ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1124/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1124/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor penale de față în baza actelor și lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 36 din 19 martie

20102 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori, în Dosarul nr. 544/39/2008, s-a hotărât următoarele:

A fost respinsă

cererea formulată de inculpatul C.G.N. de schimbare a încadrării juridice a

faptelor (susținută în parte și de inculpatul H.C.) din infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de abuz

în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.; din

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248

C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea

de neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen.; din infracțiunea de fals

intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr.

78/2000 în infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (cu

referire la procesul-verbal de constatare din 31 martie 2005); din infracțiunea

de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din

Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen.

(cu referire la procesul-verbal de contravenție din 31 martie 2005); din

infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 C. pen.

raportat la art. 260 C. pen. în infracțiunea de instigare la fals în declarații

prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 292 C. pen.; din infracțiunile de

abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual în infracțiunea

de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. și din infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. raportat la art.

13

2

din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) din

Legea nr. 78/2000;

A fost respinsă

cererea formulată de inculpații C.C.C. și D.R.I. prin care solicită schimbarea

încadrării juridice din instigare la abuz în serviciu contra intereselor

publice prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 în instigare la infracțiunea simplă de abuz în serviciu

respectiv art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen.; din instigare la

infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 289

C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în instigare la infracțiunea

simplă de fals intelectual prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C.

pen.

Au fost respinse, ca

nefondate, excepțiile invocate de inculpatul C.G.N. respectiv excepția lipsei

calității procesuale a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale

Iași de a se constitui parte civilă în cauză, excepția tardivității

constituirii ca parte civilă a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni

Vamale Iași cu suma de 35.360 RON și excepția tardivității constituirii ca

parte civilă a A.N.V. și a A.N.A.F. București - D.R.A.O.V. Iași.

inculpatul C.G.N., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor publice prev. de art. 248 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A fost condamnat

același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de

art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din două

infracțiuni de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17

lit. c) din Legea nr. 78/2000, într-o singură infracțiune, la pedeapsa de 1 an

închisoare.

A fost condamnat

același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie

mincinoasă prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., la pedeapsa

de 1 an închisoare;

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, stabilind

ca inculpatul C.G.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza dispozițiilor

art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedepsele accesorii a

interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

3

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante

de 3 (trei) ani închisoare pe un termen de încercare de 5 (cinci) ani, de la

data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 86

3

C. pen., a stabilit ca pe durata termenului de încercare, inculpatul C.G.N. să

se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava, la datele stabilite de

către Serviciu;

b) să anunțe în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate

inculpatului C.G.N. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii.

În temeiul art. 359

C. proc. pen., a atras atenția inculpatului C.G.N. asupra dispozițiilor art. 86

4

coroborat cu art. 83 și următoarele C. pen.

inculpatul H.C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor publice prev. de art. 248 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit.

c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

A fost condamnat

același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de

art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea

art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 5 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a

stabilit ca inculpatul H.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani

închisoare .

În baza dispozițiilor

art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului ca pedepse accesorii

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81,

82 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 2 ani

închisoare pe un termen de încercare de 4 ani.

Conform art. 71 alin.

(5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului

H.C. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359

C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și

următoarele C. pen.

inculpații D.R.I., și C.C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la

abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 25 C. pen. raportat

la art. 248 C. pen. și art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. c) C.

pen., prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de instigare la

abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 25 C. pen. raportat

la art. 248 C. pen. și art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, într-o

singură infracțiune, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, fiecare.

Au fost condamnați

aceiași inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals

intelectual prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. și art. 17

lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74

lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din două infracțiuni de instigare la fals intelectual prev. de art. 25

C. pen. raportat la art. 289 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000,

într-o singură infracțiune, la pedeapsa de 5 luni închisoare fiecare.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a

stabilit ca inculpații D.R.I. și C.C.C. să execute fiecare pedeapsa cea mai

grea de câte 2 (doi) ani închisoare.

Conform art. 71 alin.

(1) C. pen. a interzis inculpaților ca pedepse accesorii exercitarea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81,

82 C. pen., a suspendat condiționat, pentru fiecare dintre cei doi inculpați,

executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pe un termen de încercare

de 4 ani.

Conform art. 71 alin.

(5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359

C. proc. pen., a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 și

următoarele C. pen.

În baza art. 14, 346

C. proc. pen., a admis acțiunea civilă și a obligat în solidar pe cei patru

inculpați să plătească părții civile A.N.A.F.- Autoritatea Națională a Vămilor

București - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, suma de

3.414 euro cu titlu de prejudiciu cauzat bugetului de stat (constând în 1.872

euro - taxe vamale și 1.542 euro TVA), plus accesoriile aferente constând în

dobânzi și penalități de întârziere datorate conform art. 120 și următoarele C.

proc. fisc., calculate de la data comiterii faptei, respectiv 31 martie 2005 și

până la momentul efectuării plății.

În baza art. 170 C.

proc. pen., a anulat în totalitate Procesul-verbal de constatare nr. 1098313

din 31 martie 2005 și, în parte, Procesul-verbal de contravenție seria G nr.

060679 din 31 martie 2005 în sensul că se menține din conținutul acestuia doar

dispoziția prin care s-au ridicat în vederea confiscării un număr de 40 rochii

de mireasă.

Conform art. 191 C.

proc. pen., a obligat pe inculpatul C.G.N. să plătească statului suma de 8.420

RON cheltuieli judiciare, iar pe inculpații H.C., D.R.I. și C.C.C. câte 4.000

RON fiecare, cu același titlu.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 38/P/2006 al

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. -

Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților

C.G.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu împotriva

intereselor publice prev. de art. 248 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, două infracțiuni de fals intelectual prev. de art. 289

C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și instigare la

mărturie mincinoasă prev. de art. 25 raportat la art. 261 C. pen., H.C. pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu împotriva intereselor publice

prev. de art. 248 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea

nr. 78/2000 și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17

lit. c) din Legea nr. 78/2000, D.R.I. pentru săvârșirea a două infracțiuni de

instigare la abuz în serviciu împotriva intereselor publice prev. de art. 25

raportat la art. 248 C. pen. și art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, și

două infracțiuni de instigare la fals intelectual prev. de art. 25 raportat la

art. 289 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33

lit. a) C. pen. și C.C.C., pentru săvârșirea a două infracțiuni de instigare la

abuz în serviciu împotriva intereselor publice prev. de art. 25 raportat la

art. 248 C. pen. și art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, și două

infracțiuni instigare la fals intelectual prev. de art. 25 raportat la art. 289

C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.

