ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3145/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului București la data de 11 decembrie 2002, înregistrată la nr. 21482, reclamanții SC G.C. SRL, G.G., G.C. și G.H. au chemat în judecată pe pârâții SC B.O. SA și R.R.A. SA, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei SC B.O. SA să plătească reclamanților cu titlu de dividende pentru anul 2001 și dobânda legală pentru întârzierea plății dividendelor, următoarele sume: reclamantei SC G.C. SRL suma de 51.292.240 RON; reclamantului G.G. suma de 129.214.760 RON; reclamantei G.C. suma de 10.717.471 RON; reclamantului G.H. suma de 22.396.351 RON și obligarea pârâtului R.R.A.

SA să înlăture mențiunea din actele oficiale emise, referitoare la așa - zisa „blocare” a acțiunilor reclamanților G.G. și G.C., cu cheltuieli de judecată. Prin precizările la acțiune, reclamantul G.G. a arătat că este titularul acțiunii, atât în ceea ce privește pretențiile bănești reprezentând dividende neachitate pentru anul 2001, în cuantum de 184.451.372 RON și dobânzi legale aferente acestei sume în cuantum de 29.169.450 RON, calculate până la data introducerii acțiunii, pe care le solicită și în continuare, cât și în ceea ce privește capătul de cerere privind obligația de a face, alături de reclamanta G.C., care arată că renunță doar la judecata pretențiilor bănești, conform declarației depusă la dosar iar reclamanții SC G.C.

SRL și G.H. au arătat, conform înscrisurilor depuse la dosar că renunță la judecata acțiunii, urmare a cesionării creanțelor lor reclamantului G.G. Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâta SC B.O. SA a arătat că acțiunea este inadmisibilă, fiind prematur formulată, în lipsa concilierii directe pentru pretențiile deduse judecății, iar pârâtul R.R.A. SA a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepții respinse, ca fiind neîntemeiate, prin încheierea de ședință din data de 6 februarie 2003. Secția a VI-a comercială a Tribunalului București, prin sentința civilă nr. 5004, pronunțată la data de 10 aprilie 2003 a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanții G.G. și G.C., a obligat pe pârâta SC B.O.

SA să plătească reclamantului G.G. suma de 184.451.372 RON, reprezentând dividendele aferente anului 2001; suma de 29.169.450 RON, reprezentând dobânda legală pe perioada 27 februarie 2002 – 9 decembrie 2002 și suma de 12.189.833 RON, reprezentând cheltuieli de judecată; a obligat pe pârâtul R.R.A. SA să înlăture mențiunea referitoare la blocarea acțiunilor deținute de reclamanți la societatea pârâtă și să plătească acestora suma de 60.000 RON, reprezentând taxă de timbru. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul G.G. deține 95.290 de acțiuni la SC B.O. SA; că prin hotărârea A.G.A.

din 27 februarie 2002 s-a aprobat distribuirea dividendelor; că, de la această dată, dividendele au devenit drepturi de creanță ale acționarului împotriva societății, fiind producătoare de dobânzi pentru neplata la scadență, iar înțelegerea verbală dintre părțile litigante cu privire la compensarea datoriilor reciproce nu este de natură să înlăture obligația de plată a dividendelor, refuzul de plată fiind nejustificat câtă vreme blocarea acțiunilor nu a fost dispusă de instanța de judecată cu titlu de măsură asiguratorie. Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 31, pronunțată la data de 15 ianuarie 2004, a admis recursul declarat de pârâta SC B.O.

SA împotriva sentinței Tribunalului, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că tribunalul nu a manifestat rol activ în verificarea cuantumului dividendului net pe acțiune, că nu a efectuat o veritabilă cercetare a fondului, nu s-a pronunțat pe excepția inadmisibilității acțiunii și nici pe aspectul despărțirii cererilor deduse judecății. Contestația în anularea menționatei decizii, formulată de contestatorii G.G. și G.C. a fost respinsă, ca nefondată, de Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 624, pronunțată la data de 24 septembrie 2004, reținându-se că, față de obiectul litigiului, în mod corect, instanța de recurs a considerat Tribunalul ca fiind competent să soluționeze cauza, conform prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. În rejudecare, Secția a VI-a comercială a Tribunalului București, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții SC G.C. SRL, G.G., G.C. și G.H., în contradictoriu cu pârâtele SC B.O. SA și R.R.A. SA și a obligat pe reclamanți să plătească pârâtei SC B.O. SA suma de 83.889.916 lei (ROL), cu titlu de cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că, în cauză, dividendul net/acțiune nu a fost fixat de adunarea generală a acționarilor, singurul organism societar abilitat în acest scop; că mențiunea înscrisă în registrul acționarilor societății pârâte, a cărei înlăturare s-a solicitat, a fost făcută în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, învestită cu formulă executorie „până la recuperarea prejudiciilor ce se vor stabili prin raportul de expertiză din dosarul penal nr. 0075/2001”, iar reclamanții nu au făcut dovada existenței unei hotărâri prin care instanțele de judecată competente să se fi pronunțat asupra acestei aspect. Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, a admis apelul formulat de reclamanții SC G.C.

