ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1544/2003

Asupra

recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3 ianuarie 2001,

reclamanta S.I.F. Transilvania SA, cu sediul în Brașov, a solicitat obligarea

pârâtei SC S. SA Târgu Mureș la plata sumei de 10.353.300 lei, reprezentând

actualizare cuantum dividende cu indicele de inflație, precum și la 2.230.268 lei

rata dobânzii la conturile curente, cu cheltuieli de judecată.

A solicitat, totodată, instituirea unei popriri

asigurătorii asupra contului pârâtei deschis la B.C.R. SA, sucursala Mureș,

iar, în subsidiar, instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor

mobile ale pârâtei.

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 147 din 17 februarie 2001 a admis, în

parte, acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 10.353.300

lei, reprezentând daune constând în rata inflației și la 876.264 lei cheltuieli

de judecată; s-au respins restul pretențiilor formulate de reclamantă.

Prin decizia nr. 250 din 17 mai 2001 a Curții de Apel

Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamantei i

se cuvin daunele interese moratorii sub forma actualizării debitului, conform

ratei inflației.

În ceea ce privește dobânzile bancare, nu sunt

îndeplinite prevederile art. 1086 C. civ., iar, pe de altă parte, dacă s-ar

acorda, s-ar realiza o dublă reparație pentru aceeași abatere.

În termen legal reclamanta S.I.F. Transilvania SA, cu

sediul în Brașov, a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art.

304 punctele 8 și 9 C. proc. civ., susținând că este nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că, în mod greșit, instanțele nu

au admis capătul de cerere privind dobânda de 10% acordată de B.C.R. la

conturile curente deoarece dividendele sunt datorii comerciale, ce trebuie

achitate fără întârziere, față de prevederile art. 43 C. com., iar daunele

interese moratorii sunt despăgubiri în bani, ce reprezintă echivalentul

prejudiciului provocat prin întârzierea executării obligației. Că acordarea de

dobânzi este justificată în temeiul art. 1084 C. civ.

Examinând recursul declarat de reclamantă, prin

prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.

Din actele dosarului rezultă că, la 31 decembrie

1998, Adunarea Generală a Acționarilor din cadrul societății intimate a aprobat

bilanțul contabil, iar recurentei, în calitate de acționar, i s-a distribuit

suma de 54.432.000 lei cu titlu de dividende aferente anului 1998.

Deși intimata a fost somată nu și-a îndeplinit

obligația de plată a dividendelor la data scadenței acestora și recurenta a

pretins actualizarea lor în raport de indicele de inflație, conform Buletinului

de Prețuri al Comisiei Naționale pentru Statistică.

Daunele interese compensatorii se acordă pentru

neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor, în speță, plata

dividendelor și ele trebuie să reprezinte echivalentul bănesc al reparării

integrale a prejudiciului cauzat creditorului.

Scăderea puterii de cumpărare a leului datorită

inflației și întârzierea plăților are ca urmare producerea unui prejudiciu în

patrimoniul creditorului, așa că, în mod corect, ambele instanțe au obligat pe

intimata-pârâtă la plata sumei datorate actualizate cu indicele de inflației,

deoarece, potrivit dispozițiilor art. 1084 C. civ., creditorul este îndreptățit

a pretinde repararea pierderii suferite, deci suma datorată, cât și beneficiul

de care a fost lipsit.

În ceea ce privește capătul de cerere privind

acordarea dobânzii la suma solicitată de reclamanta cu titlu de dividende, în

mod corect, ambele instanțe au respins pretențiile acesteia.

Reclamanta a pretins în acțiune obligarea pârâtei la

plata sumei de 2.230.268 lei, reprezentând rata dobânzii la conturile curente

pe perioada 4 aprilie 1999 - 31 ianuarie 2000 acordate de B.C.R. SA.

Problema de drept, invocată de recurentă, este cea a

dobânzii în materie comercială reglementată de art. 43 C. com., prin derogare

de la normele dreptului civil.

Potrivit acestui text de lege, datoriile comerciale,

lichide și plătibile în bani, produc dobânda de drept din ziua când devin

exigibile.

Astfel, cuantumul dobânzii comerciale se stabilește

de lege în afara cazului când părțile au stipulat o sumă mai mare, dar în

limitele legilor speciale.

Părțile din litigiul dedus judecății nu au stipulat

un cuantum al dobânzii care, deși curge de drept, trebuia determinat, iar, pe

de altă parte, reclamanta nu a solicitat dobânda legală, ci o dobândă bancară,

care, dacă s-ar acorda, s-ar fi eludat natura contractuală acestei dobânzi.

Așa fiind, recurenta a dat o interpretare proprie

dispozițiilor art. 43 C. com. atunci când a susținut că, în cazul neexecutării

obligațiilor bănești de natură comercială, creditorul are dreptul la dobânda pe

care ar fi încasat-o dacă banii se aflau în depozit.

Pe de altă parte, în mod corect instanța de apel a

reținut că, dacă s-ar acorda reclamantei, pe lângă actualizarea debitului în

raport de rata inflației, și dobânda bancară pretinsă de aceasta, pârâta ar fi

obligată la o dublă sancțiune pentru aceeași faptă, constând în plata cu

întârziere a dividendelor datorate de aceasta.

Față de toate aceste considerente, Curtea constată că

decizia instanței de apel este legală și temeinică.

Așa fiind, urmează ca, potrivit dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de

reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de reclamanta S.I.F. Transilvania SA Brașov, împotriva

deciziei nr. 250 din 17 mai 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și

de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.