ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4239/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4239/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față ;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele

:

Prin

încheierea din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în Dosarul nr. 7488/2/2010, s-a menținut starea de arest preventiv a

inculpaților S.N., D.V., R.N.C., S.M.D., D.F. și G.A.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că

prin rechizitoriul nr. 114/D/P/2010 din data de 27 august 2010, Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. a dispus trimiterea în

judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților:

- S.N. zis N.C., fiul lui M. și I., pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă agravantă și

deținere ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor, în

stare de recidivă posteondamnatorie, totul în stare de concurs, prev. și ped.

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (1) lit.

a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991,

cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- D.V. zis C., fiul lui J. și L., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă agravantă,

prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75

alin. (1) lit. a) C. pen.;

- P.C., fiul lui P. și B., pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic ilicit de droguri de mare risc, în stare de recidivă

posteondamnatorie, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- R.N.C. zis N.R., fiul lui I. și M., pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă

continuată și deținere fără drept, de droguri de mare risc, în vederea

consumului propriu, ambele în stare de concurs, prev. de art 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- S.M.D. zis M., fiul lui D. și I., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în stare de recidivă

posteondamnatorie, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1431/2000

cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- B.C. zis C., fiul lui R. și E., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată, în stare

de recidivă postcondamnatorie, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. a) C.

pen.;

- D.F. zis L., fiul lui l. și Z., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată și

în stare de recidivă postexecutorie, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C.

pen.;

- G.A., fiica lui F. și E., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuatăj,

prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen.

S-a reținut că, prin încheierea de ședință din Camera

de Consiliu din data de 1 septembrie 2010, definitivă prin Decizia nr. 3145 din

13 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr.

7320/1/2010, instanța a respins, ca neîntemeiate cererile de înlocuire a

măsurii arestării preventive, cu obligarea de a nu părăsi localitatea,

formulate de către inculpații: S.N., P.C., R.N.C., S.M.D., B.C. și D.F. și

cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de către

inculpații: D.V. și D.F. În baza art. 300

1

C. proc. pen., cu

referire, la art. 160

b

, C. proc. pen. a menținut starea de arest

preventivă a inculpaților S.N., D.V., P.C., R.N.C., S.M.D., B.C., D.F. și G.A.

Procedând la verificarea legalității și temeiniciei

arestării preventive a inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen., instanța de fond a constatat că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Astfel, din analiza tuturor probelor administrate în

cursul urmării penale, instanța a reținut că temeiurile care au determinat

luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, acestea nu s-au

schimbat, astfel încât, în mod legal nu se poate dispune revocarea măsurii

arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă

măsură preventivă.

S-a apreciat că există indicii temeinice din care

rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele penale pentru

care au fost trimiși în judecată, având în vedere:

- procesul verbal de sesizare din oficiu, întocmit de

lucrătorii de poliție judiciară, aflat la fila 31, vol. I, Dosar urmărire

penală nr. 114/D/P/2010;

- dovezile de predare a drogurilor și a bunurilor și

chitanțele de consemnare a unor sume la CEC aflate la fii. 300-306, vol. I, Dosar

urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- declarațiile inculpaților S.N., D.V., P.C., R.N.C.,

S.M.D., B.C., D.F. și G.A., aflate la fii. 253-260, 278-279, 281-294, vol. I, Dosar

urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- procese-verbale întocmite de către investigatorii

sub acoperire P.M., Z.I. și declarația colaboratorului cu nume de cod C.T.,

aflate la fii. 16-24, 151-153, 200-201, 215-217, 272-273, vol. II Dosar urmărire

penală nr. 114/D/P/2010;

- declarații martori asistenți aflate la fii. 75-77,

177, 243-245, vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- declarații de martori aflate la fii. 246-248 vol.

