ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 2 octombrie 2020
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 21 iulie 2020, sub nr. x/2020, condamnatul A. a formulat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a, art. 598 alin. (2) teza ultima raportat la art. 600 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., contestație la executare împotriva deciziei penale nr. 131/A din data de 25 mai 2018 și a încheierii din data de 11 ianuarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016.
În argumentarea cererii, condamnatul a invocat, în esență, următoarele aspecte, redate în ordinea fidelă a subscrierii lor, astfel cum rezultă din cele 19 file ale contestației la executare:
Prin sentința penală nr. 249/F din 22 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2016, modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 5 ianuarie 2018, instanța a dispus, sub aspectul laturii civile, printre altele, obligarea sa la plata către cele două părți vătămate (civile) a unei despăgubiri de câte 100.000 euro pentru fiecare dintre acestea, fără ca în cuprinsul hotărârii să se scrie suma anterior menționată și în litere, existând astfel posibilitatea unei erori de redactare (pag. 21 din considerente și pag. 25 din dispozitivul sentinței), suma reală fiind de 10.000 euro.
I. Aceste dispoziții au fost menținute prin decizia penală nr. 131/A din 25 mai 2018 și încheierea din data de 11 ianuarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016, devenind executorii.
În dispozitivul hotărârilor anterior menționate nu s-au identificat nici bunurile supuse sechestrului, prin indicarea proceselor-verbale de punere sub sechestru și a infracțiunilor pentru care s-a dispus o astfel de măsură. Neprocedându-se astfel, hotărârea indicată intră sub rigorile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. și art. 598 alin. (2) teza ultimă, raportat la art. 600 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât, la data de 13.06.2016, a fost supus unui sechestru penal (confiscare) pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189, 291 și 259 C. pen.
a) Mai mult, în dispozitivul încheierii de îndreptare a erorii materiale din 11.01.2019, apare cu un prenume greșit, respectiv, "A.", în loc de "A.", fiind, prin urmare, condamnat sub un nume greșit. Această situație naște un impediment de natură penală cu privire la executarea pedepsei sub supraveghere, făcând incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.
b) În plus, prin aceeași încheiere s-a dispus și schimbarea numelui uneia dintre părți vătămate (civile), ceea nu se poate face într-o procedură de îndreptare de eroare materială, în condițiile în care această modificare a intervenit ulterior pronunțării deciziei din apel, iar partea vătămată minoră este și beneficiara unor despăgubiri civile. În acest fel, a apărut un impediment procedural privind executarea hotărârii, cu consecințe juridice în ceea ce privește executarea silită, existând o cauză care împiedică executarea.
Aspectele învederate se constituie în impedimente la executarea hotărârii, atât în ceea ce privește latura penală a cauzei - putând fi vorba despre o altă persoană, cât și în latură civilă - având în vedere ca poate fi vorba despre o altă persoană minoră, iar consecința firească este anularea daunelor morale acordate părtilor vătămate întrucât în hotărârea instanței de fond, în cea din apel și în încheierea de îndreptare din 11 ianuarie 2019 a instanței supreme argumetația vizând acțiunea civilă vizează cu totul alte infracțiuni decât cele pentru care a fost cercetat și condamnat.
Practic, raportat la considerentele existente în decizia instanței de apel sub acest aspect, se impune lămurirea și înlăturarea dispozițiilor contrare din sentința instanței de fond, prin care, în lipsa vreunei expertize sau document demonstrativ al pretențiilor părților vătămate, acestea au fost încuviințate și s-a dispus un sechestru penal asupra bunurilor sale pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, trafic de influență și sustragerea sau distrugerea de inscrisuri
De altfel, instanța de apel avea posibilitatea să constate că probele administrate în cauză nu dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, întregul raționament avut în vedere de prima instanță fundamentându-se exclusiv pe deducții și aprecieri nefundamentate probator, aspect adus la cunoștința Înaltei Curți prin motivele de apel formulate.
În acest sens, contestatorul a redat în cuprinsul contestației următoarele critici aduse hotărârii de primă instanță și celei din apel, invocând, în esență, punctual: măsurile de confiscare vizează bunuri care nu au nicio legătură cu infracțiunea de participație improprie la mărturie mincinoasă, pentru care a fost condamnat; nu a săvârșit infracțiunea anterior menționată; cele două rapoarte de expertiză sunt lovite de nulitate întrucât s-au efectuat cu tehnologie diferită și pe baza unor probe recoltate din zone diferite ale corpului, în condiții diferite; soluția de condamnare s-a bazat exclusiv pe probe indirecte, chiar ilegale și pe deducții; în dosar s-a dispus sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor sale imobile, deși nu există autor al infracțiunii de mărturie mincinoasă.