În fapt, s-a reținut

că, la data de 31 martie 2005, în jurul orelor 10,30, echipa operativă compusă

din subinspector C.G.N., ofițer specialist la Biroul de Combatere a

Infracționalității Transfrontaliere (Biroul CIT) din cadrul I.J.P.F Suceava,

inspector principal H.C., din cadrul aceleiași structuri, inspector principal

C.P.O. - șef Detașament Intervenție din cadrul IJPF Suceava și agenții B.S.R.

și C.H.A. a executat o misiune de patrulare și control pe artera de circulație

dintre orașul Siret și Punctul de Trecere al Frontierei Siret cu auto din

dotare VT.

În jurul orelor 12,00

a fost oprit pentru control autoturismul de culoare gri, înmatriculat în

Ucraina, condus de cetățeanul ucrainean P.P., care a intrat în România prin

Punctul de Trecere al Frontierei Siret la ora 11,41 și se îndrepta spre bazarul

din Suceava.

Cu ocazia controlului

efectuat în interiorul autoturismului au fost identificați șase saci din plastic

de culoare închisă, cu rochii de mireasă și mai multe sacoșe cu accesorii,

bunuri pentru care cetățeanul ucrainean nu a putut prezenta documente de

proveniență și nici nu a putut face dovada că a achitat taxele vamale cu ocazia

tranzitării prin punctul vamal Siret.

În aceste împrejurări

echipa operativă a luat măsura conducerii cetățeanului ucrainean și a

autoturismului acestuia în incinta SPF Siret, pentru inventarierea bunurilor și

întocmirea actelor de constatare. La această operațiune au participat C.P.O.,

B.S.R., H.C. și M.V. Cu această ocazie s-a constatat că în cele șase colete de

culoare închisă se aflau 120 rochii de mireasă, iar în celelalte se aflau

accesorii pentru acestea, accesorii care nu au mai fost inventariate.

Înainte de a face

deplasarea la sediul SPF Siret, inculpații H.C. și C.G.N. au fost contactași

telefonic de către inculpatul D.R.I. care i-a solicitat să nu-l oprească pe

cetățeanul ucrainean, mai exact să nu oprească autoturismul condus de către

acesta. Cei doi ofițeri nu au mai putut da curs acestei solicitări deoarece

autoturismul fusese deja oprit iar verificările erau deja demarate, motiv

pentru care au luat hotărârea de a continua activitățile la sediul SPF Siret.

În timpul

desfășurării activității de inventariere a bunurilor găsite în autoturismul

condus de cetățeanul ucrainean, celor doi inculpați li s-a cerut de către

inculpatul D.R.I. să întrerupă orice activitate, deoarece, la Sectorul Poliției

de Frontieră se va prezenta adjunctul directorului Direcției poliției de Frontieră

Rădăuți, inculpatul C.C.C., care va rezolva problema.

Întrucât, martorul

C.P.O. mai avusese și în alte împrejurări asemănătoare, discuții contradictorii

atât cu D.R.I. și C.C.C., pentru a evita eventualele repercusiuni, s-a deplasat

la domiciliul din orașul Siret și a luat o cameră video cu care a înregistrat o

serie de imagini în cadrul momentelor operative. Suportul pe care s-a făcut

înregistrarea a fost predat ulterior organelor de anchetă.

În perioada în care

echipa operativă se afla la sediul SPF Siret, desfășurând activitățile descrise

mai sus, în incinta instituției a venit și inculpatul C.C.C. care, mai întâi,

l-a abordat pe martorul C.P.O. solicitându-i să nu ia nici o măsură față de

cetățeanul ucrainean iar ulterior, față de refuzul martorului de a da curs

solicitări, i-a cerut acestuia să aplice doar o sancțiune contravențională și

să confiște o mică parte din marfă.

În acest context,

date fiind presiunile exercitate de șefii ierarhici D.R.I. și C.C.C.,

inculpatul C.G.N. l-a contactat pe martorul G.C. pe care l-a chemat la PTF

Siret și în prezența inculpatului H.C. i-a dictat o declarație din care rezulta

că în urmă cu câteva zile primise mai mulți saci cu rochii de mireasă de la

cetățeni ucrainieni necunoscuți și că la data de 31 martie 2005 a fost

contactat telefonic de cetățeanul ucrainean P.P. care i-a solicitat să-i predea

acele rochii, lucru pe care l-a și făcut pe teritoriul românesc.

Înainte de a-i lua

această declarație, C.G.N. i-a precizat martorului că nu va avea de suferit

nicio consecință deoarece declarația nu este dată sub jurământ. În aceste

împrejurări, cei doi inculpați i-au solicitat martorului să semneze și

Procesul-verbal de constatare înregistrat sub nr. 1.098.313 din 31 martie 2005,

pe care nu i l-au citit dar cu privire la care i-au adus la cunoștință că se

referă la aceleași rochii de mireasă.

În acest timp,

inculpatul H.C. a procedat la scrierea în limba română a declarației

cetățeanului ucrainean P.P., declarație în care s-a consemnat de asemenea, în

mod nereal că cetățeanul ucrainean, în momentul controlului, avea asupra sa

numai 40 buc. rochii de mireasă, pe care le primise de la martorul G.C. după ce

a intrat în România, deși inculpatul a participat la numărarea mărfii.

Ulterior, în sediul

PTF Siret a fost adus și martorul C.G. căruia i-a fost prezentat cetățeanul

ucrainean și i s-au expus pe scurt faptele comise de acesta, după care i s-a

dictat o declarație din care reieșea că a asistat la descoperirea și

inventarierea mărfii transportate de cetățeanul ucrainean, că în urma acestor

activități s-a constatat că numitul P.P. transporta 40 rochii de mireasă pentru

care nu avea documente de proveniență și că aceste bunuri urmau să fie

confiscate.

