ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3938/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3938/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 231 din 20

decembrie 2001, Tribunalul Militar Teritorial București a hotărât următoarele:

A condamnat pe inculpații:

- 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pentru

săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de luare de mită, prevăzută de

art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C.

pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c)

C. pen.

Conform art. 254 alin. (3) C. pen.,

au fost confiscate de la inculpat sumele de 6.500 dolari S.U.A., 105.000.000

lei, 400.000 lei (contravaloarea a două lăzi de cuie și un baton de sârmă

neagră) și 1.000.000 lei (contravaloarea lemnului esență plop).

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii în formă continuată de înșelăciune, prevăzută de art.

215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C.

pen.;

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334

C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209

alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen.

Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare.

Potrivit art. 118 lit. c) C. pen., a

fost confiscată de la inculpat, cu titlu special în favoarea statului suma de

9.000.000 lei.

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art.

26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din

infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de

art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. și alin. (4)

al aceluiași articol C. pen.

- 4 ani închisoare, pentru

complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat

la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 208 alin.

(1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. și alin. (4) C. pen.

G.M.

, fiecare la câte:

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

- 3 ani închisoare, pentru

complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat

la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209

alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.

- 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209

alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.

- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) lit. a) și f) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.

- câte 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pentru

fiecare din cele două infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin.

(2) C. pen.;

- câte 3 ani închisoare, pentru

fiecare din cele două complicități la infracțiunea de furt calificat, prevăzute

de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și

i) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele stabilite și i-a fost aplicată

inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen.,

a fost confiscată de la inculpat suma de 400.000 lei.

- 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C.

pen.;

- 3 ani închisoare, pentru

complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat

la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și aplicate fiecărui

inculpat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen.,

a fost confiscată de la fiecare inculpat suma de 200.000 lei.

la:

- câte 3 ani închisoare, pentru

fiecare din cele două infracțiuni de favorizarea infractorului, prevăzută de

art. 264 C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru instigare

în formă continuată la infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 25,

raportat la art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.:

- un an închisoare, pentru instigare

la delapidare, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare.

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen.

Pentru toți inculpații pe durata

executării pedepselor au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

A fost menținută măsura arestării

preventive a inculpaților: M.N., C.I., C.M.M., P.Z., M.I.D., P.C. și P.C.,

măsură care a fost prelungită cu încă 30 de zile în perioada 23 decembrie 2001

– 21 ianuarie 2002 inclusiv.

Potrivit art. 88 C. pen., compută

din durata pedepselor arestarea preventivă a inculpaților, după cum urmează:

- colonel (r) T.D.M., de la 1 martie

2001 la 25 iunie 2001;

- E.Șt.C. de la 12 martie 2001 la 16

martie 2001;

- M.N. de la 27 februarie 2001 la

zi;

- C.I. de la 28 februarie 2001 la

zi;

- C.M.M. de la 27 februarie 2001 la

zi;

- P.Z. și M.I.D., ambii de la 28

februarie 2001 la zi;

- P.C. de la 6 martie 2001 la zi;

- P.C. de la 12 martie 2001 la zi,

și

- H.I. de la 6 martie 2001 la 10

martie 2001.

În baza art. 14, raportat la art.

346 C. proc. pen., în referire la art. 998 C. civ., a fost admisă acțiunea

civilă exercitată în cauză de S.N.P. P. SA, sucursala Petrobrazi, jud. Prahova

și inculpații au fost obligați să plătească daune materiale cu titlu de

despăgubiri civile, după cum urmează:

- inculpatul P.Z. – 95.787.755 lei;

- inculpatul M.M. – 167.584.255 lei;

- inculpatul S.C. – 70.048.000 lei;

- inculpatul M.N. – 9.000.000 lei;

- inc. lt. col. I.M.G. – 1.663.345

lei;

în baza acelorași articole mai

sus-menționate, dar cu aplicarea și a art. 1003 C. civ., obligă în solidar

către partea civilă, pe V.D., la 1.287.492.094 lei;

- inculpații G.C., P.C. și P.Z., la

3.064.600 lei;

- inculpații C.M.M. și M.I.D., la

92.772.255 lei;

- inculpații P.C., G.M. și S.I., la

82.376.000 lei;

- inculpații H.I., T.D., M.G.,

M.S.C. și C.F., la 383.855.355 lei.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

I. În primăvara anului 1999,

inculpatul civ. E.C.Șt. era administrator unic la S.C. C.M. S.R.L. Ploiești,

având punct de lucru lângă Gara de Vest a municipiului Ploiești, perioadă în

care printr-o conjunctură anume, prin intermediul nașului său S.S.L., a

cunoscut-o pe martora V.A., perioadă în care între cei doi s-a inițiat o

relație intimă.

