ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2443/2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Expunerea situației de fapt derivând din hotărârile judecătorești pronunțate în cauză

Prin sentința civilă nr. 1.130 din 04.05.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Maramureș, s-a respins acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș.

Prin decizia civilă nr. 4.874 din 08.11.2017 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2016, s-a admis recursul declarat de reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 1.130 din 04.05.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Maramureș, care a fost casat în tot în sensul că: s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 308/2016 privind soluționarea contestației fiscale formulată împotriva deciziei referitoare la obligatiile de plata accesorii numărul x din 31 decembrie 2015 în sumă totală de 13.745 RON ce se compune din sume provenind din decizii de impunere de diferite.

Astfel, o parte din sumă, respectiv 10.034 RON provine din decizia nr. 3145 din 29 aprilie 2010 iar restul sumelor provin din alte decizii de impunere pentru Plăți anticipate menționate în cererea de chemare în judecată.

Motivele de nelegalitate invocate de către reclamantă, atât în acțiunea introductivă cât și ulterior, în recurs, sunt diferite în privința sumelor, în funcție de proveniența acestora.

Un prim aspect invocat de către reclamantă, analizat ca atare și de către prima instanță, se referă la decizia de impunere numărul 3145 din 29 aprilie 2010, ce a generat obligația de plată a sumei de 10.034 RON, a cărui anulare se solicită prin prezenta cerere de chemare în judecată.

Cu privire la decizia nr. 3145/2010 și, implicit, în privința existenței obligațiilor de plată a accesoriilor aferente deciziei menționate, Curtea a observat că prima instanță a stabilit că suma este datorată, întrucât susținerile reclamantei, referitoare la faptul că decizia 3145/2010 nu ar fi fost comunicată, nu pot fi primite, deoarece s-a procedat la comunicarea acesteia în condițiile art. 44 aliniat 3 din Codul de Procedură Fiscală, respectiv comunicarea prin publicitate, în condițiile în care comunicarea directă, prin serviciul poștal, către destinatar nu sa- putut realiza.

În același timp, a reținut primă instanță că decizia menționată anterior, a fost afișată, concomitent, atât la sediul pârâtei cât și pe pagina sa de internet,în baza anunțului colectiv din data de 28 mai 2010, astfel încât decizia în cauză a putut fi considerată ca fiind comunicată în termen de 15 zile de la data afișării anunțului, respectiv de la data de 12 iunie 2010.

Cu privire la acest aspect Curtea a reținut că prima instanță, în mod greșit nu a reținut efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în cauză, respectiv faptul că într-un litigiu anterior, cu putere de lucru judecat, s-a stabilit că decizia în cauză, respectiv decizia 3145/2010 nu a fost comunicată reclamantei.

Astfel, în acest sens sunt cele arătate în decizia civilă nr. 1187 din 19 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul x/2015 unde se arată că decizia 3145/2010 nu a fost comunicată reclamantei, astfel încât constatările cuprinse în sentința instanței de fond din acel dosar, respectiv sentința civilă numărul 4587 din 20 noiembrie 2015 a Tribunalului Maramureș, urmează a fi înlăturate.

Curtea a reținut că în dosarul menționat anterior, respectiv dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Cluj s-au pus în discuție și s-a tranșat aspectul referitor la comunicarea deciziei 3145/2010 astfel încât, în condițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în prezentul litigiu, chestiunea de fapt a comunicării deciziei 3145/2010 nu mai poate fi reluată.

Concluzia la care a ajuns Curtea de Apel Cluj, ca instanța de recurs în decizia civilă nr. 1187/2016 se opune, cu putere de lucru judecat, și în prezenta cauză, astfel încât instanța de fond ar fi trebuit să valorifice efectul pozitiv al autorității de lucru judecat și să constate în același sens, respectiv faptul că decizia 3145/2010 nu a fost comunicată reclamantei.

