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, pentru competenta soluționare a apelurilor declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și inculpații D.C., O.G., H.T. și C.I. împotriva sentinței penale nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București în dosarul nr. 532/2002. Examinând recursul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, în raport de cazul de casare invocat, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 1 C. proc.

pen., dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele care urmează: Prin Legea nr. 356/2006 din 21 iulie 2006 publicată în M.Of. nr. 677 din 7 august 2006, pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, legiuitorul, dând curs unor rațiuni de bună administrare a justiției și tendinței manifestate în celelalte sisteme judiciare democratice, de restrângere a competenței instanțelor militare exclusiv în sfera faptelor penale comise de personalul militar și anchetării și judecării de către parchetele și instanțele civile a cauzelor în care alături de militari sunt implicați și civili, a modificat dispozițiile art. 35 C. proc.

pen., consacrând regula cu valoare de principiu a judecării civililor de către instanțele civile. Aceeași lege, în cuprinsul art. III alin. (2) și (3), prin norme cu caracter tranzitoriu a menținut în mod nejustificat competența instanțelor militare și, respectiv, a parchetelor militare, în cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la data intrării în vigoare a acestei legi. Potrivit acestor texte de lege "(2) Cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la parchetele ori instanțele militare la data intrării în vigoare a prezentei legi, date în competența parchetelor sau instanțelor civile, vor continua să fie urmărite ori judecate de parchetele sau instanțele militare.

(3) Cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanțele competente, potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date. în caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desființarea sau, după caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă, potrivit prezentei legi." Prin aplicarea acestor texte ale legii, parchetele militare, respectiv instanțele militare, urmau să continue urmărirea penală și judecata împotriva unor persoane care nu au calitatea de militari. Constatând că legiuitorul a menținut în mod nejustificat competența instanțelor militare și, respectiv, a parchetelor militare , în cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la data intrării în vigoare a acestei legi, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 610 din 20 iulie 2007, publicată în M.Of.

nr. 474 din 16 iulie 2007 a declarat ca fiind neconstituționale dispozițiile alin. (2) și alin. (3) teza I ale art. art. III din Legea nr. 356/2006, întrucât derogarea reglementată de aceste texte de lege este vădit discriminatorie în raport cu criteriul avut în vedere de legiuitor în modificarea art. 35 alin. (1) și (2) C. proc. pen., și anume lipsa calității de militar a unuia sau unora dintre făptuitori. C a efect al acestei decizii, situația tranzitorie - cauze cu infractori militari și civili aflate în curs de judecată la instanțele militare, a fost rezolvată într-o manieră derogatorie de la dreptul comun, în sensul că a fost extinsă competența funcțională a instanțelor civile de control judiciar și asupra hotărârilor pronunțate de către instanțele militare până la data adoptării acestei decizii.

Aceste prevederi legale sunt norme de reglementare a competenței după calitatea persoanei, care restrâng abilitatea judiciară a instanțelor militare și sunt de imediată aplicare. Analizând competența Curții Militare de Apel prin prisma acestor dispoziții legale, în desfășurarea lor cronologică, dar și prin prisma principiului activității legii de procedură cu conținut tranzitoriu, respectiv al efectelor deciziei de neconstituționalitate mai sus indicate, Înalta Curte constată că această instanță nu avea competența de a soluționa apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și de inculpații D.C., O.G., H.T. și C.I. împotriva sentinței penale nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București în dosarul nr. 532/2002, în cauză intervenind cazul de nulitate prevăzut de art. 197 alin. (2) C. pen.

Ca urmare a declarării neconstituționalității art. III alin. (2) și alin. (3) teza I din Legea nr. 356/2006, în mod derogator față de dispozițiile art. 28 2 alin. (2) C. proc. pen., instanțele de control judiciar civile au dobândit competența funcțională de a cenzura hotărârile pronunțate de instanțele militare. Prin urmare, competența de a verifica hotărârea Tribunalului Militar Teritorial București revine instanței de control ierarhic superior civilă, respectiv Curtea de Apel București. Deși constatarea încălcării dispozițiilor privind competența după calitatea persoanei de către Curtea Militară de Apel face de prisos analiza soluției dispuse de către această instanță, Înalta Curte constată că în considerentele hotărârii recurate, Curtea Militară de Apel reține ca temei al desființării sentinței instanței de fond tocmai cazul de nulitate prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc.

pen., respectiv nerespectarea dispozițiilor referitoare la competența după calitatea persoanei, având în vedere faptul că în cauză sunt cercetați inculpați militari alături de inculpata civilă B.G. Atâta vreme cât instanța de apel a apreciat că instanța de fond militară nu avea competența de a judeca cauza dedusă judecății ca efect al deciziei Curții Constituționale nr. 610 din 20 iulie 2007 , având în vedere calitatea inculpatei B.G., în aceeași măsură Curtea Militară de Apel trebuia să constate că nu are competența de a soluționa apelurile declarate în cauză ca efect al aceleiași decizii. Ce a omis însă Curtea Militară de Apel este faptul că în aplicarea legii procesual penale a fost consacrat principiul activității, potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare ( tempus regit actum ). Pe de altă parte deciziile Curții Constituționale produc efecte pentru viitor, neretroactivând.

Astfel, conform disp. art.31 din Legea nr. 47/1992 „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept". Sintetizând cele de mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în cauză, competența de soluționare a apelurilor formulate împotriva sentinței penale nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București în dosarul nr. 532/2002, aparține instanței civile determinată, sub aspect material, de dispozițiile art. 28 1 pct. 2 C. proc.

pen., respectiv Curții de Apel București, corespondentă, sub aspect teritorial, Curții Militare de Apel. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva deciziei nr. 1 din 12 martie 2008 a Curții de Militare de Apel, va casa decizia recurată și va trimite cauza la Curtea de Apel București pentru soluționarea apelurilor declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și inculpații D.C., O.G., H.T. și C.I. împotriva sentinței nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București în dosarul nr. 532/2002.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva deciziei nr. 1 din 12 martie 2008 a Curții de Militare de Apel. Casează decizia recurată și trimite cauza la Curtea de Apel București pentru soluționarea apelurilor declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și inculpații D.C., O.G., H.T. și C.I. împotriva sentinței penale nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București în dosarul nr. 532/2002. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei pentru intimații inculpați H.T. și C.I., se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 24 iunie 2008.