ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2616/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință de la 9 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 4671/3/2010 (1192/2010) s-a menținut starea de arest preventivă a inculpatului M.C. (fiul lui N. și E., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 290/UP din data de 11 decembrie 2009 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosar nr. 49049/3/2009). Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că din actele dosarului rezultă că inculpatul M.C. a fost arestat preventiv la data de 11 decembrie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 49049/3/2009 și, ulterior, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 2323/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada octombrie-decembrie 2009, a deținut și vândut în mod repetat către diverse persoane, inclusiv colaboratorului introdus în cauză, diferite cantități de cocaină,iar, la data de 11 decembrie 2009, cu ocazia percheziției domiciliare, a fost depistat deținând 49 de punguțe de cocaină în vederea comercializării, precum și instrumente folosite la porționarea și cântărirea drogurilor. Potrivit dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța are obligația să verifice în tot cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b C. proc.

pen. În atare situație, în faza de judecată a apelului, curtea de apel a constatat că ulterior pronunțării hotărârii de condamnare în primă instanță, nu au intervenit elemente probatorii noi care să contrazică probele deja administrate în faza de urmărire penală și în cursul judecății în fond a cauzei și care susțin presupunerea rezonabilă a săvârșirii infracțiunii de către inculpat. Astfel, curtea de apel a constatat că la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat au fost respectate toate dispozițiile legale în materie și că până la acest moment procesual nu au încetat și nici nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, menținându-se, atât caracterul rezonabil al presupunerii că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc.

pen., cât și cerințele prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În aprecierea acestei din urmă condiții, instanța de apel a reținut că amploarea activității infracționale reținute în sarcina inculpatului, dedusă din cantitatea mare de droguri presupus a fi traficată într-o perioadă relativ mare de timp, împrejurare care, coroborată cu alte date personale ale acestuia (lipsa unei ocupații și a oricărui loc de muncă din care să obțină venituri pe căi licite, nivel scăzut de școlarizare, faptul că acesta a mai fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, cu suspendarea sub supraveghere a executării, tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, sunt de natură să justifice în mod rezonabil temerea că, aflat în libertate, inculpatul prezintă un risc ridicat de comitere și a altor infracțiuni, pentru a-și asigura mijloacele de existență, ordinea publică fiind astfel pusă în pericol.

Pentru aceste considerente, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., apreciind că subzistă temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului, că nu s-au modificat condițiile ce au impus menținerea stării de arest și ca fiind superfluu analiza în mod distinct a cererii de înlocuire a măsurii, care prin natura sa implică schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării, cele două măsuri excluzându-se reciproc, curtea de apel a menținut măsura arestării preventive a acestuia. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul M.C., fără a arăta în scris motivele de recurs.

La termenul de judecată de la 24 iunie 2010 în recurs, Înalta Curte, apreciind ca întemeiată cererea de amânare formulată de recurentul inculpat, în vederea angajării unui apărător, a amânat cauza la 1 iulie 2010, menținând delegația apărătorului desemnat din oficiu, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, aflată la fila 25 dosarul Înaltei Curți. La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul asupra recursului, în concluziile orale, în dezbateri, a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, motivând că nu mai subzistă temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. Totodată a învederat instanței să aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine constant sinceră.

În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, potrivit art. 145 C. proc. pen. Concluziile reprezentantului M.P. asupra recursului inculpatului, precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de inculpatul M.C. prin prisma dispozițiilor art. 385 6 cu referire la art. 141 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006, Înalta Curte constată recursul inculpatului declarat împotriva încheierii din 9 iunie 2010, ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Prin sentința penală nr. 307 de la 26 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 4671/3/2010, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc.

pen. a fost condamnat inculpatul M.C., fiul lui N. și E., la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. În temeiul art. 2 alin. (2) teza finală al Legii nr. 143/2000 raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a constatat că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 812 din 05 iunie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4237 din 17 decembrie 2009 a I.C.C.J., secția penală și în consecință. În baza art. 86 5 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 85 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate prin sentința penală nr. 812 din 05 iunie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4237 din 17 decembrie 2009 a I.C.C.J., secția penală.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, acesta urmând a executa în final o pedeapsă de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei principale rezultante perioada executată de la 29 octombrie 2003 la 17 februarie 2004, iar conform art. 88 C. pen.

reținerea și măsura arestării preventive în prezenta cauză de la 11 decembrie 2009 la zi. În temeiul art. 350 alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.C. În baza art. 17 alin. (1) și (2) al Legii nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 0,57 grame cocaină, fenacetină și levamisol, indisponibilizată la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 5 februarie 2010, a cantității de 29,42 grame cocaină, fenacetină și cafeină și 5 grame cocaină, fenacetină și cafeină, indisponibilizată la I.G.P.R., D.C.J.S.E.O., conform dovezii din data de 11 ianuarie 2010, a cantității de 1,27 grame cocaină și fenacetină, indisponibilizată la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O., conform dovezii, a cantității de 0,5 grame cocaină și fenacetină indisponibilizată la I.G.P.R.

