ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3939/2004

Deliberând asupra recursurilor de față constată:

Prin decizia penală nr. 472 din 6 septembrie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a desființat

sentința penală nr. 134 din 20 februarie 2001 și s-a trimis cauza spre

rejudecare Tribunalului București, secția I penală.

Instanța de apel a reținut că prin hotărârea primei instanțe

nu a fost soluționat fondul cauzei, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor faptelor cu care a fost sesizată.

Prin sentința penală nr. 434 din 16 mai 2002, pronunțată în

rejudecare de Tribunalul București, secția I penală, au fost condamnați

următorii inculpați:

infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsă

durata arestării preventive de la 31 iulie 2000, la zi.

C. proc. pen., din art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. și art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) în:

- art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

infracțiune pentru care inculpatul a fost condamnat la 8 ani închisoare;

- art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și f), cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., infracțiune pentru care inculpatul a fost condamnat la 8

ani închisoare.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus detenția

preventivă de la 12 august 2000 la zi.

infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. și de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și f), cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a contopit pedeapsa rezultantă cu

restul neexecutat de 133 zile închisoare, din pedeapsa de 8 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 19/1995 a Tribunalului Brașov, urmând ca în

final inculpatul să execute 8 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus detenția

preventivă de la 7 septembrie 2000 la zi.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis fiecăruia dintre

inculpați, pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale, drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C.

pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe timp de 5 ani.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a dispus punerea

inculpatei în libertate.

S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 12

august 2000 la 16 mai 2002.

Inculpații S.P. și D.V. au fost obligați la 6.500.000 lei și

4.000 dolari S.U.A. la cursul de schimb de la data rămânerii definitive a

hotărârii, către partea vătămată D.I.

Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Prin aceiași sentință s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpaților S.V.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și f), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și I.I. pentru infracțiunea prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. a), c), d) și f) C. pen.

În fapt s-au reținut următoarele:

Inculpatul S.V. i-a contactat pe coinculpații S.P., D.V. și I.I.

și le-a spus că vrea să scoată niște bani de la partea vătămată D.I., despre

care știa că a vândut o casă cu 100.000 dolari S.U.A.

Cei patru inculpați au stabilit modalitatea în care să

procedeze pentru a obține bani de la partea vătămată.

Conform celor stabilite, la data de 4 iulie 2000, inculpata I.I.,

i-a solicitat părții vătămate D.I. să o ducă cu taxiul pe care îl conducea, pe

str. Vulcănei (în zona Gării Obor). Când au ajuns la destinație l-a rugat să o

ajute să aducă la mașină niște bagaje urmând ca apoi să continue cursa. Partea

vătămată a traversat curtea și a intrat în imobil, moment în care a fost

atacată de inculpații S.P. și D.V., care au imobilizat-o legându-i mâinile la

spate, i-au pus un căluș în gură, au lovit-o și au înțepat-o cu cuțitul, după

care i-au cerut suma de 30.000 dolari S.U.A., amenințând-o că dacă nu le dă

banii va fi omorâtă.

Inculpații i-au sugerat părții vătămate să solicite familiei

ca banii să fie aduși de V. (inculpatul S.V.).

Partea vătămată l-a sunat de pe telefonul mobil pe fratele

său și i-a comunicat situația în care se află, cerându-i ca V. să aducă

agresorilor suma de 10.000 dolari S.U.A. până seara, pentru că altfel va fi omorâtă.

În dimineața următoare inculpatul S.V., însoțit de încă o

persoană, a adus 4.000 dolari S.U.A. și 5.000.000 lei spunându-le

coinculpaților, că restul de bani până la 10.000 dolari S.U.A. va fi predat

ulterior.

Partea vătămată a fost lăsată să plece fiind însă însoțită

acasă de inculpatul S.V., pentru a stabili condițiile de plată a restului de

bani.

S-a mai reținut că inculpatul S.P., în prezența lui D.V., a

oprit telefonul mobil al părții vătămate, împrejurare pe care inculpații S.V.

și I.I. nu au cunoscut-o.

Sentința a fost atacată cu apel de procuror și de inculpații

S.V., S.P. și D.V.

Prin apelul procurorului s-a susținut că este greșită

achitarea inculpaților S.V. și I.I., pentru infracțiunea de tâlhărie, că greșit

s-a aplicat pedeapsa complimentară pe lângă pedeapsa rezultantă și nu pe lângă

pedeapsa principală aplicată, pentru fiecare infracțiune.

De asemenea hotărârea a fost criticată sub aspectul

individualizării pedepselor, susținându-se că acestea sunt prea blânde, și sub

aspectul soluționării laturii civile.

S-a susținut de asemenea că este greșită aplicarea

dispozițiilor art. 37 lit. a) și art. 61 C. pen., cu privire la inculpatul D.V.,

faptele fiind comise de acesta în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută

de art. 37 lit. b) C. pen.

