ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 484/2003

R  O  M    N  I  A

Decizia nr.484

Dosar nr.4418/2002

Sedința publică din

31 ianuarie 2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul

T.I. împotriva deciziei penale nr.575  din 25 septembrie  2002 a Curții de Apel

București, Secția  I penală.

S-a prezentat recurentul inculpat aflat în stare de

arrest, asistat de av.D.C., apărător desemnat din oficiu.

Au lipsit intimatele părți vătămate A.M. și A.V.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul inculpatului

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate

și având în vedere circumstanțele  reale ale comiterii faptei și circumstanțele

personale  ale inculpatului.

Procurorul a pus concluzii de respingere  a recursului

.

Inculpatul în ultimul cuvânt, a arătat că este de

accord cu susținerile apărătorului său.

C  U  R  T  E  A,

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 443 din 7 mai 2002 Tribunalul București

Secția a-II-a Penală a dispus, condamnarea, printre alții,a  inculpatului T.I.

la 5 ani închisoare  pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. 2 lit. a,d,f din Cod penal, cu aplicarea art. 13 din Cod penal.

Același

inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

furt calificat, prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. a,e,i,g din Cod penal,

cu aplic. art. 75 lit. a  din Cod penal.

În baza art. 33,34 din Cod penal s-a dispus ca inculpatul T.I.

să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a

făcut aplicarea art. 71-64 din Codul penal.

În

baza art. 88 din Cod penal,  s-a dedus prevenția de la 13 ianuarie 2001 la zi.

În

baza art. 350 din Cod procedură penală,  s-a menținut starea de arest a

inculpatului.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță  a reținut în fapt,

următoarele : în noaptea de 13 ianuarie 2002 , partea vătămată A.M. a

sesizat telefonic organele de poliție, că autori neidentificați au pătruns în

domiciliul acesteia, unde sub amenințări au furat obiecte.

În

ziua de 11 ianuarie 2002, în timp ce se deplasau pe str. Petru Maior,

inculpații au văzut în curtea imobilului cu nr. 48, un cărucior. Cu această ocazie

inculpații au hotărât de comun acord să revină la adresă, în noaptea de 12/13

ianuarie 2002 și să sustragă căruciorul pe care intenționau să-l folosească

pentru a căra gunoiul menajer de la diferite persoane și astfel să obțină bani.

Astfel,în

noaptea de 12/13 ianuarie 2002 în jurul orelor 3,30 inculpatul T.I. , împreună

cu un alt coinculpat, s-au deplasat  în str. Petru Maior nr. 48 și ajunși la

această adresă în jurul orelor 4,00,au pătruns pe o fereastră care  nu avea

geamuri în prima cameră a imobilului și pe o ușă neasigurată au ieșit în curte.

Au

mers în partea din spate a curții, au luat căruciorul și au venit cu acesta la

poartă.Nereușind să deschidă poarta, deoarece era asigurată cu lacăt, cei doi

inculpați au hotărât să scoată căruciorul din curte pe același traseu, pe unde

au pătruns.

În

timp ce încercau să introducă căruciorul în prima cameră a imobilului , au fost

surprinși de partea vătămată A.M., care se trezise din somn datorită zgomotelor

produse de inculpați.

Aceasta

le-a cerut inculpaților să-i lase căruțul și să plece, însă inculpații au

început să o înjure și să o amenințe. Deoarece partea vătămată insista să nu îi

ia căruțul și începuse să țipe, coinculpatul S.V.S. , care se afla în

interiorul imobilului și trăgea de căruț , a luat un reșou  vechi și l-a

aruncat către partea  vătămată, fără însă a o lovi, lucru pe care ulterior l-a

făcut și inculpatul T.I., aruncând asupra acesteia cu capacul desprins de la

acest reșou.

În

urma acestei situații , numita A.M. s-a speriat și a intrat în cameră unde prin

telefon a anunțat poliția.

După

plecarea părții vătămate, inculpații au reușit să scoată căruciorul în stradă

și s-au deplasat cu acesta pe str. Petru Maior către B-dul Banu Manta.

Ajungând

în gangul blocului situat în B-dul Manta , gang ce face legătura între str.

Petru Maior și B-dul Manta , inculpații au văzut lângă tonetele amplasate lângă

acest gang , un lanț. Aceștia și-au continuat drumul iar când au ajuns în

parcarea din fața Primăriei Sectorului 1 București, au hotărât să se întoarcă

și să ia lanțul văzut anterior.În acest sens au ascuns căruciorul între

mașinile parcate și au revenit  la toneta de unde au luat lanțul.

Inculpații

au pus lanțul în cărucior, moment în care inculpatul T.I. a văzut un echipaj de

poliție, echipaj  ce fusese chemat de partea vătămată.

Fiind

depistați de organele de poliție și întrebați cu privire la furtul

căruciorului, inculpații inițial au negat comiterea unei astfel de fapte însă,

neputând să-și justifice prezența în acel loc și la acea oră, au revenit și au

recunoscut comiterea faptei, conducând totodată lucrătorii de poliție la locul

în care bunurile erau ascunse.

Atât

căruciorul cât și lanțul au fost recuperate de către organele de poliție și

restituite pe bază de proces-verbal, părților vătămate A.M. (căruciorul) și A.V.

(lanțul).

Împotriva

acestei hotărâri  au declarat apel, printre alții, inculpatul T.I., solicitând

admiterea lui, desființarea hotărârii atacate și reducerea pedepsei aplicate,

având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele

sale personale, respectiv vârsta sa înaintată , starea de sănătate precară  iar

prejudiciul a fost recuperat.

Prin

decizia penală nr. 575 din 25 septembrie 2002  Curtea de apel București-Secția

I penală  a respins ca nefondat, printre altele, apelul declarat de inculpatul T.I.

A

fost computată detenția ptentru ambii inculpați de la 13 ianuarie 2002 la zi.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.I., solicitând admiterea lui, casarea

hotărîrii atacate și reducerea pedepsei aplicate, având în vedere

circumstanțele sale personale, respectiv vârsta sa înaintată și starea de

sănătate precară.

Recursul

nu este fondat, pentru cosiderentele ce urmează :

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în raport cu materialul

probator administrat în cauză și au aplicat o pedeapsă corect individualizată.

Potrivit

art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Raportând

cauzei acest text de lege, se reține că la individualizarea pedepselor aplicate

inculpatului T.I., instanțele au avut în vedere gradul ridicat de pericol

social al faptelor, modalitatea și împrejurările  comiterii lor  dar și de

datele care caracterizează persoana acestuia, care fiind major, a comis fapta

împreună cu un minor, a recunoscut și regretat infracțiunile comise, este

cunoscut cu antecedente penale, are o vârstă înaintată și o stare de sănătate

precară.

Așa

fiind, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just

proporționalizată, neexistând temeiuri pentru reducere a ei, apreciindu-se

astfel că recursul declarat nu este fondat și urmează să fie respins.

Pentru

aceste considerente, în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b din Codul de

procedură penală urmează ca recursul declarat de inculpatul T.I. să fie respins

ca nefondat.

Se

va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la

13 ianuarie 2002 la 31 ianuarie 2003.

În

temeiul art.192 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat urmează să

fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.

împotriva deciziei penale nr.575 din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel

București – Secția I penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și  arestării preventive

de la  13 ianuarie 2002 la 31 ianuarie 2003.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 31 ianuarie  2003.