ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3938/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 231 din 20 decembrie 2001, Tribunalul Militar Teritorial București a hotărât următoarele: A condamnat pe inculpații: 1. col. (r) T.D.M. la: - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.; - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen. Conform art. 254 alin. (3) C. pen., au fost confiscate de la inculpat sumele de 6.500 dolari S.U.A., 105.000.000 lei, 400.000 lei (contravaloarea a două lăzi de cuie și un baton de sârmă neagră) și 1.000.000 lei (contravaloarea lemnului esență plop). 2. civil M.N. zis „S.” la: - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii în formă continuată de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.; - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen. Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. Potrivit art. 118 lit. c) C. pen., a fost confiscată de la inculpat, cu titlu special în favoarea statului suma de 9.000.000 lei. 3. civil C.I. zis „L.” la; - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. și alin. (4) al aceluiași articol C. pen. 4. civil C.M.M. la: - 4 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 5. civil V.D. la: - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. și alin. (4) C. pen. 6. civil P.C.; 7. civil G.C. zis „M.”; 8. civil G.M. , fiecare la câte: - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. 9. civil S.I. la: - 3 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 10. civil M.M. la: - 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. 11. civil S.C. la: - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. 12. civil H.I.; 13. civil T.D.; 14. civil M.G.; 15. civil M.C.S.: 16. civil C.F., fiecare la câte: - 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și f) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. 17. civil P.Z. la: - câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pentru fiecare din cele două infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen.; - câte 3 ani închisoare, pentru fiecare din cele două complicități la infracțiunea de furt calificat, prevăzute de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele stabilite și i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen. În baza art. 254 alin. (3) C. pen., a fost confiscată de la inculpat suma de 400.000 lei. 18. civil M.I.D.; 19. civil P.C., fiecare la câte: - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și aplicate fiecărui inculpat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen. În baza art. 254 alin. (3) C. pen., a fost confiscată de la fiecare inculpat suma de 200.000 lei. 20. locotenent colonel (r) I.M.G. la: - câte 3 ani închisoare, pentru fiecare din cele două infracțiuni de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.; - 2 ani închisoare, pentru instigare în formă continuată la infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 25, raportat la art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.: - un an închisoare, pentru instigare la delapidare, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. 21. civil M.A.C.; 22. civil E.C.ȘT., fiecare la câte: - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen. Pentru toți inculpații pe durata executării pedepselor au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. A fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților: M.N., C.I., C.M.M., P.Z., M.I.D., P.C. și P.C., măsură care a fost prelungită cu încă 30 de zile în perioada 23 decembrie 2001 – 21 ianuarie 2002 inclusiv. Potrivit art. 88 C. pen., compută din durata pedepselor arestarea preventivă a inculpaților, după cum urmează: - colonel (r) T.D.M., de la 1 martie 2001 la 25 iunie 2001; - E.Șt.C.

de la 12 martie 2001 la 16 martie 2001; - M.N. de la 27 februarie 2001 la zi; - C.I. de la 28 februarie 2001 la zi; - C.M.M. de la 27 februarie 2001 la zi; - P.Z. și M.I.D., ambii de la 28 februarie 2001 la zi; - P.C. de la 6 martie 2001 la zi; - P.C. de la 12 martie 2001 la zi, și - H.I. de la 6 martie 2001 la 10 martie 2001. În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., în referire la art. 998 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată în cauză de S.N.P. P. SA, sucursala Petrobrazi, jud. Prahova și inculpații au fost obligați să plătească daune materiale cu titlu de despăgubiri civile, după cum urmează: - inculpatul P.Z. – 95.787.755 lei; - inculpatul M.M. – 167.584.255 lei; - inculpatul S.C.

– 70.048.000 lei; - inculpatul M.N. – 9.000.000 lei; - inc. lt. col. I.M.G. – 1.663.345 lei; în baza acelorași articole mai sus-menționate, dar cu aplicarea și a art. 1003 C. civ., obligă în solidar către partea civilă, pe V.D., la 1.287.492.094 lei; - inculpații G.C., P.C. și P.Z., la 3.064.600 lei; - inculpații C.M.M. și M.I.D., la 92.772.255 lei; - inculpații P.C., G.M. și S.I., la 82.376.000 lei; - inculpații H.I., T.D., M.G., M.S.C. și C.F., la 383.855.355 lei. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarea situație de fapt: I. În primăvara anului 1999, inculpatul civ. E.C.Șt.

