ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4108/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 decembrie 2000 reclamanta S.I.F. S.A. Transilvania a chemat în judecată pârâta S.C. R. S.A. Brașov solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 54.607.373 lei reprezentând actualizarea dividendelor cu indicele mediu al inflației pentru perioada 20 aprilie 1999 – 31 ianuarie 2000, plus 11.805.484 lei reprezentând rata dobânzii la conturile curente pentru același interval, cu cheltuieli de judecată. Totodată, reclamanta a solicitat instituirea unei popriri asigurătorii asupra contului deschis de pârâtă la B.R.D., sucursala Brașov, iar în măsura în care nu se acoperă debitul, în subsidiar, a cerut instituirea sechestrului și asupra bunurilor mobile aflate la sediul social al pârâtei.

În motivarea pretențiilor, reclamanta a arătat că pârâta nu i-a achitat dividendele în virtutea calității de acționar, situație în care a solicitat daune compensatorii prin actualizarea sumelor datorate, precum și daune moratorii sub forma dobânzilor bancare, întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 1084, art. 970 alin. (2), art. 1088 C. civ., art. 43 și art. 370 C. com. Prin sentința civilă nr. 505 din 18 aprilie 2001 Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea S.I.F. TRANSILVANIA S.A. Brașov iar pârâta S.C. R. S.A. Brașov a fost obligată să-i plătească suma de 54.607.373 lei reprezentând actualizarea cuantumului dividendelor cu indicele mediu al inflației pentru perioada 20 aprilie 1999 – 31 ianuarie 2000, plus 11.805.484 lei rata dobânzii la conturile curente pentru aceeași perioadă precum și la 4.704.771 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel societatea comercială pârâtă, iar prin decizia nr. 539 Ap din 26 septembrie 2001 Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul schimbând în parte sentința tribunalului în sensul că pârâta S.C. R. S.A. Brașov a fost obligată la plata sumei de 30.771.481 lei actualizare dividende pentru perioada 16 iunie 1999 – 27 decembrie 1999 plus 2.521.289 lei cheltuieli de judecată. Totodată, reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA S.A. Brașov a fost obligată la plata sumei de 1.275.645 lei cheltuieli de judecată în apel.

Cu actul înregistrat la 12 noiembrie 2001 pârâta a formulat motive de recurs susținând, în esență, următoarele: - în mod greșit a fost obligată la plata daunelor interese compensatorii, asemenea despăgubiri fiind acordate numai atunci când obligația de plată nu a fost îndeplinită, ceea ce nu este cazul în speță; - hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1088 C. civ. deoarece, la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală. Recursul pârâtei este nefondat. Așa cum s-a arătat, instanța de apel a primit în parte susținerile pârâtei, aceasta fiind obligată doar la plata dividendelor actualizate cu rata inflației pentru perioada 16 iunie – 27 decembrie 1999, dar, prin motivele de recurs, aceasta a susținut că nici suma la care a fost obligată nu este datorată.

Astfel, prima critică se referă la împrejurarea că actualizarea sumelor reprezintă de fapt daune interese compensatorii care se acordă numai atunci când obligația de plată nu este îndeplinită. În realitate, daunele interese compensatorii se acordă atât pentru neexecutare dar și pentru executarea necorespunzătoare a obligației, care, în speță, se referă la plata cu întârziere a dividendelor datorate. Într-adevăr, plata cu întârziere a sumelor datorate reprezintă de fapt o neexecutare la termen a obligației debitorului, așa încât susținerea făcută de recurentă nu poate fi reținută.

În dovedirea pretențiilor sale intimata – reclamantă a depus la dosar extrase din buletinul Comisiei Naționale de Statistică pentru anul 1999 din care reiese valoarea indicelui de inflație, ceea ce înseamnă că în perioada respectivă a avut loc o scădere a puterii de cumpărare a leului și întârzierea în plata dividendelor a avut ca urmare producerea unui prejudiciu în patrimoniul creditorului, așa încât, în mod corect a fost obligată la repararea lui. Recurenta a mai susținut că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1088 C. civ. prin aceea că, potrivit acestui text, la obligațiile ce au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate, reguli ce nu sunt aplicabile în materie de plata dividendelor.

Curtea de apel a înlăturat corect și această susținere a pârâtei reținând că, față de prevederile art. 4 C. com., obligația de plată a dividendelor are caracter comercial, fiind aplicabile regulile corespunzătoare atât debitului principal cât și obligațiilor accesorii ale acestuia, cum este cazul în speță. Pentru toate aceste considerente, recursul formulat de pârâtă va fi respins ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta S.C. R. S.A. Brașov împotriva deciziei nr. 539 din 26 septembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2003.