ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1496/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 318 din 14 martie 2001,

Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea reclamantei S.I.F. Transilvania SA Brașov

și a obligat pe pârâta SC E.N. SA Constanța la plata sumei de 205.308.900 lei,

reprezentând dividende aferente anului 1999, precum și 43.874.512 lei daune,

constând în rata inflației, cu 13.662.280 lei cheltuieli de judecată,

respingând capetele de cerere privind plata dobânzii și aplicarea sechestrului

și popririi asiguratorii.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 366

din 14 iulie 2001, a admis în parte apelul reclamantei, a schimbat în parte

sentința de mai sus, în sensul că a obligat pe pârâtă la plata sumei de

5.988.861 lei dobândă legală și 424.109 lei cheltuieli de judecată, menținând

restul dispozițiilor sentinței, cu cheltuieli de judecată în apel în sumă de

277.054 lei.

Împotriva acestei soluții, reclamanta a declarat

recurs, solicitând, în esență, obligarea pârâtei și la plata dobânzii, în sumă

de 40.575.197 lei, pentru perioada 7 iulie 2000 – 1 februarie 2001, cu

cheltuieli de judecată.

Recursul reclamantei este întemeiat, pentru cele ce

se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că

pârâta datorează de la data încheierii bilanțului contabil pentru anul 1999,

dividendele, precum și reactualizarea acestei sume, așa cum corect s-a reținut

de instanță.

Aceasta, întrucât, pentru o justă și dreaptă

despăgubire, pârâta este ținută de obligația de plată a sumei datorată cu

titlul de dividende, actualizată cu indicele de inflație, deoarece, potrivit art.

1084 C. civ., creditorul este îndreptățit a pretinde repararea pierderii

suferite, deci, suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit.

Rezultă, deci, că nu suntem în prezența unei

sancțiuni pentru neîndeplinirea unei prestații contractuale, cum ar fi clauza

de penalități, ci a unei reactualizări a sumei datorate prin stabilirea valorii

sale la data plății efective, în raport cu prevederile codului civil menționate

mai sus.

Pe de altă parte, trebuia reținut că, potrivit art. 43

C. com., datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de

drept din ziua când devin exigibile.

Dobânzile prevăzute de art. 43 C. com. privesc sancționarea

întârzierii plății de către debitor și nu se confundă cu suma actualizată,

datorată de aceasta potrivit raporturilor juridice comerciale.

În consecință, reclamanta era îndreptățită și la

plata dobânzilor comerciale, prevăzute de art. 43 C. com., în sumă totală de

46.864.058 lei.

Astfel, recursul reclamantei va fi admis, se va

modifica decizia atacată, în sensul că pârâta va fi obligată la plata

dobânzilor comerciale, în sumă de 46.564.058 lei, în loc de 5.988.861 lei,

menținând restul dispozițiilor sentinței.

Având în vedere această soluție, potrivit art. 274 C.

proc. civ., pârâta va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în apel

și recurs, în sumă de 2.312.056 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.I.F Transilvania SA

Brașov împotriva deciziei nr. 366/Ap din 14 iunie 2001 a Curții de Apel Brașov,

modifică decizia atacată, în sensul că obligă pârâta SC E.N. SA Constanța să

plătească reclamantei suma de 46.564.058 lei, în loc de 5.988.861 lei, cu titlu

de dobândă legală.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de

2.312.056 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 martie

2003.