ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1496/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 318 din 14 martie 2001, Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea reclamantei S.I.F. Transilvania SA Brașov și a obligat pe pârâta SC E.N. SA Constanța la plata sumei de 205.308.900 lei, reprezentând dividende aferente anului 1999, precum și 43.874.512 lei daune, constând în rata inflației, cu 13.662.280 lei cheltuieli de judecată, respingând capetele de cerere privind plata dobânzii și aplicarea sechestrului și popririi asiguratorii. Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 366 din 14 iulie 2001, a admis în parte apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința de mai sus, în sensul că a obligat pe pârâtă la plata sumei de 5.988.861 lei dobândă legală și 424.109 lei cheltuieli de judecată, menținând restul dispozițiilor sentinței, cu cheltuieli de judecată în apel în sumă de 277.054 lei.

Împotriva acestei soluții, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, obligarea pârâtei și la plata dobânzii, în sumă de 40.575.197 lei, pentru perioada 7 iulie 2000 – 1 februarie 2001, cu cheltuieli de judecată. Recursul reclamantei este întemeiat, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că pârâta datorează de la data încheierii bilanțului contabil pentru anul 1999, dividendele, precum și reactualizarea acestei sume, așa cum corect s-a reținut de instanță. Aceasta, întrucât, pentru o justă și dreaptă despăgubire, pârâta este ținută de obligația de plată a sumei datorată cu titlul de dividende, actualizată cu indicele de inflație, deoarece, potrivit art. 1084 C. civ., creditorul este îndreptățit a pretinde repararea pierderii suferite, deci, suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit.

Rezultă, deci, că nu suntem în prezența unei sancțiuni pentru neîndeplinirea unei prestații contractuale, cum ar fi clauza de penalități, ci a unei reactualizări a sumei datorate prin stabilirea valorii sale la data plății efective, în raport cu prevederile codului civil menționate mai sus. Pe de altă parte, trebuia reținut că, potrivit art. 43 C. com., datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. Dobânzile prevăzute de art. 43 C. com. privesc sancționarea întârzierii plății de către debitor și nu se confundă cu suma actualizată, datorată de aceasta potrivit raporturilor juridice comerciale. În consecință, reclamanta era îndreptățită și la plata dobânzilor comerciale, prevăzute de art. 43 C. com., în sumă totală de 46.864.058 lei.

Astfel, recursul reclamantei va fi admis, se va modifica decizia atacată, în sensul că pârâta va fi obligată la plata dobânzilor comerciale, în sumă de 46.564.058 lei, în loc de 5.988.861 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței. Având în vedere această soluție, potrivit art. 274 C. proc. civ., pârâta va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs, în sumă de 2.312.056 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.I.F Transilvania SA Brașov împotriva deciziei nr. 366/Ap din 14 iunie 2001 a Curții de Apel Brașov, modifică decizia atacată, în sensul că obligă pârâta SC E.N. SA Constanța să plătească reclamantei suma de 46.564.058 lei, în loc de 5.988.861 lei, cu titlu de dobândă legală. Menține restul dispozițiilor sentinței. Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2.312.056 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 martie 2003.