ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3990/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, la nr. 4072 din 19 martie 2003 S.I.F. T. SA Brașov a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Brașov, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 2.109.154.190 lei compusă din: - 1.992.584.700 lei reprezentând dividende aferente anului 2001; 52.143.948 lei reprezentând actualizarea cu indicele inflației pe perioada 1 ianuarie 2003 – 28 februarie 2003; 64.426.241 lei, reprezentând dobânda calculată utilizând rata dobânzii de referință pe perioada 1 ianuarie 2003 – 28 februarie 2003 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 4992/2003, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 2418/2003, s-a admis în parte cererea reclamantei S.I.F. T. SA și a fost obligată pârâta SC R. SA să plătească. 1. Dividendele pe anul financiar 2001 în valoare de 1.092.584.700 lei. 2. Actualizarea valorii datoriei în funcție de inflație cu suma de 167.381.102 lei. 3. Dobânda legală până la 31 octombrie 2003 în valoare de 237.944.483 lei la care se adaugă dobânda legală stabilită în continuare până în ziua efectuării plății dividendelor. 4. Cheltuieli de judecată în valoare de 79.235.540 lei. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că pentru primul capăt de cerere operează recunoașterea pârâtei urmând să fie obligată pârâta SC R. SA la plata sumei de 1.092.584.700 lei.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2) din legea nr. 469/2002 instanța de fond a apreciat că pentru compensarea prejudiciului suferit urmare a îndeplinirii cu întârziere a obligațiilor asumate ori a neîndeplinirii lor, în afara penalităților contractuale pot fi acordate și daune interese sub forma daunelor moratorii ori a celor compensatorii.

Nivelul penalităților datorate de pârâtă pentru neîndeplinirea obligației de plată a dividendelor este stabilit potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 cu modificările ulterioare, echivalând cu dobânda legală împotriva sentinței nr. 4992/2003, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 2418/2003 a declarat apel pârâte SC R. SA Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei cu privire la acordarea sumei de 167.387.102 lei, reprezentând acordarea cuantumului dividendelor cu indicele mediul al inflației, eliminarea din dispozitivul hotărârii a obligației privind adăugarea dobânzii legale stabilită în continuare până în ziua efectuării plății dividendelor, reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la nivelul sumelor reprezentând cuantumul dividendelor acordate și a dobânzilor legale aferente, reducerea cuantumului sumei datorate cu titlu de dividende la suma de 642.584.700 lei cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 97/ Ap din 8 aprilie 2003 a admis în parte apelul declarat de pârâta SC R. SA Brașov și a respins capătul de cerere privind actualizarea debitului de 1.092.584.700 lei cu rata inflației. A înlăturat dispoziția instanței privitoare la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu 31 octombrie 2003, în continuare până în ziua efectuării plății dividendelor. A menținut neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței. A obligat pe intimata S.I.F. T. SA să plătească apelantei pârâte SC R. SA Brașov suma de 5.438.933 lei cheltuieli de judecată în apel. A obligat pe apelanta SC R. SA Brașov la plata sumei de 1.917.500 lei taxă judiciară de timbru datorată și neachitată în apel.

Împotriva deciziei nr. 97/ Ap din 8 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta S.I.F. T. SA Brașov și pârâta SC R. SA Brașov cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 și art. 303 C. proc. civ. Recurenta reclamantă a invocat motivele prevăzute în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea căruia a susținut că hotărârea recurată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii deoarece: 1. Din hotărârea recurată rezultă că apelanta – pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de timbrare a apelului declarat, iar cuantumul taxei de timbru datorate de apelanta – pârâtă, calculat la nivelul sumelor contestate, era de 17.356.433 lei din care s-a achitat suma de 5.438.933 lei.

Cu toate cu apelul nu a fost legal timbrat Curtea de Apel Brașov a pășit în soluționarea acestuia, admițându-l în parte, iar această hotărâre, prin raportare la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 modificate este dată cu încălcarea legii. 2. În motivarea respingerii debitului referitor la obligarea pârâtei la actualizarea debitului cu indicele mediu al inflației, instanța cu aplicarea dispozițiilor art. 43 C. com., raportate la dispozițiile O.G. nr. 9/2001 a apreciat că acordarea atât a dobânzii legale cât și a ratei inflației ar duce șa o dublă reparație a aceluiași prejudiciu. Recurenta – pârâtă SC R. SA Brașov a invocat în recursul declarat împotriva deciziei nr. 97/ Ap din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, motivele prevăzute în art. 304 punctele 7, 8 și 9 coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. și a solicitat modificarea hotărârii recurate în sensul eliminării obligării acesteia de a achita suma de 11.917.500 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru datorată și neachitată în apel, iar în cazul în care instanța de recurs va considera că datorează această sumă, să dispună ca după ce aceasta va fi achitată de SC R. SA Brașov, reclamanta S.I.F. T. SA Brașov să fie obligată în mod direct să plătească această sumă. Recursul recurentei – reclamante S.I.F. T. SA Brașov este întemeiat pentru considerentele arătate mai jos: Potrivit art. 1084 și următoarele C. civ., arată că daunele interese cuprind ceea ce este o consecință directă și necesară a neexecutării obligației. Pe de altă parte prin dispozițiile O.G.

