ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2134/2010

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1191/ C din 6 iunie 2008, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanții D.N., D.M. și D.I.C. prin care au solicitat obligarea pârâtei SC A.C. SA Brașov la plata sumei de 439.739,4 lei reprezentând dividende pentru anii 2002-2004 și suma de 155.206,8918 reprezentând dobânda legală calculată de la data exigibilității și până la data de 1 mai 2007, dobândă care au solicitat să fie calculată în continuare până la plata efectivă.

În consecință, tribunalul a obligat pârâta la plata următoarelor sume: 319.741,1151 lei reprezentând dividende pentru anii 2002-2004 și suma de 112.851,6710 reprezentând dobânda legală și în continuare până la plata efectivă, pentru reclamantul D.N.; 9.862,5204 lei reprezentând dividende pentru anii 2002-2004 și 3.481,1171 dobânda legală până la 1 mai 2007 și în continuare până la data plății efective în favoarea reclamantului D.I.C.; 110.135,7645 lei reprezentând dividende pentru anii 2002-2004 și 38.874,1037 lei dobânda legală până la data de 1 mai 2007 și în continuare până la plata efectivă a debitului în favoarea reclamantului D.M. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a analizat motivele cererii, raportat la textele legale incidente și a reținut că reclamanții dețineau împreună un procent de 28,19 din totalul acțiunilor SC A.C.

SA, iar potrivit bilanțurilor la 31 decembrie 2003 și 31 decembrie 2004, acestora li se cuvine suma de 439.739,4 lei cu titlu de dividende aferente anilor 2002-2004. În raport de această situație de fapt, tribunalul a constatat că în temeiul art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în forma nemodificată, dividendele se plătesc asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. De asemenea, acest text de lege prevede că ele se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală a asociaților sau stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 8 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC A.C. SA Brașov, criticile pârâtei vizând următoarele aspecte: Instanța de fond trebuia să dispună suspendarea judecății, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a cererii formulată de pârâta, având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.A. prin care s-a aprobat distribuirea dividendelor. De asemenea, o altă critică este reprezentată de faptul că dreptul la dividende pentru anii 2002 și 2003 este prescris. Pârâta a mai susținut că pretențiile reclamanților nu sunt datorate în cuantumurile pretinse, în realitate aceștia fiind debitori față de societate și nu creditori. Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 148/ Ap din 9 decembrie 2008, a respins apelul declarat de pârâtă și a menținut sentința instanței de fond.

Analizând cererea de apel prin prisma criticilor formulate, Curtea a constatat că prin încheierea din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel Brașov a fost respinsă cererea de suspendare în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că nu există legătura de dependență cerută de textul legal. Critica privind prescripția dreptului material la acțiune pentru anii 2002 și 2003, a fost respinsă având în vedere că în mod corect prima instanță a apreciat că există o cauză de întrerupere a cursului acesteia, respectiv recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, respectiv introducerea unei cereri de chemare în judecată împotriva reclamanților care cuprinde și un capăt de cerere privind instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor părților, fiind vizate acțiunile acestora și dividendele anului 2002-2003, repartizate de A.G.A.

și neridicate. În ceea ce privește criticile vizând activitatea frauduloasă a reclamanților în calitate de administratori, Curtea a arătat că nu sunt de natură a înlătura obligația de plată a dividendelor la care sunt îndreptățiți, acestea fiind stabilite de lege și de statutul societății. Decizia a fost recurată de către pârâta SC A.C. SA BRAȘOV, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin criticile formulate recurenta a susținut că prezenta cauză a fost conexată cu cererea formulată de pârâtă privind constatarea nulității absolute a hotărârilor A.G.A. din data de 19 ianuarie 2004, 15 martie 2005 și 12 aprilie 2006 prin care s-a aprobat distribuirea dividendelor, iar conexarea s-a dispus ca urmare a respingerii cererii de suspendare a judecății.