II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- rapoarteledeconstataretehnico-știintificăale

IG.P.R. Laboratorul Central de Analiză și profil al drogurilor, precursori privind

drogurile depistate (heroina) aflate la fii. 49-55, 158-162, 178-182, 207-211,

225-229, 249-256, 279-283 vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- raportul de constatare tehnico-știintifică al S.R.I.

- Institutul pentru Tehnologii Avansate privind dispozitivele de interceptare a

mijloacelor de comunicare depistate asupra inc. S.N. aflat la fii. 91-99 vol.

II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- fișele de cazier judiciar aflate la filele 115-116,135,

183-184, 257, 290 vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010 și fii. 47,

85-87, 128 vol. lll;

- procesele verbale cu notele de redare ale

convorbirilor audio video din mediul ambiental interceptate și înregistrate în

mod autorizat, efectuate de inculpați aflate la fii. 25-40, 156-157, 204-205,

222-223, 276-277 vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010 și la filele

33-34, 116 vol. III;

- proces verbal de supraveghere operativă aflat

filele 41-47 vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- planșe foto împreună cu procesele verbale de

constituire a acestora și de recunoaștere de pe planșele foto aflate la fii.

58-69, 78-88, 131 134, 164-169, 213-214, 231-237, 285-289 vol. II. Dosar

urmărire penală nr. 114/D/P/2010 și filele 42-45, 78-83, 124-127, vol. III d.u.p.;

- procese verbale de percheziție aflate la fii.

71-74, 173-176, 239-242 vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- procese verbale întocmite de lucrătorii de poliție

judiciară aflate la fil. 15-16, 46, 63, 77, 84, 101-102, 129 vol. III, Dosar urmărire

penală nr. 114/D/P/2010;

- procese-verbale întocmite de către investigatorii

sub acoperire aflate la fii. 17-18, 29-30, 64-65, 75-76, 103-104, 114-115 vol.

III, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- declarații colaboratori aflate la fii. 19-21,

31-32, 66-67, 105-106 vol. III, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- rapoartele de constatare tehnico-științifică ale I.G.P.R.

Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, precursori privind

drogurile depistate (heroina) aflate la fii. 24-28, 37-41, 70-74, 109-113,

119-123 vol. III, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- procese verbale cu notele de redare ale

convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în mod autorizat,

efectuate de inculpați, aflate la fii. 130-179, vol. III;

- procesele verbale de prezentare a materialului de

urmărire penală aflate la filele 182-189, vol. III, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010.

Instanța de fond a constatat că măsura arestării

preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare,

respectiv art. 143 C. proc. pen., art. 149

1

C. proc. pen. și art. 148

lit. f) C. proc. pen., relevante fiind în acest sens mijloacele de probă deja

enumerate.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că se mențin

și cerințele prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât

inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiunii pentru care legea

prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar din modul în care au

săvârșit faptele se poate concluziona că la acest moment, când nici cercetarea

judecătorească propriu-zisă nu a început, inculpații ar prezenta, odată puși în

libertate, un pericol concret pentru ordinea publică.

În contextul creșterii acestui fenomen al traficului

de droguri cât și al consumului de droguri menținerea stării de arest preventiv

a inculpaților se justifică, aceștia fiind împiedicați astfel să reia

activitatea infracțională reținută în sarcina lor.

Indiciile temeinice că inculpații au acționat

împreună o perioadă mai mare de timp și au obținut diferite comisioane, în lei

ori în natură, justifică presupunerea rezonabilă că lăsarea în libertate a

acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Instanța de fond a avut în vedere și faptul că scopul

măsurilor preventive prevăzut în art. 136 C. proc. pen. nu se poate realiza

printr-o altă măsură preventivă mai puțin severă, mai ales în acest stadiu

procesual, când nici măcar aceștia nu au fost nemijlocit audiați și confruntați

în instanță.

Cât privește participația fiecărui inculpat la

săvârșirea faptelor în raport și de modalitatea în care s-au derulat faptele,

elementele care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, s-a apreciat

că nu numai că subzistă, dar și impun în continuare privarea de libertate a

acestora pentru o bună desfășurare a procesului penal în acord cu dispozițiile art.

