ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2898/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 146 din 7 februarie 2001, Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea reclamantei, S.I.F. Transilvania SA Brașov și a obligat pe pârâta, SC C.F. SA Constanța, la plata sumei de 12.221.100 lei, reprezentând dividende nete aferente anului 1999, de 342.188 lei, reprezentând daune constând în rata inflației, precum și la 1.093.574 lei cheltuieli de judecată. Au fost respinse restul pretențiilor formulate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit bilanțului contabil al pârâtei, încheiat la 31 decembrie 1999, aprobat de A.G.A., societății reclamante, în calitate de acționar, i s-a distribuit suma de 12.221.000 lei, cu titlu de dividende aferente anului 1999. Deși a fost somată, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a dividendelor, astfel că reclamanta a procedat la actualizarea acesteia, aplicând indicele de inflație, conform Buletinului de Prețuri al Comisiei Naționale pentru Statistică. Petitul, privind acordarea dobânzii legale, a fost respins ca neîntemeiat, deoarece reclamanta nu a dovedit că, prin valoarea sumei actualizate cu rata inflației, nu a fost acoperit prejudiciul suferit.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 249 din 17 mai 2001, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond. Împotriva menționatei decizii, reclamanta S.I.F. Transilvania SA a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei și obligarea pârâtei și la plata dobânzilor legale. În criticile formulate, recurenta-reclamantă susține, în esență, următoarele: - că instanța de apel a pronunțat o soluție greșită, datorită aplicării greșite a legii la o situație de fapt corect stabilită și la care sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C. com.

și că dobânda a fost cerută cu titlu de beneficiu nerealizat; - că, potrivit art. 1088 alin. (1) teza finală C. civ., obligațiile comerciale, care au obiect o sumă de bani, sunt purtătoare de daune-interese mai mari decât dobânda legală și că acestea se cuvin creditorului, fără să fie ținut a justifica vreo pagubă; - că sumele solicitate au calificări juridice diferite, astfel că este posibil cumulul daunelor-interese compensatorii (rata inflației) cu cele moratorii (dobânda comercială), care privesc beneficiul nerealizat. Recursul nu este fondat. Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în cauză, nefiind întrunite nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Reclamanta și-a întemeiat pretențiile, privind daunele moratorii, pe art. 43 C. com., care stipulează că datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. În raport cu aceste prevederi, în cazul neplății unor datorii comerciale lichide și exigibile, comerciantul debitor datorează de drept dobânzi. Cuantumul daunelor-interese moratorii datorate de debitor este egal cu dobânda stipulată de părți, fără a putea depăși dobânda legală, sub sancțiunea nulității absolute (art. 1088 C. civ.). Dividendele sunt sume datorate la sfârșitul anului contabil, calculate pe baza bilanțului anual, aprobat de A.G.A., când devin exigibile. Acordarea de daune echivalente cu actualizarea dividendelor, în raport cu rata inflației, se face în baza dispozițiilor art. 1073 C. civ., potrivit cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la desdăunare.

Creditorul este îndreptățit să pretindă repararea pierderii suferite, deci atât suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit, adică întreaga pagubă, conform art. 1084 C. civ. În cauză, reclamanta a invocat, ca temei de drept, art. 1084 C. civ., cu trimitere la art. 1088 din același cod. Pârâta a fost obligată la plata sumei stabilite, cu titlu de dividende, pe anul 1999, prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor, actualizată cu indicele mediu al inflației, tocmai în vederea reparării integrale a prejudiciului, conform art. 1084 C. civ. Susținerea recurentei-reclamante de a obliga pârâta la plata beneficiului nerealizat, însumând atât suma rezultată ca urmare a aplicării indicelui de inflație, cât și dobânda, este neîntemeiată.

Cumularea dobânzilor cu alte daune-interese este permisă în mod excepțional, numai în cazurile expres prevăzute de lege, or, plata dividendelor nu se încadrează în această categorie. Nu se pot cumula daunele-interese compensatorii, calculate pe baza ratei inflației, cu daunele-interese moratorii, reprezentând dobânda, chiar dacă cele două sume solicitate au calificări juridice diferite, dar au aceeași finalitate, și anume, acoperirea beneficiului nerealizat. Cum hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, Curtea urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta, S.I.F. Transilvania SA Brașov, împotriva deciziei nr. 249 din 17 mai 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2003.