SRL, G.G., G.C. și G.H. împotriva sentinței Tribunalului pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că, pe fond, a admis acțiunea precizată și a obligat pe pârâta SC B.O. SA să plătească reclamanților următoarele sume: SC G.C. SRL - suma de 41.180.385 RON, reprezentând dividende, suma de 9.942.073 lei (ROL), reprezentând dobânda calculată până la data introducerii acțiunii și suma de 5.376.793 lei (ROL), reprezentând dobânda calculată până la data de 25 iulie 2003; G.G. - suma de 109.503.556 lei (ROL), reprezentând dividende, suma de 26.437.159 lei (ROL), reprezentând dobânda calculată până la data introducerii acțiunii și suma de 13.762.647 lei (ROL), reprezentând dobânda calculată până la data de 25 iulie 2003; G.C.

- suma de 9.082.566 lei (ROL), reprezentând dividende, suma de 2.192.789 lei (ROL), reprezentând dobânda calculată până la data introducerii acțiunii și suma de 1.077.190 lei (ROL), reprezentând dobânda calculată până la data de 25 iulie 2003; G.H. - suma de 26.759.468 lei (ROL), reprezentând dobânda calculată până la data de 4 noiembrie 2002; a obligat pe pârâta SC D.C. SA să deblocheze acțiunile deținute de G.G. și G.C. și a obligat pe pârâta - intimată SC B.O. SA să plătească reclamanților - apelanți cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, în mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea, întrucât din momentul stabilirii de către adunarea generală a dreptului acționarilor de încasare a dividendelor, a constatării existenței și contravalorii beneficiului - dacă acestuia nu i s-a stabilit o altă destinație - dreptul de creanță al acționarilor față de societate devine exigibil și că, din actele și lucrările dosarului, rezultă că măsura blocării acțiunilor a fost luată până la soluționarea dosarului penal nr. 0075/2001, astfel că în prezent nu mai există niciun temei pentru blocarea acțiunilor, considerând neîntemeiate criticile referitoare la necompetența materială a Tribunalului în soluționarea cauzei, având în vedere capătul de cerere neevaluabil în bani și dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc.

civ., asemeni criticii referitoare la încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., cu motivarea că termenul de 7 zile prevăzut de art. 260 alin. (1) C. proc. civ. pentru amânarea pronunțării are un caracter relativ, iar nerespectarea lui nu afectează valabilitatea hotărârii, apelanta nedovedind, de altfel, pretinsa vătămare prin amânarea succesivă a pronunțării în cauză. Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1401, pronunțată la data de 9 aprilie 2008, în dosarul nr. 15899/3/2004 a admis recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanței de apel pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru efectuarea unei expertize contabile judiciare care să stabilească, în mod corect, cuantumul dividendelor în speță.

Prin decizia nr. 385, pronunțată la data de 7 octombrie 2009, în rejudecarea apelului, Secția a V-a comercială a Curții de Apel București a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței Secției a VI-a comercială a Tribunalului București nr. 1089 din 24 martie 2006. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ce cuprinde toate motivele de fapt și de drept pe care se sprijină; că raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a stabilit valoarea dividendului net ce trebuie achitat apelanților - reclamanți și cuantumul dobânzilor legale datorate acestora pentru plata cu întârziere a dividendelor, iar societatea pârâtă a achitat în plus, cu acest titlu, suma de 9.218.019 RON, nemaidatorând acestora nicio sumă de bani; că față de obiectul acțiunii, competența de soluționare a litigiului revine, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc.

civ., Tribunalului; că amânarea succesivă a pronunțării nu este de natură, prin ea însăși, să vatăme pe vreuna din părți și că reclamanții nu au dovedit modalitatea de soluționare a laturii civile în dosarul penal nr. 0075/2001. Prin decizia comercială 258, pronunțată la data de 21 aprilie 2010, Secția a V-a comercială a Curții de Apel București a admis cererea intimatei - pârâte SC B.O. SA, dispunând completarea dispozitivului deciziei comerciale nr. 385 din 7 octombrie 2009, în sensul obligării apelanților - reclamanți SC G.C. SRL, G.G. și G.C. să plătească intimatei - pârâte SC B.O. SA suma de 13.400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Împotriva deciziei comerciale nr. 385 din 7 octombrie 2009 au formulat recurs apelanții - reclamanți G.G., G.C., SC G.C.

