ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1565/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 40 din 28 iunie 2007 a Tribunalului București au fost condamnați inculpații: 1. Lt. col. C.F., la: - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - un an închisoare, pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.; - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 254 alin. (2) C. pen.

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.; - un an închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 teza I C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultant sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, urmând ca inculpatul să se supună unor măsuri de supraveghere dispuse de instanță. 2. Inculpatul plt. maj.

I.L.P., la: - 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 teza I C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare. Potrivit art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani. Totodată, i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În același timp, s-a constatat că prejudiciul produs părții civile Ministerul Apărării Naționale în cuantum de 17.053,01 lei a fost reparat.

În sfârșit, s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate. Pentru a hotărî astfel, prima instanță, pe baza unui amplu probatoriu administrat a reținut că inculpatul lt. col. C.F. în perioada 1 ianuarie 2001 – 30 mai 2006, a fost comandantul U.M. 01379 Târgoviște, iar inculpatul plt. major I.L.P. a îndeplinit funcția de gestionar la magazia P.S.A. – Artilerii, iar din 5 ianuarie 2004, prin cumul de funcții, și pe cea de gestionar la magazia serviciului cazarmare. Ca atribuție principală de serviciu, inculpatul răspunderea în mod direct de modul în care erau gestionate materialele pe care le avea în primire. Instanța de fond a reținut că, în perioada 2003 – 30 aprilie 2006, din dispoziția inculpatului C.F., martorii L.L.M., A.P.I.

și A.E. au lucrat cu utilajele U.M. 01370 Târgoviște la SC S. SA, care produce sticle și borcane pentru diverși beneficiari și care este situată lângă unitatea militară. Utilajele unității militare deservite de personalul aceleași unități au efectuat lucrări de încărcare a baxpoleților cu sticle și borcane în autocamioanele cu care se livra marfa la beneficiari. S-a stabilit că, în perioada sus-arătată, L.L.M., A.P.I. și A.E. au lucrat un număr diferit de zile la SC S. SA, atât cu motostivuitorul Balkan Car de 3,5 tone, cât și cu U.M.T. de 1,6 tone. Uneori, SC S. SA asigura motorina necesară funcționării utilajelor însă, de cele mai multe ori, combustibilul era asigurat de U.M. 01370 care suporta și contravaloarea reparațiilor și care plătea și salariu integral celor trei muncitori.

S-a stabilit ca L.L.M. a lucrat la SC S. SA circa 120 de zile, în medie câte 2 - 3 ore, A.P.I. 20 zile, aproximativ 3 ore pe zi, iar A.E. a fost să muncească la fabrica de sticlă 100 de zile, în medie 2 ore pe zi, fără ca între U.M. 01370 și SC S. SA să existe relație contractuală, în acest sens, sau unitatea militară să beneficieze, în compensație, de anumite avantaje, din contră, avantajul patrimonial fiind din partea fabricii de sticlă, iar pentru U.M. 01370 înregistrându-se o pagubă. Contravaloarea prestațiilor ilegale efectuate în folosul SC S. SA s-a ridicat la suma de 13.461,514 lei RON. Instanța de fond a mai reținut că inculpatul C.F., profitând de funcția pe care o avea, a dispus ca salariați civili din cadrul unității să lucreze în timpul orelor de serviciu la casa pe care și-o construia în comuna Aninoasa, jud. Dâmbovița.

Astfel, pe baza declarațiilor martorilor M.C., T.N. și D.C., s-a reținut că, aceștia au muncit pentru inculpatul C.F. un număr de 21 zile, 15 zile și respectiv 16 zile, fiind pontați ca prezenți la program și primind salariu în totalitate, iar ca recompensă li s-a acordat salariu de merit. S-a mai reținut că inculpatul C.F., nu a folosit în interes propriu doar mâna de lucru a unității militare ci și o parte din materialele de construcție și materiale tehnico-sanitare și electrice achiziționate pentru repararea pavilioanelor unității. Astfel, cu mijloacele de transport ale unității militare au fost transportate la imobilul în construcție al inculpatului, materiale în valoare de 898,87 lei RON din gestiunea inculpatului I.L.P., care la ordinul inculpatului C.F.

a fost de acord să-i dea din gestiunea sa aceste materiale. Pentru ca aceste materiale să fie scăzute din gestiunea inculpatului I.L.P., acesta din ordinul inculpatului C.F. a întocmit în fals, bonurile de predare-transfer, restituire nr. 31 din 17 aprilie 2006, 32 din 17 aprilie 2006, 33 din 17 aprilie 2006 și 34 din 17 aprilie 2006, 38 din 18 aprilie 2006 și 40 din 20 aprilie 2006, din conținutul cărora rezultă că materialele duse la imobilul pe care îl construia comandantul au fost predate pentru a fi folosite la reparațiile ce s-au efectuat în unitate în urma furtunii de la sfârșitul lunii martie 2006. Aceste bunuri au fost semnate și de căpitanul H.M., șeful serviciului logistic care a confirmat realitatea, regularitatea și legalitatea operațiunii documentelor, fiind indus în eroare cu privire la destinația pe care au avut-o respectivele materiale.

