ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3990/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3990/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, la nr. 4072
din 19 martie 2003 S.I.F. T. SA Brașov a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA
Brașov, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata
sumei de 2.109.154.190 lei compusă din:
- 1.992.584.700 lei reprezentând
dividende aferente anului 2001; 52.143.948 lei reprezentând actualizarea cu
indicele inflației pe perioada 1 ianuarie 2003 – 28 februarie 2003; 64.426.241
lei, reprezentând dobânda calculată utilizând rata dobânzii de referință pe
perioada 1 ianuarie 2003 – 28 februarie 2003 și obligarea pârâtei la plata
cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 4992/2003,
pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 2418/2003, s-a admis în parte
cererea reclamantei S.I.F. T. SA și a fost obligată pârâta SC R. SA să
plătească.
Dividendele pe anul financiar
2001 în valoare de 1.092.584.700 lei.
Actualizarea valorii datoriei în
funcție de inflație cu suma de 167.381.102 lei.
Dobânda legală până la 31
octombrie 2003 în valoare de 237.944.483 lei la care se adaugă dobânda legală
stabilită în continuare până în ziua efectuării plății dividendelor.
Cheltuieli de judecată în valoare
de 79.235.540 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța de
fond a reținut că pentru primul capăt de cerere operează recunoașterea pârâtei
urmând să fie obligată pârâta SC R. SA la plata sumei de 1.092.584.700 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.
(2) din legea nr. 469/2002 instanța de fond a apreciat că pentru compensarea
prejudiciului suferit urmare a îndeplinirii cu întârziere a obligațiilor
asumate ori a neîndeplinirii lor, în afara penalităților contractuale pot fi
acordate și daune interese sub forma daunelor moratorii ori a celor
compensatorii. Nivelul penalităților datorate de pârâtă pentru neîndeplinirea
obligației de plată a dividendelor este stabilit potrivit art. 67 alin. (2) din
Legea nr. 31/1990 cu modificările ulterioare, echivalând cu dobânda legală
împotriva sentinței nr. 4992/2003, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr.
2418/2003 a declarat apel pârâte SC R. SA Brașov, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în
parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei cu privire
la acordarea sumei de 167.387.102 lei, reprezentând acordarea cuantumului
dividendelor cu indicele mediul al inflației, eliminarea din dispozitivul
hotărârii a obligației privind adăugarea dobânzii legale stabilită în
continuare până în ziua efectuării plății dividendelor, reducerea cuantumului
cheltuielilor de judecată la nivelul sumelor reprezentând cuantumul
dividendelor acordate și a dobânzilor legale aferente, reducerea cuantumului
sumei datorate cu titlu de dividende la suma de 642.584.700 lei cu cheltuieli
de judecată.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială
și de contencios administrativ, prin decizia nr. 97/ Ap din 8 aprilie 2003 a
admis în parte apelul declarat de pârâta SC R. SA Brașov și a respins capătul
de cerere privind actualizarea debitului de 1.092.584.700 lei cu rata
inflației.
A înlăturat dispoziția instanței
privitoare la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu 31
octombrie 2003, în continuare până în ziua efectuării plății dividendelor.
A menținut neschimbate celelalte
dispoziții ale sentinței.
A obligat pe intimata S.I.F. T. SA
să plătească apelantei pârâte SC R. SA Brașov suma de 5.438.933 lei cheltuieli
de judecată în apel.
A obligat pe apelanta SC R. SA
Brașov la plata sumei de 1.917.500 lei taxă judiciară de timbru datorată și
neachitată în apel.
Împotriva deciziei nr. 97/ Ap din 8
aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios
administrativ, a declarat recurs reclamanta S.I.F. T. SA Brașov și pârâta SC R.
SA Brașov cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 și art. 303 C. proc.
civ.
Recurenta reclamantă a invocat
motivele prevăzute în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea căruia a
susținut că hotărârea recurată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii
deoarece:
Din hotărârea recurată rezultă că
apelanta – pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de timbrare a apelului declarat,
iar cuantumul taxei de timbru datorate de apelanta – pârâtă, calculat la
nivelul sumelor contestate, era de 17.356.433 lei din care s-a achitat suma de
5.438.933 lei.
Cu toate cu apelul nu a fost legal
timbrat Curtea de Apel Brașov a pășit în soluționarea acestuia, admițându-l în
parte, iar această hotărâre, prin raportare la dispozițiile art. 20 din Legea nr.
146/1997 modificate este dată cu încălcarea legii.
În motivarea respingerii
debitului referitor la obligarea pârâtei la actualizarea debitului cu indicele
mediu al inflației, instanța cu aplicarea dispozițiilor art. 43 C. com.,
raportate la dispozițiile O.G. nr. 9/2001 a apreciat că acordarea atât a dobânzii
legale cât și a ratei inflației ar duce șa o dublă reparație a aceluiași
prejudiciu.
Recurenta – pârâtă SC R. SA Brașov a
invocat în recursul declarat împotriva deciziei nr. 97/ Ap din 8 aprilie 2003 a
Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,
motivele prevăzute în art. 304 punctele 7, 8 și 9 coroborat cu art. 312 alin.