În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 496 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca în rejudecare, așa cum s-a arătat anterior, să fie administrate toate probele necesare, inclusiv proba cu expertiza, pentru a se determina, în raport de dezlegările instanței de recurs, cuantumul exact al obligațiilor accesorii datorate de către reclamantă și menționate în decizia contestata.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș au formulat cerere de revizuire, solicitând instanței suspendarea executării deciziei a cărei revizuire o solicită conform dispozițiilor art. 512 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, în principal, anularea deciziei atacate conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ. coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În subsidiar, au solicitat modificarea deciziei civile nr. 4874/2017, în sensul respingerii recursului promovat de către recurenta-reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1130/04.05.2017 și menținerea acesteia ca fiind legală și temeinică.

În motivarea cererii, revizuientele au arătat că, prin dispozitivul deciziei civile nr. 4874/08.11.2017 a cărei revizuire o solicită se dispune casarea sentinței civile nr. 1130/04.05.2017 pronunța în dosar nr. x/2016, cu trimitere spre rejudecare, se impune suspendarea executării deciziei conform dispozițiilor art. 512 C. proc. civ.

In ceea ce privește obligația de plată a cauțiunii, ca și condiție a admiterii cererii de suspendare a deciziei civile nr. 4874/2014, revizuientele au invocat dispozițiile art. 343 din Legea nr. 207/2015.

Cu privire la solicitarea de anulare a deciziei civile nr. 4874/08.11.2017 conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuientele au susținut că instanța de recurs, prin considerentele pe care și-a întemeiat dispozitivul, încalcă autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește comunicarea deciziei nr. 3145/2010, statuată prin hotărâri definitive ale Curții de Apel Cluj și ale Tribunalului Maramureș.

Astfel, având în vedere considerentele pe care instanța de recurs și-a sprijinit dispozitivul, rezultă fără putință de tăgada ca instanța de recurs a stabilit prin decizia atacată faptul că decizia nr. 3145/2010 nu a fost comunicata, aceasta "dezlegare a instanței de recurs" urmând a fi avuta în vedere în rejudecarea cauzei.

În consecință, arată revizuentele, instanța de recurs prin decizia a cărei revizuire o solicită, a încălcat autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește comunicarea Deciziei de impunere din oficiu nr. 3145/2010, aceasta fiind o chestiune dezlegata definitiv prin:

- sentința civilă nr. 1510/23.04.2014 pronunțata de Tribunalul Maramureș în dosar nr. x/2013 și menținută de către Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 9223/10.11.2014 în dosarul x/2013 al Tribunalului Maramureș;

- prin decizia civilă nr. 43/R/23.04.2016 în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Baia Mare având ca obiect contestație la executare - în faza recursului;

- prin sentința civilă nr. 1208/24.05.2016 pronunțata de Tribunalul Maramureș în dosar nr. x/2015 menținută prin decizia civilă nr. 2101/2016 pronunțata de Curtea de Apel Cluj ca acest act Decizia de impunere din oficiu nr. x/29.04.2010 a fost comunicat recurentei reclamante.

Prin hotărârile judecătorești sus- menționate, s-a stabilit cu putere de lucru judecat încă de la data de 10.11.2014 faptul ca, recurentei-reclamante i-a fost comunicată Decizia de impunere din oficiu nr. x/29.04.2010.

Invocând dispozițiile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., revizuientele apreciază că instanței de recurs i se impunea efectul obligatoriu al hotărârilor judecătorești prin care s-a stabilit faptul ca Decizia din oficiu nr. 3145/2010 a fost comunicată.

Apărările formulate în cauză

Intimata A. a depus note scrise prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj în soluționarea prezentei cereri de revizuire, sens în care a solicitat admiterea excepției litispendenței în raport de dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, respingerea cererii de suspendare a executării deciziei civile nr. 4874/08.11.2017 pronunțată în dosar nr. x/2016 ca inadmisibilă și respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Referitor la excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj în soluționarea prezentei cereri de revizuire, intimata a arătat că prin cererea de revizuire, revizuientele au solicitat suspendarea executării deciziei civile nr. 4874/08.11.2017 pronunțată în dosar nr. x/2016, precum și anularea acesteia în raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea încălcând autoritatea de lucru judecat atribuită hotărârilor pronunțate în dosar nr. x/2013, y/2013 și z/2015, referitor la o presupusă legală comunicare a deciziei de impunere din oficiu nr. x/29.04.,2010 emisă de C.A.S. Maramureș.

Potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

Prima hotărâre avută în vedere de revizuiente este cea pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. x/2013, sens în care competența de soluționare a cererii de revizuire aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, motiv pentru care solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj.

A mai susținut intimata că sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora excepția se invocă în fața instanței de grad inferior, iar în caz de admitere dosarul va fi trimis de îndată instanței de fond mai înalte în grad, motiv pentru care solicită admiterea excepției litispendenței și trimiterea dosarul Î.C.C.J., în raport de dosarul nr. x/2017.

În fine, intimata a susținut că cererea de suspendare a deciziei civile nr. 4874/08.11.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 este inadmisibilă în raport de dispozitivul acestei hotărâri prin care s-a admis recursul și s-a dispus trimiterea cauzei instanței de fond pentru rejudecare

Hotărârea de declinare

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În argumentele prezentate în susținerea soluției, instanța a reținut că revizuentele au invocat motivul de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că prima hotărâre potrivnică este cea pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2013.

Fiind incidentă norma prevăzută de art. 510 alin. (2) C. proc. civ., curtea a admis excepția de necompetență materială și, pe temeiul art. 132 alin. (3) din același act normativ și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - SCAF.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Contencios Administartiv și Fiscal, învestită cu soluționarea cererii de revizuire formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 4874 din 8 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, constată următoarele:

Prin Decizia nr. civile nr. 4874 din 8 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a fost admis recursul declarat de reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 1.130 din 04.05.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Maramureș, care a fost casat în tot în sensul că s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu titlu prealabil, este de menționat că hotărârile de casare prin care s-a admis recursul și s-a casat cu retinere sau cu trimitere nu fac parte dintre hotărârile care evocă fondul Și a caror revizuire se poate solicita, cererea de revizuire a unei astfel de hotarari fiind, prin urmare, inadmisibilă.

Așadar, Înalta Curte, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 513 (1) alin. (3) C. proc. civ. a luat în examinare exceptia inadmisibilității revizuirii și a retinut:

Revizuirea fiind o cale extraordinara de atac, dispozitiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și in conditiile prevazute in mod expres de lege.

Din cuprinsul capitolului "Secțiunea a 3-a. Revizuirea" se desprind conditiile de admisibilitate ale cererii de revizuire care țin de obiect, legitimare procesuală ca revizuient, interes, motive termene.

Dintre aceste conditii, Înalta Curte a luat în examinare obiectul cererii de revizuire astfel cum este stabilit in art. 509 alin. (1) C. proc. civ., potrivit caruia "Revizuirea unei hotărari pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

"în cazurile prevazute la punctele 1-11 C. proc. civ.".

Sub aspectul obiectului revizuirii, potrivit articolului mai sus amintit se reține că poate fi cerută revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, iar ceea ce interesează în materia revizuirii,,a evoca fondul" în primă instanță înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză.

Observând decizia care constituie obiectul cererii de revizuire se constată ca, prin soluția pronuntată, instanta de recurs nu a evocat fondul, ci a casat decizia atacată cu trimitere spre rejudecare aceleiasi instante.

În acest sens, doctrina juridică consideră în mod unanim ca hotărârile de casare intermediare prin care s-a admis recursul și s-a casat cu reținere sau cu trimitere nu fac parte dintre hotărarile care evocă fondul și a caror revizuire se poate solicita.

În acest context, Înalta Curte, ca instanță de revizuire, stabileste că prin obiectul sau cererea de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., astfel va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge revizuirea formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 4874 din 8 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2018.