ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1397/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov, la 3

ianuarie 2001, reclamanta S.I.F. Transilvania S.A. a chemat în judecată pârâta

S.C. B. S.A. Mediaș, solicitând obligarea acesteia la 18.082.172 lei,

reprezentând actualizarea dobânzilor aferente anului 1998, 3.301.700 lei rata dobânzii

acordate de B.C.R. pe perioada 4 aprilie 1999 – 31 ianuarie 2000 și 1.649.958

lei rata dobânzii legale pe perioada 1 februarie 2000 – 15 martie 2000, cu

cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 339/ C, pronunțată la 19

martie 2001 în dosarul nr. 290/2001, Tribunalul Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis, în parte, acțiunea și a obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 3.301.700 lei rata dobânzii la conturile curente

pe perioada 4 aprilie 1999 – 31 ianuarie 2000, acordate de B.C.R., 1.649.958

lei rata dobânzii legale, calculată pe perioada 1 februarie 2000 – 15 martie

2000 și 447.133 lei cheltuieli de judecată.

Capătul de cerere privind actualizarea cuantumului

dividendelor și plata cheltuielilor de judecată pentru acest capăt de cerere a

fost respins.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond

a reținut culpa societății pârâte în neachitarea dividendelor aprobate de

A.G.A. la 31 martie 1999, prevăzute de art. 43 C. com.

În același timp, s-a reținut faptul că alături de

dobânzi, al căror scop este acoperirea pagubei suferită prin întârzierea

plății, creditoarea nu poate cere și reactualizarea cuantumului dividendelor cu

rata inflației.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia nr. 432/ Ap, pronunțată la 4 iulie 2001

în dosarul nr. 679/2001, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței pronunțată de tribunal, reținând că atât reactualizarea dividendelor

cu rata inflației , cât și plata dobânzilor reprezintă daune interese moratorii

pentru executarea cu întârziere a obligației și nu se pot cumula, având aceeași

natură juridică și constă în sume de bani ce reprezintă echivalentul

prejudiciului suferit de creditor.

Împotriva acestei decizii, reclamanta apelantă a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta susține, în motivarea cererii sale, că instanțele de fond și apel au

calificat greșit sumele pretinse prin acțiune.

Cum obligația de plată în bani nu poate fi executată

decât în natură, conform art. 1073 C. civ., reclamanta are dreptul să ceară în

calitate de creditor, obligarea pârâtei debitoare, la plata sumei actualizate

cu indicele mediu al inflației.

Recursul declarat de reclamantă nu este fondat și

urmează să fie respins.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel au

reținut corect că, prin acordarea dobânzii prevăzute de art. 43 C. com.,

creditoarea reclamantă a fost despăgubită pentru întârzierea plății, acordarea

alături de dobândă a ratei inflației constituind o măsură excesivă, mai ales că

reclamanta a solicitat și a obținut plata unor dobânzi la nivelul dobânzilor

conturilor curente, acordate de B.C.R. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F.

Transilvania Brașov, împotriva deciziei nr. 432/ Ap din 4 iulie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2003.