ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.06.2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2302/2008

HOTĂRÂRE
24.06.2008
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2302/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului de față ;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele :

Prin sentința nr. 103 din 7 iulie 2005, Tribunalul Militar Teritorial

București a condamnat pe :

la:

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev.

de art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.;

-

3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual

prev. de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

-

3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material

în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.;

-

2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals,

prev.

de

art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.;

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată condiționat

pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de

delapidare prev. de art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr.

543/2002.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6

luni, urmând ca în final să execute o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 C. pen. pe

perioada indicată în art. 71 C. pen.

la :

-

5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare,

prev. de art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

-

3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la

fals intelectual, prev. de art. 25 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.;

-

3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.;

-

2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals,

prev.

de

art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.;

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual,

prev. de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată condiționat

pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de

delapidare prev. de art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea

nr. 543/2002.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6

luni, urmând ca în final să execute o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 C. pen. pe

perioada indicată în art. 71 C. pen.

și cpt. (rez) H.T. la câte

3 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.;

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. achită pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals

intelectual, prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. achită pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de

art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. achită pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de

art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. achită pe inculpatul O.G. pentru săvârșirea infracțiunii de participație

improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 C. pen. raportat la art. 289 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată condiționat

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpaților pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.7 din Legea nr.

543/2002.

pen. achită pe inculpații cpt. T.N. și inc. s.c. B.G. pentru infracțiunile de

complicitate la delapidare, prev. de art. 26 raportat la art. 215

1

alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., achită pe inculpatul T.N. pentru infracțiunea de fals

intelectual, prev. de art. 289 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. achită pe inculpata B.G. pentru infracțiunea de fals intelectual, prev. de

art. 289 C. pen. cu referire la art. 42 din Legea nr. 82/1991 și uz de fals,

prev. de art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor falsificate

de care s-au folosit inculpații la săvârșirea infracțiunilor.

S-a menținut sechestrul asigurător pe bunurile mobile ale inculpatului D.C.

și pe toate bunurile aparținând inculpaților C.I., O.G. și H.T.

S-a ridicat sechestrul asigurător dispus pe bunurile inculpaților T.N.

și B.G.

A admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul

Apărării Naționale și a obligat la plata către aceasta după cum urmează:

-

inc. D.C. și C.I., în solidar, la plata sumei de 203.447.632 lei,

la care se va adaugă dobânda legală la data achitării integrale a prejudiciului

cu titlu de despăgubiri civile;

-

inc. C.I. în solidar cu inc. H.T., la plata sumei de 103.602.252

lei, la care se va adaugă dobânda legală calculată până la data achitării

integrale a prejudiciului cu titlu de despăgubiri civile;

-

inc. C.I. în solidar cu inc. O.G., la plata sumei de 170.306.109

lei, la care se va adaugă dobânda legală calculată până la data achitării

integrale a prejudiciului cu titlu de despăgubiri civile.

Cheltuielile judiciare prilejuite de judecarea inculpaților B.G. și T.N.

s-au reținut în sarcina statului.

Fiecare inculpat condamnat a fost obligat la plata sumei de 5.000.000

lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în

esență, următoarele :

În perioada 1997 - octombrie 2000, inculpatul D.C.,

în calitate de contabil șef la U.M. 01270 Focșani, în mod repetat, dar în baza

aceleiași rezoluții infracționale, și-a însușit sau a folosit fără drept sume

de bani din casieria unității împreună cu inculpatul plt. maj. C.I., care avea

calitate de casier, determinându-l atât pe acesta cât și pe inculpata s.c. B.G.

să întocmească în fals, documente justificative și de evidență primară și

respectiv, cu știință, să efectueze înregistrări fictive în contabilitate, acte

pe care inculpatul a aplicat viza de control financiar preventiv, le-a

contrasemnat și utilizat cunoscând că sunt false și cauzând în acest fel

unității militare menționate un prejudiciu de 203.447.632 lei.