Pe baza acestor

înscrisuri inculpații C.G.N. și H.C. au întocmit procesul-verbal de constatare

nr. 1.098.313 din 31 martie 2005, nota raport din aceeași dată și

Procesul-verbal seria G nr. 060679 din 31 martie 2005 prin care cetățeanului

ucrainean P.P. i s-a aplicat sancțiunea de 100.000 RON amendă și s-a dispus

ridicarea de la acesta, în vederea confiscării a 40 buc. rochii de mireasă

evaluate în nota raport la 120 milioane ROL, valoare de comercializare pe

piață.

În toate aceste

înscrisuri s-a consemnat în mod nereal că cetățeanul ucrainean P.P. a intrat în

posesia bunurilor după ce a intrat în România, fiindu-i predate de martorul

G.C. și nu că a trecut prin PTF Siret sustrăgându-se de la plata taxelor

vamale, și că numărul acestora a fost mult mai mic decât cel constatat în

realitate, respectiv 40 în loc de 120 buc.

După întocmirea

documentelor, întreaga cantitate de marfă găsită asupra cetățeanului ucrainean

a fost încărcată în autoturismul de serviciu aparținând poliției de frontieră,

autovehicul în care au urcat ofițerii și agenții de poliție și care s-a

deplasat spre municipiul Rădăuți, fiind însă urmat îndeaproape de autoturismul

condus de cetățeanul ucrainean. În zona popasului Ratoș, din dispoziția

inculpatului C.G.N., martorul C.H.A. a oprit mașina de serviciu și după ce în

apropiere a oprit și autoturismul condus de cetățeanul ucrainean P.P., același

inculpat a dispus să i se restituie acestuia 4 saci cu 80 rochii de mireasă

precum și sacoșele cu accesorii. Ulterior, ceilalți doi baloți cu 40 rochii de

mireasă, rămași în mașina de serviciu au fost predați la camera de corpuri

delicte a Biroului CIT.

Analizând probatoriul

administrat atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare

judecătorească, instanța a reținut că în cauză există probe care dovedesc

vinovăția celor patru inculpați deși au avut o poziție procesuală oscilantă, în

sensul că fie au negat comiterea faptelor de care sunt acuzați, fie le-au

recunoscut în totalitate așa cum sunt prezentate în actul de sesizare a

instanței.

Astfel, în declarația

dată la 15 ianuarie 2008 la DNA - Serviciul Teritorial Suceava, în prezența

apărătorului său, inculpatul C.G.N. a recunoscut în totalitate comiterea

faptelor prezentate în rechizitoriu, mai puțin împrejurarea vizând restituirea

celor 80 de rochii de mireasă la Popasul Ratoș către cetățeanul ucrainean,

inculpatul C.G.N. susținând de această dată că restituirea s-a făcut din

ordinul inspectorului C.P.O. și nu din ordinul său.

Instanța de fond a

reținut că această declarație a fost scrisă personal de C.G.N., în prezența

avocatului și în cuprinsul ei de cel puțin trei ori, inculpatul arată că

numărul rochiilor de mireasă erau de 120 bucăți. Chiar dacă anterior a dat

declarații în care nu a recunoscut faptele, cu privire la atitudinea procesuală

de negare acesta oferă explicații plauzibile, susținând în declarația de învinuit

că verificările cu privire la evenimentul din 31 martie 2005 au fost dispuse

după circa 3 săptămâni de către IGPF, în urma unei sesizări a lui C.P.O., că

le-au fost solicitate rapoarte de către ofițeri din cadrul Corpului de control

în care a susținut ca fiind adevărate cele menționate în actele de constatare,

dar că a făcut acest lucru tot datorită presiunilor exercitate de către cei doi

șefi care încă mai erau în funcție. Ulterior, după ce dosarul a ajuns la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, întrucât D.R.I. și C.C.C. nu mai

dețineau funcții de șefi și nu-l mai puteau amenința și exercita presiuni

asupra sa, a decis să declare adevărul, lucru care l-a făcut și colegul său,

inculpatul H.C.

În ceea ce îl

privește pe inculpatul H.C. a reținut că în declarația olografă, dată în

prezența apărătorului ales, și cea din data de 06 noiembrie 2007 a recunoscut

comiterea faptelor, arătând că și el a fost sunat de către șeful său,

subcomisar D.R.I., că a vorbit de mai multe ori cu acesta de pe telefonul lui

C.G.N., că șeful le-a spus să-l lase pe ucrainean să plece fără a lua nicio

măsură. Cum ei nu au fost de acord cu acest lucru, D.R.I. le-a cerut să

confiște doar o parte din rochiile de mireasă, că la numărătoare au participat

toți membrii echipei de control, precum și șeful de tură M.V. rezultând din

cele 6 colete găsite la cetățeanul ucrainean un număr de 120 rochii de mireasă.

Inculpatul confirmă și prezența inculpatului C.C.C. al PTF Siret care a

încercat să-i convingă să nu întoarcă mașina ucraineanului în punctul vamal, să

nu se ia nicio măsură față de acesta ci să-l lase să plece, ulterior propunând

să se confiște doar o parte din marfă. După repetate discuții telefonice

amenințările șefilor au fost luate în serios, subcomisarul D.R.I. este cel ce

i-a spus lui C.G.N. cum să procedeze, respectiv să găsească o persoană care să

declare că i-a dat rochiile de mireasă lui P.P. în România, dar să susțină că

erau doar 40 bucăți pentru a putea confisca conform Legii nr. 12/1990 doar

această cantitate, că tot D.R.I. i-a dictat lui C.G.N. cum să întocmească

procesul-verbal de constatare, ce cantitate de rochii să confiște, că după

discuția cu D.R.I. subinspectorul C.G.N. l-a chemat telefonic pe martorul G.C.

și a scris un proces-verbal de constatare din care rezultă că acesta a primit

la domiciliul său din Negostina mai multe rochii de mireasă, aduse pe rând de

cetățeni ucrainieni, iar la data de 31 martie 2005 a fost cercetat de P.P.

căruia i-a predat cele 40 rochii în parcarea de lângă punctul vamal.