136 alin. (1) C. proc. pen.

Cercetarea judecătorească a inculpaților în stare de

arest preventiv nu poate fi interpretată ca o încălcare a principiului

nevinovăției, care guvernează procesul penal, ori ca o executare anticipată a

vreunei pedepse și nici nu constituie o obligație a instanței de a pronunța o

soluție de condamnare, hotărârea fie de condamnare a inculpaților fie de

achitare a acestora fiind consecința analizei vinovăției inculpaților pe baza

tuturor probelor administrate, fără legătură cu modalitatea în care s-a

desfășurat cercetarea inculpaților, în stare de arest preventiv sau în stare de

libertate.

S-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 139 alin. (1) C. proc. pen. în condițiile în care nu s-au

schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a

inculpaților.

De asemenea s-a mai reținut că scopul măsurilor

preventive, prevăzut de art. 136 C. proc. pen., nu se poate realiza la acest

moment procesual decât prin menținerea inculpaților în stare de arest

preventiv.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs

inculpații, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și

revocarea măsurii arestării preventive, susținând în esență că nu mai subzistă

temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor

de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele

următoare:

Potrivit dispozițiilor art. 5 paragr. 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate și

nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.

De la această regulă, există însă excepția privării

licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres și

limitativ de prevederile art. 5 paragr. 1 lit. c). Conform textului invocat, o

persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în

vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când

există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există

motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o

infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Înalta Curte constată că, în cauza supusă analizei,

au fost respectate, deopotrivă, atât dispozițiile cuprinse în legea internă,

cât și exigențele ce decurg din prevederile Convenției.

Astfel, potrivit art. 160

b

alin. (1) C.

proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control

judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Totodată, conform art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată,

menținerea arestării preventive.

În prezenta cauză, așa cum rezultă din încheierea

atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor impuse de

legea procesual penală și a constatat corect că temeiurile de fapt și de drept

care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în

continuare privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte constată că sunt îndeplinite și în

prezent condițiile cumulative impuse de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., cu referire la art. 143 din același cod, avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive față de inculpați, justificându-se în continuare

privarea de libertate a acestora, în condițiile în care există suficiente

indicii cu privire la implicarea inculpaților în săvârșirea unor fapte

prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar

raportat la modalitatea în care s-a desfășurat presupusa activitate

infracțională și la natura faptelor reținute în sarcina acestora, se poate

aprecia că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

Astfel, este evident că atunci când anumite

infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei

publice, pot crea în cadrul societății o reacție de nesiguranța sau de revoltă,

iar privarea de libertate a autorilor acestor infracțiuni, cel puțin pentru o

perioada de timp, apare ca fiind pe deplin justificată.

Or, în prezenta cauză, așa cum s-a arătat și în

încheierea atacată, există suficiente probe în legătură cu implicarea inculpaților

în săvârșirea unor activități ilicite referitoare la traficul de droguri și

consumul de droguri, fapte care au luat amploare deosebită, astfel că lăsarea

lor în libertate ar contribui la sporirea sentimentului de neîncredere al

opiniei publice în capacitatea organelor judiciare de a proteja valorile

sociale, situație incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații S.N., D.V., R.N.C., S.M.D., D.F. și G.A. împotriva

încheierii din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în Dosarul nr. 7488/2/2010.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții

vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații S.N., D.V., R.N.C., S.M.D., D.F. și G.A. împotriva încheierii din 27

octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul

nr. 7488/2/2010

Obligă pe recurenții inculpați S.N. și D.V. la plata

sumelor de câte 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de

câte 25 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul M.J.

Obligă pe recurenții inculpați R.N.C., S.M.D., D.F. și

G.A. la plata sumelor de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din

oficiu, se vor avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2010.