Pe parcursul acestei relații,

inculpatul civ. E.C.Șt. a aflat de la V.A., zisă „A.” că ea este într-o relație

foarte apropiată, tot cu caracter intim, cu inculpatul col. T.D.M., care în

acea perioadă îndeplinea funcția de inspector șef adjunct al Inspectoratului

Județean de Poliție Prahova.

Cu ocazia acestor discuții, V.A. i-a

explicat inculpatului că dacă va avea vreodată probleme cu lucrătorii de

poliție din județul Prahova, îl poate ajuta oricând prin intermediul

ofițerului.

Cu privire la societatea pe care o

administra inculpatul civil E.C.Șt., se reține faptul că ea avea drept obiect

principal de activitate achiziționarea în scop de revânzare a materialelor

refolosibile feroase și neferoase și că punctul său de lucru de lângă Gara de

Vest era amplasat în apropierea sucursalei Petrobrazi din cadrul S.N.P.

Inculpatul a aflat în această

perioadă, de la nașul său S.S.L., că într-adevăr V.A. avea „intrare” la

inculpatul col. T.D.M., deoarece îi relatase că a intervenit la ea să-i

recupereze tatălui său permisul de conducere reținut de Poliția Rutieră, în

vederea suspendării, permis care a fost recuperat de V.A., prin intermediul

ofițerului, a doua zi de la momentul „intervenției”, „ajutor” pentru care

S.S.L. i-ar fi dat lui V.A., în casă la aceasta, suma de 300.000 lei.

Conform probelor cauzei și recunoașterii

inculpatului civ. E.C.Șt., rezultă că încă din această perioadă, la sediul

societății sale erau aduse o serie de materiale feroase, pentru care el ori nu

întocmea de regulă, mult mai târziu de la data achiziționării, în ambele

situații el fiind conștient că încalcă legea.

La începutul lunii septembrie 1999,

în timp ce acesta era plecat în delegație în municipiul Iași, camionul

societății sale condus de B.V., care transporta marfă (feroase) la niște

cetățeni de etnie romă din localitatea Sinești, sectorul Agricol Ilfov, a fost

oprit la un control de rutină de lucrătorii Postului de Poliție al comunei

Cornești, județul Dîmbovița, ocazie cu care aceștia au constatat că actele ce

însoțeau transportul nu erau în regulă și nu corespundeau cu cantitatea și

sortimentul produselor transportate.

Pentru acest motiv, lucrătorii

postului de poliție au reținut camionul și persoanele ce-l însoțeau, anunțând

în același timp Inspectoratul de Poliție al județului Prahova pentru a demara

un control general la societatea inculpatului civil E.C.Șt.

Pe acest fond, polițiștii de la

Inspectoratul Județean de Poliție Prahova se deplasează și preiau de la Postul

de Poliție Cornești, camionul cu marfă, persoanele însoțitoare și documentele

mărfii, practicând în aceeași seară sigilarea magaziilor și birourilor S.C.

C.M. S.R.L. Ploiești.

În paralel cu activitatea de

sigilare, acești polițiști au început să cheme salariații firmei, inclusiv pe

timpul nopții, pentru declarații.

În aceste condiții, inculpatul civ.

E.C.Șt. a fost informat telefonic despre acest control și despre amploarea lui,

împrejurare în care acesta a intrat și a luat legătura telefonică cu V.A.,

căreia i-a spus că are un control mare la firmă, control pe care îl efectua

poliția și că o roagă să-l ajute ca prin intermediul inculpatului col. T.D.M.

să scape „basma curată”, spunându-i acesteia că este dispus să fie

„recunoscător” față de ofițer, dacă acesta îl va ajuta.

Când s-a purtat această convorbire

era, în jurul orei 22,00, motiv pentru care V.A. i-a explicat inculpatului că o

să-i dea răspunsul a doua zi dimineața, deoarece crede că este prea târziu să-l

mai poată căuta pe ofițer la ora respectivă.

A doua zi, dimineață, conform

înțelegerii, cei doi au vorbit din nou la telefon, ocazie cu care V.A. i-a

comunicat inculpatului că o să fie sunat în scurt timp.

După puțin timp acesta a fost sunat

chiar de inculpatul col. T.D.M., căruia i-a relatat problema sa și pe care l-a

rugat să-l „ajute”. Răspunsul inițial al ofițerului a fost negativ, însă după

circa un sfert de oră, inculpatul col. T.D.M. l-a sunat din nou pe inculpatul

civil E.C.Șt. și i-a spus că s-a interesat mai bine despre ce este vorba în

legătură cu acel control, asigurându-l că o să-l ajute și sugerându-i să stea

liniștit, cerându-i să stea câteva zile ascuns, în sensul de a nu reveni la

societate după ce va pleca din municipiul Iași.

