ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4239/2010

Asupra recursurilor de față ; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : Prin încheierea din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 7488/2/2010, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților S.N., D.V., R.N.C., S.M.D., D.F. și G.A. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 114/D/P/2010 din data de 27 august 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților: - S.N. zis N.C., fiul lui M. și I., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă agravantă și deținere ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor, în stare de recidivă posteondamnatorie, totul în stare de concurs, prev. și ped.

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; - D.V. zis C., fiul lui J. și L., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă agravantă, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.; - P.C., fiul lui P. și B., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în stare de recidivă posteondamnatorie, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; - R.N.C.

zis N.R., fiul lui I. și M., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată și deținere fără drept, de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, ambele în stare de concurs, prev. de art 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; - S.M.D. zis M., fiul lui D. și I., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în stare de recidivă posteondamnatorie, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1431/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; - B.C. zis C., fiul lui R. și E., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. și ped.

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. a) C. pen.; - D.F. zis L., fiul lui l. și Z., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată și în stare de recidivă postexecutorie, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.; - G.A., fiica lui F. și E., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuatăj, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 1 septembrie 2010, definitivă prin Decizia nr. 3145 din 13 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 7320/1/2010, instanța a respins, ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu obligarea de a nu părăsi localitatea, formulate de către inculpații: S.N., P.C., R.N.C., S.M.D., B.C. și D.F. și cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de către inculpații: D.V. și D.F. În baza art. 300 1 C. proc. pen., cu referire, la art. 160 b , C. proc. pen. a menținut starea de arest preventivă a inculpaților S.N., D.V., P.C., R.N.C., S.M.D., B.C., D.F.

și G.A. Procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen., instanța de fond a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. Astfel, din analiza tuturor probelor administrate în cursul urmării penale, instanța a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, acestea nu s-au schimbat, astfel încât, în mod legal nu se poate dispune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.

S-a apreciat că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele penale pentru care au fost trimiși în judecată, având în vedere: - procesul verbal de sesizare din oficiu, întocmit de lucrătorii de poliție judiciară, aflat la fila 31, vol. I, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010; - dovezile de predare a drogurilor și a bunurilor și chitanțele de consemnare a unor sume la CEC aflate la fii. 300-306, vol. I, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010; - declarațiile inculpaților S.N., D.V., P.C., R.N.C., S.M.D., B.C., D.F. și G.A., aflate la fii. 253-260, 278-279, 281-294, vol. I, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010; - procese-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire P.M., Z.I.

și declarația colaboratorului cu nume de cod C.T., aflate la fii. 16-24, 151-153, 200-201, 215-217, 272-273, vol. II Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010; - declarații martori asistenți aflate la fii. 75-77, 177, 243-245, vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010; - declarații de martori aflate la fii. 246-248 vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010; - rapoarteledeconstataretehnico-știintificăale IG.P.R. Laboratorul Central de Analiză și profil al drogurilor, precursori privind drogurile depistate (heroina) aflate la fii. 49-55, 158-162, 178-182, 207-211, 225-229, 249-256, 279-283 vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010; - raportul de constatare tehnico-știintifică al S.R.I.

- Institutul pentru Tehnologii Avansate privind dispozitivele de interceptare a mijloacelor de comunicare depistate asupra inc. S.N. aflat la fii. 91-99 vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010; - fișele de cazier judiciar aflate la filele 115-116,135, 183-184, 257, 290 vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010 și fii. 47, 85-87, 128 vol. lll; - procesele verbale cu notele de redare ale convorbirilor audio video din mediul ambiental interceptate și înregistrate în mod autorizat, efectuate de inculpați aflate la fii. 25-40, 156-157, 204-205, 222-223, 276-277 vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010 și la filele 33-34, 116 vol. III; - proces verbal de supraveghere operativă aflat filele 41-47 vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010; - planșe foto împreună cu procesele verbale de constituire a acestora și de recunoaștere de pe planșele foto aflate la fii.

58-69, 78-88, 131 134, 164-169, 213-214, 231-237, 285-289 vol. II. Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010 și filele 42-45, 78-83, 124-127, vol. III d.u.p.; - procese verbale de percheziție aflate la fii. 71-74, 173-176, 239-242 vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010; - procese verbale întocmite de lucrătorii de poliție judiciară aflate la fil. 15-16, 46, 63, 77, 84, 101-102, 129 vol. III, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010; - procese-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire aflate la fii. 17-18, 29-30, 64-65, 75-76, 103-104, 114-115 vol. III, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010; - declarații colaboratori aflate la fii. 19-21, 31-32, 66-67, 105-106 vol. III, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010; - rapoartele de constatare tehnico-științifică ale I.G.P.R.

Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, precursori privind drogurile depistate (heroina) aflate la fii. 24-28, 37-41, 70-74, 109-113, 119-123 vol. III, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010; - procese verbale cu notele de redare ale convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în mod autorizat, efectuate de inculpați, aflate la fii. 130-179, vol. III; - procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală aflate la filele 182-189, vol. III, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010. Instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 143 C. proc. pen., art. 149 1 C. proc.

pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen., relevante fiind în acest sens mijloacele de probă deja enumerate. De asemenea, instanța de fond a apreciat că se mențin și cerințele prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiunii pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar din modul în care au săvârșit faptele se poate concluziona că la acest moment, când nici cercetarea judecătorească propriu-zisă nu a început, inculpații ar prezenta, odată puși în libertate, un pericol concret pentru ordinea publică. În contextul creșterii acestui fenomen al traficului de droguri cât și al consumului de droguri menținerea stării de arest preventiv a inculpaților se justifică, aceștia fiind împiedicați astfel să reia activitatea infracțională reținută în sarcina lor.

Indiciile temeinice că inculpații au acționat împreună o perioadă mai mare de timp și au obținut diferite comisioane, în lei ori în natură, justifică presupunerea rezonabilă că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Instanța de fond a avut în vedere și faptul că scopul măsurilor preventive prevăzut în art. 136 C. proc. pen. nu se poate realiza printr-o altă măsură preventivă mai puțin severă, mai ales în acest stadiu procesual, când nici măcar aceștia nu au fost nemijlocit audiați și confruntați în instanță. Cât privește participația fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor în raport și de modalitatea în care s-au derulat faptele, elementele care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, s-a apreciat că nu numai că subzistă, dar și impun în continuare privarea de libertate a acestora pentru o bună desfășurare a procesului penal în acord cu dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc.

pen. Cercetarea judecătorească a inculpaților în stare de arest preventiv nu poate fi interpretată ca o încălcare a principiului nevinovăției, care guvernează procesul penal, ori ca o executare anticipată a vreunei pedepse și nici nu constituie o obligație a instanței de a pronunța o soluție de condamnare, hotărârea fie de condamnare a inculpaților fie de achitare a acestora fiind consecința analizei vinovăției inculpaților pe baza tuturor probelor administrate, fără legătură cu modalitatea în care s-a desfășurat cercetarea inculpaților, în stare de arest preventiv sau în stare de libertate. S-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 139 alin. (1) C. proc. pen. în condițiile în care nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.

De asemenea s-a mai reținut că scopul măsurilor preventive, prevăzut de art. 136 C. proc. pen., nu se poate realiza la acest moment procesual decât prin menținerea inculpaților în stare de arest preventiv. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, susținând în esență că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri. Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare: Potrivit dispozițiilor art. 5 paragr.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. De la această regulă, există însă excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres și limitativ de prevederile art. 5 paragr. 1 lit. c). Conform textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Înalta Curte constată că, în cauza supusă analizei, au fost respectate, deopotrivă, atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și exigențele ce decurg din prevederile Convenției.

Astfel, potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Totodată, conform art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În prezenta cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală și a constatat corect că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte constată că sunt îndeplinite și în prezent condițiile cumulative impuse de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 143 din același cod, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, justificându-se în continuare privarea de libertate a acestora, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la implicarea inculpaților în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la modalitatea în care s-a desfășurat presupusa activitate infracțională și la natura faptelor reținute în sarcina acestora, se poate aprecia că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, este evident că atunci când anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societății o reacție de nesiguranța sau de revoltă, iar privarea de libertate a autorilor acestor infracțiuni, cel puțin pentru o perioada de timp, apare ca fiind pe deplin justificată. Or, în prezenta cauză, așa cum s-a arătat și în încheierea atacată, există suficiente probe în legătură cu implicarea inculpaților în săvârșirea unor activități ilicite referitoare la traficul de droguri și consumul de droguri, fapte care au luat amploare deosebită, astfel că lăsarea lor în libertate ar contribui la sporirea sentimentului de neîncredere al opiniei publice în capacitatea organelor judiciare de a proteja valorile sociale, situație incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.N., D.V., R.N.C., S.M.D., D.F. și G.A. împotriva încheierii din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 7488/2/2010. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.N., D.V., R.N.C., S.M.D., D.F. și G.A. împotriva încheierii din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 7488/2/2010 Obligă pe recurenții inculpați S.N. și D.V. la plata sumelor de câte 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul M.J. Obligă pe recurenții inculpați R.N.C., S.M.D., D.F. și G.A. la plata sumelor de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2010.