ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2134/2010

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1191/ C din 6

iunie 2008, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea formulată de reclamanții D.N., D.M. și D.I.C. prin care au

solicitat obligarea pârâtei SC A.C. SA Brașov la plata sumei de 439.739,4 lei

reprezentând dividende pentru anii 2002-2004 și suma de 155.206,8918

reprezentând dobânda legală calculată de la data exigibilității și până la data

de 1 mai 2007, dobândă care au solicitat să fie calculată în continuare până la

plata efectivă.

În consecință, tribunalul a obligat pârâta

la plata următoarelor sume: 319.741,1151 lei reprezentând dividende pentru anii

2002-2004 și suma de 112.851,6710 reprezentând dobânda legală și în continuare

până la plata efectivă, pentru reclamantul D.N.; 9.862,5204 lei reprezentând

dividende pentru anii 2002-2004 și 3.481,1171 dobânda legală până la 1 mai 2007

și în continuare până la data plății efective în favoarea reclamantului D.I.C.;

110.135,7645 lei reprezentând dividende pentru anii 2002-2004 și 38.874,1037

lei dobânda legală până la data de 1 mai 2007 și în continuare până la plata

efectivă a debitului în favoarea reclamantului D.M.

Pentru a dispune astfel, instanța de

fond a analizat motivele cererii, raportat la textele legale incidente și a

reținut că reclamanții dețineau împreună un procent de 28,19 din totalul

acțiunilor SC A.C. SA, iar potrivit bilanțurilor la 31 decembrie 2003 și 31

decembrie 2004, acestora li se cuvine suma de 439.739,4 lei cu titlu de

dividende aferente anilor 2002-2004.

În raport de această situație de fapt,

tribunalul a constatat că în temeiul art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

în forma nemodificată, dividendele se plătesc asociaților proporțional cu cota

de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se

prevede altfel. De asemenea, acest text de lege prevede că ele se plătesc în

termenul stabilit de adunarea generală a asociaților sau stabilit prin legile

speciale, dar nu mai târziu de 8 luni de la data aprobării situației financiare

anuale aferente exercițiului financiar încheiat.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel pârâta SC A.C. SA Brașov, criticile pârâtei vizând următoarele aspecte:

Instanța de fond trebuia să dispună

suspendarea judecății, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la

soluționarea irevocabilă a cererii formulată de pârâta, având ca obiect

constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.A. prin care s-a aprobat

distribuirea dividendelor. De asemenea, o altă critică este reprezentată de

faptul că dreptul la dividende pentru anii 2002 și 2003 este prescris. Pârâta a

mai susținut că pretențiile reclamanților nu sunt datorate în cuantumurile

pretinse, în realitate aceștia fiind debitori față de societate și nu

creditori.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

prin decizia nr. 148/ Ap din 9 decembrie 2008, a respins apelul declarat de

pârâtă și a menținut sentința instanței de fond.

Analizând cererea de apel prin prisma

criticilor formulate, Curtea a constatat că prin încheierea din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel Brașov a fost respinsă cererea de suspendare în temeiul art. 244 pct. 1 C.

proc. civ., având în vedere că nu există legătura de dependență cerută de

textul legal.

Critica privind prescripția dreptului

material la acțiune pentru anii 2002 și 2003, a fost respinsă având în vedere că în mod corect prima instanță a apreciat că există o cauză de întrerupere a

cursului acesteia, respectiv recunoașterea dreptului a cărui acțiune se

prescrie, respectiv introducerea unei cereri de chemare în judecată împotriva

reclamanților care cuprinde și un capăt de cerere privind instituirea unui

sechestru asigurator asupra bunurilor părților, fiind vizate acțiunile acestora

și dividendele anului 2002-2003, repartizate de A.G.A. și neridicate.

În ceea ce privește criticile vizând

activitatea frauduloasă a reclamanților în calitate de administratori, Curtea a

arătat că nu sunt de natură a înlătura obligația de plată a dividendelor la

care sunt îndreptățiți, acestea fiind stabilite de lege și de statutul

societății.

Decizia a fost recurată de către

pârâta SC A.C. SA BRAȘOV, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin criticile formulate recurenta a

susținut că prezenta cauză a fost conexată cu cererea formulată de pârâtă

privind constatarea nulității absolute a hotărârilor A.G.A. din data de 19

ianuarie 2004, 15 martie 2005 și 12 aprilie 2006 prin care s-a aprobat

distribuirea dividendelor, iar conexarea s-a dispus ca urmare a respingerii

cererii de suspendare a judecății.

