ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2656/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 408/C din 2 aprilie 2001, pronunțată

de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a fost

admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. Transilvania, în

contradictoriu cu pârâta SC C.C. SA, în sensul că a obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 381.797.484 lei, reprezentând actualizarea cuantumului

dividendelor aferente anului 1998, prin aplicarea indicelui mediu al inflației

pe perioada 9 aprilie 1999 - 31 ianuarie 2000 și suma de 17.280.949 lei, cu

titlu de cheltuieli de judecată, fiind respinse restul pretențiilor.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că

Adunarea Generală a Acționarilor societății pârâte, din data de 3 aprilie 1999,

a aprobat bilanțul contabil încheiat la 31 decembrie 1998, recurgând la repartizarea

dividendelor cuvenite în raport cu alin. (2) al art. 67 din Legea nr. 31/1990,

dividende devenite din acest moment drepturi de creanță exigibile ale

asociaților împotriva societății. Reclamanta, societate specializată în

plasamente financiare, justifică că ar avea un interes material legitim în

declanșarea acestei proceduri judiciare, dictat de neexecutarea integrală și la

termen a obligației scadentă de plată a dividendelor. Respingerea pretențiilor

reclamantei, reprezentând daune-interese moratorii, a fost motivată în sensul

că reclamanta, în speță, nu a făcut dovada legăturii cauzale dintre prejudiciul

suferit de creditor și fapta culpabilă a debitorului, constând în întârzierea

plății sumei de bani datorată.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia nr. 422/Ap din 28 iunie 2001, a respins

apelul declarat de reclamanta, S.I.F. Transilvania SA, cu sediul în Brașov,

împotriva sentinței civile nr. 408 din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Brașov, pe

care a menținut-o.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit

că, în lipsa unei reglementări a dobânzii comerciale la data nașterii

raportului juridic obligațional între părți, instanța de fond a obligat-o pe

pârâtă să-i plătească reclamantei suma datorată cu titlu de dividende,

actualizată cu indicele mediu de inflație, tocmai în vederea reparării

integrale a prejudiciului, în lumina dispozițiilor art. 1084 C. civ.

Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin

decizia nr. 2183 din 26 martie 2002, a admis recursul declarat de S.I.F.

Transilvania SA Brașov, împotriva deciziei nr. 422/Ap din 28 iunie 2001 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, și a

admis recursul declarat de pârâta SC C.C. SA Constanța împotriva aceleiași

decizii, casând decizia recurată, în sensul că a trimis cauza Curții de Apel

Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pentru soluționarea

ambelor apeluri pe fond. S-a impus trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca

instanța să pună în discuția părților cuantumul dobânzilor și să dispună

efectuarea unei expertize pentru stabilirea certă a cuantumului dobânzilor, în

funcție de perioadele solicitate, dacă acestea sunt anterioare datei de 17

februarie 2000 și temeiul legal aplicabil. De asemenea, a fost avută în vedere

și omisiunea curții de apel de a se pronunța asupra apelului formulat de

pârâtă.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia nr. 46/Ap din 17 decembrie 2002,

rejudecând cauza în apel, după casarea dispusă de Curtea Supremă de Justiție, secția

comercială, a respins apelurile declarate de reclamanta S.I.F. Transilvania SA

Brașov și pârâta SC C.C. SA Constanța împotriva sentinței civile nr. 408/C din 2

aprilie 2001 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ.

S-a apreciat că, în mod corect, prima instanță a

respins pretențiile raportate la rata dobânzii la conturile curente, în speță,

nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1084 - 1086 C. civ., respectiv,

nu s-a făcut dovada prejudiciului (plata ratelor) legătura cauzală cu

neexecutarea obligației, cât și caracterul previzibil al prejudiciului

(întrucât doar în domeniul delictual se repară atât prejudiciul previzibil, cât

și cel imprevizibil). De asemenea, apelanta nu a făcut dovada, potrivit art. 1086

C. civ., că, prin actualizarea debitului cu rata inflației, nu s-a acoperit

prejudiciul suferit, astfel încât să se justifice acordarea dobânzilor sub

forma celor aplicate de B.R.D. la conturile curente. Dobânda solicitată de

reclamantă nu constituie dobândă legală, astfel încât nu poate fi acordată în

temeiul art. 1088 C. civ. și cu atât mai mult în baza O.G. nr. 9/2000, care nu

era în vigoare pe perioada 9 aprilie 1999 - 31 ianuarie 2000.

