ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2898/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 146 din 7 februarie 2001,

Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea reclamantei, S.I.F. Transilvania SA

Brașov și a obligat pe pârâta, SC C.F. SA Constanța, la plata sumei de

12.221.100 lei, reprezentând dividende nete aferente anului 1999, de 342.188

lei, reprezentând daune constând în rata inflației, precum și la 1.093.574 lei

cheltuieli de judecată.

Au fost respinse restul pretențiilor formulate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a

reținut că, potrivit bilanțului contabil al pârâtei, încheiat la 31 decembrie

1999, aprobat de A.G.A., societății reclamante, în calitate de acționar, i s-a

distribuit suma de 12.221.000 lei, cu titlu de dividende aferente anului 1999.

Deși a fost somată, pârâta nu și-a îndeplinit

obligația de plată a dividendelor, astfel că reclamanta a procedat la

actualizarea acesteia, aplicând indicele de inflație, conform Buletinului de

Prețuri al Comisiei Naționale pentru Statistică.

Petitul, privind acordarea dobânzii legale, a fost

respins ca neîntemeiat, deoarece reclamanta nu a dovedit că, prin valoarea

sumei actualizate cu rata inflației, nu a fost acoperit prejudiciul suferit.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 249 din 17 mai 2001, a

respins apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond.

Împotriva menționatei decizii, reclamanta S.I.F.

Transilvania SA a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea

recursului, casarea deciziei și obligarea pârâtei și la plata dobânzilor

legale.

În criticile formulate, recurenta-reclamantă susține,

în esență, următoarele:

- că instanța de apel a pronunțat o soluție greșită,

datorită aplicării greșite a legii la o situație de fapt corect stabilită și la

care sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C. com. și că dobânda a fost cerută

cu titlu de beneficiu nerealizat;

- că, potrivit art. 1088 alin. (1) teza finală C.

civ., obligațiile comerciale, care au obiect o sumă de bani, sunt purtătoare de

daune-interese mai mari decât dobânda legală și că acestea se cuvin

creditorului, fără să fie ținut a justifica vreo pagubă;

- că sumele solicitate au calificări juridice

diferite, astfel că este posibil cumulul daunelor-interese compensatorii (rata

inflației) cu cele moratorii (dobânda comercială), care privesc beneficiul

nerealizat.

Recursul nu este fondat.

Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor

formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale

incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei

recurate, în cauză, nefiind întrunite nici una din situațiile prevăzute de art.

304 C. proc. civ.

Reclamanta și-a întemeiat pretențiile, privind

daunele moratorii, pe art. 43 C. com., care stipulează că datoriile comerciale

lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin

exigibile.

În raport cu aceste prevederi, în cazul neplății unor

datorii comerciale lichide și exigibile, comerciantul debitor datorează de drept

dobânzi. Cuantumul daunelor-interese moratorii datorate de debitor este egal cu

dobânda stipulată de părți, fără a putea depăși dobânda legală, sub sancțiunea

nulității absolute (art. 1088 C. civ.).

Dividendele sunt sume datorate la sfârșitul anului

contabil, calculate pe baza bilanțului anual, aprobat de A.G.A., când devin

exigibile.

Acordarea de daune echivalente cu actualizarea

dividendelor, în raport cu rata inflației, se face în baza dispozițiilor art. 1073

C. civ., potrivit cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea

exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la desdăunare.

Creditorul este îndreptățit să pretindă repararea

pierderii suferite, deci atât suma datorată, cât și beneficiul de care a fost

lipsit, adică întreaga pagubă, conform art. 1084 C. civ.

În cauză, reclamanta a invocat, ca temei de drept, art.

1084 C. civ., cu trimitere la art. 1088 din același cod.

Pârâta a fost obligată la plata sumei stabilite, cu

titlu de dividende, pe anul 1999, prin hotărârea Adunării Generale a

Acționarilor, actualizată cu indicele mediu al inflației, tocmai în vederea

reparării integrale a prejudiciului, conform art. 1084 C. civ.

Susținerea recurentei-reclamante de a obliga pârâta

la plata beneficiului nerealizat, însumând atât suma rezultată ca urmare a

aplicării indicelui de inflație, cât și dobânda, este neîntemeiată.

Cumularea dobânzilor cu alte daune-interese este

permisă în mod excepțional, numai în cazurile expres prevăzute de lege, or,

plata dividendelor nu se încadrează în această categorie.

Nu se pot cumula daunele-interese compensatorii,

calculate pe baza ratei inflației, cu daunele-interese moratorii, reprezentând

dobânda, chiar dacă cele două sume solicitate au calificări juridice diferite,

dar au aceeași finalitate, și anume, acoperirea beneficiului nerealizat.

Cum hotărârea instanței de apel este temeinică și

legală, Curtea urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta, S.I.F.

Transilvania SA Brașov, împotriva deciziei nr. 249 din 17 mai 2001 a Curții de

Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2003.