– D.C.J.S.E.O., conform dovezii din data de 13 noiembrie 2009. În baza art. 17 alin. (1) și (2) al Legii nr. 143/2000 s-a dispus confiscare sumei de 260 euro și 40 lire sterline aflate la D.G.P.M.B. – S.C.J.S.E.O., conform dovezii din data de 11 ianuarie 2010 și a sumei de 3.300 lei depusă la CEC Bank conform recipisei de consemnare nr. 2406666/1 din data de 11 ianuarie 2010. În baza art. 17 alin. (1) și (2) al Legii nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cântarului electronic MINI CD - 500 aflat la D.G.P.M.B. – S.C.J.S.E.O., conform dovezii, a telefonului mobil marca N., de culoare neagră, și cartela SIM aferentă și a telefonului mobil marca S. de culoare negru cu argintiu și cartele SIM, indisponibilizate la D.G.P.M.B.

– S.C.J.S.E.O. conform dovezii din data de 11 ianuarie 2010. Măsura dispusă s-a comunicat Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă, care va proceda conform art. 444 C. proc. pen. Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această sentință, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, prima instanță a reținut, ca situație de fapt, că la data de 07 octombrie 2009 D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul M.C.

se ocupă cu comercializarea de substanțe stupefiante, în special cocaină, la prețul de 350 lei/gram în zona P.B. din București. În aceste împrejurări s-a procedat la delegarea organelor de poliție din cadrul I.G.P.R. – B.C.C.O.B., în vederea efectuării de verificări și de investigații pentru a se stabili dacă persoana în cauză este sau nu implicată în activități specifice traficului de droguri. În urma activităților specifice efectuate în acest context s-a stabilit că persoana în cauză racolează numai persoane de încredere, cu luarea măsurilor de precauție necesare, astfel încât să nu fie depistat de organele de urmărire penală pe baza mijloacelor clasice folosite în activitate. Prin urmare, prin Ordonanța nr. 56/ A din data de 07 octombrie 2009 s-a dispus autorizarea unui investigator sub acoperire și a unui colaborator pentru obținerea mijloacelor de probă necesare tragerii la răspundere penală a celor implicați în comiterea infracțiunii menționate.

De asemenea, ca urmare a modului de operare folosit de inculpat, au fost obținute de la instanța de judecată competentă autorizații de interceptare și de înregistrare a convorbirilor telefonice și comunicărilor efectuate de inculpatul M.C., fiind efectuate și supravegheri operative ale acestuia. Tot pentru verificarea activității infracționale, în sensul stabilirii implicări sau, după caz neimplicării inculpatului M.C. în activitatea specifică, a fost emisă de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, ordonanța provizorie 542/A/2009 din data de 07 octombrie 2009 privind înregistrarea audio-video în mediul ambiental a discuțiilor purtate de inculpat cu ocazia tranzacțiilor având ca obiect droguri, ordonanță confirmată de Tribunalul București.

În scopul probării activității infracționale, în cauză au fost efectuate trei cumpărări autorizate de cocaină de către colaboratorul cu nume de cod T.B. sub supravegherea investigatorului sub acoperire cu nume de cod M.T. În aceste condiții, la data de 07 octombrie 2009, inculpatul M.C. a vândut colaboratorului cu nume de cod T.B. două doze de cocaină contra sumei de 700 lei, tranzacția având loc în zona P.S., sub supravegherea investigatorului sub acoperire, fiind înregistrată audio-video în mediul ambiental. La data de 09 octombrie 2009, inculpatul M.C. a vândut colaboratorului cu nume de cod T.B. o doză de cocaină contra sumei de 350 lei, tranzacția având loc în zona stației de metrou P.S.