era administrator unic la S.C. C.M. S.R.L. Ploiești, având punct de lucru lângă Gara de Vest a municipiului Ploiești, perioadă în care printr-o conjunctură anume, prin intermediul nașului său S.S.L., a cunoscut-o pe martora V.A., perioadă în care între cei doi s-a inițiat o relație intimă. Pe parcursul acestei relații, inculpatul civ. E.C.Șt. a aflat de la V.A., zisă „A.” că ea este într-o relație foarte apropiată, tot cu caracter intim, cu inculpatul col. T.D.M., care în acea perioadă îndeplinea funcția de inspector șef adjunct al Inspectoratului Județean de Poliție Prahova. Cu ocazia acestor discuții, V.A. i-a explicat inculpatului că dacă va avea vreodată probleme cu lucrătorii de poliție din județul Prahova, îl poate ajuta oricând prin intermediul ofițerului.

Cu privire la societatea pe care o administra inculpatul civil E.C.Șt., se reține faptul că ea avea drept obiect principal de activitate achiziționarea în scop de revânzare a materialelor refolosibile feroase și neferoase și că punctul său de lucru de lângă Gara de Vest era amplasat în apropierea sucursalei Petrobrazi din cadrul S.N.P. Inculpatul a aflat în această perioadă, de la nașul său S.S.L., că într-adevăr V.A. avea „intrare” la inculpatul col. T.D.M., deoarece îi relatase că a intervenit la ea să-i recupereze tatălui său permisul de conducere reținut de Poliția Rutieră, în vederea suspendării, permis care a fost recuperat de V.A., prin intermediul ofițerului, a doua zi de la momentul „intervenției”, „ajutor” pentru care S.S.L.

i-ar fi dat lui V.A., în casă la aceasta, suma de 300.000 lei. Conform probelor cauzei și recunoașterii inculpatului civ. E.C.Șt., rezultă că încă din această perioadă, la sediul societății sale erau aduse o serie de materiale feroase, pentru care el ori nu întocmea de regulă, mult mai târziu de la data achiziționării, în ambele situații el fiind conștient că încalcă legea. La începutul lunii septembrie 1999, în timp ce acesta era plecat în delegație în municipiul Iași, camionul societății sale condus de B.V., care transporta marfă (feroase) la niște cetățeni de etnie romă din localitatea Sinești, sectorul Agricol Ilfov, a fost oprit la un control de rutină de lucrătorii Postului de Poliție al comunei Cornești, județul Dîmbovița, ocazie cu care aceștia au constatat că actele ce însoțeau transportul nu erau în regulă și nu corespundeau cu cantitatea și sortimentul produselor transportate.

Pentru acest motiv, lucrătorii postului de poliție au reținut camionul și persoanele ce-l însoțeau, anunțând în același timp Inspectoratul de Poliție al județului Prahova pentru a demara un control general la societatea inculpatului civil E.C.Șt. Pe acest fond, polițiștii de la Inspectoratul Județean de Poliție Prahova se deplasează și preiau de la Postul de Poliție Cornești, camionul cu marfă, persoanele însoțitoare și documentele mărfii, practicând în aceeași seară sigilarea magaziilor și birourilor S.C. C.M. S.R.L. Ploiești. În paralel cu activitatea de sigilare, acești polițiști au început să cheme salariații firmei, inclusiv pe timpul nopții, pentru declarații. În aceste condiții, inculpatul civ.

E.C.Șt. a fost informat telefonic despre acest control și despre amploarea lui, împrejurare în care acesta a intrat și a luat legătura telefonică cu V.A., căreia i-a spus că are un control mare la firmă, control pe care îl efectua poliția și că o roagă să-l ajute ca prin intermediul inculpatului col. T.D.M. să scape „basma curată”, spunându-i acesteia că este dispus să fie „recunoscător” față de ofițer, dacă acesta îl va ajuta. Când s-a purtat această convorbire era, în jurul orei 22,00, motiv pentru care V.A. i-a explicat inculpatului că o să-i dea răspunsul a doua zi dimineața, deoarece crede că este prea târziu să-l mai poată căuta pe ofițer la ora respectivă. A doua zi, dimineață, conform înțelegerii, cei doi au vorbit din nou la telefon, ocazie cu care V.A.

i-a comunicat inculpatului că o să fie sunat în scurt timp. După puțin timp acesta a fost sunat chiar de inculpatul col. T.D.M., căruia i-a relatat problema sa și pe care l-a rugat să-l „ajute”. Răspunsul inițial al ofițerului a fost negativ, însă după circa un sfert de oră, inculpatul col. T.D.M. l-a sunat din nou pe inculpatul civil E.C.Șt. și i-a spus că s-a interesat mai bine despre ce este vorba în legătură cu acel control, asigurându-l că o să-l ajute și sugerându-i să stea liniștit, cerându-i să stea câteva zile ascuns, în sensul de a nu reveni la societate după ce va pleca din municipiul Iași. Inculpatul E.C.Șt. a plecat de la Iași și s-a deplasat direct la socrii săi în comuna Mănești, județul Prahova, unde a venit și soția sa E.I., cu care a purtat o serie de discuții, la care au participat în parte soacra și cumnatul său.

