ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4108/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20 decembrie 2000

reclamanta S.I.F. S.A. Transilvania a chemat în judecată pârâta S.C. R. S.A. Brașov

solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 54.607.373 lei reprezentând

actualizarea dividendelor cu indicele mediu al inflației pentru perioada 20

aprilie 1999 – 31 ianuarie 2000, plus 11.805.484 lei reprezentând rata dobânzii

la conturile curente pentru același interval, cu cheltuieli de judecată.

Totodată, reclamanta a solicitat instituirea

unei popriri asigurătorii asupra contului deschis de pârâtă la B.R.D.,

sucursala Brașov, iar în măsura în care nu se acoperă debitul, în subsidiar, a

cerut instituirea sechestrului și asupra bunurilor mobile aflate la sediul

social al pârâtei.

În motivarea pretențiilor, reclamanta a arătat

că pârâta nu i-a achitat dividendele în virtutea calității de acționar,

situație în care a solicitat daune compensatorii prin actualizarea sumelor

datorate, precum și daune moratorii sub forma dobânzilor bancare, întemeindu-și

acțiunea pe dispozițiile art. 1084, art. 970 alin. (2), art. 1088 C. civ., art.

43 și art. 370 C. com.

Prin sentința civilă nr. 505 din 18 aprilie 2001

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

acțiunea S.I.F. TRANSILVANIA S.A. Brașov iar pârâta S.C. R. S.A. Brașov a fost

obligată să-i plătească suma de 54.607.373 lei reprezentând actualizarea

cuantumului dividendelor cu indicele mediu al inflației pentru perioada 20

aprilie 1999 – 31 ianuarie 2000, plus 11.805.484 lei rata dobânzii la conturile

curente pentru aceeași perioadă precum și la 4.704.771 lei cheltuieli de

judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel

societatea comercială pârâtă, iar prin decizia nr. 539 Ap din 26 septembrie

2001 Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a

admis apelul schimbând în parte sentința tribunalului în sensul că pârâta S.C.

R. S.A. Brașov a fost obligată la plata sumei de 30.771.481 lei actualizare

dividende pentru perioada 16 iunie 1999 – 27 decembrie 1999 plus 2.521.289 lei

cheltuieli de judecată.

Totodată, reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA S.A.

Brașov a fost obligată la plata sumei de 1.275.645 lei cheltuieli de judecată

în apel.

Cu actul înregistrat la 12 noiembrie 2001 pârâta

a formulat motive de recurs susținând, în esență, următoarele:

- în mod greșit a fost obligată la

plata daunelor interese compensatorii, asemenea despăgubiri fiind acordate

numai atunci când obligația de plată nu a fost îndeplinită, ceea ce nu este

cazul în speță;

- hotărârea instanței de apel a fost

pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1088 C. civ. deoarece, la

obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare daunele interese nu pot cuprinde

decât dobânda legală.

Recursul pârâtei este nefondat.

Așa cum s-a arătat, instanța de apel

a primit în parte susținerile pârâtei, aceasta fiind obligată doar la plata

dividendelor actualizate cu rata inflației pentru perioada 16 iunie – 27

decembrie 1999, dar, prin motivele de recurs, aceasta a susținut că nici suma

la care a fost obligată nu este datorată.

Astfel, prima critică se referă la

împrejurarea că actualizarea sumelor reprezintă de fapt daune interese

compensatorii care se acordă numai atunci când obligația de plată nu este

îndeplinită.

În realitate, daunele interese

compensatorii se acordă atât pentru neexecutare dar și pentru executarea

necorespunzătoare a obligației, care, în speță, se referă la plata cu

întârziere a dividendelor datorate.

Într-adevăr, plata cu întârziere a

sumelor datorate reprezintă de fapt o neexecutare la termen a obligației

debitorului, așa încât susținerea făcută de recurentă nu poate fi reținută.

În dovedirea pretențiilor sale

intimata – reclamantă a depus la dosar extrase din buletinul Comisiei Naționale

de Statistică pentru anul 1999 din care reiese valoarea indicelui de inflație,

ceea ce înseamnă că în perioada respectivă a avut loc o scădere a puterii de

cumpărare a leului și întârzierea în plata dividendelor a avut ca urmare

producerea unui prejudiciu în patrimoniul creditorului, așa încât, în mod

corect a fost obligată la repararea lui.

Recurenta a mai susținut că

hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1088

C. civ. prin aceea că, potrivit acestui text, la obligațiile ce au ca obiect o

sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât

dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune

și societate, reguli ce nu sunt aplicabile în materie de plata dividendelor.

Curtea de apel a înlăturat corect și

această susținere a pârâtei reținând că, față de prevederile art. 4 C. com.,

obligația de plată a dividendelor are caracter comercial, fiind aplicabile

regulile corespunzătoare atât debitului principal cât și obligațiilor accesorii

ale acestuia, cum este cazul în speță.

Pentru toate aceste considerente,

recursul formulat de pârâtă va fi respins ca nefondat conform art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

S.C. R. S.A. Brașov împotriva deciziei nr. 539 din 26 septembrie 2001 a Curții

de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 29 octombrie 2003.