II. Judecata cauzei s-a făcut în lipsa părții responsabile civilmente I.N.M.L."Mina Minovici", ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârilor judecătorești pronunțate în dosar.
III. În cauză sunt incidente dispozițiile prev. de art. 154 lit. d) C. pen., fiind incidentă o cauză de încetare a procesului penal (art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.).
În plus, pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă lipsește sesizarea organului de cercetare penală, ceea ce atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.
Deopotrivă, sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. pentru infracțiunea de participatie impropie la mărturie mincinoasă, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada unei acțiuni concrete din partea sa, de determinare, cu intenție, a medicilor legiști, precum și dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. - în ceea ce privește infracțiunea de nerespectarea hotărârii judecatoresti, întrucât nu s-a făcut dovada elementelor constitutive ale acestei infracțiuni.
IV. Prin hotărârea instanței de fond s-a menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor sale imobile până la concurența sumelor acordate cu titlu de despăgubiri, măsură dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din data de 02.06.2016, în condițiile în care prin procesul-verbal din 13.06.2016 (care nu a fost menționat în dispozitiv) s-a pus sechestru pe bunurile sale pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat (art. 189 C. pen.), trafic de influență (art. 291 C. pen.) și sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 259 alin. (1) C. pen.).
Or, un sechestru asigurător ca cel impus prin hotărârea instanței de fond, menținută în apel, nu reprezintă decât o confiscare a patrimoniului său imobiliar (inclusiv al soției și a familiei sale, echivalentul muncii a 3 generații), ceea ce vine în contradicție cu orice normă de drept, inclusiv cu Constituția Romaniei (art. 44 alin. (1) și (9), dar și cu celelalte prevederi ale C. pen. care exemplifică infracțiunile pentru care se dispune o astfel de măsură, în raport cu infracțiunile pentru care a fost condamnat nejustificându-se o astfel de măsură.
V. Dispozitivul decizei nr. 131/A din 25 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție "nu lămurește și nici nu rezultă de unde a menținut instanța de apel soluția instanței de fond, aspectele preluate de instanța fondului cu privire la cheltuielile către stat, prin justificarea efectivă a acestor cheltuieli, prin facturi sau alte documente justificative referitoare la cei 17.500 RON, ca de altfel și cei 12.470 RON către partea civilă B., care la rândul acesteia nu a motivat de unde rezultă aceste cheltuieli ".
VI. Or, în condițiile în care convorbirile telefonice, ca și alte probe administrate în cauză, "au fost secretizate și arhivate" conform adresei din 06.11.2017 a Parcheului de pe lângă Curtea de Apel București, iar în prezent sunt distruse (art. 142 alin. (6) teza ultimă C. proc. pen.) și având în vedere că prin Deciziile nr. 26/2019 și nr. 302/2017 ale Curții Constituționale s-a dispus anulare protocoalelor Parchetului General cu S.R.I., în cauză se impune anularea cheltuielilor de judecată în cuantum de 17.500 RON, întrucât acestea sunt aferente înregistrărilor telefonice efectuate de S.R.I, conform referatului trimis de Unitatea Militară nr. 0891 București.
Deopotrivă, se impune înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor de transport către martorii C. și D., atâta timp cât acestea nu au fost dovedite, ci doar solicitate.
VII. Referitor la acordarea daunelor morale pentru infracțiunea de participatie improprie la mărturie mincinoasă cu autor necunoscut, trebuie avut în vedere că prin decizia nr. 131/A din 25 mai 2018 a Înaltei Curți, modificată prin încheierea din 11 ianuarie 2019, s-a reținut că "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă pentru care instanța nu a fost sesizată sau și mai exact, a fost clasată".
Or, în condițiile în care argumentația instanței de apel vizând daunele morale acordate părților vătămate se raportează la dispozițiile art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 259 alin. (1) C. pen., deci la cu totul alte infracțiuni decât cele pentru care a fost cercetat și condamnat, se impune anularea acestora.
Aceasta cu atât mai mult cu cât argumentele instanței de fond sub acest aspect, potrivit cărora "în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, intinderea acestora se stabilieste prin raportare la gravitatea urmărilor produse și la intensitatea suferințelor cauzate" constituie o motivație lipsită de logica elementară a unei argumentații pertinente și echitabile, "dar si de un punct de evaluare de natură tehnică".
