ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 363/2003

Decizia nr.363

Dosar nr.4165/2002

S-a luat

în examinare recursul declarat de C.Ș.I. împotriva deciziei penale nr.535 din 6

septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală.

S-a

prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător desemnat

din oficiu, avocat B.A., lipsind părțile civile.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul a cerut în principal achitarea inculpatului ,potrivit

art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit,.c Cod procedură penală.

Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat.

Din probele administrate – recunoșterile din grup, rezultă

vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul în ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat .

C U R T E A

Asupra recursului de față,

In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Tribunalul București , Secția I penală,prin sentința penală

nr.565 din 18 iunie 2002 , a condamnat pe  inculpatul C.Ș.I. la 14 ani

închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și

d Cod penal  cu aplicarea art.37 lit.b și art.13 Cod penal, prin  schimbarea

încadrării juridice din art.211 alin.2 lit.b și d Cod penal cu aplicarea art.37

lit.a Cod penal și la  15 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie

prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,b,d Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b și

art.13 din același cod prin schimbaea încadrării juridice din art.211 alin.2

lit.a,b,d Cod penal cu aplicarea  art.37 lit.a Cod penal, dispunându-se,

conform art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, să execute pedeapsa de 15 ani

închisoare, în condițiile art.71 și 64 Cod penal.

In baza art.350 Cod procedură penală a fost menținută starea de

arest a inculpatului,iar conform art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă,

timpul arestării preventive de la 1 februarie 2002.

S-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la

3.800.000 lei către partea civilă T.F. și la  15.000.000 lei către partea

civilă L.A.M. .

A mai fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Pentru a se pronunța asfel, instanța de fond a reținut în fapt

următoarea situație :

In ziua de 18 decembrie 2001, în jurul orei 18,3o, partea

vătămată T.F. și F.L. se pregăteau să intre în liftul imobilului, unde locuia

partea vătămată . Cu această ocazie au venit în lift și inculpatul C.Ș.I. și

numitul F.L.( pentru care s-a disjuns cauza) .

După ce au intrat în lift, inculpatul a blocat liftul între

etajele 1 și 2 , a pus cuțitul la gâtul părții vătămate T.F. și a deposedat-o

de un telefon mobil , un portofel  în care se aflau acte și de o sacoșă în care

se afla o sticlă de gin, iar F.L. a deposedat-o pe F.L. de suma de 800.000 lei

și un telefon mobil. După aceasta, au deblocat liftul și au pus în vedere celor

doi să urce și ei au părăsit imobilul.

S-a mai reținut că în ziua de 28 decembrie 2001, inculpatul C.Ș.I.

a intrat în lift după partea vătămată L.A., i-a tăiat cu un cuțit mînerele de

la geantă, a fugit cu geanta, după ce i-a dat un  pumn și i-a sustras telefonul

mobil, 135 USD și 4.000.000 lei.

Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă și vinovăția

inculpatului au fost dovedite cu plângerile și declarațiile părților vătămate T.F.

și L.M., procesele verbale de recunoaștere de către acestea a inculpatului după

fotografii și apoi din grup, declarațiile martorilor și procesul verbal de

recunoaștere de către martora F.L. a inculpatului din grup.

În drept în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,b,d Cod penal –

fapta privind pe partea vătămată T.F. și infracțiunea de tâlhărie prevăzută de

art.211 alin.2 lit.b și d Cod penal – fapta privind pe partea vătămată L.A.,

ambele cu aplicarea art.37 lit.b în loc de art.37 lit.a Cod penal cum s-a

reținut în actul de sesizare și cu aplicarea art.13 Cod penal.

La individualizarea pedepselor aplicate pentru fiecare faptă,

instanța de fond a avut în vedere atât circumstanțele reale de săvârșire a

faptelor, cât și circumstanțele personale ale inculpatului .

Curtea de Apel București, Secția I penală, prin decizia nr.535

din 6 septembrie 2002 a respins ca nefondat apelul inculpatului , deducând

arestul preventiv la zi și dispunând obligarea inculpatului la 300.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii , a declarat recurs inculpatul care a

solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea sa în

temeiul art.10 lit.c Cod procedură penală deoarece nu este autorul faptelor

imputate.

Recursul nu este fondat.

Verificând actele și lucrările de la dosar se constată că

săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie de către inculpat a fost dovedită

concludent prin declarațiile părților vătămate, prin recunoaștere de către acestea

a inculpatului din fotografii , și apoi din grup, prin declarațiile martorei F.L.

, prin recunoaștere de către aceasta a inculpatului din grup, ca și prin

declarația martorului C.P.V. care au infirmat susținerile inculpatului în

sensul că în momentul săvârșirii faptelor el  s-ar fi aflat în alt loc decât

locul unde s-au comis faptele.

Față de cele arătate și cum verificând hotărârea atacată în

conformitate cu prevederile art.385

9

alin.3 Cod procedură penală nu

se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare,

urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și a fi

respins ca atare în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b din același cod ,

și a se dispune potrivit dispozitivului .

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE

LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de C.Ș.I. împotriva deciziei penale nr.535 din 6 septembrie

2002 a  Curții de Apel București – Secția I penală.

Deduce

din pedeapsă, timpul arestării preventive a  inculpatului de la 1 februarie

2002  la 24 ianuarie 2003.

Obligă

pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 24 ianuarie 2003.