Inculpatul E.C.Șt. a plecat de la

Iași și s-a deplasat direct la socrii săi în comuna Mănești, județul Prahova,

unde a venit și soția sa E.I., cu care a purtat o serie de discuții, la care au

participat în parte soacra și cumnatul său.

Celor în cauză, inculpatul E.C.Șt.

le-a explicat despre controlul de la poliție, precum și despre faptul că „a

aranjat” prin „A.” să fie ajutat de T.D.M. de la poliție”, căruia va trebui să-i

dea niște bani.

Pentru a ști exact despre ce sumă de

bani este vorba, inculpatul E.C.Șt. a contactat-o telefonic pe V.A. și a

întrebat-o despre ce sumă de bani este vorba și cum urmează să-i remită

ofițerului, primind de la aceasta asigurări că treaba s-a liniștit și să-i

aducă suma de 1500 dolari S.U.A.

Având suma de bani pregătită,

inculpatul civ. E.C.Șt. a cerut cumnatului său, P.C., autoturismul pentru a se

deplasa în municipiul Ploiești, în cartierul Malul Roșu; inculpatul civ.

E.C.Șt. a vrut să facă această deplasare cu un alt autoturism decât cel

personal, sperând că astfel nu va fi recunoscut când va veni în oraș.

Inculpatul E.C.Șt. a făcut

deplasarea în municipiul Ploiești, cartierul Malul Roșu la locuința lui D.I.T.,

care era prietenă de ani de zile cu V.A. Aici s-a întâlnit cu aceasta, i-a dat

suma de bani, pe care a numărat-o, după care a plecat, iar V.A. a rămas în

imobilul respectiv.

După remiterea sumei de bani, mai

precis a doua zi, lucrătorii de poliție au plecat de la sediul societății S.C.

C.M. S.R.L. Ploiești fără să dea vreo explicație celor de la firmă și fără ca

să lase reprezentantului firmei vreun proces-verbal încheiat în urma acestui

control.

Inculpatul civ. E.C.Șt. constatând

această situație, și-a format clar convingerea că atitudinea polițiștilor a

fost determinată de intervenția inculpatului col. T.D.M.

Cu privire la acest control se

constată că i s-a dat un caracter de lucrarea nepenală, fiind clasat în

evidențele poliției și fără ca parchetul să fi fost sesizat.

S-a constatat că printre piesele de

material feros care se găseau în camionul reținut de polițiștii comunei

Cornești, județul Dîmbovița, se afla și o placă tubulară de schimbător de

căldură, ce cântărea câteva sute de kg și care provenea din furt de la S.C.

L.G.B. S.R.L.

La sediul acestei societăți s-au

prezentat doi ofițeri din echipa de control, care au cerut directorului

general, să le dea o adresă din care să rezulte că o asemenea piesă are valoare

„zero”.

În această împrejurare, directorul

general l-a chemat pe directorul tehnic - ing. M.D., căruia i-a cerut să

întocmească acea adresă, în care să se treacă valoarea „zero”.

Ing. M.D. a declarat că o asemenea

situație nu era legal posibilă, deoarece orice asemenea materiale are o anumită

valoare și, în cel mai rău caz, avea valoare reziduală, însă el a întocmit

adresa cerută de polițiști deoarece așa îi ceruse directorul general.

După momentul acestui control, la

câteva zile, V.A. le-a aranjat celor doi, respectiv inculpatului T.D.M. și

inculpatului E.C.Șt. o întâlnire pentru a se cunoaște personal, dată la care ei

s-au întâlnit la un bar cu terasă de pe raza municipiului Ploiești, ocazie cu

care ofițerul i-a spus că are să-l protejeze și pe viitor cu orice astfel de

probleme, sugerându-i că o să o facă contra cost.

După această discuție, cei doi nu

s-au mai întâlnit până în luna noiembrie 1999, când inculpatul col. T.D.M. l-a

sunat pe inculpat și i-a cerut suma de 5 milioane lei, pe care acesta i-a

dat-o, în aceeași zi, întâlnindu-se în oraș.

Din acest moment și până în luna mai

2000 inclusiv, inculpatul E.C.Șt. i-a remis ofițerului, cu titlu de „taxă de

protecție”, suma de 100 milioane lei, dându-i timp de 3 luni suma de 20

milioane lei pe lună și, alte patru luni, câte 10 milioane lei pe lună.

Sumele de bani i-au fost remise

ofițerului mai mult în oraș, dar și la biroul acestuia, din luna iunie până în

luna octombrie 2000, deci pe o perioadă de 5 luni, dându-i inculpatului T.D.M.,

câte 1000 dolari S.U.A., lunar, cu același titlu de „taxă de protecție”.