De asemenea, martorul

G.C. a scris o declarație cu acest conținut, declarație ce i-a fost dictată de

subinspectorul C.G.N., iar el H.C. a scris o declarație în limba română lui

P.P. în care a fost trecută aceeași stare de fapt, deoarece cetățeanul

ucrainean vorbea românește, dar nu știa să scrie. În același timp, agentul B.D.

a adus în birou un cetățean român, respectiv pe C.G. care a semnat

procesul-verbal de contravenție în calitate de martor asistent și căruia i-a

fost dictată de către subinspectorul C.G.N. o declarație care să susțină cele

consemnate în procesul-verbal de constatare. Cu privire la Popasul R, a arătat

că din ordinul subinspectorul C.G.N. a fost oprită mașina de serviciu, după

care a coborât și i-au fost restituite lui P.P. 4 saci cu 80 rochii de mireasă,

după cum a fost stabilit de către subcomisarul D.R.I., că inspectorul O.P.O. se

afla în mașină pe scaunul din față, dar nu s-a opus la restituirea celor 80 de

rochii.

Referitor la

inculpații D.R.I. și C.C.C. a reținut că deși nu au recunoscut comiterea

faptelor din declarația inculpatului C.C.C. rezultă a aflat de la un ofițer că

ar fi fost în jur de 100 rochii de mireasă și că după ce el a plecat din zonă,

a fost sunat de către C.P.O. care i-a spus „șefu am luat bunurile la Legea nr.

12/1990 ca să fie bine pentru toți" fapt ce dovedește că au existat mai

multe rochii de mireasă iar, în final, s-a ajuns la o soluție de compromis,

fiind confiscate în baza Legii nr. 12/1990 doar o parte din rochiile de mireasă

găsite.

Prima instanță a

reținut ca fiind relevante sub aspect probator procesul-verbal de confruntare

dintre martorul C.P.O. și inculpatul C.C.C. în care acesta din urmă recunoaște

din nou că, la fina,l a fost sunat de către C.P.O. care i-a spus că a procedat

conform Legii nr. 12/1990 ca să fie bine pentru toți, în condițiile în care

inspectorul C.P.O. nu avea nicio astfel de obligație profesională față de

inculpatul C.C.C.; procesul-verbal de confruntare din 09 iunie 2008 între

inculpatul C.G.N. și D.R.I., în care primul arată din nou că inițial D.R.I. i-a

cerut lui C.P.O. să dea drumul la mașină și datorită numărului mare de apeluri

telefonice pe care le-am primit de la șeful meu D.R.I., s-a simțit presat

psihic; procesul-verbal de confruntare din 09 iunie 2008 între H.C. și D.R.I.

în care primul acuză din nou repetatele intervenții telefonice ale inculpatului

D.R.I. de a nu se face nici un control asupra cetățeanului ucrainean sau de a

se confisca doar o parte din rochiile de mireasă; procesul-verbal de

confruntare între inculpații H.C. și C.C.C. în care cele două persoane cu

funcții de conducere respectiv D.R.I. și C.C.C. sunt acuzate din nou de

intervențiile făcute asupra echipei operative; procesul-verbal de confruntare

în care inspectorul C.P.O. îl acuză din nou pe inculpatul D.R.I.

În susținerea acestor

acuzații este și declarația martorului C.P.O. la data de 14 septembrie 2007 în

care arată că au fost găsite 120 rochii mireasă cu ocazia controlului, că s-au

efectuat intervenții telefonice repetate ale inculpatului D.R.I. și directe ale

inculpatului C.C.C., inițial, de a fi lăsat P.P. să plece fără a fi controlat,

iar apoi, să i se confiște doar o parte din rochii, că în aceste împrejurări,

împreună cu agentul C.H.A. s-a deplasat până la domiciliul său din Siret de

unde a luat o cameră video cu care a filmat diverse aspecte din timpul

controlului.

Totodată, martorul

confirmă că a vorbit la telefon cu D.R.I. care i-a explicat că Detașamentul de

Intervenție sprijină activitatea Biroului C.I.T., astfel încât nu este treaba

lui C.P.O. să întocmească documentele ci să-i lase pe ofițerii din subordinea

sa (C.G.N. și H.C.), situație în care martorul C.P.O. a renunțat să mai

întocmească actele de constatare, a restituit pașaportul ucraineanului

inculpatului C.G.N. care a afirmat că se ocupă el, că D.R.I. i-a spus ce

trebuie să facă.

Referitor la

restituirea de la Popasul R, martorul C.P.O. a declarat că inculpatul C.G.N.

i-a spus agentului C.H.A. să oprească mașina poliției, după care a coborât

împreună cu H.C. și i-au restituit lui P.P. 80 rochii de mireasă, respectiv 4

colete.

În susținerea

declarațiilor martorului C.P.O. sunt și declarațiile martorul F.N. care a

relatat printre altele, că la 31 martie 2005 s-a întâlnit în incinta popotei cu

comisarul C.C.C., au ieșit pe ușa din spate unde acesta i-a cerut să fie de

acord ca după ce mașina ucraineanului P.P. va fi întoarsă în punct, să-i

efectueze un supracontrol, ocazie cu care să-i confiște o cantitate mai mică de

5 rochii de mireasă, să-i aplice un avertisment, iar cu restul rochiilor să-l

lase să intre în țară. Inculpatul C.C.C. a motivat solicitarea spunând că a

fost sunat de cineva față de care are niște obligații. Același martor mai arătă

că a avut o discuție cu G.C. care era speriat deoarece fusese chemat la P.N.A.

- Serviciul Teritorial Suceava să dea declarații în legătură cu evenimentele

din 31 martie 2005, că acesta i-a povestit că la data respectivă a fost chemat

în punct de subinspectorul C.G.N. care l-a pus să scrie o declarație în care a

arătat că anterior acelei date a primit de la diferiți cetățeni ucrainieni mai

multe rochii de mireasă, pe care în ziua de 31 martie 2005 le-a dat lui P.P. în

parcarea unde își desfășura activitatea, lucru care însă nu este adevărat.