Pe de altă parte susține că cererea de

recuzare a fost determinată de antepronunțarea judecătorului inițial investit

cu soluționarea cauzei, asupra unei cereri privind nulitatea hotărârii A.G.A.,

care formează obiectul dosarului nr. 4993/62/2007. Întrucât cererea de recuzare

a fost admisă și toate actele declarate nule, instanța a procedat la judecarea

separată a cererilor și pe cale de consecință a respins excepția prescripției

dreptului material la acțiune, a respins cererea de suspendare a judecății, a

respins excepția de conexitate, a admis excepția tardivității formulării

cererii reconvenționale și a menținut judecarea ei separată, a respins proba cu

interogatoriul reclamanților și expertiză și a judecat acțiunea în pretenții în

raport strict de susținerile reclamanților.

În raport de motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta a susținut că instanța de

apel a interpretat greșit dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., în raport

de cererea formulată de pârâtă în sensul suspendării judecății până la

soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 4993/62/2007, aflat pe rolul

Tribunalului Brașov prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a

hotărârilor A.G.A. arătate. În continuare arată că motivul de nulitate invocat

în acea acțiune este nelegala convocare a adunărilor, ceea ce nu poate conduce

decât la anularea totală a hotărârii A.G.A.

Drepturile solicitate cu titlu de

dividende pentru anii 2002 și 2003 sunt prescrise, întrucât drepturile se pot

pretinde în termen de 3 ani de la nașterea lor, respectiv de la data de 19

iunie 2003 pentru dividendele anului 2002, data aprobării lor prin hotărârea A.G.A.

și respectiv 19 ianuarie 2004, pentru dividendele anului 2003, data aprobării

hotărârii A.G.A. Instanța de apel a preluat considerentele judecătorului

recuzat, deși aceste pretenții nu au fost recunoscute niciodată, iar de la data

respectivei acțiuni s-a împlinit un alt termen de prescripție.

Instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra cuantumului pretins de reclamanți cu titlu de dividende, deși a respins

proba cu expertiză.

Reclamanții au exercitat calitatea de

administratori ai societății în mod ilegal, fără a fi abilitați de adunarea

generală a acționarilor.

Cererea reconvențională a fost

considerată tardivă și înregistrată separat, cu toate că recuzarea

judecătorului a fost admisă, iar actele îndeplinite au fost declarate nule,

ceea ce conduce la inexistența primei zile de înfățișare în cauză.

Înalta Curte, având în vedere încheierea

din data de 27 august 2009 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, prin care a fost deschisă procedura insolvenței debitoarei SC A.C.

SA BRAȘOV, a dispus introducerea în cauză a administratorului judiciar

desemnat, potrivit art. 87 pct. 5 C. proc. civ., în vederea opozabilității hotărârii.

Examinând cererea de recurs prin

prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că prezentul

recurs este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care urmează :

Prealabil examinării motivelor de

recurs, Înalta Curte arată că această cale de atac are o configurație aparte,

neputând atrage o rejudecare a procesului în întregul său așa cum dorește recurenta.

În recurs, instanța verifică dacă faptelor declarate ca stabilite de hotărârea

atacată, li s-a făcut o corectă aplicare a legii, iar chestiunile de fapt rămân

astfel cum au fost stabilite de instanțele inferioare.

Din acest punct de vedere, chestiunea

contestării cuantumului dividendelor pretinse de reclamanți, în condițiile în

care instanța de apel a respins proba cu expertiză contabilă, nu poate fi

analizată de către instanța de recurs, reprezentând o chestiune de fapt care

este lăsată la libera apreciere a instanței de apel, în virtutea efectului

devolutiv al aceste căi de atac. Instanța de apel are facultatea de a repeta

sau completa probele deja administrate la prima instanță, în situația în care

consideră necesar.

De asemenea, criticile privind

exercitarea în mod ilegal a funcției de administratori de către reclamanți,

încasarea unor sume mari de bani în urma activităților frauduloase desfășurate

nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, deoarece ele reprezintă

situații de fapt, iar pe de altă parte exced cadrului procesual al acțiunii de

față, aceste apărări putând fi valorificate în cadrul unei alte cereri de

chemare în judecată.

Înalta Curte, prin prisma analizării

hotărârii atacate în ceea ce privește aplicarea greșită a legii de către

instanța de apel, constată că ambele critici subsumate acestui motiv de

nelegalitate sunt nefondate.

Astfel, suspendarea legală facultativă

reprezintă o formă a suspendării lăsată la aprecierea instanței, care va

aprecia asupra oportunității sistării temporare a judecății.

Scopul suspendării judecății este de a

realiza o optimă administrare a justiției și de a preîntâmpina pronunțarea unor

hotărâri contradictorii.