În perioada octombrie 2000 - aprilie 2001,

inculpatul O.G., contabil șef la aceeași unitate, în mod repetat, dar în baza

aceleiași rezoluții infracționale, și-a însușit din casieria unității sume de

bani (total 170.306.109 lei) și i-a determinat pe inculpatul C.I. să

întocmească documente justificative și de evidență primară contra realității,

pe inculpata B.G. să opereze în fals înregistrări în contabilitate, iar pe F.M.

și M.M. să rescrie fișele contului 210 - casă, cu mențiuni false, fără ca

aceste ultime două persoane să cunoască acest lucru.

În perioada 2000 - 2001, inc. cpt.(rez.) H.T. ,

în calitate de ofițer financiar și șef al biroului financiar al UM. 01270

Focșani, în baza unei rezoluții infracționale unice și în mod repetat, și-a însușit

sume de bani (în total 103.602.252 lei) din casieria unității, faptă comisă

împreună cu inculpatul C.I. (casier), pe care l-a determinat să întocmească în

fals documente de evidență contabilă, după care ulterior le-a vizat,

contrasemnat și utilizat, deși cunoștea că sunt false.

În perioada 2000-2001, inc. cpt. T.N., în

calitate de șef al compartimentului echipament al U.M. 01270 Focșani, în mod

repetat i-a ajutat pe inculpații sus menționați să-și însușească sume de bani

din casieria unității, semnând bonuri de consum, deconturi care atestau în mod

contrar realității, intrări de bunuri, achiziții de bunuri sau primiri de sume

în numerar.

Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen.,

această hotărâre a fost atacată cu apel de Parchetul Militar de pe lângă

Tribunalul Militar Teritorial București și de inculpații D.C., O.G., H.T. și C.I.,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate

Criticile formulate de parchet au vizat în

principal greșita achitare a inculpaților T.N. și B.G., pentru toate

infracțiunile reținute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței și,

respectiv, a inculpaților D.C., O.G. și H.T. pentru o parte din infracțiunile

deduse judecății; aplicarea unor pedepse ce nu corespund cerințelor art. 72 C.

pen. și respectiv art.52 C. pen. inculpaților D.C., O.G. și H.T.; neaplicarea

dispozițiilor Legii nr. 543/2002 cu privire la infracțiunea prevăzută de art.

248 C. pen. reținută în sarcina inculpatului D.C.

Apelanții inculpați au invocat ca motive de

apel greșita încadrare juridică dată unora dintre faptele reținute în sarcină

lor, lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost

condamnați și superficialitatea probatoriului administrat în cauză.

Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 31

din 26 septembrie 2006, a admis apelurile declarate de Parchetul Militar de pe

lângă Tribunalul Militar Teritorial București și de inculpații D.C., O.G., H.T.

și C.I. împotriva sentinței nr. 103 din 7 iulie 2005 a Tribunalului Militar

Teritorial București, pe care a desființat-o și rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6

luni închisoare aplicată inculpatului lt. col. f. rez.) D.C. în pedepsele

stabilite, pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:

-

3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de instigare la fals intelectual, prev. de art. 25 raportat la

art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

-

2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de uz de fals,

prev. de

art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

A înlăturat sporul de 6 luni închisoare.

Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, a

constatat că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de

art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este grațiată în

întregime.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 54372002 a căror nerespectare are ca urmare

revocarea grațierii condiționate.

În baza art. 33-34 C. pen., a contopit

pedepsele de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 291 C. pen. și 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 25 rap.

la art. 289 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

A înlăturat sporul de 6 luni închisoare adăugat

la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C.I.

A dispus suspendarea executării sub

supraveghere a pedepselor de câte 3 ani închisoare aplicate celor doi

inculpați, stabilind un termen de încercare de câte 5 ani pentru fiecare.

S-a atras atenția inculpaților asupra

dispozițiilor art. 86

4

pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării

pedepsei sub supraveghere.

Pe durata termenului de încercare condamnații

au fost supuși măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin.

(1) C. pen.

A înlăturat aplicarea disp. art. 71 și art. 64 C.

pen., cu privire la acești doi inculpați.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpații O.G. și H.T. din

infracțiunea prev. de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

în infracțiunea prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raporat la art. 10 lit. b)

1

1

inculpați pentru această din urmă infracțiune, aplicându-le conform art. 91 C.

pen., câte 200 lei (RON) amendă administrativă.

