ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1406/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

a administrativ, prin sentința civilă nr. 165/C, pronunțată, la 13 februarie

2001, în dosarul nr. 262/2001, a admis în parte acțiunea reclamantei S.C. S.I.F.

Transilvania SA Brașov, împotriva pârâtei SC C.O. SA Brașov și a obligat pârâta

să plătească reclamantei la plata sumei 60.907.300 lei, reprezentând dividende

aferente anului 1999, 18.596.561 lei, reprezentând actualizarea cuantumului

dividendelor pentru perioada 5 mai 2000 - 31 decembrie 2000.

Cererea pentru plata sumei de 18.263.776 lei,

reprezentând dobânda legală calculată prin raportare la rata oficială a

scontului, a fost respinsă.

Pârâta a mai fost obligată să plătească reclamantei

6.370.351 lei, cu titlul de cheltuieli parțiale de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond

a reținut că, potrivit art. 67 și 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

acționarii au dreptul la plata dividendelor de la data aprobării lor de către

Adunarea Generală a Acționarilor, iar potrivit art. 970, 981 și 1084 C. civ.,

creditorul are dreptul la repararea pagubelor și la beneficiul de care a fost

lipsit.

Cu privire la cererea pentru plata dobânzilor,

tribunalul a reținut că nu este admisibilă, cumularea daunelor-interese

compensatorii cu cele moratorii, iar reactualizarea dividendelor acoperă

integral prejudiciul suferit de reclamantă prin neexecutarea obligațiilor de

plată.

Apelul declarat de reclamanta S.I.F. Transilvania SA

Brașov, împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Brașov a fost respins, ca nefondat,

de Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 334/Ap din 6 iunie 2001, pronunțată

în dosarul nr. 599/2001.

Împotriva acestei decizii, societatea reclamantă a

declarat recurs, susținând că instanțele de fond și apel au apreciat greșit

natura juridică a pretențiilor reclamantei, deoarece obligația pârâtei, fiind

plata unei sume de bani, nu putea fi executată decât în natură (art. 1073 C.

civ.), iar suma datorată cu titlul de dividende actualizată cu indicele mediu

de inflație, reprezintă executarea obligației la valoarea reală, iar dobânda,

datorată în baza art. 43 C. com., nu poate fi confundată și nu se suprapune

valorii reale a creanței.

Recursul declarat de reclamantă nu este fondat.

Instanța de apel a reținut corect că daunele-interese

moratorii acordate reprezintă echivalentul prejudiciului pe care reclamanta l-a

suferit ca urmare a executării cu întârziere de către pârâtă a obligațiilor

sale, iar suma acordată pentru menținerea valorii creanței reprezintă

daune-interese, calificate ca atare de dispozițiile art. 1084, 1088 C. civ., și,

în aceste împrejurări, acordarea dobânzilor, prevăzute de art. 43 C. com., al

căror rol este același, ar fi constituit o depășire a prejudiciului real suferit

de societatea reclamantă.

În aceste împrejurări, recursul reclamantei va fi

respins, ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F.

Transilvania SA Brașov împotriva deciziei nr. 334/Ap din 6 iunie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 6 martie

2003.