Instanța nu a reținut

afirmația martorului F.N., că inculpatul C.C.C. s-ar fi deplasat la data de 31

martie 2005 cu autoturismul proprietate (cu un VW albastru) și aceasta deoarece

din înscrisurile existente la dosar, respectiv foi de parcurs, registre de

acces, reiese că inculpatul s-a folosit de autoturismul de serviciu. Cu privire

la acest aspect, a reținut că este posibil ca martorul să facă confuzie cu o

altă zi în care inculpatul C.C.C. să-și fi folosit autoturismul proprietate

pentru a se deplasa. Oricum, această inexactitate nu poate duce la ideea lipsei

de credibilitate a martorului, din moment ce celelalte susțineri se corelează

cu probatoriul administrat.

De asemenea, martorul

G.C. în declarația dată în faza de urmărire penală, pe care și-a menținută la

instanță, a recunoscut că în după amiaza zilei de 31 martie 2005 a fost sunat

de către C.G.N. care i-a cerut să vină în punctul vamal, că aici într-un birou

s-a întâlnit cu ofițerul C.G.N. care era cu încă o persoană despre care i-a

spus că este colegul său, tot ofițer iar inculpatul C.G.N. i-a explicat că are

nevoie de un martor să dea o declarație pe care i-o va dicta el, fiindu-i

necesară la un dosar și că i-a explicat că nu va avea de suportat nici un fel

de consecințe deoarece declarația nu este dată sub jurământ. Fiindu-i frică să

nu-și piardă locul de muncă, a acceptat să dea respectiva declarație care i-a

fost dictată de către C.G.N. care se consulta cu celălalt coleg, iar din

conținutul declarației ce a dat-o reieșea că în ziua respectivă, în jurul

orelor 12,20, a fost sunat la telefon de un cetățean ucrainean căruia i-a

restituit niște baloți de celofan de culoare neagră, ce conțineau rochii de

mireasă, că acești baloți ar fi fost la domiciliul său din satul Negostina,

unde au fost aduși în zilele precedente de alți cetățeni ucrainieni. A arătat

că după ce a scris declarația, ofițerul C.G.N. l-a pus să semneze și un

proces-verbal de constatare, spunându-i că se referă la același lucru.

În același sens, sunt

și declarațiile martorului C.G. care arată că la data de 31 martie 2005 în timp

ce ieșea din țară, la orele 16,37 și că a fost solicitat de un polițist de

frontieră să participe ca martor la o constatare făcută de poliția de

frontieră, împrejurare în care a discutat cu ofițerul C.G.N. care i-a prezentat

un cetățean ucrainean despre care i-a spus că a fost oprit în trafic, iar în

mașina acestuia au fost găsite 40 rochii de mireasă pentru care nu avea

documente de proveniență și că ucraineanul confirmă acest lucru. Mai susține

martorul că a scris o declarație care i-a fost dictată de către ofițerul C.G.N.

ori de un coleg de-al său care se afla în birou, însă nu a participat la

renumărarea rochiilor întrucât se grăbea, în birou aflându-se și cetățeanul

ucrainean care scria și el o declarație și vorbea în limba română. În aceste

împrejurări a semnat un proces-verbal de constatare și un proces-verbal de

contravenție prin care au fost confiscate cele 40 rochii de mireasă ale

ucraineanului, că nu a văzut rochiile de mireasă, nu știe cum au fost ambalate.

Cu privire la

declarația martorului C.G., instanța de fond a reținut că propunerea de

renumărare a rochiilor i-a fost făcută acestuia în împrejurările în care

cetățeanul ucrainean P.P. a confirmat situația de fapt expusă deja de

inculpatul C.G.N., în sensul existenței a unui număr de 40 rochii de mireasă,

când se știa că martorul C.G. se grăbea și ca atare nu va accepta să participe

la renumărarea rochiilor. De altfel, cu privire la acuzațiile ce se aduc

inculpaților, martorul C.G. declară că a auzit discutându-se că de fapt au fost

găsite mai multe rochii de mireasă, dar nu pot preciza numărul lor.

Martorii B.S.R. și

C.H.A., care au făcut parte din echipa de control, au confirmat acuzațiile ce

se aduc inculpaților, precum și situația de fapt raportată de inspectorul

C.P.O. În esență, aceștia au relatat că la numărătoarea rochiilor au rezultat

120 bucății, că toți membrii echipei au aflat acest lucru, iar inculpatul

C.C.C. a venit PTF Siret unde a discutat cu martorul C.P.O. Mai arată martorii

că la întoarcerea spre sediul din Rădăuți, au observat că cetățeanul ucrainean

venea cu autoturismul în urma lor, că în zona Popasului R, subinspectorul

C.G.N. i-a zis martorului C.H.A. să oprească și să deschidă portiera din spate

a mașinii, că o parte din colete erau duse din mașina poliției în cea a

ucraineanului, unul fiind cărat și de martorul B.S.R.

În plus, martorul

C.H.A. a declarat că la o perioadă de timp de la acest eveniment a vorbit cu

martorul C.P.O. de la care a aflat că după ce ucraineanul a fost condus la

sediul SPF - Siret, atât el cât și ceilalți 2 ofițeri au fost sunați de mai

multe ori de către inspectorul D.R.I. care le-a solicitat să nu ia măsuri

împotriva lui P.P.

În susținerea acestor

declarații au fost relevate și declarațiile martorului M.V. care a confirmat

existența unui număr de 6 saci inventariați la PRF Siret, în care se aflau câte

20 bucății rochii de mireasă, prezența inculpatului C.C.C. în vamă și

martorului P.P. care a arătat că a fost chemat în biroul poliției unde i s-a

dictat o declarație pe care a scris-o cu litere slavone, iar unul dintre

ofițeri a transcris-o în limba română, și că i s-a spus să. scrie că a luat

coletele cu rochii de la un cetățean pe nume G.C., pe care l-am căutat acasă la

el în Negostina, însă acest lucru nu este adevărat deoarece la data respectivă

eu nu îl cunoșteam pe numitul G.C.

În dovedirea

acuzațiilor aduse inculpaților au fost reținute și raportul inspectorului

C.P.O. din data de 20 aprilie 2005 și 21 aprilie 2005 raportul martorului M.V.

raportul agentului B.S.R., raportul agentului C.H.A. raportul subcomisarului

F.N., raportul inculpatului C.C.C. care, printre altele, arată că a discutat cu

C.P.O. și că acesta i-a spus că în mașina ucraineanului au fost găsite înjur de

100 rochii și că el insistă să fie duse în PTF Siret, conform Legii nr.

