ÎCCJ, Secția penală

În baza lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 808 din data 14 mai 2019 a Tribunalului București, secția I penală, a în baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 9 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., pe o durată de 1 an, ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., care se va executa în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen., dacă pedeapsa principală va deveni executabilă în regim de detenție.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., care se va executa în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen., dacă pedeapsa principală va deveni executabilă în regim de detenție.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 9 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., pe o durată de 1 an, ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., care se va executa în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen., dacă pedeapsa principală va deveni executabilă în regim de detenție.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la favorizarea făptuitorului, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 269 alin. (1) C. pen.

A constatat că faptele pentru care s-au aplicat pedepsele mai sus menționate sunt concurente, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen. și, în consecință:

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) C. pen. au fost contopite pedepsele, inculpata A. având de executat pedeapsa rezultantă principală de 3 ani închisoare, 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., cu aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 4 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 92 alin. (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune la datele fixate de consilierul de probațiune;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatei obligația de a urma un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în cadrul Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă din Municipiul Pitești sau a B.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau în caz de neexecutare a obligațiilor impuse de instanță ori stabilite de lege, precum și dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune.

S-a reținut că faptele inculpatei A., care, în cursul lunii decembrie 2013, i-a solicitat suspectei C. să transmită, prin intermediul adresei de poștă electronică a persoanei menționate, un tabel cuprinzând datele unor studenți ai Universității Pitești, destinatari fiind suspectul D. și martora E., cu indicația de a-l "completa cu mai multe tipuri de scris", tabel care, după falsificarea semnăturilor persoanelor cuprinse în acesta, a fost depus la Ministerul Tineretului și Sportului în cadrul documentației necesare decontării proiectului studențesc F.; în cadrul declarației de martor pe care a dat-o în cauză, în data de 26 aprilie 2016, a făcut afirmații mincinoase și nu a spus tot ce știa cu privire la aspectele esențiale cu privire la care a fost audiată, fiind avute în vedere cele ce nu aveau aptitudinea să conducă la autoincriminarea sa și a determinat-o pe C. să facă afirmații mincinoase în cadrul declarației de martor pe care aceasta a dat-o în cauză, în data de 10 martie 2016, în scopul evitării implicării sale în cercetări și favorizării suspectului D., prin îngreunarea cercetărilor, având în vedere faptul că i-a solicitat în mod expres pe C. să declare că adresa de e-mail a numitului D., în legătură cu care există probe că a fost implicat în falsificarea tabelului de participanți la proiectul F., s-a atașat din eroare la trimiterea acestuia, prin intermediul poștei electronice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., instigare la participație improprie la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 31 alin. (3) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen. și instigare la favorizarea făptuitorului, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen legal, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, precum și inculpații G., A. și D., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București, secția I, sub nr. x/2016.

Prin Decizia penală nr. 740/A din data de 28 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosar nr. x/2016 s-au decis următoarele:

A fost desființată, în parte, sentința apelată și, în rejudecare:

S-a constatat că prin încheierea din data de 10 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public în ceea ce o privește pe inculpata A. și s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., instigare la participație improprie la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen. și instigare la favorizarea făptuitorului, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunile de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., instigare la participație improprie la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

A fost înlăturată dispoziția de achitare a inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la favorizarea făptuitorului, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 269 alin. (1) C. pen., ca urmare a dispoziției de schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 102 alin. (2) și (3) C. proc. pen. cu referire la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a constatat nulitatea procesului-verbal din data de 7 iunie 2016 de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate în baza Mandatului de supraveghere tehnică nr. 1478/UP din 3 februarie 2016 emis de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, secția I a penală, în condițiile punerii în executare a mandatului de supraveghere de către alte organe decât cele abilitate de legea în vigoare la data îndeplinirii respectivelor acte procedurale.

S-a stabilit că Serviciul de Probațiune care va exercita supravegherea inculpaților este Serviciul de Probațiune Argeș.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 276 alin. (6) C. pen. a fost respinsă ca nefondată solicitarea părții civile Complexul Sportiv Național Poiana Brașov de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariul avocatului ales.