A menținut restul dispozițiilor sentinței

apelate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au

formulat recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și

inculpatul C.I..

Prin decizia nr. 1567 din 27 februarie 2007, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile declarate de

Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și inculpatul C.I.

împotriva deciziei nr. 31 din 26 septembrie 2006 a Curții Militare de Apel, privind

pe inculpații D.C., O.G., H.T., T.N. și B.G., a casat hotărârea recurată și a

trimis cauza spre rejudecare la Curtea Militară de Apel.

Cauza a fost înregistrată la Curtea Militară de

Apel sub nr. 26/81/2007, iar la termenul din 12 martie 2008, apărătorul

apelantului inculpat H.T. a invocat excepția de necompetență după calitatea

persoanei a Curții Militare de Apel de a judeca apelurile declarate de

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și

inculpații D.C., O.G., H.T. și C.I. împotriva sentinței penale nr. 103 din 7

iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București în dosarul

nr.532/2002.în motivarea excepției,

apărătorul

a arătat că în mod greșit Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a

investit Curtea Militară de Apel cu soluționarea apelurilor întrucât sesizarea

s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. III alin. (3) teza a

II

a din Legea nr. 356/2006, pentru completarea și modificarea Codului de

procedură penală. Potrivit acestui text de lege, în caz de admitere a apelului

sau a apelului, dacă se dispune desființarea, sau, după caz, casarea hotărârii

și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă potrivit

prezentei legi, respectiv conform art. 35 alin. (2) C. proc. pen., potrivit

căruia dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta militară, competența

revine instanței civile.

Curtea Militară de Apel a respins, ca

nefondată, excepția invocată și stabilind că problema competenței în faza

procesuală a apelului, poate constitui motiv de desființare și nu temei de

soluționare pe cale de excepție, a reținut această critică ca și motiv de apel,

iar în urma analizării cauzei, a stabilit că apelurile sunt fondate urmând a fi

admise sub acest aspect.

Prin decizia nr. 1 din 12 martie 2008, Curtea

Militară de Apel a admis apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă

Tribunalul Militar Teritorial București și de inculpații D.C., O.G., H.T. și C.I.

împotriva sentinței nr. 103 din 7 iulie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial

București, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) teza finală C. proc. pen., a

desființat sentința primei instanțe pentru cazul de nulitate prevăzut de art.

197 alin. (2) C. proc. pen. și a dispus rejudecarea cauzei de către instanța

competentă, Judecătoria Focșani, căreia i-a înaintat dosarul.

În considerentele deciziei, Curtea Militară de

Apel a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 610 din 20 iulie 2007, Curtea

Constituțională a României a declarat ca fiind neconstituțional art. III alin.

(2) și alin. (3) teza

I

din Legea nr. 356/2006, conform

căreia cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la parchetele

sau instanțele militare la data intrării în vigoare a prezentei legi, date în

competența parchetelor sau instanțelor civile, vor continua să fie urmărite ori

judecate de parchetele sau instanțele militare, iar cauzele aflate în curs de

judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor continua să fie

judecate de instanțele competente potrivit dispozițiilor aplicabile anterior

acestei date.

Din probele administrate în cauză rezultă că

unul dintre inculpați, B.G., nu este cadru militar, ci salariat civil, motiv

pentru care nu ar fi trebuit judecat de Tribunalul Militar Teritorial

București, ci de o instanță civilă, situație care va determina Curtea Militară

de Apel să admită calea de atac, să desființeze sentința și să dispună

trimiterea cauzei la instanța competentă, considerată a fi Judecătoria Focșani,

față de dispozițiile art. 30 alin. (1) C. proc. pen., întrucât locul unde a

fost săvârșită infracțiunea și locul unde domiciliază făptuitorii, se află în

raza teritorială a acestei instanțe.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

formulat recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel,

criticând-o pentru nelegalitate.în dezvoltarea motivelor de recurs parchetul a

invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 1 C.

proc. pen., respectiv faptul că instanța de apel, Curtea Militară de Apel a

procedat la judecarea apelurilor cu

încălcarea

dispozițiilor privind competența după calitatea persoanei și a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Curtea

de Apel București, pentru competenta soluționare a apelurilor declarate de

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și

inculpații D.C., O.G., H.T. și C.I. împotriva sentinței penale nr. 103 din 7

iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București în dosarul nr.