Inculpatul S.V. a susținut că nu a participat la comiterea

infracțiunii de lipsire de libertate, iar inculpații S.P. și D.V. au solicitat

reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 631 din 10 octombrie 2002,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul

declarat de procuror, s-a desființat în parte sentința și în fond s-a majorat

pedeapsa aplicată inculpatului S.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen., de la 5 ani la 10

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-a dedus detenția preventivă la zi.

S-au descontopit pedepsele rezultante de câte 8 ani

închisoare, aplicate inculpaților S.P. și D.V. în pedepsele componente.

A fost majorată la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsa aplicată

inculpatului S.P., pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul D.V. în infracțiunea,

prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 13 C. pen., pentru care s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de un an

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen. și în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și f)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen., aplicându-se

o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus la zi durata arestării preventive.

S-au înlăturat dispozițiile art. 81 și art. 82 C. pen. și

s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., cu privire la inculpata I.I.

Inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de

6.500.000 lei și la echivalentul în lei la data plății a 4.000 dolari S.U.A.,

către partea civilă D.I.

Prin aceiași decizie au fost respinse ca nefondate apelurile

inculpaților S.V., S.P. și D.V.

Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București și cei patru inculpați.

În recursul declarat de procuror s-a susținut că este

greșită achitarea inculpaților S.V. și I.I., pentru infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și f) C. pen.

Inculpatul S.V. a susținut în motivarea recursului că este

greșită condamnarea sa pentru infracțiunea, prevăzută de art. 189 alin. (2) C.

pen., întrucât nu a participat la săvârșirea acestei fapte, ci doar, la

rugămintea familiei părții vătămate, a dus banii inculpaților S.P. și D.V.,

pentru ca partea vătămată să fie eliberată.

Ceilalți inculpați au criticat hotărârea sub aspectul

individualizării pedepselor și au solicitat menținerea pedepselor aplicate de

prima instanță.

Recursurile nu sunt fondate.

Critica formulată de procuror cu privire la achitarea

inculpaților I.I. și S.V., pentru infracțiunea de tâlhărie nu este fondată.

Din probele administrate rezultă în mod cert că între cei

patru inculpați nu a existat nici o înțelegere cu privire la sustragerea

telefonului părții vătămate, precum și faptul că inculpații I.I. și S.V. nu au

fost de față la deposedarea părții vătămate de acest bun.

Simplul fapt că inculpata I.I. i-ar fi spus părții vătămate,

înainte ca aceasta să fie sechestrată, să-și ia telefonul mobil, în mod evident

nu constituie un act de participare la săvârșirea tâlhăriei.

Tot astfel numai susținerile inculpatului S.P. în sensul că

ulterior ar fi dat telefonul inculpatului S.V., nu sunt în natură a proba

implicarea acestuia din urmă în comiterea infracțiunii de tâlhărie.

Nu poate fi acceptat punctul de vedere exprimat în motivarea

recursului în sensul că deposedarea părții vătămate de telefon s-a făcut cu

acceptul tuturor inculpaților, având în vedere înțelegerea acestora cu privire

la lipsirea ilegală de libertate a părții vătămate, în scopul obținerii unui

folos material.

Este neîntemeiată și susținerea inculpatului S.V., în sensul

că nu a participat la lipsirea de libertate a părții vătămate.

Din coroborarea declarațiilor inculpaților I.I., S.P. și D.V.,

rezultă cu certitudine că inculpatul S.V. este cel care a avut inițiativa

comiterii faptei și mai mult decât atât este cel care a stabilit modalitatea în

care să fie comisă, pentru ca el să nu fie bănuit.

Pe de altă parte comportarea inculpatului după eliberarea

părții vătămate, așa cum rezultă din declarația acesteia și ale martorei D.J.,

este de natură a confirma implicarea directă a inculpatului în comiterea

faptei.

Este de precizat și faptul că ceilalți trei inculpați după

săvârșirea faptei au părăsit țara la sugestia inculpatului S.V. și că, potrivit

declarațiilor acestora, inculpatul și-a oprit cea mai mare parte din sumele

obținute de la partea vătămată, respectiv 1.900 dolari S.U.A. și 6.500.000 lei.

Curtea reține de asemenea că, în raport de pericolul social

concret deosebit al faptelor, determinat de modalitatea în care inculpații au

acționat, precum și de urmările produse, nu se justifică solicitarea

inculpaților de a se reduce pedepsele aplicate, având în vedere și elementele

care circumstanțiază persoana fiecăruia.

Față de considerentele expuse, conform art. 385

15

pct. 1 C. proc. pen., recursurile se vor respinge ca nefondate.

Se va deduce la zi arestarea preventivă pentru inculpații S.V.,

S.P. și D.V.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații S.V., I.I., D.V.

și S.P., împotriva deciziei penale nr. 631 din 10 octombrie 2002 a Curții de

Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpaților: S.V. de la 31 iulie 2001; S.P. de la 12

august 2001 și D.V. de la 7 septembrie 2000 la 12 iulie 2004.

Obligă pe recurentul D.V. să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpații S.V., I.I. și S.P.

la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 iulie 2004.