Având în vedere aceste aspecte, în cauză este necesară lămurirea si înlăturarea acestor dispoziții contrare.
VIII. În plus, în cauză nu s-a efectuat o expertiză și nici nu s-a administrat vreo probă care să justifice pretențiile părților vătămate, deși, pentru luarea unei astfel de măsuri era necesară efectuarea unei expertize psihosociale făcută de psiholog, care să constate eventualele stări de anxietate, tendințe suicidale, stări depresive, pierderea stimei de sine, pesimism de timp anxios, incapacitate de lucru ale părților vătămate.
Or, în condițiile în care la dosarul cauzei nu există nici măcar un raport al unui asistent social din cadrul autorității tutelare, a cărui activitate este guvernată de dispozițiile Legii nr. 466/2004 privind statutul asistentului social, este evidentă lipsa oricărei argumentații a soluției de acordare a daunelor morale pentru partea minoră. De altfel, în condițiile în care părțile civile nu au solicitat administrarea unor astfel de probe, instanțele aveau posibilitatea de a le ordona și din oficiu, chiar dacă părțile se împotriveau, în temeiul art. 254 alin. (5) teza finală C. proc. civ.
IX. În plus, în condițiile în care în decizia instanței de apel se arată că aceste aspecte vor fi avute în vedere la momentul când se va descoperi autorul necunoscut, acesta încadrându-se în categoria experților din cadrul I.N.M.L. sau I.N.C.R., în temeiul art. 1373 C. civ., aceste instituții aveau calitate de parte responsabilă civilmente în cauză.
X. Hotărârea instanței cu privire la infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen. este netemeinică și nelegală întrucât prin încheierea din 05.06.2015 a fost pusă în executare hotărârea, iar subiectul activ al infractiunii era statul.
XI. În cauză se impune lămurirea și înlăturarea dispozițiilor contrare existente în dispozitivul deciziei penale și al încheierii contestate, prin care s-a menținut dispoziția instanței de fond de obligare a sa la plata către cele două părți vătămate (civile) de daune morale, întrucât această măsură este lipsită de orice fel de argumentație, atât de natură logică, cât și juridică, sens în care se impun următoarele precizări:
a) suma de 100.000 euro pentru fiecare parte civilă "nu reflectă valoarea echității", motiv pentru care se apreciază că aceasta este, în realitate, de 10.000 euro;
Aceasta întrucât în cauză nu a fost dovedite așa-zisele "șicane și umilințe" amintite la fila x din hotărârea instanței de fond, soluția în latura civilă a cauzei, în ansamblul ei, fiind dată cu încălcarea gravă a art. 6 din C.E.D.O. De altfel, conform dispozițiilor legale, cuantumul despăgubirilor morale nu poate fi mai mare decât cuantumul a 19-20 salarii din economia statului respectiv, fără a depăși nivelul de trai al țării de referință.
În plus, dispozițiile menționate sunt și contradictorii, dispozitivul deciziei din apel și al încheierii de îndreptare de eroare materială din 11.01.2019 neputând fi puse în aplicare, în condițiile în care, în cea din urmă, uneia dintre părțile civile i-a fost schimbat numele, iar prenumele debitorului nu este scris în mod corect (art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.).
b) întrucât instanțele nu au scris suma de 100.000 euro și în litere, este posibil ca aceasta să fie rezultatul unei erori de redactare;
c) unitatea băneasca a României este leul, motiv pentru care, în condițiile în care instanța de apel a motivat soluția dată laturii civile a cauzei în 5 fraze fără să facă mențiune la moneda națională, este necesar a fi lămurită hotărârea pronunțată de aceasta, sub aspectul menționat.
d) din dispozitivul deciziei atacate nu rezultă cum a menținut instanța de apel soluția instanței de fond cu privire la cheltuielile judiciare către stat, în condițiile în care acestea nu au fost justificate;
Or, în contextul în care convorbirile telefonice, ca și alte probe administrate în cauză, "au fost secretizate și arhivate" conform adresei din 06.11.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, iar în prezent sunt distruse (art. 142 alin. (6) teza ultimă C. proc. pen.) și având în vedere că prin Deciziile nr. 26/2019 și nr. 302/2017 ale Curții Constituționale s-a dispus anularea protocoalelor Parchetului General cu S.R.I., în cauză se impune anularea cheltuielilor de judecată în cuantum de 17.500 RON, întrucât acestea sunt aferente înregistrărilor telefonice efectuate de S.R.I, conform referatului trimis de Unitatea Militară nr. 0891 București.
