ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2300/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată la data de 21.08.2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, a solicitat instanței, în principal, constatarea suspendării de drept a executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/31.07.2019, a Deciziei de impunere referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 107588/14.08.2019, precum și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 107588/14.08.2019, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 204/28.08.2018 de către Curtea de Apel Cluj, secția a lll-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

În subsidiar, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/31.07.2019 și a Deciziei de impunere referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 107588/14.08.2019, precum și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 107588/14.08.2019, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 174/2019 din 11 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal au fost respinse excepțiile de necompetență și de inadmisibilitate invocate de pârâtă.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă și a fost dispusă suspendarea deciziei de impunere x din 31.07.2019 referitoare la obligațiile fiscale principale aferente bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției la persoane juridice; deciziei de impunere referitoare la obligații fiscale accesorii reprezentând penalități nedeclarate nr. 107588 din 14 august 2019; deciziei referitoare la obligații fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 107588 din 14 august 2019, până la pronunțarea instanței de fond.

A fost respins capătul de cerere privind constatarea suspendării de drept și a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 14.089,97 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.

1.3. Cererile de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs principal pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și recurs incident reclamanta A. S.R.L..

Recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj-Napoca a criticat sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj în soluționarea cauzei este întemeiată și instanța de fond în mod greșit a respins excepția invocată prin întâmpinarea depusă la dosar, apreciind că aparține competența de soluționare a cauzei Tribunalului Cluj, întrucât prin decizia de impunere atacată au fost stabilite creanțe fiscale în cuantum total de 2.999.356 RON.

Recurenta a arătat că instanța de fond s-a pronunțat doar asupra suspendării Deciziei de impunere nr. x/2018 și care privește doar creanțe principale, nu și asupra deciziilor de impunere emise asupra creanțelor accesorii aferente creanțelor principale stabilite prin decizia de impunere arătată.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta a arătat că este incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., având în vedere maniera în care este motivată hotărârea instanței de fond cu privire la îndeplinirea cazurilor prevăzute de lege pentru suspendarea actului atacat.

Astfel, recurenta a arătat că în ceea ce privește cazul bine justificat instanța de fond nu a făcut o analiză a aparenței de nelegalitate a actului administrativ, ci a analizat în profunzime actul administrativ, situație în care s-a prejudecat fondul cauzei, ceea ce contravine dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta a susținut că instanța de fond a reținut că nu au fost respectate îndrumările organului de soluționare a contestației cuprinse în Decizia nr. 28/30.01.2019, respectiv de a fi detaliate motivele reîncadrării tranzacțiilor desfășurate de reclamantă, iar pentru acest fapt este necesară o analiză profundă a Deciziei nr. 28/2019, cât și a actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.

S-a arătat că în cazul reclamantei nu există caz bine justificat, întrucât raportul de inspecție fiscală, care a stat la baza emiterii actului administrativ atacat, cât și decizia de impunere supusă controlului judiciar, sunt acte temeinic motivate în fapt și în drept.

Recurenta a invocat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 212/2018 a Tribunalului Cluj, în dosar nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 4182/2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, prin care a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/18.10.2017. Recurenta a susținut că deși acest aspect a fost invocat și în fața instanței de fond, instanța nu s-a pronunțat asupra celor invocate de recurenta-pârâtă, motiv pentru care s-a apreciat că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 425 din C. proc. civ.

Cu privire la cea de-a doua condiție prevăzută de lege pentru suspendarea actului administrativ, recurenta a arătat că reclamanta nu a adus probe din care să rezulte că s-ar afla în ipoteza unui prejudiciu eventual, în condițiile în care la data soluționării fondului cauzei de față sumele cuprinse în actele administrative pentru care s-a solicitat suspendarea erau eșalonate la plată, conform deciziei de eșalonare depusă la dosar.

De asemenea, recurenta a criticat și soluția instanței de fond de obligare la plata cheltuielilor de judecată, arătând că recurenta-pârâtă nu se află în culpă în această cauză.

Prin recursul incident, depus la dosar odată cu întâmpinarea, recurenta-reclamantă a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., criticând soluția dată de instanța de fond cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată în dosar.

Recurenta a susținut că instanța de fond nu a indicat nici măcar un argument concret în vederea reducerii onorariului de avocat.

Recurenta a precizat că din hotărârea instanței de fond nu rezultă clar temeiul reducerii cheltuielilor de judecată, în sensul dacă această măsură s-a impus ca urmare a admiterii în parte ori ca urmare a aplicării criteriilor prevăzute de art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate prin întâmpinările depuse la dosar

Prin întâmpinarea depusă la dosar de reclamanta A. S.R.L. a fost invocată excepția nulității cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă în privința motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ., arătând că cererea de recurs formulată de pârâtă este motivată doar formal în ceea ce privește nelegalitatea.

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj-Napoca a invocat, prin întâmpinarea formulată la recursul incident, tardivitatea recursului incident și excepția inadmisibilității recursului incident formulat în cauză, întrucât recursul incident vizează cheltuielile de judecată, motiv care nu poate fi susținut decât în cadrul unui recurs principal, pe care recurenta-reclamantă nu l-a declarat în termen legal.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

2.1.1. Cu privire la excepția nulității recursului formulat de pârâtă.

Analizând motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte reține că argumentele prezentate se circumscriu motivelor de casare invocate în susținerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimată cu privire la nulitatea recursului, având în vedere că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte și va fi respinsă ca neîntemeiată.