141/1997 declarația dată inițial de C.C.C. în calitate de martor și în care

recunoaște că la 31 martie 2005 a stat de vorbă cu ofițerii C.G.N. și H.C. care

i-au spus că au găsit la cetățeanul ucrainean în jur de 100 rochii și că de

față la această discuție a fost și C.P.O. adresa DPF - Rădăuți cu numerele de

telefon utilizate de cei 4 inculpați la data de 31 martie 2005 situația

apelurilor făcute de pe telefoanele mobile ale inculpaților și ale agenților

B.S.R., C.H.A. la data de 31 martie 2005 lipsa ofițerilor ce au primit avizul

Procurorul General în vederea numirii ca organe de cercetare ale poliției

judiciare în care figurează și inculpații H.C. și C.G.N., adresa I.P.J. -

Suceava nr. 80537 din 28 aprilie 2006 împreună cu procesul-verbal de ascultare

a CD-ROM-ului pus la dispoziție de martorul C.P.O., planșe fotografice și CD-ul

în cauză, copia registrului de acces în PTF Siret din care rezultă că la 31

martie 2005 inspectorul C.P.O. a intrat cu autovehiculul la ora 11,50 și a

ieșit la 13,20, că C.C.C. a intrat la orgie 12,40 cu autovehiculul și a ieșit

la orele 13,15, copie foaie de parcurs pentru microbuzul de intervenție al

poliției de frontieră, copie după registrul de acces de la sediul din Rădăuți

din care reiese că microbuzul de intervenție -a plecat la orele 10,05 și s-a

întors la sediu la orele 18,10, dovada de primire de la subinspectorul C.G.N. a

celor 40 rochii de mireasă pentru a fi depozitate, lista persoanelor ce au

intrat în România la data de 31 martie 2005 cu ucraineanul P.P. și din care

rezultă că acesta a fost singur în autoturism și a intrat la orele 11,41 și

procesele-verbale de constatare, de contravenție din data de 31 martie 2005.

Probatoriul

administrat în cursul cercetării judecătorești (audierea martorilor F.N., G.C.,

C.G., B.S.R., C.H.A., M.V., C.I., B.D., J.I.D., C.M.C., C.C.P., martori ce au

fost însușiți de către inculpați, cu privire la martorul C.P.O. s-a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. și au fost solicitate

informații la diferite instituții de stat, efectuarea expertizei I.T. a CD-ului

depus la dosar de martorul C.P.O. cu obiectivul de clarificare și ridicare a

tonalității înregistrărilor, susține acuzațiile aduse inculpaților și situația

de fapt descrisă în actul de sesizare.

Astfel, martorii

B.S.R., C.H.A. și M.V. au confirmat împrejurarea că erau 5 - 6 saci cu câte 20

rochii mireasă și alte pungi cu accesorii dar pe care nu le-au numărat, că la

numărat rochiilor au rezultat 120 bucăți, lucru pe care l-au luat la cunoștință

toți ofițerii; că la Popasul R ori ofițerul C.G.N. ori H.C. a dat dispoziție să

fie oprită mașina poliției și să se restituie ucraineanului 4 saci cu rochii pe

care i-au dat jos el și cu agentul C.H.A., că la sediul din Rădăuți au mai

ajuns doar cu 2 saci pe care el și C.H.A. i-au dus în biroul CIT. În fața instanței

toți martorii menționați au arătat că imaginile de pe CD-ul pus la dispoziție

de instanță sunt reale și reprezintă locul unde au fost depozitați cei 6 saci

pentru a fi numărate produsele.

În ceea ce privește

declarația martorului B.D., instanța a reținut că, deși nu a perceput direct

evenimentele, acesta a relatat faptul că în după amiaza zilei de 31 martie

2005, fiind în trecere, l-a văzut pe G.C. dând o declarație la o masă, iar de

partea cealaltă a mesei stătea inculpatul C.G.N., dar că nu știe dacă ofițerul

C.G.N. dicta ceva martorului.

Susținerea martorului

ca. la da.ta de 31 martie 2005 a văzut după orele 16,30 mașina ucraineanului

parcată lângă sala de protocol iar microbuzul poliției era plecat, nu a fost

primită de instanță având în vedere perioada mare de timp de la data comiterii

faptelor și împrejurarea că nu se coroborează în acest sens cu alte probe

astfel încât să ducă la o concluzie certă, nu va reține acest aspect.

Situația de fapt

reținută de instanță este confirmată și de martorul F.N. care a arătat că la 31

martie 2005 a avut o discuție cu comisarul C.C.C. care i-a cerut să fie de

acord cu efectuarea unui supracontrol prin care să confiște doar câteva rochii,

5 sau 10 iar cu restul să-l lase pe ucrainean să intre în țară deoarece a primit

niște telefoane, are unele obligații și trebuie să rezolve favorabil situația

cetățeanului ucrainean.

Martorul C.C.P.

potrivit declarației dată de acesta, la 31 martie 2005 s-a întâlnit cu

inspectorul C.P.O. pe care l-a întrebat ce face, iar C.P.O. i-a răspuns „ai să

auzi tu ce o să se întâmple". Tot atunci martorul spune că „..am auzit o

discuție mai aprinsă ce a fost purtată între inspectorul C.G.N. și insp. C.P.O.

era purtată pe un ton mai ridicat", că a intrat în respectivul birou și i-a

văzut pe inspectorul C.G.N. și pe martorul G.C. scriind ceva la masă.

Or, răspunsul dat de

C.P.O. respectiv „ai să auzi tu ce o să se întâmple", discuția aprinsă

purtată de acesta cu subinspectorul C.G.N. demonstrează de asemeni că între

ofițerii echipei de control existau divergențe majore cu privire la modalitatea

de finalizare a controlului, aspecte ce se coroborează și ele cu celelalte

probe acuzatoare din dosar.

Instanța a avut în

vedere la stabilirea vinovăție inculpaților și raportul I.G.P.F. privind

rezultatul controlului făcut în urma sesizării făcute de inspectorul C.P.O.,

materialul ce a stat la baza raportului, documente care susțin situația

reținută în rechizitoriu cu atât mai mult cu cât audierea persoanelor,

rapoartele de activitate au fost întocmite la o dată mult mai apropiată de data

evenimentului din 31 martie 2005, ceea ce presupune o mai mare exactitate a

relatărilor.