Deopotrivă, se impune înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor de transport către martorii C. și D., atâta timp cât acestea nu au fost dovedite, ci doar solicitate.
e) măsurile asigurătorii au fost dispuse de instanța de fond în vederea garantării reparării pagubei și executării cheltuielior judiciare, în condițiile în care instanța nu a dispus efectuarea unei expertize pentru stabilirea cuantumului acestora și nu există nicio dovadă care să justifice pretențiile părților vătămate.
Pentru argumentele prezentate, condamnatul A. a solicitat lămurirea și înlăturea dispozițiilor contrare cuprinse în hotărârile contestate, prin anularea daunelor morale acordate părților vătămate, învederând că argumentația acestei soluții nu se regăsește nici în considerentele și nici în dispozitivul hotărârilor atacate, singurele motive în acest sens vizând alte infracțiuni decât cele pentru care a fost cercetat și condamnat.
În susținerea cererii, contestatorul a depus copii ale tuturor înscrisurilor menționate în cuprinsul acesteia, înscrisuri aflate la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cauza a fost repartizată aleatoriu completului C10, fixându-se termen de judecată la data de 2 octombrie 2020.
Anterior termenului fixat în cauză, prin referatul președintelui completului de judecată din 29 septembrie 2020, s-a dispus atașarea la dosar a fișelor Ecris ale dosarelor nr. x/2020 și nr. y/2020 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, precum și a fotocopiilor contestațiilor la executare ce au făcut obiectul respectivelor dosare.
La termenul din 2 octombrie 2020, luând act de solicitarea reprezentantului Ministerului Public de trimitere a cauzei, conform Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, la completul care a pronunțat decizia contestată, completul învestit, verificându-și competența, a constatat că, raportat la temeiul de drept al prezentei contestații - art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, raportat la art. 109
1
din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care sunt aplicabile numai în cazul contestațiilor la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.
Ca urmare, constatându-se legal învestit, completul de judecată a procedat la judecarea cauzei potrivit dispozițiilor procesual penale în materie.
La același termen, contestatorul condamnat A. și reprezentantul Ministerului Public au formulat concluzii pe fondul contestației la executare, susținerile acestora fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.
****
Analizând contestația la executare formulată de condamnatul A. pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale cu relevanță în materie, Înalta Curte constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr. 249/F din 22 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., formulată, prin apărătorul ales, de părțile civile B. și E., reprezentată legal de mama sa, B..
În temeiul art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 273 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la mărturie mincinoasă.
În temeiul art. 67 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În temeiul art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești.
În temeiul art. 67 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În temeiul art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 8 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa principală de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.
În art. 45 alin. (5) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 și urm. C. proc. pen., s-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de părțile civile B. și E., reprezentată legal de mama sa, B., dispunându-se obligarea inculpatului A.:
- la plata sumei de 100.000 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății, reprezentând daune morale, către partea civilă B.;
- la plata sumei de 100. 000 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății, reprezentând daune morale, către partea civilă E., reprezentată legal de mama sa B..
În temeiul art. 397 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (5) C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor imobile ale inculpatului A. până la concurența sumelor acordate, dispusă prin ordonanța nr. 1335/P/2011 din data de 02.06.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea garantării reparării pagubei și a executării cheltuielilor judiciare.
În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desființarea raportului de expertiză medico-legală - examen ADN nr. x/11.05.2011 întocmit de experții din cadrul Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici București".
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 17.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 276 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 12.470 RON către partea civilă B., reprezentând cheltuieli judiciare.
S-a admis cererea formulată de martorii C. și D..
În temeiul art. 273 C. proc. pen., cheltuielile de transport prilejuite de chemarea martorilor C. și D. în fața instanței de judecată, în cuantum de 595 RON și 44,98 GBP, în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
II. Prin decizia penală nr. 131/A din data de 25 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016, în opinie majoritară, s-au decis următoarele:
S-a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 249/F din 22 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală.
S-a desființat, în parte, sentința penală apelată, numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei.
S-au înlăturat dispozițiile vizând executarea pedepsei în regim de detenție.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului, pe parcursul termenului de supraveghere, obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 2 București sau în cadrul Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă București, pe o perioadă de 120 de zile.
