ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1603/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr. 284/2001, reclamanta S.I.F. Transilvania a chemat în judecată pe pârâta SC R.L. SA Brașov, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 79.425.184 lei, reprezentând dividende aferente anului 1998, actualizarea acestui debit, rata dobânzii la conturile curente și rata dobânzii legale cu cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 300 din 13 martie 2001, s-a anulat, ca insuficient timbrată, acțiunea reclamantei, reținând că, deși legal citată, cu mențiunea de a completa taxele de timbru legal datorate, aceasta nu s-a conformat dispoziției instanței.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 381/Ap din 21 iunie 2001, a admis apelul reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la plata următoarelor sume: 36.124.200 lei – rest dividende aferente anului 1998, 15.641.779 lei daune – reprezentând actualizarea cuantumului dividendelor datorate, potrivit indicelui de inflație, pe perioada 1 aprilie 1999 – 1 februarie 2000, 10.537.429, reprezentând dobânda legală pe perioada 1 februarie 2000 – 30 noiembrie 2000 și la 4.433.204 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut că reclamanta a făcut dovada că este îndreptățită la plata restului de dividende aferente anului 1998, în sumă de 36.124.200 lei, potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, precum și la plata sumei de 15.641.779 lei, reprezentând prejudiciul rezultat în urma reactualizării sumei de 36.124.200 lei pe perioada 1 aprilie 1999 – 1 februarie 2000. S-a mai reținut că cererea reclamantei de a i se acorda despăgubiri, ca urmare a actualizării dividendelor pe perioada 1 februarie 2000 – 31 octombrie 2000, este inadmisibilă, întrucât i-au fost acordate dobânzile legale pentru perioada respectivă. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta.

Reclamanta a susținut în recursul său că, în mod greșit, instanța de apel i-a respins pretențiile în sumă de 14.212.246 lei, întrucât, pornind de la principiul executării în natură a obligațiilor, raportat la dispozițiile art. 970 C. civ., are dreptul să ceară obligarea pârâtei la plata sumei datorate cu titlu de dividende, sumă reactualizată cu indicele mediu al inflației, obținând astfel executarea obligației la valoarea reală a acesteia, cât și dobânda legală. De asemenea, a susținut că era îndreptățită să solicite, pe perioada februarie 1999 – 31 ianuarie 2000, dobândă comercială, ca sancțiune a întârzierii la plată a obligației principale. Recurenta-pârâtă a susținut că decizia atacată este nelegală și netemeinică, întrucât, deși a achitat dividendele datorate, instanța de apel a obligat-o la diferența de 36.124.200 lei și că cererile reclamantei, privind reactualizarea sumei datorate cu titlu de dividende și plata dobânzilor, sunt inadmisibile.

A mai susținut că, în mod greșit, a fost obligată la plata dobânzilor legale, atâta vreme cât reclamanta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între prejudiciul suferit și obligația de plată neexecutată sau executată cu întârziere, așa cum prevăd dispozițiile art. 1086 C. civ. Verificând legalitatea și temeinicia deciziei, în raport cu criticile formulate de reclamantă, Curtea constată că recursul declarat de aceasta este fondat pentru următoarele considerente: Respingerea cererii de reactualizare a sumei datorate cu titlu de dividende, pe perioada 1 februarie 2000 – 31 octombrie 2000, de către instanța de apel este criticabilă. Acordarea de despăgubiri, în completarea dobânzilor moratorii, nu este contrazisă de regula înscrisă în art. 1087 C. civ., întrucât, în cazul obligațiilor bănești, dobânda moratorie are în vedere numai întârzierea în plată, nu și neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor principale.

Daunele în completare reprezintă tocmai daune ce sunt menite a compensa prejudiciul suferit prin erodarea monedei naționale, adică sunt daune compensatorii. Or, conform art. 1069 alin. (2) C. civ., creditorul poate cere deodată și dobânda moratorie și obiectul obligației principale, deci, acestea se pot cumula. Ca atare, este admisibilă acordarea de despăgubiri în completarea dobânzilor moratorii, mai ales în cazul devalorizării monedei de plată. În consecință, reclamanta este îndreptățită la sporul de inflație pe lângă dobânzile legale, acordate de instanță pe perioada 1 februarie 2000 – 31 octombrie 2000, astfel că pârâta va fi obligată la plata sumei de 14.212.246 lei despăgubiri.

Cererea reclamantei de a i se acorda și suma de 2.909.530 lei, reprezentând dobânda la conturile curente acordate de B.C.R., pentru perioada 4 aprilie 1999 – 31 octombrie 2000, nu are temei legal, deoarece acordarea acestor dobânzi este admisibilă numai în condițiile existenței unui contract de depozit, fapt nedovedit în speță, așa încât, în mod just, a fost respinsă de instanța de apel. Așa fiind, Curtea, în conformitate cu art. 314 C. proc. civ., va admite recursul reclamantei, va modifica decizia atacată, în sensul că va obliga pârâta și la plata sumei de 14.212.246 lei cu titlu de actualizare dividende pe perioada 1 februarie 2000 – 31 octombrie 2000. Totodată va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Recursul declarat de pârâtă nu a fost timbrat, deși aceasta a fost citată cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 2.191.602 lei, și a timbrului judiciar, în valoare de 30.000 lei. Cum chestiunea timbrajului este o problemă prealabilă oricărei cereri sau excepții și cum pârâta nu a achitat taxele de timbru legal datorate, Curtea, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 123/1997, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta, S.I.F. Transilvania SA Brașov, împotriva deciziei nr. 381 din 21 iunie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia atacată, în sensul că obligă pârâta, SC R.L. SA, și la plata sumei de 14.212.246 lei cu titlu de actualizare dividende pe perioada 1 februarie 2000 – 31 octombrie 2000. Menține celelalte dispoziții. Anulează recursul declarat de pârâta, SC R.L. SA Brașov, împotriva aceleiași decizii, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14 martie 2003.