2.1.2. Cu privire la excepția tardivității și excepția inadmisibilității recursului incident formulat de reclamantă

Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul de recurs, rezultă că cererea de recurs incident a fost depusă de reclamanta A. S.R.L. odată cu întâmpinarea la motivele de recurs comunicate, fiind respectate dispozițiile art. 491 coroborate cu art. 472 alin. (1) și art. 474 alin. (1) din C. proc. civ., motiv pentru care excepția de tardivitate invocată de recurenta-pârâtă va fi respinsă ca neîntemeiată.

De asemenea, Înalta Curte reține că excepția de inadmisibilitate a căii de atac vizează motivul dezvoltat de reclamantă în ceea ce privește acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată. Instanța de recurs nu poate primi argumentul folosit de pârâtă în sensul că acest motiv de recurs trebuia să fie invocat numai pe calea recursului principal, întrucât legea nu distinge în privința argumentelor folosite în motivarea cererii de recurs.

2.1.3. Cu privire la fondul recursurilor

Prin cererea introductivă reclamanta a supus controlului judiciar deciziile de impunere individualizate în cerere, solicitând suspendarea executării acestora.

Instanța de primă jurisdicție a admis în parte acțiunea, în sensul că a dispus suspendarea deciziei de impunere x din 31.07.2019 referitoare la obligațiile fiscale principale aferente bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției la persoane juridice; deciziei de impunere referitoare la obligații fiscale accesorii reprezentând penalități nedeclarate nr. 107588 din 14 august 2019; deciziei referitoare la obligații fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 107588 din 14 august 2019, până la pronunțarea instanței de fond. A fost respins capătul de cerere privind constatarea suspendării de drept și a fost obligată pârâta să achite reclamantei 14.089,97 RON, cheltuieli de judecată parțiale.

În ceea ce privește recursul principal.

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurenta-pârâtă subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., având în vedere că sentința pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost pronunțată de o instanță competentă material, cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta-pârâtă în susținerea necompetenței instanței a avut în vedere faptul că decizia de impunere ce face obiectul controlului judiciar are o valoare ce nu depășește pragul cerut de lege pentru a fi soluționată în fond de curtea de apel.

Însă, deși decizia de impunere se află sub valoarea din pragul de 3.000.000 RON prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a supus controlului judiciar nu numai decizia de impunere arătată, ci și deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii, reprezentând penalități nedeclarate (suma de 1.831.207 RON), dobânzi și penalități de întârziere (651.744 RON + 99.646 RON), iar valoarea însumată a deciziilor contestate de reclamantă este în cazul dedus judecății de 5.670.955 RON, sumă peste pragul de 3.000.000 RON.

Totodată, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, invocate de AJFP Cluj, neputându-se stabili o legătură între acestea și dispozițiile referitoare la competența instanței de contencios administrativ.

Având în vedere argumentele prezentate, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Cluj a apreciat că este competentă să soluționeze cauza, situație în raport de care motivul de casare invocat de recurentă nu este incident în cauză și va fi respins ca nefondat.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că acest motiv este unul formal, întrucât hotărârea instanței de fond cuprinde argumentele în susținerea soluției adoptate și nu cuprinde motive contradictorii, motiv pentru care nu pot fi primite criticile formulate de recurentă și vor fi respinse ca nefondate.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în susținerea recursului, Înalta Curte reține că este nefondat.

Instanța de primă jurisdicție a reținut corect existența cazului bine justificat, întrucât contrar susținerilor recurentei instanța a făcut strict o analiză a nelegalității actului atacat la nivelul de aparență, fără a cerceta actul pe fond, neputând fi primită critica recurentei pe acest aspect. În contradicție cu cele susținute de recurentă, raportul de inspecție fiscală nu beneficiază de o prezumție de legalitate necondiționată și absolută.

Nici critica ce vizează puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 212/2018 a Tribunalului Cluj, în dosar nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 4182/2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, prin care a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/18.10.2017 nu va fi primită de Înalta Curte, având în vedere că obiectul cauzei dedus judecății vizează Decizia de impunere x din 31.07.2019, care, cel puțin la nivel de aparență, vizează alte datorii fiscale.

Înalta Curte reține că instanța de fond a făcut o corectă analiză a pagubei iminente și, în deplin acord cu soluția dată, instanța de control judiciar constată îndeplinită condiția pagubei iminente. Instanța de control judiciar nu poate primi susținerile recurentei referitoare la eșalonarea la plată a sumelor aflate în litigiu, întrucât din înscrisurile prezentate nu rezultă dovada că acestea se referă la sumele în litigiu, deoarece nu se poate stabili cu certitudine corespondența sumelor indicate.

Având în vedere că nu sunt identificate motive de casare a hotărârii instanței de fond, recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.

În ceea ce privește recursul incident.

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentă, subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., în legătură cu acordarea parțială a cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului dosar, având în vedere următoarele argumente.

Recurenta critică nemotivarea acordării parțiale a acestor cheltuieli de judecată, însă Înalta Curte constată că instanța de primă jurisdicție a arătat motivul pentru care a acordat parțial cheltuielile de judecată solicitate, respectiv în considerarea admiterii doar în parte a acțiunii introductive, motiv pentru care instanța de control judiciar va respinge criticile formulate de recurenta-reclamantă și va menține ca legală hotărârea instanței de fond.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului principal, precum și excepțiile tardivității și inadmisibilității recursului incident.

Respinge recursurile formulate de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 174/2019 din 11 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2020.