ÎCCJ, decizie (scj.ro #84085)

Competență după calitatea persoanei. Instanță militară care a judecat cauză în primă instanță. Inculpat care nu are calitatea de militar. Instanță de apel. Instanță civilă Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Felurile competenței Indice alfabetic: Drept procesual penal - competență după calitatea persoanei C. proc . pen ., art. 35 Competența de a judeca apelul declarat împotriva sentinței pronunțate, anterior Deciziei Curții Constituționale nr. 610/2007, de o instanță militară, în cauzele privind atât inculpați care au calitatea de militari, cât și inculpați civili, revine instanței civile de control judiciar, ca efect al deciziei Curții Constituționale. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 2302 din 24 iunie 2008 Prin sentința nr. 103 din 7 iulie 2005, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe: 1. inculpatul plutonier major C.I.

pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută în art. 215 1 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., a infracțiunii de fals intelectual prevăzută în art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută în art. 288 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și a infracțiunii de uz de fals prevăzută în art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen .; 2. inculpatul locotenent colonel ( rez .) D.C.

pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută în art. 215 1 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., a infracțiunii de instigare la fals intelectual prevăzută în art. 25 raportat la art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și a infracțiunii de uz de fals prevăzută în art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc . pen . a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută în art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen .; 3. inculpații căpitan O.G.

și căpitan ( rez .) H.T.

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc . pen . a achitat pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual prevăzută în art. 25 raportat la art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen .; în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc . pen . a achitat pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută în art. 215 1 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și a infracțiunii de fals intelectual prevăzută în art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen .; iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc . pen . a achitat pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută în art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc . pen . a achitat pe inculpatul O.G.

pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals intelectual prevăzută în art. 31 raportat la art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen .; 4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc . pen . a achitat pe inculpatul căpitan T.N. și inculpata salariat civil B.G. pentru infracțiunile de complicitate la delapidare prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 1 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc . pen . a achitat pe inculpatul T.N. pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută în art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc . pen . a achitat pe inculpata B.G.

pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută în art. 289 C. pen . cu referire la art. 43 din Legea nr. 82/1991 și uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen ., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 31 din 26 septembrie 2006, a admis apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și de inculpații D.C., O.G., H.T. și C.I. împotriva sentinței nr. 103 din 7 iulie 2005, pe care a desființat-o și, rejudecând, între altele, a reindividualizat pedepsele aplicate inculpaților D.C. și C.I. și, în baza art. 334 C. proc . pen ., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpații O.G. și H.T.

din infracțiunea prevăzută în art. 248 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., în infracțiunea prevăzută în art. 249 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc . pen . cu referire la art. 18 1 C. pen ., i-a achitat pe inculpați pentru această din urmă infracțiune, aplicându-le conform art. 91 C. pen . câte 200 RON amendă administrativă. Prin decizia nr. 1567 din 27 februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, a admis recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și inculpatul C.I. împotriva deciziei nr. 31 din 26 septembrie 2006, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea Militară de Apel.

Prin decizia nr. 1 din 12 martie 2008, Curtea Militară de Apel a admis apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și de inculpații D.C., O.G., H.T. și C.I. împotriva sentinței nr. 103 din 7 iulie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial București, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) teza finală C. proc . pen ., a desființat sentința primei instanțe pentru cazul de nulitate prevăzut în art. 197 alin. (2) C. proc . pen . și a dispus rejudecarea cauzei de către instanța competentă, Judecătoria Focșani, căreia i-a înaintat dosarul.

În considerentele deciziei, Curtea Militară de Apel a reținut că, prin Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007, Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituțional art. III alin. (2) și alin. (3) teza I din Legea nr. 356/2006, conform cărora cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la parchetele ori instanțele militare la data intrării în vigoare a acestei legi, date în competența parchetelor sau instanțelor civile, vor continua să fie urmărite ori judecate de parchetele sau instanțele militare, iar cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii vor continua să fie judecate de instanțele competente, potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date.

Din probele administrate în cauză rezultă că unul dintre inculpați - B.G. - nu este cadru militar, ci salariat civil, motiv pentru care nu ar fi trebuit judecat de Tribunalul Militar Teritorial București, ci de o instanță civilă, situație care a determinat Curtea Militară de Apel să admită calea de atac, să desființeze sentința și să dispună trimiterea cauzei la instanța competentă, considerată a fi Judecătoria Focșani.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, criticând-o pentru nelegalitate . În dezvoltarea motivelor de recurs, parchetul a invocat cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 1 C. proc . pen ., respectiv faptul că instanța de apel - Curtea Militară de Apel a procedat la judecarea apelurilor cu încălcarea dispozițiilor privind competența după calitatea persoanei și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, pentru competenta soluționare a apelurilor declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și inculpații D.C., O.G., H.T.

și C.I. împotriva sentinței nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București.