În speța de față, pârâta a solicitat

în fața instanței de apel suspendarea judecății pricinii până la soluționarea

irevocabilă a dosarului nr. 4993/62/2007, aflat pe rolul Tribunalului Brașov,

susținând că acest proces vizează o chestiune prejudicială de a cărei

soluționare ar putea depinde și decizia ce urmează a fi pronunțată în cauză.

Analizând motivele care au condus la

aprecierea instanței de apel în sensul respingerii cererii de suspendare,

Înalta Curte constată că a fost observat petitul ambelor cereri de chemare în

judecată, în raport de care s-a apreciat că nu există legătura de dependența

cerută de textul de lege. Astfel, în cadrul acțiunii ce formează obiectul

dosarului nr. 4993/62/2007, reclamanta SC A.C. SA BRAȘOV a solicitat anularea

hotărârilor A.G.A. prin care s-a aprobat distribuirea dividendelor, cauza de

nulitate (astfel cum susține recurent) fiind nelegala convocare a adunărilor

generale, fără a se solicita anularea dispozițiilor referitoare la aprobarea

bilanțului contabil, contului de profit și pierderi și stabilirea dividendelor.

În această situație, dezlegarea dată de instanța de apel, în sensul

inexistenței unei influențe a soluției pronunțată în acel dosar asupra pricinii

de față este corectă. Este adevărat că efectul nulității unei hotărâri A.G.A.

este desființarea acesteia, însă în situația de față, temeinicia pretențiilor

reclamanților decurge din situațiile financiare anuale și Nota privind

repartizarea profitului net realizat în anul 2004, acte menționate la Registrul Comerțului, și Lista dividendelor distribuite acționarilor pe perioada 2002-2003

întocmite de pârâtă.

În ceea ce privește modul de

soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, respectiv

interpretarea dată în sensul recunoașterii dreptului a cărui acțiune se

prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, situație care

reprezintă o întrerupere a cursului prescripției, care a început să curgă la

data de 19 iulie 2003, respectiv 19 ianuarie 2004, Înalta Curte constată

legalitatea soluției privind respingerea excepției.

Deși susținerile recurentei vizează

considerentele prezentate de către instanța de apel, care a preluat motivarea

dată de către judecătorul recuzat, aceste argumente nu reprezintă o „preluare”,

putând constitui chiar și propria interpretare. De altfel, aceste motive

urmează a fi reținute de către instanța de recurs în sprijinul respingerii

excepției.

Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului

Brașov la data de 26 aprilie 2004 reclamanta SC A.C. SRL a solicitat angajarea

răspunderii patrimoniale față de societate, precum și instituirea unui

sechestru asigurător asupra bunurilor reclamanților, fiind vizate în acest fel

acțiunile și dividendele aferente anului 2002 și 2003, repartizate de A.G.A. și

neridicate. În susținerea acelei acțiuni, a fost depus un tabel cu valoarea

acțiunilor și a dividendelor care se cuvin fiecăruia dintre reclamanți.

În cuprinsul noțiunii de „recunoaștere

a dreptului” intră manifestările de voință ale debitorului cu sensul de

reînnoire a recunoașterii datoriei, putând fi exprese (ca în situația de față)

sau tacite.

În ceea ce privește argumentul privind

faptul împlinirii unui nou termen de prescripție de la data introducerii

respectivei acțiuni, Înalta Curte constată netemeinicia acestei critici în

raport de data introducerii cererii de față.

În raport de aceste considerente, se

constată că a fost întrerupt cursul prescripției extinctive, în condițiile art.

16 din Decretul nr. 167/1958, ceea ce implică ștergerea efectelor prescripției

anterioare și începerea unui nou curs al prescripției după încetarea cauzei

întreruptive.

Motivul reprezentat de consecințele

procedurale ale admiterii cererii de recuzare, prin prisma menținerii măsurii

vizând tardivitatea înregistrării cererii reconvenționale și judecarea ei în

cadrul unui dosar separat, nu poate fi analizat deoarece încheierea dată asupra

recuzării este irevocabilă. Pe de altă parte, dispozițiile art. 32 C. proc.

civ., se referă la actele îndeplinite după formularea cererii de recuzare,

situație în care se pune problema unei nulități iremediabile. Oricum, dreptul

de apreciere aparține instanței care soluționează cererea de recuzare, care va

aprecia asupra actelor de procedură și probelor administrate.

Având în vedere aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC A.C. SA BRAȘOV prin administrator judiciar I.D.I. SPRL

împotriva deciziei comerciale nr. 148/ Ap din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

iunie 2010.