Decizia nr. 2695/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 15/2020 a Curții de Apel Oradea

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/28.01.2019 reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, în nume propriu și în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Bihor, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună suspendarea executării Deciziei referitoare la obligații fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 981/13.01.2020, emisă în dosar fiscal nr. x, până la pronunțarea instanței de fond.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 15 din data de 13 februarie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a dispus suspendarea executării Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 981/13.01.2020, emisă în dosar fiscal nr. x până la pronunțarea instanței de fond.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 15 din data de 13 februarie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, în nume propriu și în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Bihor, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L. a invocat excepția nulității și a rămânerii fără obiect a recursului. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond. În speță, prin Decizia nr. 45/28.02.2020, organul de soluționare a contestației a decis "anularea Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 981/13.01.2020 emisă de Administrarea Județeană a Finanțelor Publice Bihor pentru suma de 5.591.177 RON reprezentând penalități de nedeclarare, urmând ca organele fiscale să aibă în vedere la emiterea altor titluri de creanță prevederile art. 278 alin. (3) din Legea nr. 207/2005 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare." În raport cu cele prezentate, se apreciază că deființarea în procedura administrativă a deciziei a cărei suspendare a fost solicitată în prezenta cauză nu afectează, prin ea însăși, legalitatea sentinței recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate în cauză. Prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia. Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes, decizia urmând a fi comunicată părților. Totodată, având în vedere cererea de cheltuieli de judecată solicitate de intimata - reclamantă, constând în onorariu avocațial în sumă totală de 23.800 RON, văzând soluția dată, va admite în parte cheltuielile de judecată solicitate, în temeiul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., obligând recurenta - pârâtă la plata sumei de 10.000 RON, prin raportare la complexitatea cauzei și munca efectiv desfășurată de avocat în stadiul procesual al recursului. PENTRU ACESTE MOTIVE,