Pe de altă parte susține că cererea de recuzare a fost determinată de antepronunțarea judecătorului inițial investit cu soluționarea cauzei, asupra unei cereri privind nulitatea hotărârii A.G.A., care formează obiectul dosarului nr. 4993/62/2007. Întrucât cererea de recuzare a fost admisă și toate actele declarate nule, instanța a procedat la judecarea separată a cererilor și pe cale de consecință a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a respins cererea de suspendare a judecății, a respins excepția de conexitate, a admis excepția tardivității formulării cererii reconvenționale și a menținut judecarea ei separată, a respins proba cu interogatoriul reclamanților și expertiză și a judecat acțiunea în pretenții în raport strict de susținerile reclamanților.

În raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta a susținut că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., în raport de cererea formulată de pârâtă în sensul suspendării judecății până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 4993/62/2007, aflat pe rolul Tribunalului Brașov prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârilor A.G.A. arătate. În continuare arată că motivul de nulitate invocat în acea acțiune este nelegala convocare a adunărilor, ceea ce nu poate conduce decât la anularea totală a hotărârii A.G.A. Drepturile solicitate cu titlu de dividende pentru anii 2002 și 2003 sunt prescrise, întrucât drepturile se pot pretinde în termen de 3 ani de la nașterea lor, respectiv de la data de 19 iunie 2003 pentru dividendele anului 2002, data aprobării lor prin hotărârea A.G.A.

și respectiv 19 ianuarie 2004, pentru dividendele anului 2003, data aprobării hotărârii A.G.A. Instanța de apel a preluat considerentele judecătorului recuzat, deși aceste pretenții nu au fost recunoscute niciodată, iar de la data respectivei acțiuni s-a împlinit un alt termen de prescripție. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cuantumului pretins de reclamanți cu titlu de dividende, deși a respins proba cu expertiză. Reclamanții au exercitat calitatea de administratori ai societății în mod ilegal, fără a fi abilitați de adunarea generală a acționarilor. Cererea reconvențională a fost considerată tardivă și înregistrată separat, cu toate că recuzarea judecătorului a fost admisă, iar actele îndeplinite au fost declarate nule, ceea ce conduce la inexistența primei zile de înfățișare în cauză.

Înalta Curte, având în vedere încheierea din data de 27 august 2009 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin care a fost deschisă procedura insolvenței debitoarei SC A.C. SA BRAȘOV, a dispus introducerea în cauză a administratorului judiciar desemnat, potrivit art. 87 pct. 5 C. proc. civ., în vederea opozabilității hotărârii. Examinând cererea de recurs prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că prezentul recurs este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care urmează : Prealabil examinării motivelor de recurs, Înalta Curte arată că această cale de atac are o configurație aparte, neputând atrage o rejudecare a procesului în întregul său așa cum dorește recurenta.

În recurs, instanța verifică dacă faptelor declarate ca stabilite de hotărârea atacată, li s-a făcut o corectă aplicare a legii, iar chestiunile de fapt rămân astfel cum au fost stabilite de instanțele inferioare. Din acest punct de vedere, chestiunea contestării cuantumului dividendelor pretinse de reclamanți, în condițiile în care instanța de apel a respins proba cu expertiză contabilă, nu poate fi analizată de către instanța de recurs, reprezentând o chestiune de fapt care este lăsată la libera apreciere a instanței de apel, în virtutea efectului devolutiv al aceste căi de atac. Instanța de apel are facultatea de a repeta sau completa probele deja administrate la prima instanță, în situația în care consideră necesar.

De asemenea, criticile privind exercitarea în mod ilegal a funcției de administratori de către reclamanți, încasarea unor sume mari de bani în urma activităților frauduloase desfășurate nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, deoarece ele reprezintă situații de fapt, iar pe de altă parte exced cadrului procesual al acțiunii de față, aceste apărări putând fi valorificate în cadrul unei alte cereri de chemare în judecată. Înalta Curte, prin prisma analizării hotărârii atacate în ceea ce privește aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, constată că ambele critici subsumate acestui motiv de nelegalitate sunt nefondate. Astfel, suspendarea legală facultativă reprezintă o formă a suspendării lăsată la aprecierea instanței, care va aprecia asupra oportunității sistării temporare a judecății.