În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Prin aceeași decizie s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de părțile civile B. și E., prin reprezentant B., împotriva aceleiași sentințe penale.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate, care nu sunt contrare deciziei din apel.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor ocazionate de soluționarea apelului formulat de inculpatul A..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantele părți civile B. și E., prin reprezentant B., au fost obligate la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prin încheierea din data de 11 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de apelantele părți civile B. și E., prin reprezentant legal B. și, ca urmare, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul considerentelor deciziei nr. 131/A din data de 25 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2016, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., în sensul că, în referire la considerentele deciziei ce vizau încadrarea juridică pentru infracțiunea de participație improprie la mărturie mincinoasă, s-a trecut în mod corect art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 273 alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., în loc de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 259 alin. (1) C. pen., cum greșit s-a notat.
III. Condamnatul A. a formulat contestații atât împotriva executării hotărârii instanței de fond, cât și a celei pronunțate de instanța de apel, după cum urmează:
- contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. (aflată, în copie, la dosarul Înaltei Curți), ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția I penală, prin care a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței penale nr. 249/F din data de 22.12.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2016 (definitivă prin decizia penală nr. 131/A din data de 25.05.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală) sub aspectul întinderii și modalității de executare a soluției dată laturii civile a cauzei;
Contestația la executare a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentința penală nr. 25/F din 08.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul anterior menționat, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 574 din 24.09.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.
- contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. (aflată, în copie, la dosarul Înaltei Curți), ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 131/A din data de 25.05.2018 (îndreptată prin încheierea din data de 11.01.2019), pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016, sub aspectul întinderii și modalității de executare a soluției dată laturii civile a cauzei;
Contestația la executare a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia penală definitivă nr. 229/A din 11.09.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul anterior menționat.
- contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. ce face obiectul cauzei de față, prin care invocă împiedicarea la executarea soluției dată laturii civile a cauzei, pentru argumentele prezentate supra.
În acest context, evaluând prezenta contestație la executare formulată de condamnatul A., Înalta Curte notează următoarele:
Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestația la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.
Ca urmare, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută - cazul de contestație la executare prevăzut de teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ca și împiedicarea la executare - cazul de contestație la executare prevăzut de teza a II-a a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat ca temei al prezentei contestații la executare, trebuie să vizeze aspecte de legalitate circumscrise limitelor în care hotărârea se execută, iar nu legalitatea soluției pe care o conține, care a intrat în puterea lucrului judecat.
În contextul considerațiilor teoretice anterior expuse, evaluând motivele prezentei contestații la executare, Înalta Curte constată, prioritar, că din multitudinea de aspecte invocate în cuprinsul acesteia, fidel redate în preambulul prezentelor considerente, doar cele subscrise punct. I teza inițială, I.a), I.b), IV, V, XI. b), XI. c), XI.d) și XI. e), pot fi circumscrise, formal, unor motive de contestație la executare.
Toate celelalte aspecte menționate în cuprinsul cererii, parte dintre acestea neinvocate în cererile anterioare și vizând, în esență:
a) judecarea cauzei în lipsa părții responsabile civilmente I.N.M.L."Mina Minovici", care nu a fost introdusă ca parte în dosar;
b) omisiunea constatării incidenței situațiilor prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., ca urmare a constatării împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 154 lit. d) C. pen. și art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. - ca urmare a lipsei sesizării organelor de urmărire penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă;
c) omisiunea constatării incidenței art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în raport de infracțiunea de participație improprie la mărturie mincinoasă, câtă vreme nu s-a făcut dovada unei activități concrete de determinare exercitate de condamnat, și art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. - în raport de infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești, în contextul în care nu s-a făcut dovada unei rezistențe a condamnatului la punerea în executare a hotărârii;
d) omisiunea anulării cheltuielilor judiciare în cuantum de 17.500 RON aferente înregistrărilor telefonice efectuate de S.R.I în cauză, ca efect al Deciziile nr. 26/2019 și nr. 302/2017 ale Curții Constituționale, prin care s-a dispus anularea protocoalelor Parchetului General cu S.R.I.;
e) omisiunea anulării daunelor morale pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, în condițiile în care în decizia din apel s-a reținut că "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă pentru care instanța nu a fost sesizată sau și mai exact, a fost clasată", iar acestea au fost acordate pentru alte infracțiuni decât cele pentru care a fost condamnat inculpatul;
f) obligarea condamnatului la plata de daune morale față de părțile civile, în lipsa unei expertize psihosociale care să constate eventualele stări de anexitate, tendințe suicidale, stări depresive ale acestora și a oricăror alte dovezi privind pretențiile lor;
g) necitarea în cauză a I.N.M.L. sau I.N.C.R, deși, raportat la reținerile instanței de apel în sensul că aspectele vizând latura civilă a cauzei vor fi avute în vedere la momentul când se va descoperi autorul necunoscut al infracțiunii de mărturie mincinoasă, este evident că aceste instituții aveau calitate de parte responsabilă civilmente în cauză;
h) injusta condamnare a contestatorului pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești;
i) lipsa oricărei argumentații a soluției dată laturii civile a cauzei - se circumscriu unor veritabile critici de fond, prin care se tinde la cenzurarea legalității și temeiniciei hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea.