Referitor la lista de

convorbiri telefonice efectuate (care potrivit Adresei nr. 2889250 din 11

octombrie 2007 a D.P.F. Rădăuți ar fi aparținut la 31 martie 2005 martorului

C.P.O. ) și din care rezultă că cele două apeluri către martorul G.C., au fost

făcute de pe numărul de mobil al martorului C.P.O. și nu de pe cel al

inculpatului C.G.N., a apreciat că această aparentă contradicție nu prezintă

relevanță sub aspect probator având în vedere existența unor probe categorice

în același sens cu care să poată fi coroborată.

Și în ipoteza în care

inspectorul C.P.O. l-ar fi chemat primul pe martorul G.C., în prezentul dosar

acest aspect ar avea mai puțină relevanță din moment ce probatoriul administrat

reliefează că inculpatul C.G.N. este cel ce a dictat declarația nereală acestui

martor, că tot el este cel ce a întocmit și a trecut date neconforme cu

adevărul în procesul-verbal de constatare și de contravenție, fapte pe care

deși, inițial, le-a negat, ulterior în cursul urmăririi penale le-a recunoscut

de mai multe ori, probatoriul confirmând săvârșirea faptelor.

În legătură cu

pretinsa relație de dușmănie dintre martorul C.P.O. și inculpații din prezenta,

toți martorii audiați au arătat că nu au cunoștință despre aceste aspect

(declarațiile martorilor D.S., C.D., A.V., C.C.

Instanța de fond a

înlăturat ca nefiind susținută de probatoriul administrat declarația martorului

P.P. care a adoptat o poziție procesuală de negare în totalitate a implicării

oricărui inculpat, confirmând practic susținerile acestora în apărare, în

sensul că cele consemnate în procesul-verbal de constatare și cel de

sancționare contravențională privind numărul rochiilor de mireasă și

modalitatea introducerii lor în țară ar fi reale.

Or, cea mai mare

parte a acestor susțineri sunt contrazise de probatoriul administrat. Deși,

martorul susține că au fost 5 colete cu rochii de mireasă și un colet cu

accesorii, din planșele foto existente la dosar reiese clar că la temelia

clădirii sectorului de poliție au fost depozitate pe o foaie de cort 6 colete

mari, din folie de plastic de culoare neagră, legate cu scotch (4 așezați jos,

în picioare și 2 colete deasupra lor), precum și 2 pungi din plastic cu

accesorii (alături, una de culoare galbenă și una albastră). În cauză, nu s-a

demonstrat că imaginile respective ar fi fost trucate, chiar dacă în parte au

fost contestate de unii inculpați.

Susținerea că atunci

când a plecat spre satul Negostina și când s-a reîntors în vamă, echipa de

control a fost tot timpul pe podul de la Siret, nu a fost însușită de instanță,

întrucât, nu există probe în acest sens și niciunul dintre membrii echipei de

control nu susține că martorul ar fi trecut de 2 ori pe lângă ei și abia a 3-a

oară l-ar fi oprit, ceea ce demonstrează că P.P. nu s-a deplasat deloc spre

satul Negostina.

Nu a fost reținută ca

fiind reală nici susținerea că după inventariere, cetățeanul ucrainean a dat 2

saci negri mari pentru a fi depozitate rochiile numărate pentru a nu se murdări

și aceasta deoarece nici un martor nu susține acest lucru, ci dimpotrivă se

arată că după numărare rochiile au fost puse în aceiași 6 saci, tot câte 20

bucăți într-un sac, că după numărare la locul respectiv nu a rămas nici un sac

gol. Deși, martorul P.P. susține că în portbagajul autoturismului său nu pot

încăpea 120 rochii de mireasă, instanța constată că acesta nu face nicio

referire la posibilitatea depozitării unora dintre colete pe bancheta din spate

a autoturismului, spațiu ce este voluminos.

Martorul P.P. a negat

că i s-ar fi dictat de inculpatul C.G.N. declarația din 31 martie 2005 și

împrejurarea că la Popasul R i s-ar fi restituit parte din rochiile de mireasă,

însă instanța a apreciat ca fiind conformă cu realitate declarația din faza de

urmărire penală susținută de întreg material probator administrat.

De altfel,

inconsecvența susținerilor acestui martor reiese și din faptul că deși în fața

instanței a declarat că l-a mai văzut pe G.C. încă de 2 ori și a discutat cu el

(odată la chioșcul de asigurări când i s-au restituit cele 2 colete, a doua

oară când la ieșirea din biroul unde se dădeau declarații i-a șoptit lui G.C.

să declare că toate rochiile le-a luat de la el), cu ocazia confruntării martorul

P.P. a precizat că este pentru prima dată când îl vede pe G.C. în plus, în

afara susținerii că ofițerul de poliție i-a dictat declarația și l-a pus să

scrie că persoana de legătură a fost G.C., martorul P.P. nu a putut oferi nicio

explicație plauzibilă cu privire la modul cum a ajuns să. afle numele întreg

a.1 acestei persoane, în condițiile în care a susținut că la 31 martie 2005

nu-l cunoștea pe G.C.

Instanța a apreciat

ca fiind relevantă sub aspect probator și expertiza IT și înscrisul depus de

către apărătorul inculpaților C.C.C. și D.R.I. despre care aceștia afirmă că

reprezintă transcrierea dialogului de pe CD dintre C.P.O. și F.N., din care

reiese că ultimul l-a rugat ceva pe C.P.O., fapt ce confirmă că au fost

exercitate presiuni doar asupra echipei de control.

În susținerea acestei

concluzii este procesul-verbal de transcriere și vizionare a înregistrărilor

depuse la dosar de martorul C.P.O., planșele fotografice realizate cu această

ocazie, înregistrări a căror realitate nu a fost contestată de niciuna dintre

părți și care confirmă depozitarea pe o foaie de cort, lângă temelia clădirii

sectorului poliției de frontieră 6 colete mari, din folie de culoare neagră (4

colete chiar jos și încă 2 colete puse deasupra), iar alături sunt niște pungi

din plastic (din care una galbenă și una albastră conținând accesorii pentru

rochiile de mireasă) și ulterior, în microbuzul echipei de intervenție, unde 2

saci au fost așezați chiar la margine, în imediata apropiere a ușii din spate a

autovehiculului, iar de la locul unde se aflau cei 2 saci până la rândul de

scaune unde au stat agentul B.S.R., ofițerii C.G.N. și H.C., exista spațiu

suficient care să permită depozitarea a încă 4 saci cu rochii de mireasă.