El a mai precizat că în vara anului

2000, ofițerul l-a sunat și i-a cerut ca să-i aducă cei 1000 dolari S.U.A.,

schimbați în franci francezi, spunând că are nevoie de aceștia pentru că pleacă

în Franța.

Inculpatul a schimbat suma în franci

francezi, tot la „valutiștii” de pe raza municipiului Ploiești, această sumă de

franci a fost văzută de soția lui, E.I., căreia i-a și explicat de ce îi

trebuie ofițerului asemenea valută.

Din cercetările efectuate s-a

confirmat că acesta a fost plecat în vara anului 2000 în Franța, în interes de

serviciu.

Toate aceste sume de bani pe care

inculpatul i le-a remis ofițerului cu titlu de „taxă de protecție” le-a scos

din societate, intrând în conflict și cu contabilul T.V., care a fost nevoit

să-i rețină acești bani, la întocmirea bilanțului din dividentele ce i se

cuveneau inculpatului, fiind depusă la dosar o parte extras din bilanțul

contabil, unde este evidențiată pe conturi, mișcarea acestei sume totale de

bani.

Contabilul societății a declarat că

a aflat abia la final că cea mai mare parte a sumelor de bani scoase de

E.C.Șt., numerar, era destinată inculpatului T.D.M.

Mai rezultă că în vara anului 2000,

inculpatul T.D.M. a demarat construcția unei vile în comuna Măgurele, județul

Prahova, cerând asistență tehnică de la I.G. pe care îl cunoștea și care era

atunci director tehnic la S.C. C. S.A. Ploiești, societate cu profil

construcții.

În concret, acesta îl sfătuia pe

ofițer cum trebuiau executate anumite lucrări, informându-l și ce materiale

avea nevoie.

În luna iulie 2000, i-a spus că o să-i

trebuiască lemn de plop, câteva lăzi de cuie și mai multe zeci de kg de sârmă

neagră. Atunci, ofițerul l-a sunat pe inculpatul civ. E.C.Șt. și i-a cerut să-i

dea, fără bani, două lăzi de cuie și circa 50 kg sârmă neagră, materiale pe

care inculpatul le-a achiziționat cu acte, pe numele societății sale și pe

care  le-a trimis, conform indicațiilor primite, la sediul S.C. C. S.A.

Ploiești.

Acestea au fost transportate până la

destinație de cumnatul inculpatului, P.C. și cărate în interiorul sediului de către

B.S., care era angajat la această firmă și care s-a sustras de la urmărirea

penală (plecat în Grecia).

În același timp, ofițerul l-a

informat telefonic pe martorul I.G., că o să vină cineva să-i aducă cuiele și

sârma. Cuiele și sârma, a doua zi au fost transportate la construcția din

comuna Măgurele.

II. În vara anului 2000, inculpatul

col. T.D.M. a fost căutat la birou de pădurarul D.G., cei doi fiind cunoștințe

mai vechi.

Acesta din urmă i-a explicat

ofițerului că fiica sa, D.E.M., a absolvit în acea perioadă Facultatea de

Drept, că nu avea serviciu și l-a rugat dacă în cadrul I.J.P. Prahova, deoarece

fără un asemenea ajutor el nu va reuși să-i încadreze fiica în serviciu.

La această primă discuție ofițerul

i-a explicat că procedura de încadrare în poliție este mai dificilă și că este

sub cenzura șefilor de la București, însă i-a spus pădurarului că dacă o să

poată, o să-l ajute să-și angajeze fata la poliție, sau în altă parte, cei doi

stabilind ca pădurarul să revină în zilele următoare la biroul său, împreună cu

fiica sa, așa cum i-a cerut ofițerul inculpat, deoarece a spus că vrea să o

cunoască.

După câteva zile, D.G. a revenit la

sediul I.J.P. Prahova fiind însoțit de fiica sa și în prezența acesteia,

ofițerul i-a promis lui D.G. că o să-l ajute pentru angajarea fiicei, dar nu

i-a promis că va fi un lucru sigur.

Atunci, D.G. i-a mai adresat din nou

rugămintea de ajutor, promițându-i că dacă îl ajută, o să fie și el „atent”.

Inculpatul col. T.D.M. i-a explicat lui D.G. că va ști exact situația cu angajările,

când se va aproba noul stat de funcțiuni, cerându-i să-i dea câțiva metri cubi

de lemn, esență moale pentru cofrajele unei construcții. Pădurarul i-a

confirmat că-i va face rost. L-a întrebat, totodată, pe pădurar, cât o să-l

coste, însă acesta i-a spus că o să-i spună exact când va lua lemnele. După

câteva zile, ofițerul a trimis un mijloc de transport să-i ridice lemnele de la

pădurar, lemne pe care le-a plătit chiar D.G. La telefon au stabilit ca D.G.

să-i spună cât au costat acele lemne, când o să vină la el la birou. În scurt

timp, pădurarul D.G. l-a vizitat pe ofițer la birou, împrejurare în care i-a

spus că nu-i datorează nimic pentru lemnele respective, că totul este rezolvat,

rugându-l din nou să-l ajute cu angajarea fiicei sale, rămânând înțeleși să mai

aștepte până când va fi posibil acest lucru.