(3) C. proc. civ. și a solicitat modificarea hotărârii recurate în sensul
eliminării obligării acesteia de a achita suma de 11.917.500 lei, reprezentând
taxă judiciară de timbru datorată și neachitată în apel, iar în cazul în care
instanța de recurs va considera că datorează această sumă, să dispună ca după
ce aceasta va fi achitată de SC R. SA Brașov, reclamanta S.I.F. T. SA Brașov să
fie obligată în mod direct să plătească această sumă.
Recursul recurentei – reclamante
S.I.F. T. SA Brașov este întemeiat pentru considerentele arătate mai jos:
Potrivit art. 1084 și următoarele C.
civ., arată că daunele interese cuprind ceea ce este o consecință directă și
necesară a neexecutării obligației.
Pe de altă parte prin dispozițiile O.G.
nr. 5/2001, privind procedura somației de plată instituie obligația debitorului
de a suporta pe lână datoria comercială și a dobânzii legale și actualizarea
debitului cu indicele mediu de inflație, fără a fi considerată o dublă
reparație a prejudiciului solicitat de creditor.
Ori, în condițiile unei economii
hiperinflaționiste, orice ce întârziere la plata datoriei comerciale duce la
prejudiciu înregistrat în patrimoniul creditorului, prejudiciu identificat în
devalorizarea monedei naționale prejudiciu care se acoperă prin suportarea de
către debitor atât a dividendelor cât și a dobânzii legale și actualizarea
debitului cu indicele mediu de inflație.
Potrivit art. 67, raportat la art. 111
alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată, distribuirea dividendelor,
ca fruct comercial al aportului asociaților este adusă de adunarea generală din
acel moment, devin drepturi de creanță exigibile ale asociaților împotriva societății,
urmând astfel regulile specifice obligațiilor comerciale.
Conform tuturor regulilor de
desfășurare a comerțului, obligațiile se execută când au ajuns la scadență, de
bună voie s-au forțat prin obligarea la plată printr-o hotărâre judecătorească
definitivă și irevocabilă.
În cazul de față este vorba, de o
obligație de plata dividendelor, neexecutată de debitoarea SC R. SA Brașov,
astfel încât din momentul în care această obligație este încălcată se naște
dreptul subiectiv al creditorului de a întregi patrimoniul prin a cere
executarea obligației și de a pretinde despăgubiri de la debitorul său; creanța
sa inițială este înlocuită cu altă creanță care constă într-o sumă de bani
compusă din suma datorată la care se adaugă echivalentul prejudiciului suferit.
Având în vedere aceasta, punctul de
plecare este principiul general după care, neexecutarea unei obligații atrage
după sine, atât repararea prejudiciului efectiv, cât și beneficiul nerealizat,
conform art. 1084 C. civ., exceptând unele situații și anume obligația
debitorului de a răspunde doar de daune care au fost prevăzute s-au ar fi putut
fi prevăzute (art. 1085 C. civ.), iar în cazul dolului daunele să cuprindă doar
ceea ce este o consecință directă și necesară a neexecutării obligației (art. 1086
C. civ.). În speță văzând cele mai sus este necesar ca pârâta debitoare să
plătească beneficiul nerealizat de reclamantă – creditoare la care contribuie
doi factori deopotrivă de importanți: un factor intern dobânda bancară și un
factor extern procesul de devalorizare a monedei naționale exprimat în rata
inflației în funcție de care se actualizează suma datorată.
Prin neplata dividendelor pârâta
debitoare datorează reclamantei daune interese moratorii, reprezentând dobânda
bancară pe care ar fi obținut-o prin depozite bancare și la care era
îndreptățită dacă ar fi intrat în posesia sumei de bani cuvenite la momentul în
care obligația devenise scadentă.
Obligația de plată a dividendelor
este o obligație comercială ce în conformitate cu art. 43 C. com. este generatoare
de fructe.
Mai sunt de cât atât, caracterul
comercial al datoriei debitoarei care îndreptățește creditoarea de a pretinde
actualizarea sumei cu rata inflației și la care se adaugă dobânzile cerute
reiese și din prevederile art. 3 paragraf 4 ale Codului comercial român, care
califică fapta de comerț „cumpărările sau vânzările de părți sociale sau de
acțiuni ale societăților comerciale” precum și din prevederile Legii nr. 31/1990
republicată și ale actelor constitutive ale societății debitoare.
Neexecutând obligația pârâta a
produs în sarcina reclamantei un prejudiciu care nu poate fi respectat decât
sancționând pârâta prin obligarea acesteia la daune – interese moratorii,
reprezentând contravaloarea dobânzii pentru perioada arătată în acțiune.
Pentru motivele arătate mai sus
acordarea simultană atât a dobânzii, cât și a ratei inflației nu este o dublă
reparație a prejudiciului ci este o sancțiune unitară cu elemente intrinseci și
extrinseci care asigură o reparare completă a unui prejudiciu comis în plan
comercial.
În consecință, curtea apreciază ca
întemeiate criticile sub aspectul aplicării greșite a legii, așa încât în
temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., va admite recursul recurentei reclamante S.I.F. T. SA Brașov și va
respinge ca nefondat recursul recurentei – pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul reclamantei S.I.F. T.
SA Brașov, împotriva deciziei nr. 97/ Ap din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel
Brașov, pe care o modifică în sensul că respinge apelul formulat de pârâta SC R.
SA Brașov, împotriva sentinței civile nr. 4992 din 17 decembrie 2003 a
Tribunalului Brașov. Respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 29 iunie 2005.