Având în vedere că

s-a dovedit existența a 6 saci, că în mod cert la sediul din Rădăuți au fost

trimiși doar 2 saci (care împreună au conținut 40 de rochii) ce au fost apoi

predați la camera de corpuri delicte, că spre valorificare au fost predate

toate cele 40 rochii, s-a concluzionat, contrar susținerilor inculpaților că în

fiecare dintre cei 6 saci erau câte 20 rochii, deci un total de 120 bucăți, așa

cum a declarat martorul B.S.R. care le-a numărat.

Împrejurarea că în

cei 2 saci ridicați în vederea confiscării erau puse câte 20 rochii, confirmă

susținerile martorilor B.S.R. care a arăta că după numărare rochiile au fost

puse tot în cei 6 saci inițiali și tot câte 20 bucăți în fiecare, astfel încât

aspectul că rochiile ar fi fost compuse din una sau mai multe piese, nu mai are

nicio relevanță, cu atât mai mult cu cât sunt martori care afirmă că după

numărare la locul respectiv nu a rămas nici un sac pe jos.

Relevante sunt în

cauză și aspectele menționate de către unii martori cu privire la dimensiunile

acelor colete (saci). Astfel martorul M.V. arată că erau 5 - 6 colete ambalate

în saci menajeri mari, martorul B.S.R. că erau 6 saci de înălțime de 1 metru,

diametru 40 - 50 cm, martorul C.H.A. că erau 6 saci de culoare neagră, 1 metru

înălțime și 30 - 40 cm. diametru, martorul P.V. a văzut personal mai mulți saci

de plastic, mari, negri, voluminoși - dimensiuni ce în mare parte corespund

imaginilor foto prezentate la urmărire penală.

Mai mult, atât

inculpatul D.R.I. cât și alți martori au recunoscut că misiunea de la 31 martie

2005 de a face un control și a confisca unele bunuri, este una de rutină, prin

urmare, nu se justifică existența celor 27 apeluri telefonice dintre inculpații

C.G.N. și D.R.I. și nici tergiversarea întocmirii actelor necesare pe parcursul

a aproape 6 ore.

Instanța de fond

constatând că declarațiile unor martori care nu au perceput în mod direct

evenimentele nu au relevanță sub aspect probator le-a înlăturat ca nefiind

utile soluționării cauzei. În acest sens sunt depozițiile martorilor: C.M.C.,

I.G., B.I. - șoferul microbuzului MV care la data de 31 martie 2005 l-a însoțit

pe inculpatul C.C.C. la sectorul și vama Siret), care prezintă modul în Care în

acea zi și-a desfășurat el activitatea, susține, printre altele, că a văzut și

el lângă clădirea sectorului niște saci negri, că l-a văzut pe inculpatul

C.C.C. stând de vorbă cu un bărbat îmbrăcat în uniformă, despre care ulterior a

aflat că se numește C.P.O., dar evident că martorul în calitate de subaltern nu

avea cum să știe de conținutul discuțiilor purtate de șeful său, C.C.C.; B.N.

care la data de 31 martie 2005 își sărbătorea ziua de naștere, susține că au

venit la popotă C.D. și C.C.C., a discutat cu acesta din urmă cca 2 - 5 minute

cât a fost felicitat; A.V. - agent de poliție, șoferul autovehiculului cu care

inculpatul D.R.I. a fost în data de 31 martie 2005 plecat în misiune - prin

parte din declarația sa nu face decât să descrie misiunea în care a fost la

acea dată, susține că misiunea a durat între orele 1000- 1400, dar că nu-și

aduce aminte dacă atunci când s-au întors a stat tot timpul lângă șeful său

D.R.I., ceea ce în opinia instanței face posibil ca inculpatul D.R.I., după

orele 1400 să fi putut dicta la telefon conținutul unui proces-verbal de

constatare; D.I. care descrie acțiunea la care a participat în data de 31

martie 2005 împreună cu inculpatul D.R.I. și agentul A.V., dar care nu cunoaște

nimic despre activitatea desfășurată de D.R.I. după încheierea misiunii; P.C.M.

care relatează despre un dialog pe un ton mai ridicat purtat între ofițerul de

cercetări venit de la București și inculpatul C.C.C., datorită divergențelor cu

privire la numărul rochiilor de mireasă, dialog care însă nu este relevant față

de faptele cu care este învestită instanța și nici nu poate răsturna

multitudinea de probe în acuzare existente; T.F. care deși relatează că la 31

martie 2005 a înlocuit un coleg la poarta de acces, că în jurul orelor 1200 s-a

prezentat la poarta de acces inspectorul C.P.O. și șoferul său C.H.A.,

recunoaște că este posibil să nu fi trecut în registrul de acces toate

persoanele și autovehiculele; G.I. care prin depoziția sa se referă în special

la martorii F.N. și C.P.O., persoane care însă nu au fost trimise în judecată

în prezentul dosar, și oricum din declarația acestui martor nu reiese că

înregistrările depuse de C.P.O. ar fi fost contrafăcute, ci dimpotrivă că sunt

reale.

Prin urmare, față de

întreg probatoriul administrat astfel cum a fost analizat, judecătorul fondului

a apreciat că este dovedită dincolo de orice dubiu vinovăția celor patru

inculpați și analizând cererile privind schimbarea încadrării juridice a

faptelor prin înlăturarea referirii la dispozițiile art. 13

2

din

Legea nr. 78/2000 și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, apărările formulate

de fiecare dintre inculpați le-a apreciat ca fiind nefondate.

În acest sens, a

reținut că pornind de la certitudinea că la sediul din Rădăuți echipa de

control a ajuns cu 2 saci conținând câte 20 de rochii de mireasă fiecare (în

total 40 rochii) și nu cu câte 20 piese rochii fiecare, că în m