532/2002.

Examinând recursul declarat de Parchetul

Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, în raport de cazul de casare

invocat, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., dar

și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele care urmează:

Prin Legea nr. 356/2006 din 21 iulie 2006

publicată în M.Of. nr. 677 din 7 august 2006, pentru modificarea și completarea

Codului de procedură penală, legiuitorul, dând curs unor rațiuni de bună

administrare a justiției și tendinței manifestate în celelalte sisteme

judiciare democratice, de restrângere a competenței instanțelor militare

exclusiv în sfera faptelor penale comise de personalul militar și anchetării și

judecării de către parchetele și instanțele civile a cauzelor în care alături

de militari sunt implicați și civili, a modificat dispozițiile art. 35 C. proc.

pen., consacrând regula cu valoare de principiu a judecării civililor de către

instanțele civile.

Aceeași lege, în cuprinsul art. III alin. (2)

și (3), prin norme cu caracter tranzitoriu a menținut în mod nejustificat

competența instanțelor militare și, respectiv, a parchetelor militare, în

cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la data intrării în

vigoare a acestei legi.

Potrivit acestor texte de lege "(2) Cauzele

aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la parchetele ori instanțele

militare la data intrării în vigoare a prezentei legi, date în competența

parchetelor sau instanțelor civile, vor continua să fie urmărite ori judecate

de parchetele sau instanțele militare.

(3) Cauzele aflate în curs de judecată la data

intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanțele

competente, potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date. în caz de

admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desființarea sau, după

caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța

competentă, potrivit prezentei legi."

Prin aplicarea acestor texte ale legii,

parchetele militare, respectiv instanțele militare, urmau să continue urmărirea

penală și judecata împotriva unor persoane care nu au calitatea de militari.

Constatând că legiuitorul a menținut în mod

nejustificat competența instanțelor militare și, respectiv, a parchetelor

militare , în cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la data

intrării în vigoare a acestei legi, Curtea Constituțională, prin decizia nr.

610 din 20 iulie 2007, publicată în M.Of. nr. 474 din 16 iulie 2007 a declarat

ca fiind neconstituționale dispozițiile alin. (2) și alin. (3) teza

I

ale art. art. III din Legea nr. 356/2006, întrucât derogarea

reglementată de aceste texte de lege este vădit discriminatorie în raport cu

criteriul avut în vedere de legiuitor în modificarea art. 35 alin. (1) și (2) C.

proc. pen., și anume lipsa calității de militar a unuia sau unora dintre

făptuitori.

C

a efect al acestei decizii, situația

tranzitorie - cauze cu infractori militari și civili aflate în curs de judecată

la instanțele militare, a fost rezolvată într-o manieră derogatorie de la

dreptul comun, în sensul că a fost extinsă competența funcțională a instanțelor

civile de control judiciar și asupra hotărârilor pronunțate de către instanțele

militare până la data adoptării acestei decizii.

Aceste prevederi legale sunt norme de

reglementare a competenței după calitatea persoanei, care restrâng abilitatea

judiciară a instanțelor militare și sunt de imediată aplicare.

Analizând competența Curții Militare de Apel

prin prisma acestor dispoziții legale, în desfășurarea lor cronologică, dar și

prin prisma principiului activității legii de procedură cu conținut

tranzitoriu, respectiv al efectelor deciziei de neconstituționalitate mai sus

indicate, Înalta Curte constată că această instanță nu avea competența de a

soluționa apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul

Militar Teritorial București și de inculpații D.C., O.G., H.T. și C.I.

împotriva sentinței penale nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul

Militar Teritorial București în dosarul nr. 532/2002, în cauză intervenind

cazul de nulitate prevăzut de art. 197 alin. (2) C. pen.

Ca urmare a declarării neconstituționalității

art. III alin. (2) și alin. (3) teza

I

din Legea nr.

356/2006, în mod derogator față de dispozițiile art. 28

2

alin. (2) C.

proc. pen., instanțele de control judiciar civile au dobândit competența

funcțională de a cenzura hotărârile pronunțate de instanțele militare.

