ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3145/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3145/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului București

la data de 11 decembrie 2002, înregistrată la nr. 21482, reclamanții SC G.C. SRL,

G.G., G.C. și G.H. au chemat în judecată pe pârâții SC B.O. SA și R.R.A. SA,

solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei SC

B.O. SA să plătească reclamanților cu titlu de dividende pentru anul 2001 și

dobânda legală pentru întârzierea plății dividendelor, următoarele sume:

reclamantei SC G.C. SRL suma de 51.292.240 RON; reclamantului G.G. suma de

129.214.760 RON; reclamantei G.C. suma de 10.717.471 RON; reclamantului G.H. suma

de 22.396.351 RON și obligarea pârâtului R.R.A. SA să înlăture mențiunea din

actele oficiale emise, referitoare la așa - zisa „blocare” a acțiunilor

reclamanților G.G. și G.C., cu cheltuieli de judecată.

Prin precizările la

acțiune, reclamantul G.G. a arătat că este titularul acțiunii, atât în ceea ce

privește pretențiile bănești reprezentând dividende neachitate pentru anul

2001, în cuantum de 184.451.372 RON și dobânzi legale aferente acestei sume în

cuantum de 29.169.450 RON, calculate până la data introducerii acțiunii, pe

care le solicită și în continuare, cât și în ceea ce privește capătul de cerere

privind obligația de a face, alături de reclamanta G.C., care arată că renunță

doar la judecata pretențiilor bănești, conform declarației depusă la dosar iar

reclamanții SC G.C. SRL și G.H. au arătat, conform înscrisurilor depuse la

dosar că renunță la judecata acțiunii, urmare a cesionării creanțelor lor

reclamantului G.G.

Prin întâmpinările

formulate în cauză, pârâta SC B.O. SA a arătat că acțiunea este inadmisibilă,

fiind prematur formulată, în lipsa concilierii directe pentru pretențiile

deduse judecății, iar pârâtul R.R.A. SA a invocat excepția lipsei calității

sale procesuale pasive, excepții respinse, ca fiind neîntemeiate, prin

încheierea de ședință din data de 6 februarie 2003.

Secția a VI-a

comercială a Tribunalului București, prin sentința civilă nr. 5004, pronunțată

la data de 10 aprilie 2003 a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanții

G.G. și G.C., a obligat pe pârâta SC B.O. SA să plătească reclamantului G.G. suma

de 184.451.372 RON, reprezentând dividendele aferente anului 2001; suma de

29.169.450 RON, reprezentând dobânda legală pe perioada 27 februarie 2002 – 9

decembrie 2002 și suma de 12.189.833 RON, reprezentând cheltuieli de judecată;

a obligat pe pârâtul R.R.A. SA să înlăture mențiunea referitoare la blocarea

acțiunilor deținute de reclamanți la societatea pârâtă și să plătească acestora

suma de 60.000 RON, reprezentând taxă de timbru.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul G.G. deține 95.290 de acțiuni

la SC B.O. SA; că prin hotărârea A.G.A. din 27 februarie 2002 s-a aprobat

distribuirea dividendelor; că, de la această dată, dividendele au devenit

drepturi de creanță ale acționarului împotriva societății, fiind producătoare

de dobânzi pentru neplata la scadență, iar înțelegerea verbală dintre părțile

litigante cu privire la compensarea datoriilor reciproce nu este de natură să

înlăture obligația de plată a dividendelor, refuzul de plată fiind nejustificat

câtă vreme blocarea acțiunilor nu a fost dispusă de instanța de judecată cu

titlu de măsură asiguratorie.

Secția a VI-a

comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 31, pronunțată

la data de 15 ianuarie 2004, a admis recursul declarat de pârâta SC B.O. SA împotriva

sentinței Tribunalului, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe, cu motivarea că tribunalul nu a manifestat rol activ în

verificarea cuantumului dividendului net pe acțiune, că nu a efectuat o

veritabilă cercetare a fondului, nu s-a pronunțat pe excepția inadmisibilității

acțiunii și nici pe aspectul despărțirii cererilor deduse judecății.

Contestația în

anularea menționatei decizii, formulată de contestatorii G.G. și G.C. a fost

respinsă, ca nefondată, de Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București,

prin decizia comercială nr. 624, pronunțată la data de 24 septembrie 2004,

reținându-se că, față de obiectul litigiului, în mod corect, instanța de recurs

a considerat Tribunalul ca fiind competent să soluționeze cauza, conform

prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

În rejudecare, Secția

a VI-a comercială a Tribunalului București, a respins, ca neîntemeiată, cererea

formulată de reclamanții SC G.C. SRL, G.G., G.C. și G.H., în contradictoriu cu

pârâtele SC B.O. SA și R.R.A. SA și a obligat pe reclamanți să plătească

pârâtei SC B.O. SA suma de 83.889.916 lei (ROL), cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Spre a hotărî astfel,

Tribunalul a reținut că, în cauză, dividendul net/acțiune nu a fost fixat de

adunarea generală a acționarilor, singurul organism societar abilitat în acest

scop; că mențiunea înscrisă în registrul acționarilor societății pârâte, a

cărei înlăturare s-a solicitat, a fost făcută în temeiul unei hotărâri

judecătorești definitive, învestită cu formulă executorie „până la recuperarea

prejudiciilor ce se vor stabili prin raportul de expertiză din dosarul penal nr.