Aceste susțineri, prin finalitatea urmărită, nu pot fi însă valorificate pe calea contestației la executare, instrument jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează exclusiv incidentele limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără a se putea modifica, însă, soluția dispusă, care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Practic, prin invocarea aspectelor anterior menționate, contestatorul A. nu aduce în discuție vreun incident ivit în executarea deciziei contestate, ci critică însăși soluția dispusă prin aceasta, atât cu privire la latura civilă, cât și cu privire la latura penală a cauzei, urmărind astfel să transforme instrumentul juridic prevăzut de art. 598 C. proc. pen. într-o veritabilă cale ordinară de atac.
În al doilea rând, Înalta Curte constată că aspectele subscrise punct. I teza inițială, I.a), I.b), IV, V, XI. b), XI. c), XI.d) și XI. e) în cadrul cererii pendinte (care vizează, în esență: omisiunea menționării, în dispozitivul hotărârii contestate, a bunurilor supuse măsurii sechestrului; indicarea incompletă a numelului condamnatului în cuprinsul încheierii de îndreptare eroare materială; indicarea eronată a numelui unei părți vătămate în cuprinsul aceleiași hotărâri; neclaritatea dispoziției de menținere, prin decizia din apel, a dispozițiilor instanței de fond privind cheltuielile judiciare către stat stabilite în sarcina condamnatului; neindicarea, cu litere, a cuantumului despăgubirilor morale acordate celor două părți vătămate; necuantificarea în moneda națională a sumelor acordate părților vătămate cu titlu de daune morale, unele dintre aceste elemente fiind subscrise, repetat, mai multor subpuncte așe contestației) identificate, strict formal, ca potențiale motive de contestație la executare, au fost invocate de către condamnatul A. și în contestațiile la executare formulate anterior în aceeași cauză (atașate, în copie, la dosarul de față), fiind însă circumscrise unor nelămuriri privind hotărârile contestate, în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.
Din această perspectivă, rezultă că toate aceste împrejurări au făcut deja obiectul cenzurii în procedurile judiciare similare demarate anterior de condamnatul A., iar instanțele astfel învestite au statuat că ele nu constituie motive temeinice de contestare a executării hotărârilor pronunțate în cauză, respingând, cu titlu definitiv, respectivele contestații la executare (ca inadmisibilă în dosarul nr. x/2020, respectiv, ca nefondată, în dosarul nr. x/2020).
Cu toate acestea, condamnatul A. a reiterat aspectele enumerate supra, considerându-le, în prezenta contestație, impedimente la executare, în condițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.
Or, deși examenul instanțelor s-a limitat, în contestațiile la executare anterioare, la aptitudinea acestor aspecte de a constitui nelămuriri cu privire la executarea hotărârilor contestate, date fiind soluțiile pronunțate în respectivele proceduri și lipsa oricăror argumente suplimentare, este evident că reiterarea lor fidelă, în cauza de față, ca împiedicări la executare, are un caracter pur formal, indicarea dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. civ. temei legal al prezentei contestații urmărind să preîntâmpine constatarea ab initio a incidenței, în speță, a situației prev. de art. 599 alin. (5) C. proc. pen.
Distinct de aceste constatări, Înalta Curte constată că, de altfel, împrejurările invocate nu constituie împiedicări la executare în sensul legii procesual penale, ele neavând aptitudinea de a afecta sau împiedica, în vreun fel, punerea în executare a dispozițiilor penale existente în decizia definitivă contestată, respectiv, a dispozițiilor civile menținute prin aceeași decizie.
Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 599 raportat la art. 597, va respinge contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 131/A din data de 25 mai 2018 și a încheierii din data de 11 ianuarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016.
Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 131/A din data de 25 mai 2018 și a încheierii din data de 11 ianuarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2020.