Pentru ca operațiunile să pară a fi legale, învinuitul I.L.P., profitând de neștiința salariaților civili G.C., R.Ș., P.A. și M.A., i-a pus să semneze de primirea materialelor consemnate în conținutul celor șase bonuri de predare-transfer, restituire după ce, în prealabil, i-a pus să semneze câte un raport către condamnatul U.M. 01370 pentru a fi aprobată scoaterea acestora din magazia serviciului cazarmare. În final, bonurile de predare, transfer, restituire, cu numerele 31, 32, 33, 34, toate din 17 aprilie 2006, 38 din 18 aprilie 2006 și 40 din 20 aprilie 2006, au fost prezentate spre aprobare învinuitului C.F. Acesta, cunoscând că respectivele documente sunt false și că materialele de construcție electrice și tehnico-sanitare nu au fost folosite pentru reparații în unitate ci au fost duse la reședința sa, le-a aprobat, făcându-le apte să producă consecințe juridice.

Paguba creată de inculpat prin folosirea ilegală a autoturismelor unității și a subordonaților în interesul său a fost de 2.967,96 lei RON. În fine, instanța de fond a mai reținut că, la sfârșitul lunii mai 2002, inculpatul C.F. a pretins și primit, de la plt. maj. P.I. suma de 10.000.000 lei în scopul de a o angaja pe cumnata acestuia B.C. pe funcția de bucătar la U.M. 01370. Întrucât după circa două luni, postul de lucrător a fost desființat, iar inculpatul primise banii pentru angajarea numitei B.C., s-a oferit să o angajeze pe un alt post, dar numai pe perioadă determinată de maxim 2 ani. Fiindcă aceasta nu a fost de acord, inculpatul a restituit banii. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și inculpatul plt.

maj. I.L.P. Printr-un prim motiv de apel, Parchetul Militar a criticat hotărârea atacată pentru neconcordanța dintre considerente și dispozitivul sentinței, învederând faptul că deși s-a reținut că inculpatul lt. col. C.F. a comis infracțiunea de delapidare în forma continuată, ca de altfel și infracțiunile mijloc, de fals intelectual și uz de fals, în dispozitiv s-a omis ca în cazul acestor două infracțiuni să se facă aplicațiunea art. 41 alin. (2) C. pen. Tot astfel, în cazul inculpatului plt. maj. I.L.P. s-a omis a se face aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 teza I C. pen. Printr-un al doilea motiv de apel, Parchetul Militar a criticat sentința atacată pentru nerespectarea dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen., întrucât s-a omis să se constate ca suma de 10.000.000 lei vechi primită drept mită de inculpatul C.F.

a fost restituită mituitorului. În sfârșit, în apelul declarat de procuror și susținut de procurorul de ședință, hotărârea atacată a fost criticată și pentru greșita individualizare a termenului de încercare, susținându-se că acesta este prea mic. La rândul lui, inculpatul I.L.P. a criticat sentința atacată pentru netemeinicie și nelegalitate susținând printr-un prim motiv de apel că faptei de delapidare îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume vinovăția, motiv pentru care a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Printr-un al doilea motiv de apel, acesta a criticat hotărârea atacată susținând că faptele de fals intelectual și uz de fals, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul lor concret, fiind lipsite în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., în referire la art. 18 1 C. pen. Prin decizia nr. 16 din 4 decembrie 2007 pronunțată de Curtea Militară de Apel a fost admis apelul declarat de D.N.A. împotriva sentinței instanței de fond care a fost desființată în parte și rejudecând s-a făcut aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru infracțiunea de fals intelectual și uz de fals prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

și respectiv 291 teza I C. pen., săvârșite de inculpatul lt. col. C.F. și pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 teza 1 C. pen., săvârșită de inculpatul I.L.P. S-a constatat că inculpatul lt. col. C.F. a restituit suma de 10.000.000 lei vechi denunțătorului P.I. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate. Cu privire la motivul de apel privitor la greșita individualizare a termenului de încercare pe durata căruia s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru C.F. s-a apreciat că este nefondat întrucât el a fost corect apreciat pentru ca scopul sancțiunii finale să fie lesne realizat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând decizia și sentința primei instanțe, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului lt.

col. C.F., și a modului de executare a acesteia. În motivele de recurs, s-a susținut că, cuantumul pedepsei aplicate inculpatului nu corespunde gradului de pericol social al faptelor comise. S-a apreciat că pericolul social concret al infracțiunii săvârșită de inculpat rezultă, în esență, din faptul că inculpatul C.F. a folosit în mod discreționar, prerogativele funcției deținute în scopul realizării propriilor interese, prin mijloace oprite de legea penală, dând dovadă de o conduită imorală. În continuarea motivelor de recurs s-a arătat că față de limitele la care a ajuns fenomenul corupției, de împrejurarea că inculpatul a lucrat într-un sector perceput de populație ca fiind vulnerabil la corupție și recunoscut ca atare de autoritățile statului român, aplicarea unei pedepse minime a cărei executare este suspendată sub supraveghere, pune sub semnul incertitudinii obținerea unor rezultate eficiente în activitatea de combatere a corupției.