0075/2001”, iar reclamanții nu au făcut dovada existenței unei hotărâri prin

care instanțele de judecată competente să se fi pronunțat asupra acestei

aspect.

Secția a VI-a

comercială a Curții de Apel București, a admis apelul formulat de reclamanții SC

G.C. SRL, G.G., G.C. și G.H. împotriva sentinței Tribunalului pe care a

schimbat-o, în tot, în sensul că, pe fond, a admis acțiunea precizată și a

obligat pe pârâta SC B.O. SA să plătească reclamanților următoarele sume: SC

G.C. SRL - suma de 41.180.385 RON, reprezentând dividende, suma de 9.942.073

lei (ROL), reprezentând dobânda calculată până la data introducerii acțiunii și

suma de 5.376.793 lei (ROL), reprezentând dobânda calculată până la data de 25

iulie 2003; G.G. - suma de 109.503.556 lei (ROL), reprezentând dividende, suma

de 26.437.159 lei (ROL), reprezentând dobânda calculată până la data

introducerii acțiunii și suma de 13.762.647 lei (ROL), reprezentând dobânda

calculată până la data de 25 iulie 2003; G.C. - suma de 9.082.566 lei (ROL),

reprezentând dividende, suma de 2.192.789 lei (ROL), reprezentând dobânda

calculată până la data introducerii acțiunii și suma de 1.077.190 lei (ROL),

reprezentând dobânda calculată până la data de 25 iulie 2003; G.H. - suma de

26.759.468 lei (ROL), reprezentând dobânda calculată până la data de 4

noiembrie 2002; a obligat pe pârâta SC D.C. SA să deblocheze acțiunile deținute

de G.G. și G.C. și a obligat pe pârâta - intimată SC B.O. SA să plătească

reclamanților - apelanți cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut că, în mod greșit, instanța de fond

a respins acțiunea, întrucât din momentul stabilirii de către adunarea generală

a dreptului acționarilor de încasare a dividendelor, a constatării existenței

și contravalorii beneficiului - dacă acestuia nu i s-a stabilit o altă

destinație - dreptul de creanță al acționarilor față de societate devine

exigibil și că, din actele și lucrările dosarului, rezultă că măsura blocării

acțiunilor a fost luată până la soluționarea dosarului penal nr. 0075/2001,

astfel că în prezent nu mai există niciun temei pentru blocarea acțiunilor,

considerând neîntemeiate criticile referitoare la necompetența materială a Tribunalului

în soluționarea cauzei, având în vedere capătul de cerere neevaluabil în bani

și dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., asemeni criticii

referitoare la încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2)

C. proc. civ., cu motivarea că termenul de 7 zile prevăzut de art. 260 alin. (1)

C. proc. civ. pentru amânarea pronunțării are un caracter relativ, iar

nerespectarea lui nu afectează valabilitatea hotărârii, apelanta nedovedind, de

altfel, pretinsa vătămare prin amânarea succesivă a pronunțării în cauză.

Secția comercială a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1401, pronunțată la data

de 9 aprilie 2008, în dosarul nr. 15899/3/2004 a admis recursul declarat de

pârâtă împotriva deciziei instanței de apel pe care a casat-o și a trimis cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru efectuarea unei expertize contabile

judiciare care să stabilească, în mod corect, cuantumul dividendelor în speță.

Prin decizia nr. 385,

pronunțată la data de 7 octombrie 2009, în rejudecarea apelului, Secția a V-a

comercială a Curții de Apel București a respins ca nefondat apelul formulat de

reclamanți împotriva sentinței Secției a VI-a comercială a Tribunalului

București nr. 1089 din 24 martie 2006.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că prima instanță a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică ce cuprinde toate motivele de fapt și

de drept pe care se sprijină; că raportul de expertiză contabilă efectuat în

cauză a stabilit valoarea dividendului net ce trebuie achitat apelanților -

reclamanți și cuantumul dobânzilor legale datorate acestora pentru plata cu

întârziere a dividendelor, iar societatea pârâtă a achitat în plus, cu acest

titlu, suma de 9.218.019 RON, nemaidatorând acestora nicio sumă de bani; că față

de obiectul acțiunii, competența de soluționare a litigiului revine, potrivit art.

2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., Tribunalului; că amânarea succesivă a

pronunțării nu este de natură, prin ea însăși, să vatăme pe vreuna din părți și

că reclamanții nu au dovedit modalitatea de soluționare a laturii civile în dosarul

penal nr. 0075/2001.