Celor în cauză, inculpatul E.C.Șt. le-a explicat despre controlul de la poliție, precum și despre faptul că „a aranjat” prin „A.” să fie ajutat de T.D.M. de la poliție”, căruia va trebui să-i dea niște bani. Pentru a ști exact despre ce sumă de bani este vorba, inculpatul E.C.Șt. a contactat-o telefonic pe V.A. și a întrebat-o despre ce sumă de bani este vorba și cum urmează să-i remită ofițerului, primind de la aceasta asigurări că treaba s-a liniștit și să-i aducă suma de 1500 dolari S.U.A. Având suma de bani pregătită, inculpatul civ. E.C.Șt. a cerut cumnatului său, P.C., autoturismul pentru a se deplasa în municipiul Ploiești, în cartierul Malul Roșu; inculpatul civ. E.C.Șt. a vrut să facă această deplasare cu un alt autoturism decât cel personal, sperând că astfel nu va fi recunoscut când va veni în oraș.

Inculpatul E.C.Șt. a făcut deplasarea în municipiul Ploiești, cartierul Malul Roșu la locuința lui D.I.T., care era prietenă de ani de zile cu V.A. Aici s-a întâlnit cu aceasta, i-a dat suma de bani, pe care a numărat-o, după care a plecat, iar V.A. a rămas în imobilul respectiv. După remiterea sumei de bani, mai precis a doua zi, lucrătorii de poliție au plecat de la sediul societății S.C. C.M. S.R.L. Ploiești fără să dea vreo explicație celor de la firmă și fără ca să lase reprezentantului firmei vreun proces-verbal încheiat în urma acestui control. Inculpatul civ. E.C.Șt. constatând această situație, și-a format clar convingerea că atitudinea polițiștilor a fost determinată de intervenția inculpatului col.

T.D.M. Cu privire la acest control se constată că i s-a dat un caracter de lucrarea nepenală, fiind clasat în evidențele poliției și fără ca parchetul să fi fost sesizat. S-a constatat că printre piesele de material feros care se găseau în camionul reținut de polițiștii comunei Cornești, județul Dîmbovița, se afla și o placă tubulară de schimbător de căldură, ce cântărea câteva sute de kg și care provenea din furt de la S.C. L.G.B. S.R.L. La sediul acestei societăți s-au prezentat doi ofițeri din echipa de control, care au cerut directorului general, să le dea o adresă din care să rezulte că o asemenea piesă are valoare „zero”. În această împrejurare, directorul general l-a chemat pe directorul tehnic - ing.

M.D., căruia i-a cerut să întocmească acea adresă, în care să se treacă valoarea „zero”. Ing. M.D. a declarat că o asemenea situație nu era legal posibilă, deoarece orice asemenea materiale are o anumită valoare și, în cel mai rău caz, avea valoare reziduală, însă el a întocmit adresa cerută de polițiști deoarece așa îi ceruse directorul general. După momentul acestui control, la câteva zile, V.A. le-a aranjat celor doi, respectiv inculpatului T.D.M. și inculpatului E.C.Șt. o întâlnire pentru a se cunoaște personal, dată la care ei s-au întâlnit la un bar cu terasă de pe raza municipiului Ploiești, ocazie cu care ofițerul i-a spus că are să-l protejeze și pe viitor cu orice astfel de probleme, sugerându-i că o să o facă contra cost.

După această discuție, cei doi nu s-au mai întâlnit până în luna noiembrie 1999, când inculpatul col. T.D.M. l-a sunat pe inculpat și i-a cerut suma de 5 milioane lei, pe care acesta i-a dat-o, în aceeași zi, întâlnindu-se în oraș. Din acest moment și până în luna mai 2000 inclusiv, inculpatul E.C.Șt. i-a remis ofițerului, cu titlu de „taxă de protecție”, suma de 100 milioane lei, dându-i timp de 3 luni suma de 20 milioane lei pe lună și, alte patru luni, câte 10 milioane lei pe lună. Sumele de bani i-au fost remise ofițerului mai mult în oraș, dar și la biroul acestuia, din luna iunie până în luna octombrie 2000, deci pe o perioadă de 5 luni, dându-i inculpatului T.D.M., câte 1000 dolari S.U.A., lunar, cu același titlu de „taxă de protecție”.

