ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 37/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, la data de 05 iulie 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, suspendarea executării deciziei de impunere nr. x din 31 mai 2017 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința civilă nr. 256/2017 din 21 august 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea reclamantului A., în sensul că a fost dispusă suspendarea executării deciziei de impunere nr. x din 31 mai 2017 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj.

Au fost obligate pârâtele să îi plătească reclamantului suma de 9.570 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, fiind invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentele au arătat că instanța de fond s-a rezumat la admiterea susținerilor formulate de intimatul-reclamant, fără a face o analiză măcar sumară a susținerilor formulate, motiv pentru care s-a apreciat că hotărârea este nemotivată.

Recurentele au arătat că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, întrucât nu s-a dovedit evidenta nelegalitate a inspecției fiscale. Susținerea cu privire la nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea avizului de inspecție fiscală nu reprezintă o evidentă nelegalitate, în condițiile în care instanța nici măcar nu a analizat, matematic, dacă aceste calcule sunt sau nu corecte, iar dacă le-ar fi analizat ar fi constatat că termenele au fost respectate și că nu există motive de nelegalitate.

De asemenea, în analiza îndeplinirii condiției pagubei iminente, judecătorul fondului a apreciat că numai cuantumul sumei stabilite în sarcina intimatului este suficient ca să se creeze "prezumția simplă" a pagubei iminente.

Însă recurentele au arătat că plata impozitelor și taxelor reprezintă o obligație legală și nu înseamnă că aceasta singură este de natură a provoca o pagubă, întrucât determinarea sumelor datorate are loc prin raportare la activitatea desfășurată de contribuabil și la încasările realizate. Astfel, cuantumul mare al creanței este rezultatul activității desfășurate de reclamant și declarate.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul a solicitat respingerea recursului formulat de pârâte ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va admite recursul formulat, va casa hotărârea atacată și rejudecând cauza va respinge cererea de suspendare a executării actelor atacate, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte va primi criticile formulate de recurentă, subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere argumentele ce urmează.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, în conformitate cu care "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sistemul Ecris, cu privire la situația soluționării fondului cauzei, Înalta Curte reține că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, cu privire la impozitul pe venit și CASS pe anul 2011, iar cu privire la CASS aferent anilor 2014, 2015 nu este îndeplinită condiția pagubei iminente.

Astfel, în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 314/2018 din 19 decembrie 2018, instanța a menținut actele administrativ-fiscale atacate cu privire la impozitul pe venit datorat, în sumă de 1.328.187 RON și CASS pe anul 2011 în sumă de 431.671 RON, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamant în privința acestor sume.

Înalta Curte reține că în ceea ce privește admiterea acțiunii ce vizează actele administrativ atacate cu referire la CASS aferent anilor 2014, 2015 în sumă de 24.894 RON, chiar dacă în această situație este îndeplinită condiția cazului bine justificat, se constată că, în raport de cuantumul redus al sumei datorate, nu este îndeplinită condiția pagubei iminente.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa hotărârea atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea de suspendare a executării actelor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca împotriva Sentinței civile nr. 256/2017 din 21 august 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de suspendare a executării, ca neîntemeiată.

Dispune restituirea către reclamant a cauțiunii în cuantum de 15.285 RON, consemnate cu chitanța nr. x din 7 iulie 2017 emisă de B. Sucursala Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT