ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 574/2020

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 125/F din 8 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 598 și urm. C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 249/F din data de 22 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia nr. 131/A din 25 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 3 aprilie 2020, pe rolul Curții de Apel București, secția I penală a fost înregistrată, sub nr. x/2020, contestația la executare formulată de condamnatul A., prin care s-a solicitat, în esență, lămurirea dispozitivului Sentinței penale nr. 249/F din 22 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia nr. 131/A din 25 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub aspectul întinderii și modalității de executare a laturii civile, în sensul în care obligația sa de despăgubire a părților civile cu suma de 200.000 euro incumbă și autorului necunoscut (experților din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici alături de inculpat) și poate fi executată și în raport de aceștia, existând puternice indicii în acest sens, invocând, în drept, dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., considerând că există o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.

S-a mai reținut că, prin Sentința penală nr. 249/F din 22 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2016, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., formulată, prin apărătorul ales, de părțile civile B. și C., reprezentată legal de mama sa B.

În temeiul art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 273 alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 2 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la mărturie mincinoasă, iar, în temeiul art. 67 C. pen. s-au interzis drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, iar, în baza art. 67 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, respectiv pedeapsa principală de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În art. 45 alin. (5) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 și urm. C. proc. pen. s-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de părțile civile B. și C., reprezentată legal de mama sa B. și a fost obligat inculpatul A.: la plata sumei de 100.000 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății, reprezentând daune morale, către partea civilă B., respectiv la plata sumei de 100.000 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății, reprezentând daune morale, către partea civilă C., reprezentată legal de mama sa B.

În temeiul art. 397 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (5) C. proc. pen. s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor imobile ale inculpatului A., până la concurența sumelor acordate, dispusă prin Ordonanța nr. 1335/P/201 din 2 iunie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea garantării reparării pagubei și a executării cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desființarea raportului de expertiză medico-legală - examen ADN nr. x din 11 mai 2011 întocmit de experții din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 17.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 276 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 12.470 RON către partea civilă B., reprezentând cheltuieli judiciare.

S-a admis cererea formulată de martorii D. și E.

În temeiul art. 273 C. proc. pen., cheltuielile de transport prilejuite de chemarea martorilor D. și E. în fața instanței de judecată, în cuantum de 595 RON și 44,98 GBP, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penala, prin Decizia nr. 131/A din 25 mai 2018, a admis apelul inculpatului A., a desființat, în parte, sentința penală apelată numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, a înlăturat dispozițiile vizând executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 91 C. pen. a suspendat executarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului A. pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. a impus condamnatului, pe parcursul termenului de supraveghere, obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Administrației Domeniului Public, București sau în cadrul Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă, București pe o perioadă de 120 de zile.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de către părțile civile B. și C., prin reprezentant B. împotriva aceleiași sentințe penale.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva Sentinței penale nr. 249/F din 22 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia nr. 131/A din 25 mai 2018 Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, condamnatul A. a formulat contestația la executare ce formează obiectul prezentei cauze.

Examinând argumentele menționate de contestatorul condamnat, Curtea a constatat că dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. sunt formal invocate, în sensul că numeroasele criticile formulate pe aceasta cale vizează fondul cauzei, contestatorul fiind, în fapt nemulțumit, de soluția sa de condamnare a și de modalitatea de soluționare a laturii civile, aspecte verificate și cenzurate de instanța de control judiciar cu ocazia soluționării căilor ordinare de atac exercitate de acesta, în calitate de inculpat și de părțile civile

S-a mai constatat că nu s-a invocat de către condamnatul A. nici o nelămurire a dispozitivului hotărârii judecătorești de condamnare, în accepțiunea dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., motivele precizate putând fi invocate numai în calea de atac a apelului.

S-a constatat că, deși suma de 100.000 euro acordată cu titlu de daune morale fiecărei părți civile nu a fost scrisă și în litere, însă, astfel cum rezultă din considerentele Sentinței penale nr. 249/F din 22 decembrie 2017 Curții de Apel București, secția I penală și ale Deciziei nr. 131/A din 25 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, nu exista niciun dubiu cu privire la cuantumul acestei sume, neexistând nici o eroare de redactare.

