ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2647/2019

Ședința publică din data de 9 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată la data de 11.10.2018, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională De Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană A Finanțelor Publice Bihor, a solicitat instanței suspendarea executării actului administrativ fiscal - Decizia nr. 847/31.10.2017 emisa de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.

Prin sentința nr. 289/2018 din 15 noiembrie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și a dispus suspendarea Deciziei nr. 847/31.10.2017 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, respingerea cererii de suspendare.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esență, recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit instanța de fond, a reținut că la momentul pronunțării sentinței civile nr. 22/21.02.2018 a Curții de Apel Oradea prin care s-a respins cererea de suspendare, nu era încă emisa decizia de îndreptare a erorii materiale din act administrativ fiscal contestat, astfel încât împrejurarea în cauză, din perspectiva legalității, nu a fost cunoscuta de instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare întemeiata pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 si deci nu a putut avea loc analiza a temeiniciei și legalității cererii si din perspectiva acestui argument".

Recurenta a arătat că prin sentința civila nr. 160/2018 pronunțata de Curtea de Apel Oradea in ședința publica din data de 15.10.2018, in dosarul nr. x/2018 instanța de judecata a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal "Act de îndreptare a erorii materiale din Decizia nr. 847/31.10 2017 de angajare a răspunderii solidare în situația atragerii răspunderii solidare prevăzuta la art. 25 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală .

Menționează faptul că cele reținute de instanța de judecata nu au nici o legătura cu îndeplinirea celor doua condiții prevăzute de lege pentru acordarea suspendării executării actului administrativ fiscal.

Astfel, consideră că nu există împrejurări legate de starea de fapt și de drept, din care sa rezulte aparențe de nelegalitate care să creeze o îndoială puternică si evidentă asupra prezumției de legalitate de care se bucura actul administrativ.

Totodată precizează că, pana la anularea de către o instanța judecătoreasca, actele administrative se bucura de prezumția de legalitate.

În fine, recurenta a susținut că executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăși producătoare a unei pagube iminente, cu atât mai mult cu cat nu rezultă din actele depuse de reclamanta că această vătămare este ireparabilă.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22.02.2019, intimata-reclamantă A. S.A. a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la excepția nulității recursului, invocată de intimata- reclamanta A. SA

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. permit evitarea sancțiunii nulității recursului, în cazul în care motivele invocate se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Or, din lecturarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că toate criticile pot fi subsumate motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"). De altfel, recurenta a precizat că înțelege să indice motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (8) din C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că atâta timp cât există critici privind nelegalitatea sentinței, formularea și a unor referiri privind netemeinicia hotărârii nu poate duce la anularea recursului, ca urmare, se va respinge excepția nulității recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. față de prevederile legale aplicabile dar și de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

În cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei, motiv pentru care, nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenței unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanță nu li se poate pretinde amploarea și profunzimea probelor și raționamentelor pe care se fundamentează o soluție pronunțată cu privire la acțiunea în anularea actului.

Pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiții cumulative, și anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ca rezidând în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Criticile recurentei-pârâte vizând pretinsa încălcare sau greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material nu sunt întemeiate, pentru următoarele motive:

Astfel, din actele aflate la dosar, se constată că reclamanta A. S.A. a solicitat suspendarea executării Deciziei de atragere a răspunderii solidare nr. 847 din 31.10.2017 prin care s-a decis angajarea răspunderii solidare, a reclamantei S.C. A. S.A., în vederea realizării, în tot, a creanțelor fiscale, în limita sumei de 18.178.463 RON .

Aceasta decizie a fost corectata în conformitate cu Actul de îndreptare a erorilor materiale nr. BHG-DEJ 23722/12.03.2018 emis de A.J.F.P. Bihor prin care se dispune îndreptarea erorii materiale strecurata în Decizia nr. 847/31.10.2017 de angajare a răspunderii solidare, dispoziția corecta fiind "se decide angajarea răspunderii solidare a reclamantei S.C. A. S.A., în vederea realizării în tot a creanțelor fiscale în limita sumei de 18.178.463 RON, si nu în parte așa cum s-a menționat în mod eronat."

Contestația formulată împotriva Deciziei de atragere a răspunderii solidare nr. 847 din 31.10.2017 a fost respinsă prin Decizia de soluționare a contestației nr. 6/16.04.2018.

Instanța de control judiciar constată, în acord cu cele reținute de judecătorul fondului că în cauză este îndeplinită condiția privind cazul bine justificat, având în vedere că pârâta a emis dispoziții contradictorii care creează îndoieli serioase cu privire la legalitatea deciziei atacate, în sensul că întinderea executării obligației de plată solidară, realizată prin decizia nr. 847 din 31.10.2017 de angajarea răspunderii solidare, a suferit o modificare importantă, prin intermediul dispoziției de îndreptare a erorii materiale din 12 martie 2018, împrejurare de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului de impunere.

Prin urmare, contrar celor susținute de recurentă, în speță este îndeplinită condiția cazului bine justificat, atâta vreme cât, inițial, organul fiscal a instituit o răspundere parțială, iar ulterior a modificat această decizie în sensul că a fost angajată răspunderea solidară a reclamantei în vederea realizării în tot a creanțelor fiscale, în limita sumei de 18.178.463 RON.

Susținerile recurentei referitoare la sentința civila nr. 160/2018 pronunțata de Curtea de Apel Oradea in ședința publica din data de 15.10.2018, in dosarul nr. x/2018, sunt lipsite de relevanță, câtă vreme instanța de fond nu a fost investită cu examinarea actului administrativ constând în act de îndreptare a erorii materiale, reținându-se în speță doar legătura strânsă dintre cele două acte, în sensul că unul intervine asupra celuilalt, într-o manieră în care are loc o modificare importantă a actului administrativ inițial.

Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentei-pârâte potrivit cărora aspectele reținute de către instanța de fond cu privire la condiția pagubei iminente nu sunt de natură a antrena suspendarea executării actului administrativ.

Se impune a fi subliniat faptul că iminența prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenția unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul și în situația dedusă prezentei judecăți.

În cauză, este necontestat că punerea în executare a unui act administrativ prin care a fost stabilită o creanță bugetară va avea drept consecință diminuarea patrimoniului reclamantei, prin urmare, ținând seama de considerentele de ordin legal și de situația de fapt dovedită, de Recomandarea nr. R/89/8/13 09 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei,

În acest context, aprecierea instanței de fond, în sensul că executarea actului atacat este de natură a-i perturba reclamantei activitatea, reprezintă un argument suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care vor fi înlăturate și criticile referitoare la neîndeplinirea condiției existența pagubei iminente, în sensul art. 2 lit. ș) din același act normativ.

În concluzie, se constată că toate criticile recurentei sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității recursului și, nefiind identificate motive de casare a sentinței, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat în condițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă A. S.A..

Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor împotriva sentinței nr. 289/2018 din 15 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2019.