În concluzie, s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, cu executare în regim de detenție. Examinând decizia recurată, în raport de motivele de recurs formulate care vor fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul parchetului este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Art. 72 C. pen., stabilește criteriile generale de individualizare a pedepsei respectiv dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Aplicând aceste criterii generale de individualizare a pedepsei la cauza de față, se reține că pericolul social concret al faptelor comise de inculpat este relevat atât de împrejurarea că inculpatul era comandantul unității militare și în această calitate avea obligația, nu numai să respecte îndatoririle de serviciu dar să fie un model de comportament și integritate morală pentru subordonații militari și civili, cât și de faptele concrete comise de inculpat, caracterizate ca nefiind fapte grave datorită cuantumului redus al prejudiciului produs.

Astfel prin comiterea faptei de abuz în serviciu contra intereselor publice, constând în ordinul dat angajaților unității de a lucra pentru SC S. SA este de 13.461,514 lei, iar inculpatul nu a avut niciun beneficiu material personal în urma comiterii acestei infracțiuni, iar beneficiul obținut pentru sine în detrimentul unității militare, prin comiterea celorlalte infracțiuni, este relativ mic de 2.967,96 lei la care se adaugă valoarea materialelor de 898,87 lei. Având în vedere și suma pretinsă și primită de inculpat ca mită, de 1000 lei, se pot caracteriza faptele inculpatului ca făcând parte din mica corupție. În raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială se apreciază că, cuantumul pedepselor stabilite corespunde gradului de pericol social al faptelor comise chiar dacă acesta este stabilit la limita inferioară prevăzută de această lege.

Totodată, la stabilirea acestui cuantum au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului respectiv lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptelor și regretul manifestat, recuperarea prejudiciului, împrejurare care, chiar dacă nu au fost considerate circumstanțe atenuante au avut efect în orientarea pedepsei aplicate, spre minim. Având în vedere și faptul că inculpatul a fost înlăturat din cadrul armatei, împrejurare care l-a făcut să simtă consecințele faptei sale, că timp de 6 ani, pe durata termenului de încercare, inculpatul va fi supus unei supravegheri permanente din partea S.P., și că trebuie să fie în permanență încadrat în muncă, Înalta Curte apreciază că modalitatea de executare a pedepsei în condițiile art. 86 1 C. pen., este corectă și ea va contribui la reeducarea inculpatului și la reinserția socială a acestuia.

Aplicarea unei pedepse severe, disproporționate în raport de circumstanțele reale ce privesc fapta și circumstanțele personale ale inculpatului, nu sunt de natură să realizeze nici scopul educativ, nici scopul preventiv al pedepsei așa cum este reglementat de art. 52 C. pen. Este adevărat că fenomenul corupției, în România a luat amploare, dar aplicarea unor pedepse excesive numai pe criteriul limitelor în creștere ale fenomenului corupției, nu va duce la diminuarea acestuia. Evoluția acestui fenomen a fost avută în vedere de legiuitor când a stabilit limitele speciale de pedeapsă pentru fiecare infracțiune de corupție. Individualizarea pedepselor în fiecare caz în parte se face în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

și de mijloacele de individualizare a pedepselor prevăzute de același cod. Diminuarea acestui fenomen poate fi determinată în aceeași măsură ca și individualizarea pedepsei, de promptitudinea descoperirii acestor infracțiuni și de punerea în executare a sancțiunilor aplicate. Această promptitudine va avea valențe educative față de cei care sunt trași la răspundere penală și cărora și s-a aplicat o sancțiune penală, dar va avea și un ecou pozitiv în rândul opiniei publice, care va avea satisfacția condamnării celor vinovați de asemenea fapte, precum și un sentiment de siguranță, că asemenea fapte nu vor mai fi comise.

Concluzionând, în raport de toate aceste considerente prezentate anterior, Înalta Curte constată că, în cazul de față, pedeapsa aplicată inculpatului și modalitatea de executare a acesteia au fost corect individualizate astfel că în raport de faptele comise și de valoarea minimă a prejudiciului nu se impune nici majorarea pedepsei, nici schimbarea modalității de executare a acesteia. Urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul Parchetului să fie respins ca nefondat. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile prilejuite de judecarea recursului rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. împotriva deciziei penale nr. 16 din 4 decembrie 2007 a Curții Militare de Apel, privind pe intimatul inculpat C.V.F. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2008.