Examinând recursul, în raport cu cazul de casare invocat, prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 1 C. proc . pen ., dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru următoarele considerentele: Prin Legea nr. 356/2006 din 21 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 677 din 7 august 2006, legiuitorul, dând curs unor rațiuni de bună administrare a justiției și tendinței manifestate în celelalte sisteme judiciare democratice, de restrângere a competenței instanțelor militare exclusiv în sfera faptelor penale comise de personalul militar și anchetării și judecării de către parchetele și instanțele civile a cauzelor în care alături de militari sunt implicați și civili, a modificat dispozițiile art. 35 C. proc . pen ., consacrând regula cu valoare de principiu a judecării civililor de către instanțele civile.

Aceeași lege, în cuprinsul art. III alin. (2) și alin. (3), prin norme cu caracter tranzitoriu, a menținut în mod nejustificat competența instanțelor militare și, respectiv, a parchetelor militare, în cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la data intrării în vigoare a acestei legi. Potrivit acestor texte de lege „(2) Cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la parchetele ori instanțele militare la data intrării în vigoare a prezentei legi, date în competența parchetelor sau instanțelor civile, vor continua să fie urmărite ori judecate de parchetele sau instanțele militare. (3) Cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanțele competente, potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date.

În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desființarea sau, după caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă, potrivit prezentei legi .” Prin aplicarea acestor texte ale legii, parchetele militare, respectiv instanțele militare, urmau să continue urmărirea penală și judecata împotriva unor persoane care nu au calitatea de militari.

Constatând că legiuitorul a menținut în mod nejustificat competența instanțelor militare și, respectiv, a parchetelor militare, în cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la data intrării în vigoare a acestei legi, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 474 din 16 iulie 2007, a declarat ca fiind neconstituționale dispozițiile alin. (2) și alin. (3) teza I ale art. III din Legea nr. 356/2006, întrucât derogarea reglementată de aceste texte de lege este vădit discriminatorie în raport cu criteriul avut în vedere de legiuitor în modificarea art. 35 alin. (1) și (2) C. proc . pen ., și anume lipsa calității de militar a unuia sau a unora dintre făptuitori.

Ca efect al acestei decizii, situația tranzitorie - cauze cu infractori militari și civili aflate în curs de judecată la instanțele militare, a fost rezolvată într-o manieră derogatorie de la dreptul comun, în sensul că a fost extinsă competența funcțională a instanțelor civile de control judiciar și asupra hotărârilor pronunțate de către instanțele militare până la data adoptării acestei decizii. Aceste prevederi legale sunt norme de reglementare a competenței după calitatea persoanei, care restrâng abilitatea judiciară a instanțelor militare și sunt de imediată aplicare.

Analizând competența Curții Militare de Apel prin prisma acestor dispoziții legale, în desfășurarea lor cronologică, dar și prin prisma principiului activității legii de procedură cu conținut tranzitoriu, respectiv al efectelor deciziei de neconstituționalitate indicate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că această instanță nu avea competența de a soluționa apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și de inculpații D.C., O.G., H.T. și C.I.

împotriva sentinței penale nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București, în cauză intervenind cazul de nulitate prevăzut în art. 197 alin. (2) C. proc . pen . Ca urmare a declarării neconstituționalității art. III alin. (2) și alin. (3) teza I din Legea nr. 356/2006, în mod derogator față de dispozițiile art. 28 2 pct. 2 C. proc . pen ., instanțele de control judiciar civile au dobândit competența funcțională de a cenzura hotărârile pronunțate de instanțele militare. Prin urmare, competența de a verifica hotărârea Tribunalului Militar Teritorial București revine instanței de control ierarhic superior civilă, respectiv Curtea de Apel București.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în considerentele hotărârii recurate , Curtea Militară de Apel reține ca temei al desființării sentinței instanței de fond tocmai cazul de nulitate prevăzut în art. 197 alin. (2) C. proc . pen ., privind nerespectarea dispozițiilor referitoare la competența după calitatea persoanei, având în vedere faptul că în cauză sunt cercetați inculpați militari alături de inculpata civilă B.G. Atâta vreme cât instanța de apel a apreciat că instanța de fond militară nu avea competența de a judeca cauza dedusă judecății, ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 610 din 20 iunie 2007, având în vedere calitatea inculpatei B.G., în aceeași măsură Curtea Militară de Apel trebuia să constate că nu are competența de a soluționa apelurile declarate în cauză ca efect al aceleiași decizii.

Ce a omis, însă, Curtea Militară de Apel este faptul că în aplicarea legii procesual penale a fost consacrat principiul activității, potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare ( tempus regit actum ). Pe de altă parte, deciziile Curții Constituționale produc efecte pentru viitor, neretroactivând . Astfel, conform art. 31 din Legea nr. 47/1992, „ Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.” Sintetizând cele de mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în cauză, competența de soluționare a apelurilor formulate împotriva sentinței nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București aparține instanței civile, determinată, sub aspect material, de dispozițiile art. 28 1 pct. 2 C. proc . pen ., respectiv Curții de Apel București, corespondentă, sub aspect teritorial, Curții Militare de Apel.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc . pen ., a admis recursul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva deciziei nr. 1 din 12 martie 2008 a Curții de Militare de Apel, a casat decizia recurată și a trimis cauza la Curtea de Apel București pentru soluționarea apelurilor declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și inculpații D.C., O.G., H.T. și C.I. împotriva sentinței penale nr. 103 din 7 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București.