sub supravegherea investigatorului sub acoperire cu nume de cod M.T., fiind de asemenea înregistrată audio-video în mediul ambiental. În același context, la data de 02 noiembrie 2009, inculpatul M.C. a vândut colaboratorului cu nume de cod T.B. o altă doză de cocaină contra sumei de 350 lei, tranzacția fiind de asemenea supravegheată și înregistrată pe suport magnetic. Ca urmare a acestor informații obținute prin mijloacele arătate mai sus, în baza autorizației emise de instanța competentă, la data de 11 decembrie 2009, lucrători ai I.G.P.R. – B.C.C.O.B. au procedat la efectuarea unei percheziții la adresa unde inculpatul locuia fără forme legale, respectiv la adresa din strada T., sector 4. În acest imobil, în camera ocupată de inculpat au fost găsite 3 punguțe de cocaină, iar în bucătărie au fost găsite 46 de punguțe de cocaină cu privire la care inculpatul a arătat că îi aparțin fiind destinate comercializării.

De asemenea, tot cu ocazia percheziției domiciliare au fost găsite instrumente folosite la porționarea și cântărirea drogurilor. În drept, fapta inculpatului M.C., constând în aceea că în intervalul octombrie-decembrie a deținut și vândut în mod repetate colaboratorului introdus în cauză diferite cantități de cocaină, iar la data de 11 decembrie 2009, cu ocazia percheziției domiciliare a fost depistat deținând 49 de pungulițe de cocaină în cantitate totală de 34,67 grame, în vederea comercializării, fiind ridicate de asemenea instrumente folosite la porționarea și cântărirea drepturilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, inculpatul M.C., ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția I-a penală, sub nr. 4671/3/2010 (1192/2010) la 10 mai 2010, cauză în care în care instanța de apel a menținut, în apel, măsura arestării preventive a apelantului inculpat. În conformitate cu art. 300 2 C. proc. pen. așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Totodată în conținutul art. 160 b alin. (1) - (3) C. proc. pen. modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006 se stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive luată față de inculpat.

Astfel, din analiza cauzei a rezultat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului M.C. a fost reținut ca temei în drept, dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în condițiile art. 149 1 din același cod, potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 2/U.P. emis la 18 decembrie 2009. Înalta Curte apreciază că în contextul cauzei în mod just s-a constatat că sunt îndeplinite în continuare cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., respectiv cuantumul pedepsei cu închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, față de amploarea activității infracționale reținute în sarcina inculpatului, dedusă din cantitatea mare de droguri presupus a fi traficată într-o perioadă relativ mare de timp, împrejurare care, coroborată cu alte date personale ale acestuia (lipsa unei ocupații și a oricărui loc de muncă din care să obțină venituri pe căi licite, nivelul scăzut de școlarizare, faptul că acesta a mai fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, cu suspendarea sub supraveghere a executării, tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc), sunt de natură să justifice în mod rezonabil temerea că, aflat în libertate, inculpatul prezintă un risc ridicat de comitere și a altor infracțiuni, pentru a-și asigura mijloacele de existență, ordinea publică fiind astfel pusă în pericol.

Mai mult, în cauză a fost pronunțată în primă instanță o hotărâre de condamnare a inculpatului M.C. la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, pentru o faptă de o gravitate ridicată și chiar dacă această sentință nu este definitivă, se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului M.C. a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Totodată, în mod corect, instanța de apel a constatat că este superfluă analiza în mod distinct a cererii de înlocuire a măsurii, care prin natura sa implică schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării, cele două măsuri excluzându-se reciproc. Totodată, Înalta Curte nu poate avea în vedere nici solicitarea formulată în subsidiar de către apărătorul recurentului inculpat de a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pe de-o parte, ținând cont de limitele investirii prin recursul declarat de inculpați, temeiul în drept al măsurii dispuse fiind art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc.

pen., iar prevederile alin. (2) ale art. 160 b stipulează numai ipoteza revocării măsurii nu și aceea a înlocuirii, așa încât, chiar în situația în care s-ar fi impus o asemenea măsură, aceasta nu putea fi luată față de impedimentul legal evidențiat, iar, pe de altă parte, în mod separat, în recurs nu poate fi luată o asemenea măsură, întrucât s-ar încălca competența materială, în raport cu infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 9 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I-a penală, prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului M.C. este legală și temeinică, așa încât criticile formulate de apărătorul recurentului sunt nefondate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.C. împotriva încheierii din 9 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I-a penală, pronunțată în Dosar nr. 4671/3/2010 (1192/2010). În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.C. împotriva încheierii din 9 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I-a penală, pronunțată în Dosar nr. 4671/3/2010 (1192/2010). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 1 iulie 2010.