După o anumită perioadă de timp,

D.G. a renunțat să-l mai caute pe ofițer pentru această problemă, constatând că

este practic dus cu vorba de acesta.

III. În primăvara anului 2000,

inculpatul V.D., conducător auto în cadrul sucursalei Petrobrazi din S.N.P., a

avut o discuție cu inculpatul civ. M.N. zis „S.” și cu inculpatul civ. G.C. zis

„M.”, ambii salariați la aceeași unitate, să sustragă materiale feroase din

incinta unității, pe care urmau să le vândă lui B.S. pe care îi cunoșteau și

care era angajat la S.C. C.M. S.R.L. Ploiești, unde era unic administrator

inculpatul civ. E.C.Șt.

În baza acestei înțelegeri, cei trei

au sustras mai multe piese din oțel inoxidabil (conform procesului-verbal de reconstituire

și adresei de prejudiciu), pe timp de zi, pe care le-au transportat cu mașina

ARO, proprietatea P., la sediul societății comerciale amintite, unde au primit

de la B.S. suma de 2.700.000 lei, pe care au împărțit-o în mod egal.

Conform declarațiilor cei trei au

ieșit cu autoturismul pe la poarta nr. 1 a combinatului, cu permisiunea

gardianului de serviciu, care era complice cu aceștia.

După acest moment, inculpatul civ.

V.D. împreună cu inculpatul M.N. au hotărât să continue doar ei doi activitatea

infracțională de sustragere de materiale din combinat, pe care să le valorifice

la același centru. Procedura pe care aceștia o urmau, era aceea de identificare

pe raza combinatului a locurilor unde se aflau piese și după aceea, în zilele

sau nopțile când inculpatul V.D. era de serviciu, se întâlnea cu inculpatul

M.N. și având complicitatea mai multor gardieni publici care erau de serviciu

la porțile nr. 1 sau 4 ale combinatului, scoteau pe poartă, de fiecare dată,

aproximativ 300 kg piese din inox, dându-le gardienilor de serviciu din poarta

pe care ei ieșeau, diferite sume de bani. Dintre acești gardieni au fost

identificați P.Z., I.D.M. și P.C.

În maniera descrisă, inculpatul V.D.

și inculpatul M.N. au sustras, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții

infracționale, doar ei doi, prin pătrunderea în diferite locuri îngrădite sau

platformele unor magazii, pe timp de noapte, de circa 10 ori, cantitatea de

3000 kg piese din oțel inoxidabil care au fost duse aceluiași B.S., angajat la

S.C. C.M. S.R.L. Ploiești despre care cei doi au declarat că avea cunoștințe

despre faptul că piesele respective proveneau din furt.

Locurile din care au fost sustrase

aceste piese, au fost identificate (inclusiv cu ajutorul reconstituirii

efectuate), la magazia situată în spatele secției R.U.P.S., secția piroliză și

platforma betonată a unei gestiuni de piese din import amplasată lângă

spălătoria combinatului.

Activitatea infracțională fiind de

natură a produce mari sume de bani, cei doi s-au gândit să atragă și alte

persoane, deoarece numai astfel puteau să sustragă și piese cu greutăți foarte

mari, din care unele cântăreau chiar câteva sute de kg, după cum urmează:

- de pe platforma betonată amplasată

în spatele secției R.U.P.S., inculpatul civ. V.D. împreună cu inculpatul civ.

Ș.C. și cu inculpatul civ. M.N. au sustras, pe timp de noapte, un număr de 8

bucăți plăci tubulare cuptor; din același loc inculpatul civ. V.D. împreună cu

inculpatul civ. M.N. au sustras, la două date diferite, în același mod, alte 4

buc. plăci tubulare cuptor, respectiv câte 2 de fiecare dată;

- de la magazia B.A.R. inculpatul

civ. V.D. împreună cu inculpatul civ. M.N. au sustras 2 plăci dreptunghiulare

din oțel inoxidabil;

- de la secția debitare, inculpatul

civ. V.D. și inculpatul civ. M.N., împreună cu inculpatul civ. G.C., au sustras

ștraifuri din tablă din oțel inoxidabil;

- de la secția piroliză, inculpatul

civ. V.D. împreună cu inculpatul civ. M.M. și M.A.C., precum și cu inculpatul

civ. M.N., au sustras 4 bucăți flanșe schimbător de căldură, în greutate de 100

kg fiecare bucată; din același loc, dar la o altă dată, inculpatul civ. V.D.