SRL și G.H., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nemenționându-se dacă apelul este fondat sau nefondat, că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel, respectiv, asupra celui vizând încălcarea uneia dintre prerogativele dreptului reclamanților de proprietate asupra acțiunilor și anume fructus și asupra celui referitor la refuzul instanței de fond de a recunoaște dreptul acestora la dividendele acțiunilor lor; că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, cu referire la Ordonanța Parchetului Tribunalului București în soluționarea capătului de cerere privind obligația de a face; că, prin nemotivarea deciziei din perspectiva motivelor de apel, hotărârea este lipsită de temei legal; că instanța de apel a încălcat dispozițiile C.E.D.O., ale Constituției României și ale Codului civil în materia garantării și protejării dreptului de proprietate cu prerogativele sale și dispozițiile Legii nr. 31/1990 în privința dreptului acționarilor la dividende precum și dispozițiile art. 129 alin. (4) teza a II-a și alin. (5) C. proc.

civ., prin faptul de a nu fi răspuns tuturor motivelor de apel. Intimata SC B.O. SA a solicitat, prin notele scrise depuse la dosar, respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea deciziei atacate, ca temeinică și legală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. Recursul este nefondat. Astfel, examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că instanța de trimitere, în rejudecarea apelului, a răspuns tuturor motivelor invocate prin această cerere, referitoare la necompetența materială a Tribunalului în soluționarea cauzei; la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

prin amânarea pronunțării timp de 18 zile; la încălcarea dreptului de proprietate asupra acțiunilor și a dreptului de a culege fructele acestor acțiuni; la respingerea capătului de cerere prin care s-a solicitat înlăturarea mențiunii privind blocarea acțiunilor de către R. SA până la soluționarea dosarului penal, argumentând soluția respingerii apelului și menținerii sentinței tribunalului pe concluziile raportului de expertiză contabilă, efectuat în cauză, în conformitate cu care pârâta nu mai datorează nicio sumă de bani reclamanților, achitând chiar în plus acestora suma de 9.218.019 RON, cu titlu de dobândă legală pentru plata cu întârziere a dividendelor, așa încât nu se justifică criticile recurenților în sensul că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cele referitoare la nepronunțarea asupra unora dintre motivele de apel invocate, circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Este de observat că motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, deși rezultă fără dubiu natura actului juridic dedus judecății ori înțelesul lui, instanța de apel, prin interpretarea dată acestora, îi alterează în mod substanțial natura sau înțelesul lămurit, vădit neîndoielnic, iar interpretarea dată Ordonanței Parchetului Tribunalului București, ca înscris depus în probațiune, nu justifică invocarea precitatului motiv de recurs bazat, exclusiv, pe denaturarea actului juridic. Ipoteza pronunțării unei hotărâri lipsită de temei legal prevăzută de pct. 9 al art. 304 nu se regăsește în speță, având în vedere că din modul de redactare al deciziei rezultă aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, în raport cu situația de fapt reținută ca urmare a deciziei de casare, din perspectiva motivelor de apel invocate.

Nici critica încălcării de către instanța de apel a prevederilor ce garantează și protejează dreptul de proprietate și prerogativele sale, cu referire la dreptul la dividende, a dispozițiilor art. 129 alin. (4) teza a II-a și alin. (5) și a dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., nu poate fi primită, câtă vreme instanța de control a reținut, din analiza materialului probator administrat în rejudecare, conform indicațiilor instanței de casare, că dividendele în litigiu au fost achitate de către societatea pârâtă, asemeni dobânzilor legale datorate pentru plata cu întârziere a acestora, așa încât dispozițiile art. 304 pct. 9 nu-și găsesc incidența în speță. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. Înalta Curte va admite cererea intimatei SC B.O. SA și va obliga recurenții - reclamanți, în culpă procesuală, să plătească acesteia cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat, astfel cum au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții G.G., G.C., SC G.C. SRL București și G.H. împotriva deciziei comerciale nr. 385 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenții - reclamanți să plătească intimatei - pârâte SC B.O. SA București suma de 18.600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2010.