ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6565/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6565/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Militar Teritorial

București, prin sentința nr. 153 din 23 octombrie 2003, a condamnat pe

inculpații:

- colonel (rez.) M.E. la

pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. și s-a

constatat că pedeapsa a fost grațiată integral conform art. 1 din Legea nr.

543/2002;

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de instigare la delapidare, prevăzută de art. 25,

raportat la art. 215

1

alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru instigare la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de

art. 25, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și;

- un an și 6 luni

închisoare, pentru instigare la infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art.

25, raportat la art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele rămase negrațiate și

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

- civil Z.C.V. la:

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215

1

alin.

(1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de

art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și;

- un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art.

291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei aplicate fiecărui inculpat pe un termen de încercare de 5

ani, iar în baza art. 86

4

din același cod, s-a atras atenția

inculpaților asupra dispozițiilor art. 359 C. proc. pen.

Pe durata termenului de

încercare s-a dispus ca fiecare inculpat să se supună măsurilor de supraveghere

prevăzute de art. 86

3

lit. a) – d) C. proc. pen.

Au fost anulate înscrisurile

falsificate.

Inculpatul M.E. a fost

obligat la 331.502.728 lei despăgubiri civile către partea civilă Ministerul

Apărării Naționale din care 90.950.557 lei în solidar cu inculpatul Z.C.V., la

aceste sume adăugându-se și dobânda legală calculată la data rămânerii

definitive a hotărârii, până la repararea integrală a prejudiciului.

S-a dispus menținerea

sechestrului asigurator dispus cu privire la bunurile inculpaților.

S-a reținut că în perioada 5

– 16 octombrie 1998, U.M. 01610 Roman a fost verificată sub aspectul financiar

contabil de către reprezentanți a eșalonului superior din cadrul U.M. 02204

Iași. Cu acest prilej au fost verificate și documentele de ieșire în cursă a

autovehiculelor acestei unități (foi de parcurs, note de predare – primire,

borderouri, etc.).

Controlul a constatat un

mare număr de curse efectuate la o balastieră și la mănăstirea M., curse

efectuate cu autobasculanta nr. A – 75.511 (condusă de inculpatul Z.C.V.) și de

autocamioanele nr. A – 22736 și A – 16240, autovehicole care fuseseră date în

responsabilitate numiților G.D. și S.I.

S-a constatat că în perioada

ianuarie 1996 – octombrie 1998, din cele 382 curse efectuate nu se justifică un

număr de 194 curse, din care 181 au fost efectuate cu autobasculanta A – 75511

pe traseul de la balastieră la unitate și în folosul mănăstirii M., 8 curse au

fost efectuate cu autocamionul A – 22736 pentru mănăstirea M., iar 5 curse au

fost efectuate pe același traseu cu autocamionul nr. A – 16240.

Pentru cursele menționate,

foile de parcurs nu au fost semnate de către șefii de mașini, ci de către

inculpatul Z.C.V., acesta din urmă declarând că operațiunea a efectuat-o cu

acceptul comandantului unității, respectiv inculpatul colonel (rez.) M.E.

În unele cazuri, inculpatul

Z.C.V. a menționat pe foile de parcurs curse fictive pe traseul de la unitate

la balastieră și retur, cu scopul de a acoperi cantitatea de motorină scoasă

din rezervorul autobasculantei nr. A – 75511, operațiune executată cu aprobarea

inculpatului M.E. Motorina a fost dată pentru utilajele din balastieră folosite

pentru încărcarea cu nisip și pietriș.

Conducătorul auto,

inculpatul Z.C.V., din ordinul inculpatului col. rez. M.E., a efectuat cu

autobasculanta nr. A – 75511 un număr de 28 curse la mănăstirea M., producând

unității militare o pagubă în valoare de 39.026.402 lei la momentul controlului

financiar.

Din ordinul aceluiași

inculpat, au mai fost efectuate 80 de curse pentru îndepărtarea molozului și

gunoaielor aflate în apropierea unității militare, operațiune necesară, utilă

pentru normala funcționare a unității și, evident, neimputabilă vreunei

persoane.

Curtea Militară de Apel,

prin decizie nr. 22 din 1 aprilie 2004, a admis apelurile declarate de

inculpați și, desființând în parte sentința, referitor la latura civilă a

cauzei, a modificat cuantumul despăgubirilor civile la care inculpații au fost

obligați către partea civilă Ministerul Apărării Naționale.

Astfel, inculpatul M.E. a

fost obligat la plata sumei de 75.717.028 lei cu titlu de despăgubiri civile,

către Ministerul Apărării Naționale din care, suma de 33.046.524 lei în solidar

cu inculpatul Z.C.V., sume la care s-a adăugat dobânda legală calculată de la 3

noiembrie 1998 și până la achitarea integrală a prejudiciului.

S-a motivat că, în urma

casării cu trimitere spre rejudecare a cauzei, s-a efectuat o nouă expertiză

contabilă care a stabilit prejudiciul penal la nivelul sumelor la care

inculpații au fost obligați.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs ambii inculpați și partea civilă Ministerul Apărării Naționale.