împreună cu inculpatul civ. M.N. au mai sustras alte 4 bucăți piese identice cu

cele descrise anterior.

Cu privire la această faptă, a

rezultat că inculpatul civ. M.A.C. nu a avut reprezentarea împrejurării că

piesele respective sunt sustrase, el fiind informat de ceilalți participanți la

furt că acestea vor fi transportate la un laborator de analize de pe raza

combinatului.

- de pe platforma betonată a

magaziei de materiale și utilaje investiții import (conform procesului-verbal

de reconstituire), inculpatul civ. V.D. și inculpatul civ. M.M. au sustras

împreună cu inculpatul civ. M.N., un număr de 4 coturi oțel inoxidabil, de

dimensiuni diferite, iar ulterior inculpatul civ. V.D. împreună cu inculpatul

civ. M.N., inculpatul civ. G.M. și inculpatul civ. P.C., cu ajutorul a două

mijloace de transport ale combinatului, au sustras un număr de 8 coturi de oțel

inoxidabil de dimensiuni diferite; de asemenea, la o altă dată, inculpatul civ.

V.D. împreună cu inculpatul civ. M.N. și cu inculpatul M.A.C. au sustras un

număr de 4 coturi oțel inoxidabil, de dimensiuni diferite.

Nici de această dată inculpatul civ.

M.A.C. nu a cunoscut că ceilalți doi sustrag piesele respective, el aflând

despre acest lucru abia a doua zi, când în curtea inculpatului civ. C.I. zis

„L.”, a ajutat la reîncărcarea acelor piese ce fuseseră „achiziționate” de

inculpatul civ. S.I.

- ultima dată când inculpatul civ.

V.D. a sustras piese din oțel inoxidabil din combinat, precum și din alte

aliaje, a fost în noaptea de 3 august 2000, când împreună cu inculpatul civ.

M.N. și inculpatul civil M.M., în două rânduri au sustras un număr de 4 pachete

talere cu clapeți și două piese masive din aluminiu (schimbătoare de căldură),

de la secția de colmatare și de la secția A.F.P.E.

În acea noapte autorii sustragerilor

au transportat în două rânduri piesele respective la domiciliul inculpatului

civ. C.I. zis „L.”, care era internat în spital, piesele fiind primite de fiul

acestuia, inculpatul civ. C.M.M., în condițiile în care acesta din urmă a luat

la cunoștință că bunurile respective provin din furt.

În seara respectivă, vecinul lui

C.I., martorul denunțător R.I., a observat că în curtea acestuia au început să

fie aduse piese, despre care a bănuit imediat că au fost sustrase din P.;

deoarece era în dușmănie cu C.I., denunțătorul a anunțat organele de poliție și

a chemat la domiciliul său mai mulți martori pentru a urmări și a putea să

depună ulterior mărturie despre tot ceea ce se petrecea în curtea vecină.

A doua zi dimineață la domiciliul

lui C.I. s-au prezentat mai mulți lucrători din cadrul Serviciului Economic al

I.P.J. Prahova, care au efectuat o percheziție domiciliară, ocazie cu care au

descoperit piesele sustrase și au constatat că acestea aparțin Combinatului

Petrochimic.

Cu acest prilej s-au efectuat numai

primele cercetări, urmând ca ulterior cercetarea să fie continuată pentru

tragerea la răspundere penală a autorilor faptei de furt.

Acest lucru nu s-a mai petrecut,

deoarece inc. civ. C.I. l-a contactat pe inc. col. T.D.M., cu care se cunoștea

de mult timp, rugându-l să facă orice, numai să-i scape pe autorii sustragerii

de pedeapsă, explicându-i că unul dintre ei, respectiv inc. civ. M.N., este

nepotul său, precum și faptul că cel ce a primit piesele furate era chiar fiul

său.

Cu ocazia acestei discuții, ofițerul

inculpat l-a asigurat pe prietenul său că poate să stea liniștit, spunându-i că

dosarul va fi repartizat la Biroul de poliție al platformei industriale Brazi,

la inc. lt. col. I.M.G., căruia o să aibe grijă să-i ceară să facă orice pentru

ca autorii faptei să nu fie trași la răspundere penală.

După acest moment, inc. civ. C.I.

s-a deplasat în mod repetat la inc. lt. col. I.M.G., căruia i-a explicat ce s-a

întâmplat în realitate cu furtul pieselor, precum și faptul că a discutat

despre această problemă cu inc. col. T.D.M., care i-a promis că o să-l ajute.