Împotriva Deciziei penale nr. 740/A din data de 28 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosar nr. x/2016 la data de 10 decembrie 2020 (data poștei), prin apărător ales avocat H. a formulat recurs în casație inculpata A.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpata a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

a) Cu privire la săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasa, inculpata a arătat că, în mod greșit, atât instanța de fond cât și instanța de apel au constatat realizarea tipicității infracțiunii, față de împrejurarea că, determinarea martorei C. Rodica de a face afirmații mincinoase în cadrul declarației de martor pe care aceasta a dat-o în cauză la data de 10 martie 2016, nu putea avea efectul scontat sau urmarea imediata ceruta de norma de incriminare întrucât martora fusese audiată anterior, fără vreo influență din partea inculpatei, și relatase aceiași situație de fapt.

b) Cu privire la săvârșirea infracțiunii de instigare la participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu, s-a considerat că în mod greșit, atât instanța de fond cât și instanța de apel au pronunțat condamnarea considerând că este realizată tipicitatea infracțiunii, întrucât documentele avute în vedere de funcționarii Ministerului Tineretului și Sportului la decontare au fost furnizate de către CSN Poiana Brașov și J., entități cu care, inculpata nu a interacționat.

c) Cu privire la săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a considerat că, în mod greșit, atât instanța de fond cât și instanța de apel au considerat că este realizata tipicitatea infracțiunii, în condițiile în care, înscrisurile respective, așa cum rezulta din probe, nu au fost folosite în procedura de decontare, ci așa cum rezulta pe baza de probe, înscrisurile proveneau de la Complexul CSN Poiana Brașov și J. Astfel, instigarea la fals în înscrisuri sub semnătura privata față de inculpatul D. nu are semnificație penală.

În esență s-a arătat că nu se realizează corespondenta deplina între faptele săvârșite și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune întrucât faptele pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatei nu întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea decizie și, în rejudecare, pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatei A. pentru toate infracțiunile.

Prin Încheierea din data de 10 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva Deciziei penale 740/A din data de 28 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosar nr. x/2016.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 5 mai 2021 cu citarea părților.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

La termenul din data de 5 mai 2021, cauza a fost luată în dezbateri, susținerile părților au fost consemnate în partea introductivă a prezentei nemaifiind reluate.

Analizând recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 740/A din data de 28 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016 Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

De asemenea, cazul de casare menționat nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și stabilirea unei situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

În recursul în casație de față, inculpata A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., a solicitat Înaltei Curți pronunțarea unei soluții de achitare pentru toate cele trei infracțiuni pentru care a fost condamnată, respectiv, instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, instigare la participație improprie la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Înalta Curte constată că potrivit art. 438 alin. (2) C. proc. pen., cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

Analizând decizia recurată, Înalta Curte constată că aceste critici au fost invocate de inculpata A., și în fața instanței de apel, iar prin decizia pronunțată, Curtea de Apel București a făcut o amplă analiză a acestora și a apreciat că nu sunt întemeiate.

Astfel, în urma probatoriului administrat în cauză Curtea de Apel a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpata A., reținându-se că: în cursul lunii decembrie 2013, i-a solicitat numitei C. Rodica să transmită, prin intermediul adresei de poștă electronică a persoanei menționate, un tabel cuprinzând datele unor studenți ai Universității Pitești, destinatari fiind D. și martora E., cu indicația de a-l completa cu mai multe tipuri de scris, tabel care, după falsificarea semnăturilor persoanelor cuprinse în acesta, a fost depus la Ministerul Tineretului și Sportului în cadrul documentației necesare decontării proiectului studențesc F.; a determinat-o pe C. Rodica să facă afirmații mincinoase în cadrul declarației de martor pe care aceasta a dat-o în cauză, în data de 10 martie 2016, în scopul evitării implicării sale în cercetări și favorizării suspectului D., prin îngreunarea cercetărilor, având în vedere faptul că i-a solicitat în mod expres suspectei C. Rodica să declare că adresa de e-mail a lui D., în legătură cu care există probe că a fost implicat în falsificarea tabelului de participanți la proiectul F., s-a atașat din eroare la trimiterea acestuia, prin intermediul poștei electronice, realizează tipicitatea infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., instigare la participație improprie la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 47 raportat la art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

Examinând decizia penală atacată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se constată că dispozițiile legale menționate nu sunt incidente în cauză.

Referitor la săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasa, Înalta Curte reține:

Potrivit art. 273 alin. (1) C. pen. constituie infracțiunea de mărturie mincinoasă "Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat."

S-a invocat de inculpata recurentă faptul că, martora C., anterior declarației din data de 10 martie 2016 și cu privire la care s-a realizat acțiunea de determinare, a mai dat o declarație în care a susținut aceleași aspecte ca și în declarația menționată, astfel încât, acțiunea de determinare nu a avut efectul scontat sau nu a produs urmarea imediată, situație în care nu se poate reține tipicitatea infracțiunii.

Activitatea infracțională desfășurată de inculpata recurentă se raportează la atitudinea adoptată de martora C. Rodica la momentul la care a dat declarația din data de 10 martie 2016, în sensul că, anterior acestui moment, a existat din partea inculpatei o acțiune de determinare a martorei să facă afirmații mincinoase în cadrul declarației de martor pe care aceasta a dat-o în cauză, în data de 10 martie 2016, solicitându-i, în mod expres, martorei C. Rodica să declare că adresa de e-mail a lui D., în legătură cu care există probe că a fost implicat în falsificarea tabelului de participanți la proiectul F., s-a atașat din eroare la trimiterea acestuia, prin intermediul poștei electronice și aceasta în scopul evitării implicării sale în cercetări și favorizării suspectului D.