El a mai precizat că în vara anului 2000, ofițerul l-a sunat și i-a cerut ca să-i aducă cei 1000 dolari S.U.A., schimbați în franci francezi, spunând că are nevoie de aceștia pentru că pleacă în Franța. Inculpatul a schimbat suma în franci francezi, tot la „valutiștii” de pe raza municipiului Ploiești, această sumă de franci a fost văzută de soția lui, E.I., căreia i-a și explicat de ce îi trebuie ofițerului asemenea valută. Din cercetările efectuate s-a confirmat că acesta a fost plecat în vara anului 2000 în Franța, în interes de serviciu. Toate aceste sume de bani pe care inculpatul i le-a remis ofițerului cu titlu de „taxă de protecție” le-a scos din societate, intrând în conflict și cu contabilul T.V., care a fost nevoit să-i rețină acești bani, la întocmirea bilanțului din dividentele ce i se cuveneau inculpatului, fiind depusă la dosar o parte extras din bilanțul contabil, unde este evidențiată pe conturi, mișcarea acestei sume totale de bani.

Contabilul societății a declarat că a aflat abia la final că cea mai mare parte a sumelor de bani scoase de E.C.Șt., numerar, era destinată inculpatului T.D.M. Mai rezultă că în vara anului 2000, inculpatul T.D.M. a demarat construcția unei vile în comuna Măgurele, județul Prahova, cerând asistență tehnică de la I.G. pe care îl cunoștea și care era atunci director tehnic la S.C. C. S.A. Ploiești, societate cu profil construcții. În concret, acesta îl sfătuia pe ofițer cum trebuiau executate anumite lucrări, informându-l și ce materiale avea nevoie. În luna iulie 2000, i-a spus că o să-i trebuiască lemn de plop, câteva lăzi de cuie și mai multe zeci de kg de sârmă neagră. Atunci, ofițerul l-a sunat pe inculpatul civ.

E.C.Șt. și i-a cerut să-i dea, fără bani, două lăzi de cuie și circa 50 kg sârmă neagră, materiale pe care inculpatul le-a achiziționat cu acte, pe numele societății sale și pe care le-a trimis, conform indicațiilor primite, la sediul S.C. C. S.A. Ploiești. Acestea au fost transportate până la destinație de cumnatul inculpatului, P.C. și cărate în interiorul sediului de către B.S., care era angajat la această firmă și care s-a sustras de la urmărirea penală (plecat în Grecia). În același timp, ofițerul l-a informat telefonic pe martorul I.G., că o să vină cineva să-i aducă cuiele și sârma. Cuiele și sârma, a doua zi au fost transportate la construcția din comuna Măgurele. II. În vara anului 2000, inculpatul col.

T.D.M. a fost căutat la birou de pădurarul D.G., cei doi fiind cunoștințe mai vechi. Acesta din urmă i-a explicat ofițerului că fiica sa, D.E.M., a absolvit în acea perioadă Facultatea de Drept, că nu avea serviciu și l-a rugat dacă în cadrul I.J.P. Prahova, deoarece fără un asemenea ajutor el nu va reuși să-i încadreze fiica în serviciu. La această primă discuție ofițerul i-a explicat că procedura de încadrare în poliție este mai dificilă și că este sub cenzura șefilor de la București, însă i-a spus pădurarului că dacă o să poată, o să-l ajute să-și angajeze fata la poliție, sau în altă parte, cei doi stabilind ca pădurarul să revină în zilele următoare la biroul său, împreună cu fiica sa, așa cum i-a cerut ofițerul inculpat, deoarece a spus că vrea să o cunoască.

După câteva zile, D.G. a revenit la sediul I.J.P. Prahova fiind însoțit de fiica sa și în prezența acesteia, ofițerul i-a promis lui D.G. că o să-l ajute pentru angajarea fiicei, dar nu i-a promis că va fi un lucru sigur. Atunci, D.G. i-a mai adresat din nou rugămintea de ajutor, promițându-i că dacă îl ajută, o să fie și el „atent”. Inculpatul col. T.D.M. i-a explicat lui D.G. că va ști exact situația cu angajările, când se va aproba noul stat de funcțiuni, cerându-i să-i dea câțiva metri cubi de lemn, esență moale pentru cofrajele unei construcții. Pădurarul i-a confirmat că-i va face rost. L-a întrebat, totodată, pe pădurar, cât o să-l coste, însă acesta i-a spus că o să-i spună exact când va lua lemnele.

După câteva zile, ofițerul a trimis un mijloc de transport să-i ridice lemnele de la pădurar, lemne pe care le-a plătit chiar D.G. La telefon au stabilit ca D.G. să-i spună cât au costat acele lemne, când o să vină la el la birou. În scurt timp, pădurarul D.G. l-a vizitat pe ofițer la birou, împrejurare în care i-a spus că nu-i datorează nimic pentru lemnele respective, că totul este rezolvat, rugându-l din nou să-l ajute cu angajarea fiicei sale, rămânând înțeleși să mai aștepte până când va fi posibil acest lucru. După o anumită perioadă de timp, D.G. a renunțat să-l mai caute pe ofițer pentru această problemă, constatând că este practic dus cu vorba de acesta. III. În primăvara anului 2000, inculpatul V.D., conducător auto în cadrul sucursalei Petrobrazi din S.N.P., a avut o discuție cu inculpatul civ.

M.N. zis „S.” și cu inculpatul civ. G.C. zis „M.”, ambii salariați la aceeași unitate, să sustragă materiale feroase din incinta unității, pe care urmau să le vândă lui B.S. pe care îi cunoșteau și care era angajat la S.C. C.M. S.R.L. Ploiești, unde era unic administrator inculpatul civ. E.C.Șt. În baza acestei înțelegeri, cei trei au sustras mai multe piese din oțel inoxidabil (conform procesului-verbal de reconstituire și adresei de prejudiciu), pe timp de zi, pe care le-au transportat cu mașina ARO, proprietatea P., la sediul societății comerciale amintite, unde au primit de la B.S. suma de 2.700.000 lei, pe care au împărțit-o în mod egal. Conform declarațiilor cei trei au ieșit cu autoturismul pe la poarta nr. 1 a combinatului, cu permisiunea gardianului de serviciu, care era complice cu aceștia.

După acest moment, inculpatul civ. V.D. împreună cu inculpatul M.N. au hotărât să continue doar ei doi activitatea infracțională de sustragere de materiale din combinat, pe care să le valorifice la același centru. Procedura pe care aceștia o urmau, era aceea de identificare pe raza combinatului a locurilor unde se aflau piese și după aceea, în zilele sau nopțile când inculpatul V.D. era de serviciu, se întâlnea cu inculpatul M.N. și având complicitatea mai multor gardieni publici care erau de serviciu la porțile nr. 1 sau 4 ale combinatului, scoteau pe poartă, de fiecare dată, aproximativ 300 kg piese din inox, dându-le gardienilor de serviciu din poarta pe care ei ieșeau, diferite sume de bani.

Dintre acești gardieni au fost identificați P.Z., I.D.M. și P.C. În maniera descrisă, inculpatul V.D. și inculpatul M.N. au sustras, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, doar ei doi, prin pătrunderea în diferite locuri îngrădite sau platformele unor magazii, pe timp de noapte, de circa 10 ori, cantitatea de 3000 kg piese din oțel inoxidabil care au fost duse aceluiași B.S., angajat la S.C. C.M. S.R.L. Ploiești despre care cei doi au declarat că avea cunoștințe despre faptul că piesele respective proveneau din furt. Locurile din care au fost sustrase aceste piese, au fost identificate (inclusiv cu ajutorul reconstituirii efectuate), la magazia situată în spatele secției R.U.P.S., secția piroliză și platforma betonată a unei gestiuni de piese din import amplasată lângă spălătoria combinatului.

Activitatea infracțională fiind de natură a produce mari sume de bani, cei doi s-au gândit să atragă și alte persoane, deoarece numai astfel puteau să sustragă și piese cu greutăți foarte mari, din care unele cântăreau chiar câteva sute de kg, după cum urmează: - de pe platforma betonată amplasată în spatele secției R.U.P.S., inculpatul civ. V.D. împreună cu inculpatul civ. Ș.C. și cu inculpatul civ. M.N. au sustras, pe timp de noapte, un număr de 8 bucăți plăci tubulare cuptor; din același loc inculpatul civ. V.D. împreună cu inculpatul civ. M.N. au sustras, la două date diferite, în același mod, alte 4 buc. plăci tubulare cuptor, respectiv câte 2 de fiecare dată; - de la magazia B.A.R. inculpatul civ.