Inculpatul lt. col. I.M.G. a

încercat inițial să-l tempereze pe inc. civ. C.I., spunându-i că încă nu a

primit dosarul respectiv, însă după primirea acestuia i-a confirmat că primise

deja lucrarea înaintată cu o adresă semnată chiar de inc. col. T.D.M.,

relatându-i inculpatului civil C.I. în continuare că chiar a discutat cu șeful

său, care i-a ordonat să facă ce vrea, dar numai să-i scape de răspunderea

penală pe autorii faptei de furt, motivând că astfel vrea să-l ajute pe

prietenul său „L.”.

În aceste condiții, inc. lt. col.

I.M.G. deși cunoștea adevărații autori ai faptei de furt, a început să facă probe

împotriva adevărului și să-l țină la curent pe șeful său, inc. col. T.D.M.,

căruia i-a propus că ar fi bine ca acest dosar să fie înaintat Postului de

Poliție al comunei Brazi, unde să fie înregistrat în evidență ca „faptă cu

autorii necunoscuți”, mizând pe împrejurarea că aici cauza penală va putea să

stea în nelucrare până la prescripție. El a motivat cererea sa argumentându-i

șefului său că martorul denunțător se tot interesează de lucrare, însă

inculpatul col. T.D.M. i-a spus să stea liniștit, să țină lucrarea la el, că nu

este cazul să se sperie de R.I., motivând că acesta din urmă a venit și la el

în audiență cu aceeași reclamație, dar că l-a sfidat, dându-l efectiv afară din

biroul său.

Lucrarea a rămas la inc. lt. col.

I.M.G. până în luna februarie 2001, când a fost preluată în cauza de față,

descoperindu-se adevărata situație de fapt expusă mai sus.

Cu privire la inculpatul civil C.I.

zis „L.” s-a constatat că la domiciliul său și cu știința lui, autorii

furturilor au început să aducă bunuri anterior datei de 3 august 2000, deoarece

au considerat, cu consimțământul acestuia, că este mai sigur să fie depozitate

acele bunuri la el și să fie valorificate la momentul potrivit, fiind de

notorietate relația apropiată a acestuia cu inculpatul col. T.D.M., relație pe

fondul căreia nici un polițist din Prahova nu ar fi îndrăznit să-l ia la

întrebări pe „L.”.

În toată această perioadă, inc. civ.

C.I. a asistat în mod repetat la descărcarea și încărcarea acelor piese în

curtea sa și le-a asigurat infractorilor o reală protecție, cunoscând de la

aceștia întreaga activitate de furt, motive care au atras răspunderea sa

alături de inculpatul civ. M.N. și de inc. civ. V.D., pentru întreaga cantitate

de bunuri sustrase de rețeaua infracțională constituită de cei mai

sus-menționați.

Cu privire la inc. civ. M.N. zis

„S.”, se reține faptul că după demararea cercetărilor de către inc. lt. col.

M.G., i-a indus în eroare pe inc. civ. V.D. și civ. M.M., cerându-le acestora

suma totală de 9 milioane lei, motivând că îi trebuie ca la rândul lui să o

transmită la cineva din poliție pentru a-i scăpa de furtul din data de 3 august

2000, situație care nu a corespuns adevărului deoarece banii au fost însușiți

de acesta, el recunoscându-și faptele.

Reiese că faptele de mai sus au fost

comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, primind de la inc. civ. M.M.,

în mod repetat, suma totală de 6 milioane lei, iar de la inc. civ. V.D., o

singură dată suma de 3 milioane lei.

IV. În aceeași perioadă menționată

anterior fără să fie vreo legătură între grupurile infracționale, inc. H.I.,

împreună cu inculpații civili T.D., M.G., M.S.C. și C.F., au hotărât să

sustragă de pe raza combinatului P., piese din oțel inoxidabil, deoarece

auziseră că acestea se pot valorifica la prețuri substanțiale, la același punct

de colectare al S.C. C.M. S.R.L. Ploiești, prin angajatul acesteia, B.S.

Aceștia au organizat activitatea de

furt, în sensul că piesele pe care le identificau din oțel inoxidabil, erau

încărcate în autobasculanta pe care lucra inc. civ. H.I., în incinta P., piese

peste care inc. civ. T.D. punea cu excavatorul pe care lucra, moloz, ca să

poată ieși pe poarta 3 a combinatului fără să fie prinși de gardienii publici.

La data de 14 iulie 2002, aceștia

s-au deplasat la locul unde erau depozitate piesele, cerând ajutorul lui G.I.,

V.M. și A.A., să-i încarce, spunându-le că vor duce piesele la un atelier din

combinat și promițându-le că pentru ajutorul dat la încărcat, le vor face

cinste. După ce au încărcat piesele și s-a turnat moloz peste ele, au fost

surprinși la poartă de gardienii publici care au întocmit acte de constatare.

