ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1749/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 544 din 4 iunie

2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost condamnați

inculpații:

închisoare pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. lit. a), e) și d), cu aplicarea art. 13 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani

închisoare.

3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin.

(2) lit. a), e) și d) cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C.

pen., precum și cu art. 13 din același cod.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpații A.P.C. și D.V. să execute fiecare

câte 3 ani închisoare.

A fost menținută starea de arest a

inculpaților și a fost computată perioada arestării preventive cu începere de

la 16 decembrie 2001 la zi pentru toți inculpații.

Sub aspectul laturii civile, în baza

art. 14 din C. proc. pen., raportat la art. 346 din același cod, inculpații au

fost obligați în solidar la echivalentul a 300 dolari S.U.A. și 270.000 lei cu

titlu de despăgubiri civile către partea civilă S.C.C. și la echivalentul în

lei a 300 dolari S.U.A. și 100.000 lei către partea civilă C.I.

Pentru a pronunța această sentință

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 15 decembrie 2001,

părțile vătămate S.C. și C.I. s-au deplasat din satul Florești în București cu

autoturismul condus de S.C.

În momentul în care părțile vătămate

au ajuns la locul de destinație (unde locuia martora B.A.) au apărut cei trei

inculpați care prin violență le-au scos din autoturism și l-au imobilizat,

context în care C.I. a fost lovit cu o bâtă de inculpatul D.V. și cu pumnul în

spate, fiind deposedat de un telefon mobil și o placă, iar S.I. i-a luat un

lanț din aur, o brățară și un inel. La rândul ei, partea vătămată S.C. a fost

ținută de inculpatul A.P., pentru a nu interveni în apărarea prietenului său,

ulterior fiind lovită și ea de către D.V., care i-a luat 300 dolari S.U.A. și

270.000 lei.

În urma agresiunilor suferite,

partea vătămată S.C. a suferit leziuni ce au necesitat 4 - 5 zile îngrijiri

medicale, iar C.I. a suferit leziuni ce au necesitat 14 - 16 zile îngrijiri

medicale.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală,

plângerile și declarațiile părților civile, depozițiilor martorilor B.A. și

D.M., planșelor foto executate în cauză, expertizelor medico-legale, probe

coroborate cu declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 576 din 25 septembrie 2002, a admis apelul

formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte

sentința penală nr. 544 din 4 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a

II-a penală și rejudecând în fond, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), e) și

d), cu aplicarea art. 13 C. pen. (două fapte) l-a condamnat pe inculpatul

S.I.R. la două pedepse de câte 7 ani închisoare, inculpatul urmând a executa

pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare prin aplicarea art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen.

În temeiul aceluiași text

[

(art. 211 alin. (2) lit. a), e) și

d), cu aplicarea art. 13 C. pen.)] inculpații A.P.C. și D.V. au fost condamnați

la câte 5 ani închisoare, aceștia urmând ca în baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare fiecare.

Conform art. 65 C. pen., au fost

interzise inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepselor principale.

Totodată, au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii inculpații

A.P.C., D.V. și S.I.R. au declarat recurs prin care au solicitat reducerea

pedepselor aplicate și menținerea primei hotărâri pronunțate în cauză.

Recursurile sunt fondate.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului, de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din formularea dată de textul de

lege mai sus-arătat acestor criterii, rezultă că sunt obligatorii și trebuie

avute în vedere în totalitate, de fiecare dată, la stabilirea și aplicarea

pedepsei.

Or, în speță, instanța de apel a

analizat în principal pericolul social al faptelor comise, nu și celelalte

criterii de individualizare, ceea ce a determinat aplicarea unor sancțiuni

greșit individualizate.

Astfel, inculpații A.P.C. și D.V. se

află la prima încălcare a legii penale, iar inculpatul S.I.R. este indicat ca

având antecedente penale, deși din fișa de cazier rezultă doar împrejurarea că

împotriva acestuia s-a pus în mișcare acțiunea penală în dosarul nr.

4246/IP/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6, infracțiunile

comise reprezentând un fapt izolat inculpații având caracterizări pozitive, așa

cum rezultă din actele eliberate de Asociațiile de locatari de la domiciliile

lor.

Pe de altă parte este de relevat

faptul că incidentul dintre părți a fost urmare a unor conflicte anterioare,

inculpatul S.I.R. și partea vătămată C.I. fiind în relații de prietenie cu

martora B.A., care de altfel a și aranjat întâlnirea părților în fața blocului

în care locuiește.

Fără a minimaliza pericolul social

concret al faptelor comise, având în vedere împrejurările în care s-a derulat

activitatea infracțională precum și elementele de circumstanțiere ale

făptuitorilor (toți cu vârste sub 20 ani la data comiterii infracțiunilor) așa

cum au fost arătate mai sus, Curtea, apreciază că sancțiunile aplicate de prima

instanță sunt cele care pot contribui la îndreptarea făptuitorilor, cu atât mai

mult cu cât inculpații, în final au regretat faptele.

În raport de considerentele expuse,

recursurile declarate vor fi admise și în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va casa decizia penală nr. 576 din 25

septembrie 2002 a Curții de Apel București și se va menține sentința penală nr.

544 din 4 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații A.P.C., D.V. și S.I.R. împotriva deciziei penale nr. 576 din 25

septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală nr. 576 din

25 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală și menține

sentința penală nr. 544 din 4 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a

II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate

tuturor inculpaților, timpul arestării preventive de la 16 decembrie 2001, la 4

aprilie 2003.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

aprilie 2003.