Împrejurarea că martora mai dăduse o declarație în care susținuse aceleași aspecte nu prezintă nici o relevanță juridică, întrucât infracțiunea de mărturie mincinoasă se comite cu ocazia fiecărei audieri în care făptuitorul a realizat una dintre modalitățile alternative prevăzute în textul incriminator, iar activitatea de instigare se poate realiza în raport de fiecare audiere a martorului.

Referitor la săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Înalta Curte reține:

Constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată " Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice."

În concret, s-a susținut de recurenta inculpată că tabelul falsificat nu a fost folosit la decontare ci au fost utilizate alte documente emise de intimata parte civilă.

Înalta Curte observă că, referitor la această infracțiune critica vizează o modificare a situației de fapt reținută de instanța de apel, în baza materialului probatoriu administrat, respectiv schimbarea situației de fapt prin reaprecierea probelor, aspect care, așa cum s-a reliefat nu se poate realiza în cadrul recursului în casație.

Înalta Curte reamintește că reevaluarea stării de fapt, activitate ce implică și reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal, posibilitate care este exclusă, raportat la dispozițiile legale ce reglementează calea de atac a recursului în casație, potrivit cărora controlul judiciar este limitat doar verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Pe calea recursului în casație nu se verifică conformitatea situației de fapt, stabilită cu titlu definitiv de instanța de apel, cu materialul probator administrat în cauză, ori greșita înlăturare a unor probe de către cele două instanțe ci doar dacă fapta reținută ca fiind comisă de inculpat, în modalitatea stabilită anterior de instanța de fond și de instanța de apel, întrunește elementele de tipicitate

Subsidiar, Înalta Curte arată că tabelul cu participanți falsificat a fost încredințat intimatei parte civilă care l-a folosit pentru a încheia actele ce au fost transmise în scopul decontării cheltuielilor, fiind fără relevanță juridică că reprezentanții părții civile aveau sau nu cunoștință că acel tabel era fals.

Referitor la săvârșirea infracțiunii de instigare la participație improprie la infracțiunea de abuz în serviciu, Înalta Curte constată:

Înalta Curte observă că și pentru această infracțiune se invocă, pentru a se justifica lipsa de tipicitate, aceiași împrejurare reliefată pentru lipsa de tipicitate a infracțiunii de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, astfel încât, argumentele prezentate pentru acea infracțiune sunt incidente și în raport de această infracțiune.

Prin motivele de recurs formulate recurenta condamnată A. se urmărește o reapreciere a materialului probator încercându-se schimbarea situație de fapt reținută prin decizia atacată, astfel încât această situația să nu intre în sfera de incidență a ilicitului penal.

Ceea ce s-a urmărit prin recursul în casație formulat este, în realitate, remedierea unei presupuse greșite aprecieri a faptelor, respectiv a unei greșite interpretări a probelor administrate, iar nu îndreptarea unei erori de drept.

Prin urmare, Înalta Curte constată că inculpata a fost condamnată pentru fapte care sunt prevăzute de legea penală, faptele întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de normele de incriminare, realizându-se o corespondență deplină între faptele săvârșite și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune.

Referitor la cererea formulată de Complexul Sportiv Național Poiana Brașov, privind obligarea inculpatei la plata sumei de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare;

În conformitate cu dispozițiile art. 276 alin. (6) C. proc. pen., instanța stabilește obligația de restituire a cheltuielilor judiciare efectuate de părți potrivit legii civile.

Conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Totodată potrivit art. 452 C. proc. civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Înalta Curte constată că la dosarul cauzei a fost depusă Factura nr. x din 15 februarie 2021 și Ordin de plată nr. x din 22.02.2021, care atestă plata onorariu de avocat (Dosar nr. x/2016) în sumă de 6.000 RON, făcută de Complexul Sportiv Național Poiana Brașov către Cabinet Individual de avocatură L.

Având în vedere soluția de respingere a recursului în casație formulat de inculpata A. care implică culpa procesuală a acesteia, singura ce constituie temeiul acordării cheltuielilor judiciare, în raport de dispozițiile art. 276 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., se impunea acordarea cheltuielilor judiciare, în cuantum de 6.000 RON către intimata Complexul Sportiv Național Poiana Brașov.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 740/A din data de 28 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați D. și G. în cuantum de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ. recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata Complexul Sportiv Național Poiana Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 740/A din data de 28 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați D. și G. în cuantum de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata Complexul Sportiv Național Poiana Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 mai 2021.

Procesat de GGC - LM