ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 939/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București împotriva deciziei penale nr.348 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel

București, secția I penală, privind pe inculpații D.I. și S.F.

S-au

prezentat intimații inculpați, aflați în stare de  arest, asistați de avocat C.D.,

apărător desemnat din oficiu.

A

lipsit intimata parte civilă R.P..

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul

a susținut oral motivele de recurs, astfel cum au fost formulate în scris și

depuse la dosar, precizând că le aduce o completare, în sensul omisiunii

aplicării prevederilor art.13 din Codul penal pentru infracțiunile de tâlhărie

prevăzute de art.211 alin.2 lit.a din Cod penal, reținute în sarcina

inculpaților.

A

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, aplicarea prevederilor

art.13 din Codul penal pentru infracțiunile de tâlhărie prevăzute de art.211

alin.2 lit.a din Codul penal săvârșite de ambii inculpați, înlăturarea

prevederilor art.74 și 76 din Codul penal pentru inculpatul D.I. și majorarea

pedepsei aplicate acestuia precum și majorarea pedepsei aplicate inculpatului S.F.

Apărătorul

inculpaților a pus concluzii de admitere a recursului, numai cu privire la

aplicarea prevederilor art.13 din Codul penal, referitor la infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art.211 lit.a din Codul penal, reținută în sarcina

inculpaților și respingerea ca nefondate a celorlalte motive de casare

susținute de procuror.

Inculpatul

D.I., în ultimul cuvânt,  a solicitat respingerea recursului declarat de

parchet.

Inculpatul

S.F., în ultimul cuvânt, a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr.326 din 4 aprilie

2002, a condamnat pe inculpații:

-

D.I. la 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută și pedepsită de art.211 alin.2 lit.a,d și e, cu aplicarea art.74

lit.b și c, a art.76 lit.b  și a art.71, raportat la art.74 din Codul penal.

S-a

dedus din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la

17 decembrie 2001 la zi.

-

S.F. la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută și pedepsită de art.211 alin.2 lit.a,d și e, cu aplicarea art.71,

raportat la art.64 din Codul penal.

Instanța

a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de

la 16 decembrie 2001 la zi.

Tribunalul

a admis acțiunea civilă a părții civile R.P.T., și a obligat inculpații,  solidar,

la plata către aceasta a sumei de 10.500.000 lei, despăgubiri civile, precum și

la câte 2.500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând

astfel, instanța a reținut, în fapt, că, în ziua de 15 decembrie 2001, în jurul

orei 10,00 ,inculpații, aflați în incinta unui magazin, au observat că partea

vătămată P.R.T. are asupra sa un teanc de bancnote de 100.000 lei, iar când

acesta a părăsit magazinul s-au luat după ea. Pe stradă, inculpatul D.I. i-a

cerut lui P.R.T., suma de 5.000 lei, pe care acesta  a spus că i-o va da,

cerându-le însă să stea la distanță. În acel moment, S.F. a împins-o pe partea

vătămată într-un zid, i-a pus mâna la gură, amenințând-o cu „tăierea” dacă va

striga, timp în care D.I. i-a luat din buzunar 5.700.000 lei, 31 dolari SUA și

telefonul mobil.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apeluri, în termen legal, Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și inculpații, care, la termenul de judecată au declarat

că și le retrag, instanța luând act de voința acestora, potrivit art.369 din

Codul de procedură penală.

Prin

apelul declarat, parchetul critică hotărârea pentru greșita individualizare a

pedepselor aplicate inculpaților, ca urmare a interpretării greșite a

dispozițiilor privind circumstanțele atenuante și a celor referitoare la

criteriile legale de individualizare.

Curtea

de Apel București, Secția I penală, prin decizia nr.348 din 19 iunie 2002, a

respins, ca nefondat, apelul parchetului, apreciind că „Instanța de fond a

făcut o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați,

respectându-se riguros criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, în

conformitate cu care s-a ținut seama de gradul de pericol social concret al

acestei infracțiuni, împrejurările concrete în care fapta a fost comisă și de

circumstanțele personale ale inculpaților”.

