ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 435/2004

Asupra recursurilor penale de față;

Văzând actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 874 din 21

decembrie 2001, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 257 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpații B.I.,

M.V. și L.O. la câte o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare fiecare.

În baza art. 81 C. pen. și art. 82

C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepselor pe durata unor termene

de încercare de 4 ani și 8 luni.

A atras atenția inculpaților asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

A constatat că inculpații au fost

reținuți și arestați preventiv de la 18 iunie  2001, dată de la care a dedus

prevenția la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în

alte cauze.

În baza art. 257 alin. (2), raportat

la art. 256 alin. (2) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul B.I. a

sumei de 1500 dolari S.U.A. în contravaloare în lei a acesteia la data plății,

de la inculpatul M.V. a contravalorii în lei la data plății a sumei de 2.500

dolari S.U.A. și de la inculpatul L.O. a contravalorii în lei la data plății a

sumei de 6.000 dolari S.U.A.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat

pe inculpatul D.V.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 20 iunie 2001

la zi.

În baza art. 14 și art. 348 C. proc.

pen., a dispus anularea documentelor falsificate, respectiv filele cu vizele false

aplicate pe pașapoartele martorilor B.C. și B.R.C.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat pe inculpații B.I., M.V. și L.O. la câte 800.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, iar pe inculpatul D.V.M. la 1.100.000 lei cheltuieli

judiciare statului, din care 300.000 lei onorariu avocat oficiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că inculpații B.I., M.V. și L.O., în prima decadă a lunii iunie

2001, lăsând să se înțeleagă că au influență asupra unui funcționar din cadrul

Ambasadei Canadei, au pretins și încasat suma de 10.000 dolari S.U.A. de la

B.R. și B.C. în scopul obținerii unor vize turistice pentru Canada, vizele

aplicate dovedindu-se ulterior a fi false.

Activitatea infracțională a

inculpatului D.V.M. a constat în contrafacerea celor două vize turistice pentru

Canada pe pașapoartele numiților B.C. și B.R.C., folosind imprimanta unui

calculator.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații L.O., M.V.

și D.V.M., precum și B.C. și B.R.C., care s-au constituit părți civile.

Parchetul a cerut schimbarea

încadrării juridice a faptelor comise de inculpații L.O., M.V. și B.I. din

infracțiunea de trafic de influență în cea de înșelăciune, precum și majorarea

pedepselor aplicate tuturor inculpaților.

La rândul lor, recurenții inculpați

L.O. și M.V. au solicitat achitarea lor, iar în subsidiar, reducerea

pedepselor. Inculpatul D.V.M. a cerut redozarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 443 din 1

august 2002, Tribunalul București a admis apelul parchetului, a desființat

parțial sentința și a înlăturat aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen., pentru

inculpații B.I., L.O. și M.V., cu privire la care a dispus executarea

pedepselor în regim de detenție și aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Apelurile inculpaților și părților

civile au fost respinse ca nefondate, aceștia fiind obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva ultimei hotărâri au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, inculpații

L.O., M.V. și D.M.V., precum și părțile civile B.C. și B.R.C.

Prin încheierea din 23 mai 2003 a

Curții Supreme de Justiție s-a luat act de retragerea recursului declarat de

inculpatul D.V.M., iar recursul parchetului cu privire la același inculpat,

după ce a fost disjuns, a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 3284

din 4 iulie 2003 a Curții Supreme de Justiție.

Criticile aduse de parchet cu

privire la nelegalitatea deciziei le reiterează pe cele invocate și cu privire

la hotărârea instanței de fond, respectiv greșita încadrare juridică dată

faptelor săvârșite de inculpații L.O., M.V. și B.I., precum și greșita

individualizare a pedepselor aplicate celor trei inculpați.

Recurenții inculpați au cerut, în

principal, achitarea lor, întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală și

în subsidiar menținerea pedepselor și a modului lor de individualizare, astfel

cum au fost dispuse prin sentința instanței de fond.

Recurenții B.C. și B.R. nu și-au

motivat recursurile.

Examinând recursurile astfel

formulate și verificând decizia atacată sub aspectul motivelor ce pot fi luate

în considerare din oficiu, Curtea constată că atât instanța de fond, cât și cea

de apel a reținut o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătore încadrare

juridică faptelor comise de inculpat.

Din probele administrate rezultă că

B.I., M.V. și L.O. au lăsat să se înțeleagă că au influență asupra unui

funcționar din cadrul Ambasadei Canadei la București și pot interveni pentru a

obține vize turistice pentru B.C. și B.R., pretinzând și primind de la aceștia

suma de 10.000 dolari S.U.A.

Chiar dacă ulterior s-a dovedit că

vizele sunt false, această situație nu imprimă faptelor comise de cei trei

inculpați caracterul și elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune, întrucât traficul de influență s-a consumat în momentul în care

inculpații au pretins suma de 10.000 dolari S.U.A. lăsând să se înțeleagă că au

influență asupra unui funcționar de la Ambasada Canadei, pe care îl vor

determina să facă un act ce intra în atribuțiile lui de serviciu.

Pentru consumarea infracțiunii de

trafic de influență nu are relevanță dacă a avut loc sau nu intervenția pe

lângă un funcționat și nici dacă s-a invocat numele acestuia.

Esențial este ca persoana interesată

să fi fost determinată a preda suma de bani cerută, crezând în existența

influenței invocată de inculpați.

Așa fiind, criticile inculpaților

recurenți cu privire la nevinovăția lor și cele aduse de parchet referitoare la

greșita încadrare juridică dată faptelor comise de cei trei inculpați, sunt

nefondate.

Nici susținerile recurenților care

au invocat motivul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., în sensul greșitei individualizări a pedepselor, nu sunt justificate.

Instanța de apel a analizat corect

participarea fiecărui inculpat la comiterea faptelor, a reținut justificat

existența unui grad ridicat de pericol social al infracțiunilor comise, în grup

și după un plan prealabil și a schimbat judicios modalitatea de executare a

pedepselor stabilite greșit de prima instanță, cu aplicarea art. 81 C. pen.

În raport de încadrarea juridică

dată faptelor comise de inculpați, numiții B.C. și B.R.C., care au oferit

inculpaților suma de 10.000 dolari S.U.A. pentru a cumpăra influența unui

funcționar de la Ambasada Canadei la București, nu pot avea calitatea de părți

civile.

În mod corect, în conformitate cu

prevederile art. 257 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 256 alin. (2) C.

pen., suma de bani a fost confiscată de la inculpați, după cum a fost împărțită

între ei, neputând fi restituită persoanelor care au plătit-o. Beneficiarii

traficului de influență, fiind de rea credință, nu pot obține înapoierea

bunurilor oferite inculpaților.

Pentru toate aceste considerente

recursurile declarate în cauza de față sunt nefondate, urmând a fi respinse

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de inculpații L.O.

și M.V. și de părțile civile B.C. și B.R.C. împotriva deciziei penale nr. 443

din 1 august 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimatului inculpat B.I., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurenții inculpați cât

și părțile civile recurente să plătească statului câte 800.000 lei cheltuieli

judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 ianuarie 2004.