ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4417/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 330 din 9

martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost condamnați

inculpații:

- A.V., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza finală din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 9 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 13 alin. (1) și (3)

prima teză din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În temeiul dispozițiilor art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul va executa

pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în conformitate cu

dispozițiile art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicate timpul

arestării preventive de la 11 februarie 2003, la zi.

- Ș.D., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) prima teză din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în conformitate du

dispozițiile art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicate timpul

arestării preventive de la 13 februarie 2003, la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 19

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea specială a sumei de 100

dolari S.U.A. dobândită de inculpatul Ș.D. și a sumelor de 119.000.000 lei și

respectiv de 500.000 lei dobândite de inculpatul A.V.

În baza art. 17 alin. (3) C. proc.

pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., inculpații A.V. și Ș.D. au fost

obligați în solidar la plata sumei de 20 milioane lei reprezentând daune morale

către partea vătămată H.A.M., iar inculpatul A.V. la plata sumei de 30 milioane

lei daune morale către partea vătămată P.B.G.P.

În temeiul dispozițiilor art. 191

alin. (1) C. proc. pen., inculpatul Ș.D. a fost obligat la plata sumei de

2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul A.V. la plata

sumei de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 10 februarie 2003,

inculpatul Ș.D. a transportat-o pe minora H.A.M. în vârstă de 16 ani la

domiciliul inculpatului A.V. căruia i-a vândut-o pentru suma de 100 dolari în

scopul de a fi exploatată prin obligarea la practicarea prostituției.

Partea vătămată H.A.M. a fost

obligată să întrețină raporturi sexuale cu cinci bărbați, unul dintre aceștia,

martorul Z.I., sesizând, la rugămintea victimei, organele de poliție cu privire

la situația acesteia.

Pe data de 11 februarie 2003,

organele de poliție au efectuat o percheziție domiciliară la locuința

inculpatului A.V. unde, alături de H.A.M., au găsit-o și pe partea vătămată

P.B.G.P. în vârstă de 13 ani; aceasta fusese cumpărată de inculpat de la o

persoană necunoscută, în luna noiembrie 2002 și obligată să se prostitueze,

aducându-i, astfel, foloase bănești.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: denunț, procese verbale de constatare, declarațiile părților vătămate,

declarațiile martorului Z.I., procese verbale de confruntare, declarațiile

inculpaților.

Inculpatul Ș.D. nu a recunoscut

săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, în timp ce inculpatul A.V. a avut o

atitudine oscilantă, pentru ca în fața instanței de judecată să nege comiterea

vreunei fapte penale și să retracteze declarațiile date în faza de urmărire

penală.

Curtea de Apel București, prin decizia

penală nr. 304 din 29 aprilie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile

inculpaților.

Starea de arest a acestora a fost

menținută, iar prevenția a fost dedusă la zi.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu al

inculpatului A.V. fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații Ș.D. și A.V., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Inculpatul Ș.D. a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, în principal, achitarea

în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.

În subsidiar, a solicitat schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza

I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și reducerea

pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

, 12,

17, 14 C. proc. pen.

Inculpatul A.V. a solicitat reindividualizarea

pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate.

Din analiza actelor și lucrărilor de

la dosarul cauzei, Curtea constată că instanțele de judecată au reținut în mod

corect și complet situația de fapt, au stabilit în mod just vinovăția

inculpaților și au dat încadrarea juridică legală și temeinică infracțiunilor

săvârșite de aceștia.

Din declarațiile părții vătămate

H.A.M. coroborat cu depozițiile martorului Z.I., precum și cu declarațiile

inculpatului A.V. date în timpul urmăririi penale, rezultă fără putință de

tăgadă faptul că inculpatul Ș.D. a vândut victima pentru a fi exploatată prin

obligarea la practicarea prostituției.

Astfel, partea vătămată a fost

încunoștințată de inculpatul A.V. că Ș.D. i-a vândut-o pentru suma de 100

dolari S.U.A., iar sus-numitul recunoaște scopul acestei achiziții, acela de a

o obliga să întrețină raporturi sexuale cu diferiți clienți racolați chiar de

el.

Martorul Z.I., client al părții

vătămate a aflat de la aceasta că este sechestrată și constrânsă la practicarea

prostituției, astfel că a anunțat organele de poliție.

Inculpatul Ș.D. a profitat de

încrederea pe care minora H.A.M. o avea în el ca urmare a relației pe care cei

doi o aveau de 5 luni de zile, astfel că aceasta nu i-a putut bănui intențiile

de a o vinde în scopul exploatării ei sexuale.

Pentru aceste motive, Curtea

constată că apărările prin care inculpatul Ș.D. și-a susținut nevinovăția sunt

nefondate și urmează să le respingă ca atare.

Încadrarea juridică este legală și

temeinică, astfel că nu se impune schimbarea acesteia.

Cât privește individualizarea

pedepselor aplicate celor doi inculpați, Curtea constată că aceasta s-a făcut

cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen.

Instanța de judecată a dat eficiență

cuvenită criteriilor generale referitoare la pericolul social concret al

faptelor săvârșite, la modalitatea de comitere și la consecințele pe care

acestea le-au avut asupra celor două victime minore.

Inculpații au avut o poziție

procesuală nesinceră, ambii fiind recidiviști.

Curtea constată că, în raport de

aceste date și împrejurări, pedepsele aplicate au fost corect individualizate,

în acord și cu scopul preventiv-educativ al acestora, potrivit dispozițiilor

art. 52 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acestora.

Așa fiind, Curtea urmează să

respingă ca nefondate recursurile inculpaților A.V. și Ș.D.

Timpul arestării preventive se va

deduce din durata pedepselor aplicate, pentru inculpatul A.V. de la 11

februarie 2003 la 8 septembrie 2004, iar pentru inculpatul Ș.D. de la 13

februarie 2003 la 8 septembrie 2004.

Fiecare inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații A.V. și Ș.D. împotriva deciziei penale nr. 304 din 29

aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a

inculpatului A.V. de la 11 februarie 2003, iar pentru inculpatul Ș.D. de la 13

februarie 2003 la 8 septembrie 2004.

Obligă pe fiecare inculpat la plata

sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

septembrie 2004.