ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1544/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 ianuarie 2001, reclamanta S.I.F. Transilvania SA, cu sediul în Brașov, a solicitat obligarea pârâtei SC S. SA Târgu Mureș la plata sumei de 10.353.300 lei, reprezentând actualizare cuantum dividende cu indicele de inflație, precum și la 2.230.268 lei rata dobânzii la conturile curente, cu cheltuieli de judecată. A solicitat, totodată, instituirea unei popriri asigurătorii asupra contului pârâtei deschis la B.C.R. SA, sucursala Mureș, iar, în subsidiar, instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile ale pârâtei.

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 147 din 17 februarie 2001 a admis, în parte, acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 10.353.300 lei, reprezentând daune constând în rata inflației și la 876.264 lei cheltuieli de judecată; s-au respins restul pretențiilor formulate de reclamantă. Prin decizia nr. 250 din 17 mai 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamantei i se cuvin daunele interese moratorii sub forma actualizării debitului, conform ratei inflației. În ceea ce privește dobânzile bancare, nu sunt îndeplinite prevederile art. 1086 C. civ., iar, pe de altă parte, dacă s-ar acorda, s-ar realiza o dublă reparație pentru aceeași abatere.

În termen legal reclamanta S.I.F. Transilvania SA, cu sediul în Brașov, a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ., susținând că este nelegală și netemeinică. A arătat recurenta că, în mod greșit, instanțele nu au admis capătul de cerere privind dobânda de 10% acordată de B.C.R. la conturile curente deoarece dividendele sunt datorii comerciale, ce trebuie achitate fără întârziere, față de prevederile art. 43 C. com., iar daunele interese moratorii sunt despăgubiri în bani, ce reprezintă echivalentul prejudiciului provocat prin întârzierea executării obligației. Că acordarea de dobânzi este justificată în temeiul art. 1084 C. civ. Examinând recursul declarat de reclamantă, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.

Din actele dosarului rezultă că, la 31 decembrie 1998, Adunarea Generală a Acționarilor din cadrul societății intimate a aprobat bilanțul contabil, iar recurentei, în calitate de acționar, i s-a distribuit suma de 54.432.000 lei cu titlu de dividende aferente anului 1998. Deși intimata a fost somată nu și-a îndeplinit obligația de plată a dividendelor la data scadenței acestora și recurenta a pretins actualizarea lor în raport de indicele de inflație, conform Buletinului de Prețuri al Comisiei Naționale pentru Statistică. Daunele interese compensatorii se acordă pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor, în speță, plata dividendelor și ele trebuie să reprezinte echivalentul bănesc al reparării integrale a prejudiciului cauzat creditorului.

Scăderea puterii de cumpărare a leului datorită inflației și întârzierea plăților are ca urmare producerea unui prejudiciu în patrimoniul creditorului, așa că, în mod corect, ambele instanțe au obligat pe intimata-pârâtă la plata sumei datorate actualizate cu indicele de inflației, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 1084 C. civ., creditorul este îndreptățit a pretinde repararea pierderii suferite, deci suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii la suma solicitată de reclamanta cu titlu de dividende, în mod corect, ambele instanțe au respins pretențiile acesteia. Reclamanta a pretins în acțiune obligarea pârâtei la plata sumei de 2.230.268 lei, reprezentând rata dobânzii la conturile curente pe perioada 4 aprilie 1999 - 31 ianuarie 2000 acordate de B.C.R.

SA. Problema de drept, invocată de recurentă, este cea a dobânzii în materie comercială reglementată de art. 43 C. com., prin derogare de la normele dreptului civil. Potrivit acestui text de lege, datoriile comerciale, lichide și plătibile în bani, produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile. Astfel, cuantumul dobânzii comerciale se stabilește de lege în afara cazului când părțile au stipulat o sumă mai mare, dar în limitele legilor speciale. Părțile din litigiul dedus judecății nu au stipulat un cuantum al dobânzii care, deși curge de drept, trebuia determinat, iar, pe de altă parte, reclamanta nu a solicitat dobânda legală, ci o dobândă bancară, care, dacă s-ar acorda, s-ar fi eludat natura contractuală acestei dobânzi.

Așa fiind, recurenta a dat o interpretare proprie dispozițiilor art. 43 C. com. atunci când a susținut că, în cazul neexecutării obligațiilor bănești de natură comercială, creditorul are dreptul la dobânda pe care ar fi încasat-o dacă banii se aflau în depozit. Pe de altă parte, în mod corect instanța de apel a reținut că, dacă s-ar acorda reclamantei, pe lângă actualizarea debitului în raport de rata inflației, și dobânda bancară pretinsă de aceasta, pârâta ar fi obligată la o dublă sancțiune pentru aceeași faptă, constând în plata cu întârziere a dividendelor datorate de aceasta. Față de toate aceste considerente, Curtea constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică. Așa fiind, urmează ca, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. Transilvania SA Brașov, împotriva deciziei nr. 250 din 17 mai 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.