În consecință, s-a apreciat că, prin contestația la executare, condamnatul A. nu a invocat niciun motiv care sa se circumscrie vreunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație petentul A., care a solicitat în esență, potrivit motivelor scrise și concluziilor orale formulate cu ocazia dezbaterilor, admiterea căii de atac, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se constitui un alt dosar având ca obiect contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. d) C. proc. pen., întrucât motivele de invocate nu puteau fi judecate de aceeași instanța.

A mai arătat că cererea de recuzare a judecătorului fondului, formulată la data de 25 mai 2020, a fost respinsă, că prima instanță nu a ținut cont nici de criticile invocate prin contestația la executare, în sensul că erau două aspecte invocate în respectiva cerere, și anume, cazurile prevăzute de art. 598 lit. c) și lit. d) C. proc. pen., și solicitarea de lămurire a dispozitivului Sentinței penale nr. 249/2017 a Curții de Apel București, întemeiată pe dispozițiile art. 443 C. proc. civ. raportat la art. 2 C. proc. civ.

Examinând contestația formulată de petentul A., în raport de criticile aduse și actele dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, așa cum este în prezent reglementată contestația la executare (art. 598 C. proc. pen.), aceasta se înfățișează ca un procedeu jurisdicțional ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătura cu aceasta, care, însă nu privesc aspecte de fond și nu pun în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești.

Astfel, pe calea contestației la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Cu rang de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.

Totodată, Înalta Curte arată că, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se impune respectarea principiului securității raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa (Cauza Brumărescu împotriva României).

Examinând cazurile în care se poate formula contestația la executare, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că motivele invocate de contestatorul A. nu se încadrează în vreuna dintre ipotezele expres și limitativ prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 598 C. proc. pen.

Susținerile contestatorului A. în sensul că s-au ivit nelămuriri în ceea ce privește executarea laturii civile, în condițiile în care obligația sa de despăgubire a părților civile cu suma de 200.000 euro incumbă și autorului necunoscut (experților din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici alături de inculpat) și poate fi executată și în raport de aceștia, existând indicii în acest sens, că suma de 100.000 euro acordată cu titlu de daune morale fiecărei părți civile nu a fost scrisă și în litere, precum și că nu au fost menționate procesele-verbale de aplicare a sechestrului asupra bunurilor, fiind vorba de suma de 200.000 de euro daune morale nejustificate, acordate doar pe baza a declarațiilor a trei martori, reprezintă, în realitate o solicitare de reanalizare, pe fond, a laturii civile și a motivelor care au determinat instituirea măsurilor asigurătorii, care a intrat în puterea lucrului judecat iar, pe de altă parte, motivele invocate exced limitelor unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Astfel, trebuie menționat că soluționarea acțiunii civile, respectiv măsurile asigurătorii, reprezintă chestiuni specifice procedurii de judecată pe fond, ele fiind lămurite anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, iar cazul de contestație la executare invocat nu permite reanalizarea, pe fond, a motivelor ce au dus la instituirea măsurii.

În ceea ce privește motivul referitor la modalitatea de soluționare a acțiunii civile, Înalta Curte arată că reaprecierea probatoriile ar aduce atingere autorității de lucru judecat, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea.

În concluzie, analizând motivele invocate de către contestator, atât în fața primei instanțe, reiterate și în prezenta cale de atac, dar și Sentința penală nr. 249/F din 22 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 131/A din 25 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, se constată că nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, în condițiile în care, pe calea contestației la executare nu sunt supuse analizei juridice aspecte care țin de fondul cauzei, așa cum sunt motivele invocate de către condamnat.

În ceea ce privește solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare, pe considerentul că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la criticile formulate prin prisma cazului prevăzut de art. 598 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reținut, în mod corect, că nu s-a invocat niciun alt motiv care să se circumscrie vreunuia dintre cazurile prevăzute expres de lege, susținerile persoanei condamnate în sensul că se impune achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., raportat la împrejurarea că față de autorii infracțiunii de mărturie mincinoasă s-a dispus o soluție de clasare, reprezentând, în realitate, un aspect prin care se tinde la o reanalizare a fondului cauzei, ceea ce nu ar fi permis în actuala procedură, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 125/F din 8 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, și, având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 125/F din 8 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM