ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 435/2004

Asupra recursurilor penale de față; Văzând actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 874 din 21 decembrie 2001, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpații B.I., M.V. și L.O. la câte o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare fiecare. În baza art. 81 C. pen. și art. 82 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepselor pe durata unor termene de încercare de 4 ani și 8 luni. A atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. A constatat că inculpații au fost reținuți și arestați preventiv de la 18 iunie 2001, dată de la care a dedus prevenția la zi. În baza art. 350 C. proc.

pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în alte cauze. În baza art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul B.I. a sumei de 1500 dolari S.U.A. în contravaloare în lei a acesteia la data plății, de la inculpatul M.V. a contravalorii în lei la data plății a sumei de 2.500 dolari S.U.A. și de la inculpatul L.O. a contravalorii în lei la data plății a sumei de 6.000 dolari S.U.A. În baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.V.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 20 iunie 2001 la zi.

În baza art. 14 și art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea documentelor falsificate, respectiv filele cu vizele false aplicate pe pașapoartele martorilor B.C. și B.R.C. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpații B.I., M.V. și L.O. la câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul D.V.M. la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei onorariu avocat oficiu. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpații B.I., M.V. și L.O., în prima decadă a lunii iunie 2001, lăsând să se înțeleagă că au influență asupra unui funcționar din cadrul Ambasadei Canadei, au pretins și încasat suma de 10.000 dolari S.U.A. de la B.R. și B.C. în scopul obținerii unor vize turistice pentru Canada, vizele aplicate dovedindu-se ulterior a fi false.

Activitatea infracțională a inculpatului D.V.M. a constat în contrafacerea celor două vize turistice pentru Canada pe pașapoartele numiților B.C. și B.R.C., folosind imprimanta unui calculator. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații L.O., M.V. și D.V.M., precum și B.C. și B.R.C., care s-au constituit părți civile. Parchetul a cerut schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpații L.O., M.V. și B.I. din infracțiunea de trafic de influență în cea de înșelăciune, precum și majorarea pedepselor aplicate tuturor inculpaților. La rândul lor, recurenții inculpați L.O. și M.V. au solicitat achitarea lor, iar în subsidiar, reducerea pedepselor.

Inculpatul D.V.M. a cerut redozarea pedepsei. Prin decizia penală nr. 443 din 1 august 2002, Tribunalul București a admis apelul parchetului, a desființat parțial sentința și a înlăturat aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen., pentru inculpații B.I., L.O. și M.V., cu privire la care a dispus executarea pedepselor în regim de detenție și aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Apelurile inculpaților și părților civile au fost respinse ca nefondate, aceștia fiind obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva ultimei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, inculpații L.O., M.V. și D.M.V., precum și părțile civile B.C.

și B.R.C. Prin încheierea din 23 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.V.M., iar recursul parchetului cu privire la același inculpat, după ce a fost disjuns, a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 3284 din 4 iulie 2003 a Curții Supreme de Justiție. Criticile aduse de parchet cu privire la nelegalitatea deciziei le reiterează pe cele invocate și cu privire la hotărârea instanței de fond, respectiv greșita încadrare juridică dată faptelor săvârșite de inculpații L.O., M.V. și B.I., precum și greșita individualizare a pedepselor aplicate celor trei inculpați. Recurenții inculpați au cerut, în principal, achitarea lor, întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală și în subsidiar menținerea pedepselor și a modului lor de individualizare, astfel cum au fost dispuse prin sentința instanței de fond.

Recurenții B.C. și B.R. nu și-au motivat recursurile. Examinând recursurile astfel formulate și verificând decizia atacată sub aspectul motivelor ce pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel a reținut o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătore încadrare juridică faptelor comise de inculpat. Din probele administrate rezultă că B.I., M.V. și L.O. au lăsat să se înțeleagă că au influență asupra unui funcționar din cadrul Ambasadei Canadei la București și pot interveni pentru a obține vize turistice pentru B.C. și B.R., pretinzând și primind de la aceștia suma de 10.000 dolari S.U.A. Chiar dacă ulterior s-a dovedit că vizele sunt false, această situație nu imprimă faptelor comise de cei trei inculpați caracterul și elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, întrucât traficul de influență s-a consumat în momentul în care inculpații au pretins suma de 10.000 dolari S.U.A.

lăsând să se înțeleagă că au influență asupra unui funcționar de la Ambasada Canadei, pe care îl vor determina să facă un act ce intra în atribuțiile lui de serviciu. Pentru consumarea infracțiunii de trafic de influență nu are relevanță dacă a avut loc sau nu intervenția pe lângă un funcționat și nici dacă s-a invocat numele acestuia. Esențial este ca persoana interesată să fi fost determinată a preda suma de bani cerută, crezând în existența influenței invocată de inculpați. Așa fiind, criticile inculpaților recurenți cu privire la nevinovăția lor și cele aduse de parchet referitoare la greșita încadrare juridică dată faptelor comise de cei trei inculpați, sunt nefondate. Nici susținerile recurenților care au invocat motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., în sensul greșitei individualizări a pedepselor, nu sunt justificate. Instanța de apel a analizat corect participarea fiecărui inculpat la comiterea faptelor, a reținut justificat existența unui grad ridicat de pericol social al infracțiunilor comise, în grup și după un plan prealabil și a schimbat judicios modalitatea de executare a pedepselor stabilite greșit de prima instanță, cu aplicarea art. 81 C. pen. În raport de încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpați, numiții B.C. și B.R.C., care au oferit inculpaților suma de 10.000 dolari S.U.A. pentru a cumpăra influența unui funcționar de la Ambasada Canadei la București, nu pot avea calitatea de părți civile. În mod corect, în conformitate cu prevederile art. 257 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen., suma de bani a fost confiscată de la inculpați, după cum a fost împărțită între ei, neputând fi restituită persoanelor care au plătit-o.

Beneficiarii traficului de influență, fiind de rea credință, nu pot obține înapoierea bunurilor oferite inculpaților. Pentru toate aceste considerente recursurile declarate în cauza de față sunt nefondate, urmând a fi respinse conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de inculpații L.O. și M.V. și de părțile civile B.C. și B.R.C. împotriva deciziei penale nr. 443 din 1 august 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat B.I., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurenții inculpați cât și părțile civile recurente să plătească statului câte 800.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2004.