Aceste acte împreună cu cei care au fost prinși, au fost prezentate inc. lt.

col. I.M.G., care în mod ilegal a refuzat să înregistreze lucrarea și să facă

cercetări, motivând că astfel a încercat să evite tragerea la răspundere penală

a unui fiu de colonel de poliție.

Cei în cauză au sustras în mod

repetat astfel de piese, la două date diferite, de la instalația D.A.V. 1, la o

altă dată de la instalația de cracare catalitică, de patru ori pe un câmp

situat în apropierea instalației de cocsare și o singură dată din apropierea

porții nr. 4 a combinatului.

Cu privire la câmpul de la

instalația de cocsare, de unde inc. civ. H.I. a recunoscut că a fost încărcat

de 4 ori cu piese din inox, de ceilalți coinculpați, se constată că mai întâi

au fost sustrase de cei din urmă, de la magazia de materiale și utilaje

investiții țară (intern), de unde au fost duse în locul unde au fost încărcate

în autobasculantă. Această situație reiese din declarațiile lui G.I., V.M.,

A.A. și V.M., care i-au auzit discutând pe inculpați despre acest lucru.

V. Cu privire la valorificarea

acestor cantități de piese metalice feroase și neferoase sustrase de cele două

filiere infracționale, s-a reținut că întreaga cantitate a fost predată la

punctul de lucru al S.C. C.M. S.R.L., prin B.S. care știa de proveniența

acestor piese și ea este evidențiată în adresa de constituire ca parte civilă

depusă la dosarul cauzei de sucursala Petrobrazi.

A rezultat că în perioada

respectivă, B.S. a avut din partea inc. civ. E.C.Șt. o împuternicire „de facto”

pentru a se ocupa de această activitate, el informând inițial pe gestionara

P.V., că cei ce aduc aceste piese vor aduce la final și actele doveditoare,

susținând că ele provin dintr-o dezmembrare a unor instalații.

La ultimul transport, gestionara

P.V. i-a cerut lui B.S. să-i dea acte, după ce în prealabil îi dăduse acestuia

banii pentru ultimul transport.

Abia în acest moment B.S. i-a

mărturisit că nu are cum să-i dea acte, deoarece cei ce aduceau aceste piese,

le sustrăseseră din P.

În aceste condiții gestionara l-a

informat pe inc. civ. E.C.Șt., care l-a chemat de față și pe B.S. și care a

recunoscut situația descrisă anterior.

Constatând această situație, inc.

civ. E.C.Șt. i-a permis lui B.S. să le achite autorilor furtului ultimul

transport, interzicându-i însă să mai achiziționeze piese din inox și dispunând

ca piesele achiziționate deja fără documente legale, să fie transportate, tot

fără documente, în comuna Sinești, la niște cetățeni de etnie romă.

În acest fel, el s-a sustras pentru

întreaga cantitate de piese, de la plata impozitelor și taxelor legale către

bugetul de stat, art. 13 din Legea nr. 87/1994, faptă cu privire la care

cercetările nu au fost finalizate disjungându-se cauza.

Împotriva hotărârii au declarat apel

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și

inculpații.

Parchetul Militar critică sentința

numai sub aspectul temeiniciei, al individualizării pedepselor și respectiv al

modalității lor de executare.

A solicitat redozarea pedepselor

aplicate inculpaților T.D.M., M.N., C.I., V.D., M.M., H.I., T.D., M.G., M.C.,

C.F., I.M.G., prin înlăturarea circumstanțelor atenuante aplicate.

Inculpatul M.I.D. a criticat

hotărârea sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea prevăzută de

art. 254 alin. (2) C. pen. și art. 26, raportat la art. 208 – art. 209 alin.

(1) lit. a), g) și i) C. pen., susținând că nu a avut cunoștință de faptele

săvârșite de coinculpați.

Inculpatul T.D.M. a solicitat în

principal achitarea și în subsidiar redozarea pedepselor.

Inculpatul I.M.G. a solicitat în

principal achitarea, iar în subsidiar aplicarea de circumstanțe atenuante.

Ceilalți inculpați au solicitat

recalcularea prejudiciului, apreciind că este exagerat solicitând totodată și

reducerea pedepselor.

Curtea Militară de Apel București,

prin decizia nr. 58 din 26 iunie 2002, admite apelul declarat de Parchetul

Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București.

Admite apelul declarat de Parchetul

Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București împotriva sentinței

nr. 231 din 20 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial

București.

Desființează sentința atacată

astfel:

Cu privire la inc. col. (r) T.D.M.:

Descontopește pedepsele de: 4 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c)

C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.; 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de

art. 254 alin. (2) C. pen. și