În privința indicelui de inflație, prin expertiza

contabilă nr. 1234 din 2000, s-a concluzionat că, în contextul în care

reclamanta este o societate specializată în plasamente financiare, de pe urma

cărora culege dividende către acționarii, persoane fizice, dividende ce nu pot

fi distribuite decât în bani și nu în natură, în mod corect, s-a avut în vedere

indicele mediu al prețurilor de consum și nu indicele pentru mărfurile

alimentare.

Referitor la apelul pârâtei SC C.C. SA Constanța s-a

constatat că acesta vizează respingerea acțiunii, respectiv, a daunelor

rezultate din actualizarea debitului cu indicele de inflație și cheltuielile de

judecată. S-a considerat că în privința actualizării debitului și, respectiv, a

acordării sumei de 381.797.484 lei, problema de drept a fost soluționată în

recurs, prin decizia nr. 2183/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția

comercială,

[

alin. (5) pag.4], astfel încât sunt incidente

prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 46/Ap din 17 decembrie 2002,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a declarat recurs reclamanta, S.I.F. Transilvania SA, cu sediul

în Brașov, care a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul că, în mod

greșit, nu a fost obligată pârâta și la plata ratei dobânzii bancare, în

cuantum de 78.967.231 lei.

Intimata-pârâtă, SC C.C. SA, cu sediul în Constanța,

a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat

respingerea recursului.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, în

raport cu critica adusă în cererea de recurs, constată că aceasta este fondată,

recursul urmând a fi admis, pentru următoarele considerente.

Instanțele judecătorești anterioare, nu au apreciat

complet și integral probele administrate în cauză, nu au stabilit corect

adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu întinderea drepturilor și

obligațiilor asumate reciproc și cadrul legal corespunzător, în sensul că, în

speță, în mod judicios, reclamanta a argumentat calificarea juridică diferită a

celor două categorii de daune, astfel fiind aplicabile dispozițiile art. 43 C.

com., pentru plata cu întârziere a dividendelor.

Reclamanta, S.I.F. Transilvania SA Brașov, a

solicitat aceste dobânzi, în cuantum de 78.967.231 lei, (dosarul nr. 810/2002 al

Curții de Apel Brașov) iar, conform raportului de expertiză contabilă nr. 1234

din 27 noiembrie 2002, întocmit de expertul contabil ec. M.V., s-a concluzionat

că, prin achitarea cu întârziere a dividendelor, s-au creat lichidități pentru SC

C.C. SA, este echitabil ca prețul folosinței să fie suportat de aceasta,

reclamanta fiind îndreptățită ca, pentru perioada 9 aprilie 1999 - 16 februarie

2002, să primească daune-interese moratorii în sumă de 79.141.122 lei (dosar nr.

810/2002 Curtea de Apel Brașov).

Cu maximă certitudine, în cazul obligațiilor

comerciale ce au ca obiect sume de bani certe, lichide și exigibile, cum este

și prezenta cauză, debitorul este de drept pus în întârziere din ziua scadenței

obligației și tot din acest moment încep să curgă și dobânzile.

Fiind dată o eficiență juridică maximă dispozițiilor art.

43 C. com., urmează a admite recursul promovat de reclamanta, S.I.F.

Transilvania SA cu sediul în Brașov, împotriva deciziei nr. 46 din 17 decembrie

2002, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite apelul aceleiași

reclamante, declarat împotriva sentinței civile nr. 408 din 2 aprilie 2001 a

Tribunalului Brașov, pe care o schimbă în parte, în sensul că admite acțiunea

reclamantei și pentru suma de 78.967.231 lei, reprezentând daune.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga

pârâta SC C.C. SA Constanța, la plata sumei de 2.922.517 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta, S.I.F. Transilvania

SA Brașov, împotriva deciziei nr. 46 din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul

că admite apelul aceleiași reclamante, declarat împotriva sentinței civile nr. 408

din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Brașov, pe care o schimbă în parte, în sensul

că admite acțiunea reclamantei și pentru suma de 78.967.231 lei, reprezentând dobânzi.

Obligă pârâta, SC C.C. SA Constanța, la plata sumei

de 2.922.517 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 mai 2003.