Inculpatul M.E. a solicitat

casarea hotărârilor pronunțate și achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

și art. 10 alin. (1) lit. d), pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor publice, cum și achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a),

pentru celelalte infracțiuni.

Inculpatul Z.C.V. a

solicitat reducerea pedepselor la limita minimă prevăzută de lege.

Recursurile inculpaților

sunt întemeiate, însă pentru alte considerente.

Vinovăția acestora rezultă

din probele administrate în cauză, examinate în amănunt prin hotărârile

pronunțate.

Apărarea inculpatului M.E.,

în sensul că cele 41 de curse efectuate cu autobasculanta în beneficiul

mănăstirii M. nu a produs nici un prejudiciu unității, deoarece eșalonul superior

a cunoscut și încuviințat efectuarea acestor curse și a beneficiat de o

contraprestație din partea mănăstirii (un protocol organizat în favoarea

Ministerului Apărării Naționale) sunt fără suport probator. Din nici o probă

administrată în cauză nu rezultă că eșalonul superior al unității unde

comandant a fost M.E. ar fi aprobat efectuarea curselor în beneficiul

mănăstirii sau că ar fi încuviințat compensarea cheltuielilor ocazionate de

aceste curse cu cheltuielile vreunui protocol organizat de mănăstire.

Rezultă deci că inculpatul

M.E. a dispus în mod abuziv efectuarea acestor curse, așa cum a dispus

inculpatul Z.C.V. (fapt recunoscut de acesta) să sustragă carburant din

rezervorul autobasculantei pentru a-l folosi la unele utilaje din balastieră,

respectiv în alt scop decât cel destinat.

Față de împrejurările în

care au fost comise faptele, de gravitatea acestora și de elementele ce

caracterizează persoana inculpaților, pedepsele aplicate au fost just

individualizate, în concordanță cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

atât sub aspectul cuantumului cât, mai ales, sub aspectul modului de executare.

Este însă de observat, așa

cum a susținut procurorul cu ocazia dezbaterii recursurilor, că instanțele au

omis să constate că pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea de

delapidare și instigare la infracțiunea de delapidare au fost grațiate integral

și condiționat prin Legea nr. 543/2002, motiv de casare prevăzut de art. 385

1

alin. (1) pct. 16 C. proc. pen.

Din acest considerent,

recursurile sunt întemeiate, hotărârile pronunțate urmând a fi casate pentru

omisiunea constatării grațierii pedepselor de câte 3 ani închisoare, aplicate

inculpaților (M.E. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art.

215

1

alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. și Z.C.V., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin. (1), cu aplicarea art. 41

alin. (2) din același cod).

În urma recontopirii

pedepselor negrațiate, inculpații M.E. și Z.C.V. urmează să execute pedepsele

cele mai grele, de câte 2 ani și 6 luni închisoare fiecare. Totodată, urmează a

fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, inclusiv dispoziția

de suspendare sub supraveghere a executării pedepselor menționate, pe un termen

de încercare de câte 4 ani și 6 luni pentru fiecare inculpat (compus din durata

pedepselor la care se adaugă intervalul de timp de 2 ani stabilit de instanțe).

Referitor la recursul părții

civile, Ministerul Apărării Naționale se constată că reprezentantul acesteia a

solicitat să se ia act de retragerea recursului fără a prezenta în acest sens o

declarație din partea persoanei juridice constituită parte civilă în cauză. Ca

atare, acest recurs urmează a fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art.

192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de inculpații M.E. și Z.C.V. împotriva deciziei penale nr. 22 din 1 aprilie

2004 a Curții Militare de Apel București.

Casează

decizia menționată, cât și sentința penală nr. 153 pronunțată de Tribunalul

Militar Teritorial București la 23 octombrie 2003, numai cu privire la

omisiunea aplicării Legii nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse.

Înlătură dispozițiile art.

34 lit. b) C. pen., pentru ambii inculpați și repune pedepsele în

individualitatea lor astfel:

Pentru inculpatul col.(rez.)

M.E.:

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 289 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 25 C. pen.,

raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 3 ani pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen.

Pentru inculpatul Z.C.V.:

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 1 din Legea nr.

543/2002 constată grațiate integral și condiționat pedeapsa de 3 ani

închisoare, aplicată inculpatului col. (rez.) M.E., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 25, raportat la art. 215

1

alin. (1), cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului

Z.C.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin. (1), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Atrage atenția inculpaților

asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele de câte 2 ani și 6 luni

închisoare și un an și 6 luni închisoare aplicate inculpaților:

- col. (rez.) M.E., pentru

infracțiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 25, raportat la art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

- Z.C.V., pentru

infracțiunile prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

fiecare inculpat urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni

închisoare.

Menține dispozițiile art. 86

1

și art. 86

2

C. pen.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă Ministerul Apărării Naționale împotriva

deciziei penale nr. 22 din 1 aprilie 2004 a Curții Militare de Apel București.

Obligă recurenta parte

civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 decembrie 2004.