Prin urmare, competența de a verifica hotărârea

Tribunalului Militar Teritorial București revine instanței de control ierarhic

superior civilă, respectiv Curtea de Apel București.

Deși constatarea încălcării dispozițiilor

privind competența după calitatea persoanei de către Curtea Militară de Apel

face de prisos analiza soluției dispuse de către această instanță, Înalta Curte

constată că în considerentele hotărârii recurate, Curtea Militară de Apel

reține ca temei al desființării sentinței instanței de fond tocmai cazul de

nulitate prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., respectiv nerespectarea

dispozițiilor referitoare la competența după calitatea persoanei, având în

vedere faptul că în cauză sunt cercetați inculpați militari alături de

inculpata civilă B.G.

Atâta vreme cât instanța de apel a apreciat că

instanța de fond militară nu avea competența de a judeca cauza dedusă judecății

ca efect al deciziei Curții Constituționale nr. 610 din 20 iulie 2007 , având

în vedere calitatea inculpatei B.G., în aceeași măsură Curtea Militară de Apel

trebuia să constate că nu are competența de a soluționa apelurile declarate în

cauză ca efect al aceleiași decizii.

Ce a omis însă Curtea Militară de Apel este

faptul că în aplicarea legii procesual penale a fost consacrat principiul

activității, potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare (

tempus

regit actum

). Pe de altă parte deciziile Curții Constituționale produc

efecte pentru viitor, neretroactivând. Astfel, conform disp. art.31 din Legea

nr. 47/1992 „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind

neconstituționale își încetează efectele juridice

la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest

interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile

neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen,

dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de

drept".

Sintetizând cele de mai sus, Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că, în cauză, competența de soluționare a apelurilor

formulate împotriva sentinței penale nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunțată de

Tribunalul Militar Teritorial București în dosarul nr. 532/2002, aparține

instanței civile determinată, sub aspect material, de dispozițiile art. 28

1

pct. 2 C. proc. pen., respectiv Curții de Apel București, corespondentă,

sub aspect teritorial, Curții Militare de Apel.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de

Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., va admite recursul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea

Militară de Apel împotriva deciziei nr. 1 din 12 martie 2008 a Curții de

Militare de Apel, va casa decizia recurată și va trimite cauza la Curtea de

Apel București pentru soluționarea apelurilor declarate de Parchetul Militar de

pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și inculpații D.C., O.G., H.T.

și C.I. împotriva sentinței nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul

Militar Teritorial București în dosarul nr. 532/2002.

Admite recursul declarat de Parchetul

Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva deciziei nr. 1 din 12

martie 2008 a Curții de Militare de Apel.

Casează decizia recurată și trimite cauza

la Curtea de Apel București pentru soluționarea apelurilor declarate de

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și

inculpații D.C., O.G., H.T. și C.I. împotriva sentinței penale nr. 103 din 7

iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București în dosarul nr.

532/2002.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de câte 100 lei pentru intimații inculpați H.T. și C.I., se

suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 24 iunie

2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-09
0,97
ÎCCJ, Secția penală
Asupra conflictului negativ de competență de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.A Prin sentința penală nr. 103 din 07 iulie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 532/2002 al Tribunalului Militar Teritorial București, au fo
ÎCCJ 2004-12-08
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6565/2004
Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Militar Teritorial București, prin sentința nr. 153 din 23 octombrie 2003, a condamnat pe inculpații: - colonel (rez.) M.E. la pedeapsa de 3 ani înc
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2941/2004
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 39 din 8 martie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București au fost condamnați următorii inculpați: 1. mr. rez. D.V.C. la: - câte un an
ÎCCJ 2008-05-07
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1565/2008
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 40 din 28 iunie 2007 a Tribunalului București au fost condamnați inculpații: 1. Lt. col. C.F., la: - 3 ani închisoare, pentru infracțiun
ÎCCJ 2004-02-26
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1141/2004
ului București, secția a II-a penală, numai în legătură cu aplicarea Legii nr. 543/2002. Înlătură disp. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în pedepsele componente, pe care le repune
Sursă