Scopul suspendării judecății este de a realiza o optimă administrare a justiției și de a preîntâmpina pronunțarea unor hotărâri contradictorii. În speța de față, pârâta a solicitat în fața instanței de apel suspendarea judecății pricinii până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 4993/62/2007, aflat pe rolul Tribunalului Brașov, susținând că acest proces vizează o chestiune prejudicială de a cărei soluționare ar putea depinde și decizia ce urmează a fi pronunțată în cauză. Analizând motivele care au condus la aprecierea instanței de apel în sensul respingerii cererii de suspendare, Înalta Curte constată că a fost observat petitul ambelor cereri de chemare în judecată, în raport de care s-a apreciat că nu există legătura de dependența cerută de textul de lege.

Astfel, în cadrul acțiunii ce formează obiectul dosarului nr. 4993/62/2007, reclamanta SC A.C. SA BRAȘOV a solicitat anularea hotărârilor A.G.A. prin care s-a aprobat distribuirea dividendelor, cauza de nulitate (astfel cum susține recurent) fiind nelegala convocare a adunărilor generale, fără a se solicita anularea dispozițiilor referitoare la aprobarea bilanțului contabil, contului de profit și pierderi și stabilirea dividendelor. În această situație, dezlegarea dată de instanța de apel, în sensul inexistenței unei influențe a soluției pronunțată în acel dosar asupra pricinii de față este corectă. Este adevărat că efectul nulității unei hotărâri A.G.A.

este desființarea acesteia, însă în situația de față, temeinicia pretențiilor reclamanților decurge din situațiile financiare anuale și Nota privind repartizarea profitului net realizat în anul 2004, acte menționate la Registrul Comerțului, și Lista dividendelor distribuite acționarilor pe perioada 2002-2003 întocmite de pârâtă. În ceea ce privește modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, respectiv interpretarea dată în sensul recunoașterii dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, situație care reprezintă o întrerupere a cursului prescripției, care a început să curgă la data de 19 iulie 2003, respectiv 19 ianuarie 2004, Înalta Curte constată legalitatea soluției privind respingerea excepției.

Deși susținerile recurentei vizează considerentele prezentate de către instanța de apel, care a preluat motivarea dată de către judecătorul recuzat, aceste argumente nu reprezintă o „preluare”, putând constitui chiar și propria interpretare. De altfel, aceste motive urmează a fi reținute de către instanța de recurs în sprijinul respingerii excepției. Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Brașov la data de 26 aprilie 2004 reclamanta SC A.C. SRL a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale față de societate, precum și instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor reclamanților, fiind vizate în acest fel acțiunile și dividendele aferente anului 2002 și 2003, repartizate de A.G.A.

și neridicate. În susținerea acelei acțiuni, a fost depus un tabel cu valoarea acțiunilor și a dividendelor care se cuvin fiecăruia dintre reclamanți. În cuprinsul noțiunii de „recunoaștere a dreptului” intră manifestările de voință ale debitorului cu sensul de reînnoire a recunoașterii datoriei, putând fi exprese (ca în situația de față) sau tacite. În ceea ce privește argumentul privind faptul împlinirii unui nou termen de prescripție de la data introducerii respectivei acțiuni, Înalta Curte constată netemeinicia acestei critici în raport de data introducerii cererii de față. În raport de aceste considerente, se constată că a fost întrerupt cursul prescripției extinctive, în condițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, ceea ce implică ștergerea efectelor prescripției anterioare și începerea unui nou curs al prescripției după încetarea cauzei întreruptive.

Motivul reprezentat de consecințele procedurale ale admiterii cererii de recuzare, prin prisma menținerii măsurii vizând tardivitatea înregistrării cererii reconvenționale și judecarea ei în cadrul unui dosar separat, nu poate fi analizat deoarece încheierea dată asupra recuzării este irevocabilă. Pe de altă parte, dispozițiile art. 32 C. proc. civ., se referă la actele îndeplinite după formularea cererii de recuzare, situație în care se pune problema unei nulități iremediabile. Oricum, dreptul de apreciere aparține instanței care soluționează cererea de recuzare, care va aprecia asupra actelor de procedură și probelor administrate. Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.C. SA BRAȘOV prin administrator judiciar I.D.I. SPRL împotriva deciziei comerciale nr. 148/ Ap din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2010.