V.D. împreună cu inculpatul civ. M.N. au sustras 2 plăci dreptunghiulare din oțel inoxidabil; - de la secția debitare, inculpatul civ. V.D. și inculpatul civ. M.N., împreună cu inculpatul civ. G.C., au sustras ștraifuri din tablă din oțel inoxidabil; - de la secția piroliză, inculpatul civ. V.D. împreună cu inculpatul civ. M.M. și M.A.C., precum și cu inculpatul civ. M.N., au sustras 4 bucăți flanșe schimbător de căldură, în greutate de 100 kg fiecare bucată; din același loc, dar la o altă dată, inculpatul civ. V.D. împreună cu inculpatul civ. M.N. au mai sustras alte 4 bucăți piese identice cu cele descrise anterior. Cu privire la această faptă, a rezultat că inculpatul civ. M.A.C. nu a avut reprezentarea împrejurării că piesele respective sunt sustrase, el fiind informat de ceilalți participanți la furt că acestea vor fi transportate la un laborator de analize de pe raza combinatului.

- de pe platforma betonată a magaziei de materiale și utilaje investiții import (conform procesului-verbal de reconstituire), inculpatul civ. V.D. și inculpatul civ. M.M. au sustras împreună cu inculpatul civ. M.N., un număr de 4 coturi oțel inoxidabil, de dimensiuni diferite, iar ulterior inculpatul civ. V.D. împreună cu inculpatul civ. M.N., inculpatul civ. G.M. și inculpatul civ. P.C., cu ajutorul a două mijloace de transport ale combinatului, au sustras un număr de 8 coturi de oțel inoxidabil de dimensiuni diferite; de asemenea, la o altă dată, inculpatul civ. V.D. împreună cu inculpatul civ. M.N. și cu inculpatul M.A.C. au sustras un număr de 4 coturi oțel inoxidabil, de dimensiuni diferite.

Nici de această dată inculpatul civ. M.A.C. nu a cunoscut că ceilalți doi sustrag piesele respective, el aflând despre acest lucru abia a doua zi, când în curtea inculpatului civ. C.I. zis „L.”, a ajutat la reîncărcarea acelor piese ce fuseseră „achiziționate” de inculpatul civ. S.I. - ultima dată când inculpatul civ. V.D. a sustras piese din oțel inoxidabil din combinat, precum și din alte aliaje, a fost în noaptea de 3 august 2000, când împreună cu inculpatul civ. M.N. și inculpatul civil M.M., în două rânduri au sustras un număr de 4 pachete talere cu clapeți și două piese masive din aluminiu (schimbătoare de căldură), de la secția de colmatare și de la secția A.F.P.E. În acea noapte autorii sustragerilor au transportat în două rânduri piesele respective la domiciliul inculpatului civ.

C.I. zis „L.”, care era internat în spital, piesele fiind primite de fiul acestuia, inculpatul civ. C.M.M., în condițiile în care acesta din urmă a luat la cunoștință că bunurile respective provin din furt. În seara respectivă, vecinul lui C.I., martorul denunțător R.I., a observat că în curtea acestuia au început să fie aduse piese, despre care a bănuit imediat că au fost sustrase din P.; deoarece era în dușmănie cu C.I., denunțătorul a anunțat organele de poliție și a chemat la domiciliul său mai mulți martori pentru a urmări și a putea să depună ulterior mărturie despre tot ceea ce se petrecea în curtea vecină. A doua zi dimineață la domiciliul lui C.I. s-au prezentat mai mulți lucrători din cadrul Serviciului Economic al I.P.J.

Prahova, care au efectuat o percheziție domiciliară, ocazie cu care au descoperit piesele sustrase și au constatat că acestea aparțin Combinatului Petrochimic. Cu acest prilej s-au efectuat numai primele cercetări, urmând ca ulterior cercetarea să fie continuată pentru tragerea la răspundere penală a autorilor faptei de furt. Acest lucru nu s-a mai petrecut, deoarece inc. civ. C.I. l-a contactat pe inc. col. T.D.M., cu care se cunoștea de mult timp, rugându-l să facă orice, numai să-i scape pe autorii sustragerii de pedeapsă, explicându-i că unul dintre ei, respectiv inc. civ. M.N., este nepotul său, precum și faptul că cel ce a primit piesele furate era chiar fiul său. Cu ocazia acestei discuții, ofițerul inculpat l-a asigurat pe prietenul său că poate să stea liniștit, spunându-i că dosarul va fi repartizat la Biroul de poliție al platformei industriale Brazi, la inc.

lt. col. I.M.G., căruia o să aibe grijă să-i ceară să facă orice pentru ca autorii faptei să nu fie trași la răspundere penală. După acest moment, inc. civ. C.I. s-a deplasat în mod repetat la inc. lt. col. I.M.G., căruia i-a explicat ce s-a întâmplat în realitate cu furtul pieselor, precum și faptul că a discutat despre această problemă cu inc. col. T.D.M., care i-a promis că o să-l ajute. Inculpatul lt. col. I.M.G. a încercat inițial să-l tempereze pe inc. civ. C.I., spunându-i că încă nu a primit dosarul respectiv, însă după primirea acestuia i-a confirmat că primise deja lucrarea înaintată cu o adresă semnată chiar de inc. col. T.D.M., relatându-i inculpatului civil C.I. în continuare că chiar a discutat cu șeful său, care i-a ordonat să facă ce vrea, dar numai să-i scape de răspunderea penală pe autorii faptei de furt, motivând că astfel vrea să-l ajute pe prietenul său „L.”.

În aceste condiții, inc. lt. col. I.M.G. deși cunoștea adevărații autori ai faptei de furt, a început să facă probe împotriva adevărului și să-l țină la curent pe șeful său, inc. col. T.D.M., căruia i-a propus că ar fi bine ca acest dosar să fie înaintat Postului de Poliție al comunei Brazi, unde să fie înregistrat în evidență ca „faptă cu autorii necunoscuți”, mizând pe împrejurarea că aici cauza penală va putea să stea în nelucrare până la prescripție. El a motivat cererea sa argumentându-i șefului său că martorul denunțător se tot interesează de lucrare, însă inculpatul col. T.D.M. i-a spus să stea liniștit, să țină lucrarea la el, că nu este cazul să se sperie de R.I., motivând că acesta din urmă a venit și la el în audiență cu aceeași reclamație, dar că l-a sfidat, dându-l efectiv afară din biroul său.

Lucrarea a rămas la inc. lt. col. I.M.G. până în luna februarie 2001, când a fost preluată în cauza de față, descoperindu-se adevărata situație de fapt expusă mai sus. Cu privire la inculpatul civil C.I. zis „L.” s-a constatat că la domiciliul său și cu știința lui, autorii furturilor au început să aducă bunuri anterior datei de 3 august 2000, deoarece au considerat, cu consimțământul acestuia, că este mai sigur să fie depozitate acele bunuri la el și să fie valorificate la momentul potrivit, fiind de notorietate relația apropiată a acestuia cu inculpatul col. T.D.M., relație pe fondul căreia nici un polițist din Prahova nu ar fi îndrăznit să-l ia la întrebări pe „L.”. În toată această perioadă, inc.

civ. C.I. a asistat în mod repetat la descărcarea și încărcarea acelor piese în curtea sa și le-a asigurat infractorilor o reală protecție, cunoscând de la aceștia întreaga activitate de furt, motive care au atras răspunderea sa alături de inculpatul civ. M.N. și de inc. civ. V.D., pentru întreaga cantitate de bunuri sustrase de rețeaua infracțională constituită de cei mai sus-menționați. Cu privire la inc. civ. M.N. zis „S.”, se reține faptul că după demararea cercetărilor de către inc. lt. col. M.G., i-a indus în eroare pe inc. civ. V.D. și civ. M.M., cerându-le acestora suma totală de 9 milioane lei, motivând că îi trebuie ca la rândul lui să o transmită la cineva din poliție pentru a-i scăpa de furtul din data de 3 august 2000, situație care nu a corespuns adevărului deoarece banii au fost însușiți de acesta, el recunoscându-și faptele.

Reiese că faptele de mai sus au fost comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, primind de la inc. civ. M.M., în mod repetat, suma totală de 6 milioane lei, iar de la inc. civ. V.D., o singură dată suma de 3 milioane lei. IV. În aceeași perioadă menționată anterior fără să fie vreo legătură între grupurile infracționale, inc. H.I., împreună cu inculpații civili T.D., M.G., M.S.C. și C.F., au hotărât să sustragă de pe raza combinatului P., piese din oțel inoxidabil, deoarece auziseră că acestea se pot valorifica la prețuri substanțiale, la același punct de colectare al S.C. C.M. S.R.L. Ploiești, prin angajatul acesteia, B.S. Aceștia au organizat activitatea de furt, în sensul că piesele pe care le identificau din oțel inoxidabil, erau încărcate în autobasculanta pe care lucra inc.

civ. H.I., în incinta P., piese peste care inc. civ. T.D. punea cu excavatorul pe care lucra, moloz, ca să poată ieși pe poarta 3 a combinatului fără să fie prinși de gardienii publici. La data de 14 iulie 2002, aceștia s-au deplasat la locul unde erau depozitate piesele, cerând ajutorul lui G.I., V.M. și A.A., să-i încarce, spunându-le că vor duce piesele la un atelier din combinat și promițându-le că pentru ajutorul dat la încărcat, le vor face cinste. După ce au încărcat piesele și s-a turnat moloz peste ele, au fost surprinși la poartă de gardienii publici care au întocmit acte de constatare. Aceste acte împreună cu cei care au fost prinși, au fost prezentate inc. lt. col. I.M.G., care în mod ilegal a refuzat să înregistreze lucrarea și să facă cercetări, motivând că astfel a încercat să evite tragerea la răspundere penală a unui fiu de colonel de poliție.

Cei în cauză au sustras în mod repetat astfel de piese, la două date diferite, de la instalația D.A.V. 1, la o altă dată de la instalația de cracare catalitică, de patru ori pe un câmp situat în apropierea instalației de cocsare și o singură dată din apropierea porții nr. 4 a combinatului. Cu privire la câmpul de la instalația de cocsare, de unde inc. civ. H.I. a recunoscut că a fost încărcat de 4 ori cu piese din inox, de ceilalți coinculpați, se constată că mai întâi au fost sustrase de cei din urmă, de la magazia de materiale și utilaje investiții țară (intern), de unde au fost duse în locul unde au fost încărcate în autobasculantă. Această situație reiese din declarațiile lui G.I., V.M., A.A.

și V.M., care i-au auzit discutând pe inculpați despre acest lucru. V. Cu privire la valorificarea acestor cantități de piese metalice feroase și neferoase sustrase de cele două filiere infracționale, s-a reținut că întreaga cantitate a fost predată la punctul de lucru al S.C. C.M. S.R.L., prin B.S. care știa de proveniența acestor piese și ea este evidențiată în adresa de constituire ca parte civilă depusă la dosarul cauzei de sucursala Petrobrazi. A rezultat că în perioada respectivă, B.S. a avut din partea inc. civ. E.C.Șt. o împuternicire „de facto” pentru a se ocupa de această activitate, el informând inițial pe gestionara P.V., că cei ce aduc aceste piese vor aduce la final și actele doveditoare, susținând că ele provin dintr-o dezmembrare a unor instalații.

La ultimul transport, gestionara P.V. i-a cerut lui B.S. să-i dea acte, după ce în prealabil îi dăduse acestuia banii pentru ultimul transport. Abia în acest moment B.S. i-a mărturisit că nu are cum să-i dea acte, deoarece cei ce aduceau aceste piese, le sustrăseseră din P. În aceste condiții gestionara l-a informat pe inc. civ. E.C.Șt., care l-a chemat de față și pe B.S. și care a recunoscut situația descrisă anterior. Constatând această situație, inc. civ. E.C.Șt. i-a permis lui B.S. să le achite autorilor furtului ultimul transport, interzicându-i însă să mai achiziționeze piese din inox și dispunând ca piesele achiziționate deja fără documente legale, să fie transportate, tot fără documente, în comuna Sinești, la niște cetățeni de etnie romă.

În acest fel, el s-a sustras pentru întreaga cantitate de piese, de la plata impozitelor și taxelor legale către bugetul de stat, art. 13 din Legea nr. 87/1994, faptă cu privire la care cercetările nu au fost finalizate disjungându-se cauza. Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și inculpații. Parchetul Militar critică sentința numai sub aspectul temeiniciei, al individualizării pedepselor și respectiv al modalității lor de executare. A solicitat redozarea pedepselor aplicate inculpaților T.D.M., M.N., C.I., V.D., M.M., H.I., T.D., M.G., M.C., C.F., I.M.G., prin înlăturarea circumstanțelor atenuante aplicate. Inculpatul M.I.D.

a criticat hotărârea sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. și art. 26, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., susținând că nu a avut cunoștință de faptele săvârșite de coinculpați. Inculpatul T.D.M. a solicitat în principal achitarea și în subsidiar redozarea pedepselor. Inculpatul I.M.G. a solicitat în principal achitarea, iar în subsidiar aplicarea de circumstanțe atenuante. Ceilalți inculpați au solicitat recalcularea prejudiciului, apreciind că este exagerat solicitând totodată și reducerea pedepselor. Curtea Militară de Apel București, prin decizia nr. 58 din 26 iunie 2002, admite apelul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București.

Admite apelul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București împotriva sentinței nr. 231 din 20 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București. Desființează sentința atacată astfel: Cu privire la inc. col. (r) T.D.M.: Descontopește pedepsele de: 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. și