ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2195/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, suspendarea deciziei de impunere nr. x/30.09.2015 până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare având ca obiect decizia de impunere, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 45/2015 din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea reclamantei, în sensul că a fost dispusă suspendarea deciziei de impunere nr. x/30.09.2015 până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș.

Recurenta a arătat că cererea de suspendare formulată de reclamantă este inadmisibilă, întrucât în cauza dedusă judecății nu s-a făcut dovada unei cauze bine justificate și a unei pagube iminente, fiind invocat și faptul că cererea reclamantei este nemotivată în fapt.

Recurenta a criticat și soluția instanței de fond cu privire la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că în jurisprudența CEDO s-a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 453 din C. proc. civ., decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs, intimata A. S.R.L. a solicitat, pe cale de excepție, respingerea recursului ca fiind tardiv introdus, anularea recursului ca nemotivat, iar pe fondul recursului, respingerea ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18.01.2015 și apoi la 1.03.2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 26.04.2015 completul de filtru a apreciat ca fiind neîntemeiată excepția nulității recursului, constatând că argumentele prezentate de recurentă se circumscriu cazului de casare invocat în susținerea recursului formulat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

De asemenea, completul de filtru a apreciat ca fiind neîntemeiată excepția tardivității cererii de recurs, având în vedere dovada comunicării hotărârii, 29 decembrie 2015, și data declarării recursului, 04.01.2016. Astfel, s-a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată întemeiate motivele de recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și, constatând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale, va admite recursul formulat, va casa hotărârea atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Înalta Curte constată că cererea dedusă judecății în dosarul de față este întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ este condiționată de întrunirea cumulativă a cerințelor prevăzute de normele legale precizate mai sus, respectiv sesizarea autorității emitente sau celei ierarhic superioare, existența cazului bine justificat așa cum este definit de art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și paguba iminentă definită de art. 2 lit. ș din același act normativ, fiind reprezentată de prejudiciul material, viitor și previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorității publice sau a unui serviciu public.

Posibilitatea suspendării executării actelor administrative este prevăzută și de Recomandarea R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din Cadrul Consiliului Europei, aceasta statuând că se poate dispune o atare măsură în condiții similare cu cele prevăzute de legislația internă, fiind necesare argumente care să justifice măsura, pentru evitarea unui prejudiciu ireparabil.

Instanța de fond a apreciat că în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a cerințelor prevăzută de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, însă instanța care a analizat fondul acțiunii reclamantei, respectiv acțiunea în anularea actului administrativ fiscal ce face obiectul cererii de suspendare de față, a respins acțiunea reclamantei, precum și cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004. Astfel, prin sentința civilă nr. 213 din 30 iunie 2016 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 2958 din 12 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost respinsă cererea de suspendare a Deciziei de impunere x/30.09.2015 și a respins acțiunea reclamantei vizând anularea actelor.

În considerentele acestei decizii s-a reținut, cu privire la sumele de 772.834 RON și 137.278 RON stabilite prin decizia de impunere că este evidentă inexistența cazului bine justificat, atâta timp cât criticile la adresa legalității actului administrativ au fost înlăturate. Cât privește suma de 1.182.569 RON, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că nu a fost reliefată existența unor împrejurări de natură a sublinia nelegalitatea vădită a actului administrativ fiscal.

Având în vedere aspectul că cele două condiții prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care hotărârea instanței de fond va fi casată și, rejudecând cauza, cererea reclamantei privind suspendarea deciziei de impunere nr. x/30.09.2015 va fi respinsă, ca neîntemeiată.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și, rejudecând, va respinge cererea reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș împotriva sentinței civile nr. 45/2015 din 03 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Respinge cererea reclamantei S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2018.