nr. 5/2001, privind procedura somației de plată instituie obligația debitorului de a suporta pe lână datoria comercială și a dobânzii legale și actualizarea debitului cu indicele mediu de inflație, fără a fi considerată o dublă reparație a prejudiciului solicitat de creditor. Ori, în condițiile unei economii hiperinflaționiste, orice ce întârziere la plata datoriei comerciale duce la prejudiciu înregistrat în patrimoniul creditorului, prejudiciu identificat în devalorizarea monedei naționale prejudiciu care se acoperă prin suportarea de către debitor atât a dividendelor cât și a dobânzii legale și actualizarea debitului cu indicele mediu de inflație.

Potrivit art. 67, raportat la art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată, distribuirea dividendelor, ca fruct comercial al aportului asociaților este adusă de adunarea generală din acel moment, devin drepturi de creanță exigibile ale asociaților împotriva societății, urmând astfel regulile specifice obligațiilor comerciale. Conform tuturor regulilor de desfășurare a comerțului, obligațiile se execută când au ajuns la scadență, de bună voie s-au forțat prin obligarea la plată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

În cazul de față este vorba, de o obligație de plata dividendelor, neexecutată de debitoarea SC R. SA Brașov, astfel încât din momentul în care această obligație este încălcată se naște dreptul subiectiv al creditorului de a întregi patrimoniul prin a cere executarea obligației și de a pretinde despăgubiri de la debitorul său; creanța sa inițială este înlocuită cu altă creanță care constă într-o sumă de bani compusă din suma datorată la care se adaugă echivalentul prejudiciului suferit.

Având în vedere aceasta, punctul de plecare este principiul general după care, neexecutarea unei obligații atrage după sine, atât repararea prejudiciului efectiv, cât și beneficiul nerealizat, conform art. 1084 C. civ., exceptând unele situații și anume obligația debitorului de a răspunde doar de daune care au fost prevăzute s-au ar fi putut fi prevăzute (art. 1085 C. civ.), iar în cazul dolului daunele să cuprindă doar ceea ce este o consecință directă și necesară a neexecutării obligației (art. 1086 C. civ.). În speță văzând cele mai sus este necesar ca pârâta debitoare să plătească beneficiul nerealizat de reclamantă – creditoare la care contribuie doi factori deopotrivă de importanți: un factor intern dobânda bancară și un factor extern procesul de devalorizare a monedei naționale exprimat în rata inflației în funcție de care se actualizează suma datorată.

Prin neplata dividendelor pârâta debitoare datorează reclamantei daune interese moratorii, reprezentând dobânda bancară pe care ar fi obținut-o prin depozite bancare și la care era îndreptățită dacă ar fi intrat în posesia sumei de bani cuvenite la momentul în care obligația devenise scadentă. Obligația de plată a dividendelor este o obligație comercială ce în conformitate cu art. 43 C. com. este generatoare de fructe. Mai sunt de cât atât, caracterul comercial al datoriei debitoarei care îndreptățește creditoarea de a pretinde actualizarea sumei cu rata inflației și la care se adaugă dobânzile cerute reiese și din prevederile art. 3 paragraf 4 ale Codului comercial român, care califică fapta de comerț „cumpărările sau vânzările de părți sociale sau de acțiuni ale societăților comerciale” precum și din prevederile Legii nr. 31/1990 republicată și ale actelor constitutive ale societății debitoare.

Neexecutând obligația pârâta a produs în sarcina reclamantei un prejudiciu care nu poate fi respectat decât sancționând pârâta prin obligarea acesteia la daune – interese moratorii, reprezentând contravaloarea dobânzii pentru perioada arătată în acțiune. Pentru motivele arătate mai sus acordarea simultană atât a dobânzii, cât și a ratei inflației nu este o dublă reparație a prejudiciului ci este o sancțiune unitară cu elemente intrinseci și extrinseci care asigură o reparare completă a unui prejudiciu comis în plan comercial. În consecință, curtea apreciază ca întemeiate criticile sub aspectul aplicării greșite a legii, așa încât în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va admite recursul recurentei reclamante S.I.F. T. SA Brașov și va respinge ca nefondat recursul recurentei – pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul reclamantei S.I.F. T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 97/ Ap din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov, pe care o modifică în sensul că respinge apelul formulat de pârâta SC R. SA Brașov, împotriva sentinței civile nr. 4992 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Brașov. Respinge ca nefondat recursul pârâtei. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 29 iunie 2005.