În

termen legal, hotărârile au fost atacate cu recurs declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București cu reiterarea aceluiași caz de recurs, care a

format și obiectul cererii de apel, analizate cu prilejul judecării acestuia.

Examinând

hotărârile atacate în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art.385

9

alin.1 pct.14 teza întâi din Codul de procedură penală, precum și din oficiu,

cu privire la cazurile care se iau în considerare conform art.385

9

alin.3, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.

1.

În acest sens, Curtea constată că, de la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

săvârșită în condițiile prevăzute de art.211 alin.2 lit.a, respectiv  „de două

sau mai multe persoane împreună”, până la judecarea definitivă a acesteia, a

intervenit Legea nr.169 din 18 aprilie 2002 (neluată în considerare de către

instanța de control judiciar) care a modificat și completat dispozițiile

art.211, prin introducerea alineatului 2

1

ce prevede majorarea

limitelor pedepsei, și anume de la 7 la 20 de ani închisoare pentru tâlhăria

comisă în situația menționată.

Așa

fiind, inculpaților, față de dispozițiile exprese ale art.13 din Codul penal,

referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, le sunt aplicabile

prevederile anterioare, care prevăd pedepse între 5 și 20 de ani închisoare.

2.

Curtea constată că, reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzute de

art.74 lit.b și c din Codul penal în favoarea inculpatului D.I. nu se

justifică, în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite,

cât și cu datele personale ale acestuia, care în timpul minorității a fost

internat într-un centru de reeducare pentru comiterea infracțiunii de furt

calificat (copie de pe fișa de cazier judiciar, fila 71 din dosarul de urmărire

penală), situație în care le va înlătura.

Totodată,

inculpatul S.F. nu este nici el la prima abatere de o asemenea gravitate, fiind

anterior condamnat pentru fapte de aceeași natură (copie de pe fișa de cazier

judiciar, fila 55).

În

consecință, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art.385

15

alin.1 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, va admite recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, va casa hotărârile

pronunțate în cauză cu privire la neaplicarea prevederilor art.13 din Codul

penal, referitoare la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2

lit.a din Codul penal, privind pe ambii inculpați, la aplicarea dispozițiilor

art.74 și ale art.76 din Codul penal privind pe inculpatul D.I., pe care le va

înlătura și la pedepsele aplicate inculpaților, în sensul că acestui inculpat

îi va stabili o pedeapsă cu închisoarea de 6 ani, iar inculpatului S.F., 7 ani

închisoare.

Instanța

va deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și al arestării preventive

de la 17 decembrie 2001 la 25 februarie 2003 pentru inculpatul D.I. și de la 16

decembrie 2001 la 25 februarie 2003 pentru inculpatul S.F.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E :

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

împotriva deciziei penale nr.348 din 19 iunie  2002 a Curții de Apel București

– Secția I penală, privind pe inculpații D.I. și S.F.

Casează

decizia atacată numai cu privire la neaplicarea prevederilor art. 13 din Codul

penal  referitor la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin 2 lit.

a din Codul penal privind pe ambii inculpați, la aplicarea prevederilor art. 74

și art.76 din Codul penal, privind pe inculpatul D.I., precum  și la pedepsele

aplicate ambilor inculpați.

Face

aplicarea art.13 din Codul penal  referitor la infracțiunea de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin.2 lit. a din Codul penal, pentru  ambii inculpați.

Inlătură

aplicarea prevederilor art. 74 și art.76 din Codul penal  pentru inculpatul D.I..

Modifică

pedepsele aplicate inculpaților, în sensul că le majorează, astfel :

- pentru inculpatul D.I. de la 4 ani și 6 luni închisoare la 6

ani închisoare;

- pentru inculpatul S.F. de la 5 ani închisoare la 7 ani

închisoare.

Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și

arestării preventive de la 17 decembrie  2001 la 25 februarie  2003 pentru

inculpatul D.I. și de la 16 decembrie 2001 la 25 februarie  2003 pentru

inculpatul S.F.

Onorariile de avocat, în sume de câte 300.000 lei, pentru

apărarea din oficiu a intimaților inculpați, se vor plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 februarie 2003.