Prin decizia

comercială 258, pronunțată la data de 21 aprilie 2010, Secția a V-a comercială

a Curții de Apel București a admis cererea intimatei - pârâte SC B.O. SA,

dispunând completarea dispozitivului deciziei comerciale nr. 385 din 7

octombrie 2009, în sensul obligării apelanților - reclamanți SC G.C. SRL, G.G. și

G.C. să plătească intimatei - pârâte SC B.O. SA suma de 13.400 RON,

reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 385 din 7 octombrie 2009 au formulat recurs apelanții -

reclamanți G.G., G.C., SC G.C. SRL și G.H., invocând în drept dispozițiile art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

sprijină, nemenționându-se dacă apelul este fondat sau nefondat, că instanța nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel, respectiv, asupra celui vizând

încălcarea uneia dintre prerogativele dreptului reclamanților de proprietate

asupra acțiunilor și anume fructus și asupra celui referitor la refuzul

instanței de fond de a recunoaște dreptul acestora la dividendele acțiunilor

lor; că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a

schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, cu referire la Ordonanța

Parchetului Tribunalului București în soluționarea capătului de cerere privind

obligația de a face; că, prin nemotivarea deciziei din perspectiva motivelor de

apel, hotărârea este lipsită de temei legal; că instanța de apel a încălcat

dispozițiile C.E.D.O., ale Constituției României și ale Codului civil în materia

garantării și protejării dreptului de proprietate cu prerogativele sale și

dispozițiile Legii nr. 31/1990 în privința dreptului acționarilor la dividende

precum și dispozițiile art. 129 alin. (4) teza a II-a și alin. (5) C. proc.

civ., prin faptul de a nu fi răspuns tuturor motivelor de apel.

Intimata SC B.O. SA a

solicitat, prin notele scrise depuse la dosar, respingerea recursului ca fiind

neîntemeiat și menținerea deciziei atacate, ca temeinică și legală, cu

obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul este

nefondat.

Astfel, examinarea

considerentelor deciziei atacate relevă că instanța de trimitere, în

rejudecarea apelului, a răspuns tuturor motivelor invocate prin această cerere,

referitoare la necompetența materială a Tribunalului în soluționarea cauzei; la

încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. civ. prin amânarea pronunțării timp de 18 zile; la încălcarea

dreptului de proprietate asupra acțiunilor și a dreptului de a culege fructele

acestor acțiuni; la respingerea capătului de cerere prin care s-a solicitat

înlăturarea mențiunii privind blocarea acțiunilor de către R. SA până la

soluționarea dosarului penal, argumentând soluția respingerii apelului și

menținerii sentinței tribunalului pe concluziile raportului de expertiză

contabilă, efectuat în cauză, în conformitate cu care pârâta nu mai datorează

nicio sumă de bani reclamanților, achitând chiar în plus acestora suma de

9.218.019 RON, cu titlu de dobândă legală pentru plata cu întârziere a

dividendelor, așa încât nu se justifică criticile recurenților în sensul că

hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cele

referitoare la nepronunțarea asupra unora dintre motivele de apel invocate,

circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Este de observat că

motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează nelegalitatea

hotărârii în cazul în care, deși rezultă fără dubiu natura actului juridic

dedus judecății ori înțelesul lui, instanța de apel, prin interpretarea dată

acestora, îi alterează în mod substanțial natura sau înțelesul lămurit, vădit

neîndoielnic, iar interpretarea dată Ordonanței Parchetului Tribunalului București,

ca înscris depus în probațiune, nu justifică invocarea precitatului motiv de

recurs bazat, exclusiv, pe denaturarea actului juridic.

Ipoteza pronunțării

unei hotărâri lipsită de temei legal prevăzută de pct. 9 al art. 304 nu se

regăsește în speță, având în vedere că din modul de redactare al deciziei

rezultă aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, în raport cu

situația de fapt reținută ca urmare a deciziei de casare, din perspectiva

motivelor de apel invocate.

Nici critica

încălcării de către instanța de apel a prevederilor ce garantează și protejează

dreptul de proprietate și prerogativele sale, cu referire la dreptul la

dividende, a dispozițiilor art. 129 alin. (4) teza a II-a și alin. (5) și a

dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., nu poate fi primită, câtă vreme

instanța de control a reținut, din analiza materialului probator administrat în

rejudecare, conform indicațiilor instanței de casare, că dividendele în litigiu

au fost achitate de către societatea pârâtă, asemeni dobânzilor legale datorate

pentru plata cu întârziere a acestora, așa încât dispozițiile art. 304 pct. 9

nu-și găsesc incidența în speță.

În temeiul art. 274 alin.

(1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite cererea intimatei SC B.O. SA și va

obliga recurenții - reclamanți, în culpă procesuală, să plătească acesteia

cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat, astfel cum au fost

dovedite prin înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanții G.G., G.C., SC G.C. SRL București și G.H. împotriva

deciziei comerciale nr. 385 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurenții -

reclamanți să plătească intimatei - pârâte SC B.O. SA București suma de 18.600 RON,

cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2010.